!Invalid Character Setting MECANICA FLUIDELOR EXPERIMENTALĂ.

PARTEA I

4.
STAŢIUNE COMPLEXĂ PENTRU
MĂSURAREA DEBITELOR DE FLUID
4.1. Introducere
Inginerii şi tehnicienii care activează în domeniul instalaţiilor pentru vehicularea
fluidelor se confruntă adesea cu o mare varietate de debitmetre disponibile. Condiţiile
de instalare, caracteristicile funcţionale şi preţul de cost sunt primele aspecte
luate în seamă când alegem un debitmetru şi acestea depind apoi de principiul
de lucru esenţial al debitmetrului. Aspectul în detaliu al unor tipuri particulare de
debitmetre poate diferi mult de la un producător la altul ceea ce complică şi mai mult
alegerea şi identificarea. Din acest motiv este necesar ca inginerii şi tehnicienii
să recunoască debitmetrele după principiul lor de funcţionare pentru a asigura o
exploatare corectă sau pentru a evalua domeniul şi limitele de utilizare.
Instalaţia „Armfield Flowmeter Demonstration Unit” (AFDU) a fost concepută
pentru a pune în evidenţă caracteristicile diferitelor tipuri de debitmetre utilizate
pentru măsurarea debitelor de apă prin conducte. Căderea de presiune pe
debitmetru şi coloana debitmetrică se măsoară cu un piezometru cu mercur
sau apă-aer după caz, iar debitul de calibrare se măsoară cu un vas tarat.
Debitmetrele pot fi uşor montate şi demontate din instalaţie cât şi testarea lor
este relativ rapidă fapt ce conferă instalaţiei o flexibilitate foarte bună.

4.2. Descrierea instalaţiei

Toate părţile componente distincte sunt referite numeric. Instalaţia se compune
din două părţi principale (fig. 4.1): modulul de lucru (1) şi standul de suport al
debitmetrelor (2). Pompa submersibilă (3) pompează apa din rezervorul colector (4) al
modulului de serviciu şi o refulează în conducta (5) de testare a debitmetrelor.
Coloana debitmetrică este prevăzută cu mufe filetate (22) şi garnituri de etanşare
fixate în lăcaş ce permit o montare şi demontare uşoară a debitmetrelor. Unele
debitmetre sunt calibrate direct în unităţi de debit pe când altele contorizează volumul
de lichid trecut prin ele. Pentru măsurători mai este necesar un cronometru.
Căderea de presiune pe fiecare debitmetru poate fi măsurată utilizând
piezometrul în formă de U întors cu apa şi aer presurizat deasupra (6) sau Fig. 4.1. Instalaţie demonstrativă pentru debitmetrie.
piezometrul în formă de U cu mercur (7).
Cap. 4. Staţiune complexă pentru măsurarea debitelor de fluid!Invalid Character Setting
Piezometrele se conectează la prizele de presiune (24) prin intermediul
unor tuburi flexibile transparente (23). Pentru purjarea aerului din tuburile de
legătură, pe ele sunt interpuse nişte robinete cu cep (8) notate A, B, C, D, a
căror manetă dacă se pune la 90 fată de direcţia de curgere, conectează tubul la
presiunea atmosferică, permiţând eliminarea aerului.
Debitul prin coloana de testare este controlat prin robinetul de mână (9) după
care ieşirea în canalul deversorului se ramifică în tronsonul în formă de U (10) cu două
ieşiri pentru diminuarea jetului de ieşire şi implicit turbulenţa în canalul
deversorului. Acesta din urmă se termină la suportul (11) pe care se montează
după caz plăcile cu diverse orificii deversante (în formă de V-triunghiular şi
formă dreptunghiulară).
Apa refulată prin coloana de testare ajunge în final în vasul tarat (12).
Pentru uniformizarea suprafeţei libere şi micşorarea turbulenţei apei se utilizează un
„baraj” de liniştire (13) cu orificii de trecere. Orificiul mic de la baza vasului
tarat comunică printr-un tub flexibil cu indicatorul de nivel (14) ce are gradaţii în
litri pentru volumul corespunzător din vasul tarat.
Golirea vasului tarat se face prin ridicarea ventilului cu bilă de cauciuc (15),
de unde apa ajunge înapoi în rezervorul colector (4) al instalaţiei. Pornirea şi
oprirea pompei se face de la butoanele (16). Alimentarea instalaţiei se face de
la reţeaua de 220 V, 50 Hz printr-un cablu pe al cărei fişă este marcată faza. Se va
introduce numai într-o priză la care cunoaştem poziţia fazei astfel încât ele să
coincidă.
În partea inferioară a standului suport (2) se află o placă cu lăcaşe de
susţinere (18) şi depozitare a debitmetrelor disponibile pentru testare. Pompa
(3) refulează în conducta de refulare printr-un tub transparent, flexibil din plastic
(20). Admisia lichidului în conductă se face prin robinetul cu sertar (21) după
care este prevăzut un debitmetru cu turbină (19) care comunică semnalul
produs la integratorul analogic (26) de pe peretele modulului de lucru. Acesta
va indica orientativ debitul vehiculat în instalaţie, indiferent ce experiment se
face, având astfel tot timpul un control asupra regimului de curgere.
Partea superioară a standului suport (2) este formată dintr-un profil U din
aluminiu (17), uşor înclinat spre modulul de lucru (1) astfel încât apa rezultată
din purjare şi din schimbarea debitmetrelor să se scurgă înapoi în rezervorul de
colectare (4) prin intermediul tubului flexibil (27).
4.3. Manevrarea instalaţiei (operaţii pregătitoare)
Dacă instalaţia a fost complet golită de apă şi aparatele de măsură au fost
deconectate sau dacă este parţial pregătită sunt necesare următoarele operaţii de
executat sau după caz numai de verificat. Referinţele numerice sunt conform fig.
4.1.
a) Rezervorul colector (4) al modulului de lucru (1) se umple cu apă rece curată până la
nivelul de 80 mm sub cota peretelui din stânga peste care trece tubul flexibil (20).
b) Se conectează instalaţia la priza electrică de alimentare respectând polaritatea
între fişa cablului de alimentare ăi priză.
!Invalid Character Setting MECANICA FLUIDELOR EXPERIMENTALĂ. PARTEA I
c) Se montează în spaţiul de testare coloana debitmetrică cu diafragmă şi
rotametru (sau altă coloană din standul suport). Se verifică existenţa la capetele
racordurilor a inelelor O de etanşare. Se strâng cu mâna piuliţele de legătură
(22). Se conectează tuburile manometrice (23) la prizele de presiune (24).
d) Se închide complet robinetul cu sertar (21) şi se deschide puţin robinetul de
mână (9).
e) Se porneşte pompa de la butonul (16) de pornire (negru) şi se sesizează
zgomotul specific de funcţionare al pompei. Se deschide uşor robinetul (21) şi
se observă curgerea apei prin instalaţie (zonele transparente şi canalul
deversor). Se închide ventilul sferic (15) de la vasul tarat. În timp ce nivelul
creşte în vasul tarat se urmăreşte evoluţia lui şi în sticla de nivel (14). Se
închide robinetul de mână (9) şi se verifică etanşeitatea.
f) Se ridică ventilul cu bilă (15) şi se fixează pe deschis observând scurgerea
apei în rezervorul colector (4).
g) Cu pompa funcţionând se reglează debitul de la robinetul de mână (9) până
când integratorul analogic de debit (26) indică aproximativ debitul propus
pentru testarea debitmetrului.
h) După parcurgerea tuturor regimurilor de lucru planificate se opreşte pompa.
Se deschide robinetul (21) şi de schimbă debitmetrul cu un altul de pe suport
verificând în prealabil existenţa inelelor O de etanşare la capete.
Notă: Niciodată nu se porneşte pompa în timp ce robinetul de control (21) este
deschis.
Notă: Celelalte două tuburi flexibile rămase se conectează numai în cazul utilizării
tubului Venturi, al Diafragmei sau a sondei Pitot-Prandtl.
4.3.1. Pregătirea şi verificarea vasului tarat
Vasul tarat se verifică şi se pregăteşte după cum urmează:
a) Se admite în partea superioară a sticlei gradate o mică cantitate de agent de
curăţire (alcool) care va micşora tensiunea superficială în tub şi implicit
meniscul apei în tub facilitând o citire exactă a nivelului.
b) Se porneşte pompa.
c) Se închide ventilul sferic al vasului tarat eliberând lănţişorul de susţinere.
d) Se aşteaptă până ce vasul tarat este plin şi apa trece în rezervorul de
captare (4) prin fanta de preaplin. Se observă dacă tot aerul s-a eliminat din
sticla de nivel (nu sunt bule de aer).
e) Aducerea la zero a riglei gradate de la sticla de nivel se face completând
nivelul din vasul tarat până la trecerea în zona lărgită. Nivelul indicat în acest
caz trebuie să fie la zero. În caz că nu este se desfac cele doua şuruburi de
fixare a riglei şi se poziţionează aceasta corespunzător.
Notă: Vasul tarat indică corect numai dacă în el există grătarul de liniştire (13).
4.3.2. Pregătirea şi verificarea piezometrelor
Piezometrul cu apa şi aer presurizat deasupra. Instalaţia este dotată cu 4
perechi de tuburi flexibile transparente din plastic. Dintre acestea există o
Cap. 4. Staţiune complexă pentru măsurarea debitelor de fluid!Invalid Character Setting
pereche mai lungă care se conectează la piezometrul în formă de U cu apă şi aer
deasupra, poziţia (6). Această pereche de tuburi face legătura între piezometru şi
primele două robinete cu cep pentru purjare (8) (A şi B, însă legătura se face cu
racordurile din spatele standului (2)). Perechea următoare de tuburi se
conectează între bateria de robinete de purjare cu cep (8) la prizele coloanei
debitmetrice (24). Pentru activarea acestui piezometru se porneşte pompa realizând
un regim de lucru după care se deschid robinetele cu cep de la prizele de
presiune. Datorită diferenţei de presiune după câteva secunde apa va elimina
aerul din tot circuitul acestui piezometru. Dacă mai sunt bule de aer acestea se
elimină prin robinetele de purjare (8) sau prin dopul filetat din partea superioară a
piezometrului (6).
Deoarece în instalaţie (pe circuitul de lucru) există o presiune de până la 1
bar, aerul în acest piezometru nu poate fi admis iniţial (înainte de pornire). În
acest sens este prevăzută o pompă manuală de aer care se racordează la
piezometru în partea inferioară prin îndepărtarea căpăcelului de închidere. Pompa
are supapă de sens şi ea rămâne cuplată la piezometru pe tot parcursul
măsurătorilor. Aerul pompat cu această pompă ajunge printr-un tub, prin
spatele piezometrului, în partea superioară, realizând separarea celor două
coloane de apă. Funcţie de presiunea din instalaţie va trebui să pompăm atâta
aer încât cele două coloane de apă să ocupe o zonă citibilă pe rigla gradată în mm a
piezometrului. Chiar dacă este comprimat aerul din partea superioară a
piezometrului, densitatea sa rămâne în continuare neglijabilă în comparaţie cu
cea a apei, astfel că utilizăm la calculul presiunii, relaţia stabilită în cadrul
experimentului cu piezometrele.
Piezometrul cu mercur, poziţia (7) face parte din categoria piezometrelor
în formă U cu lichid mai dens decât lichidul a cărei presiune o măsurăm (apa). La
racordurile din partea inferioară din spate are o construcţie mai specială care
să-l protejeze în caz de eventuale şocuri de presiune astfel ca mercurul să nu
ajungă în circuitul activ al instalaţiei.
Notă: Mercurul este un metal lichid foarte toxic şi la manevrarea lui trebuie să
avem grijă să nu se verse pe jos şi să nu venim în contact direct cu el.
Piezometrul se umple pe la partea superioară deschizând un dop de purjare.
Cele două coloane (egale în regim static) trebuie să aibă aproximativ 250 mm.
Conectarea la circuitul activ al instalaţiei se face prin celelalte două perechi de
tuburi flexibile, trecând prin bateria de robinete de purjare (8), conexiunile C şi
D. Operaţiile de purjare a aerului decurg în mod asemănător cu precizarea că de
data aceasta trebuie să fim mai precauţi la deschiderea robinetelor de
purjare şi a dopurilor filetate din partea superioară a piezometrului. Piezometrul
este în stare bună de lucru dacă în regim static cele două coloane de mercur
sunt egale şi în tuburile de legătură transparente nu există nici o bulă de aer.
Notă: Se recomandă ca legăturile tuburilor flexibile la prizele de presiune să fie
astfel făcute încât ramura din stânga a piezometrelor să indice un nivel
mai mare decât ramura din dreapta sau altfel spus ramura din dreapta a
piezometrelor se conectează la presiunea mai mare.
!Invalid Character Setting MECANICA FLUIDELOR EXPERIMENTALĂ. PARTEA I
4.3.3. Operaţii de întreţinere ale instalaţiei
Exploatarea instalaţiei în timp şi în condiţii bune presupune o manevrare în
cunoştinţă de cauză, respectând întocmai ordinea operaţiilor precizate pentru
fiecare experiment. Sunt necesare câteva precizări.
• După fiecare utilizare a instalaţiei se va scoate din priză cablul de alimentare
de la reţea.
• Toate robinetele de reglare vor fi închise.
• După măsurători pompa de aer se deconectează de la piezometrul cu aer.
• Vasul tarat se goleşte de apă.
• La rezervorul de colectare se va verifica periodic nivelul apei şi după caz
se va completa.
• A nu se funcţiona cu pompa fără apă în rezervor sau mult timp (peste 1 min) cu
robinetul de refulare închis complet.
• Calitatea apei din circuit se va verifica periodic şi în caz că este murdară
sau contaminată cu vegetaţii organice se va schimba.
• Niciodată nu se va porni pompa în timp ce robinetul de refulare (21) este
deschis.
4.4. Experimente disponibile în instalaţia de debitmetrie
Staţiunea complexă pentru măsurarea debitelor de fluid dispune de o serie
de debitmetre ce pot fi testate, obţinând astfel informaţii asupra următoarelor
aspecte:
a) principiul de funcţionare al debitmetrelor;
b) mărimile măsurate direct şi relaţiile de calcul ale debitului dacă este cazul;
c) caracteristicile hidraulice la diferite regimuri de lucru;
d) domenii de utilizare, comparaţii între caracteristicile unor categorii de debitmetre,
concluzii.
În acest sens, funcţie de debitmetrul utilizat sunt posibile următoarele
categorii de experimente:
a) măsurarea debitului cu instrumentele deprimogene:
- Experimentul A: diafragma
- Experimentul B: tubul Venturi
b) măsurarea debitului cu sonda Pitot-Prandtl: Experimentul C
c) măsurarea debitului de fluid cu instrumentele mecano-electrice şi cu
afişare directă:
- Experimentul D1: debitmetrul electromagnetic;
- Experimentul D2: debitmetrul cu contor volumic;
- Experimentul D3: debitmetrul cu clapetă oscilantă;
- Experimentul D4: debitmetrul cu diafragmă şi rotametru;
d) măsurarea debitului cu deversorul
- Experimentul E: deversorul triunghiular;
- Experimentul F: deversorul dreptunghiular.
Cap. 4. Staţiune complexă pentru măsurarea debitelor de fluid!Invalid Character Setting !Invalid Character Setting MECANICA FLUIDELOR EXPERIMENTALĂ. PARTEA I

Pierderea hidraulica pe intregul tronson pentru cele patru debitmetre Deversoarele pot fi considerate ca fiind orificii deschise la partea superioară,
practicate într-un perete vertical, a căror secţiune este parţial folosită de lichid,
hp_elm k = hp_cv k = hp_co k = hp_dr k = deci la care scurgerea se face cu suprafaţă liberă. Deversoarele se plasează de
0.036 1.159 10.382 0.202 obicei la capătul unui canal (de cele mai multe ori având în secţiune transversală o
0.104 2.167 12.046 0.554 formă dreptunghiulară). El realizează o micşorare locală a secţiunii de curgere a
curenţilor lichizi cu suprafaţa liberă. Vâna de fluid ce trece prin orificiul deschis al
0.22 4.486 13.86 1.31
deversorului se numeşte lamă deversantă. Înălţimea acestei lame deversante
0.384 7.56 14.969 2.268 (indiferent de forma geometrică a secţiunii) este proporţională exponenţial cu debitul ce
0.568 12.146 16.682 3.679 trece prin deversor. Pentru fiecare formă geometrică a secţiunii de trecere s-a
0.824 13.457 16.682 5.242 determinat o formulă de calcul a debitului, funcţie de înălţimea lamei deversante.
   Deversorul triunghiular este deversorul la care forma secţiunii de trecere
hp_elm_i (x_Q) = interp (regress (Q_elm  hp_elm  2)  Q_elm  hp_elm  x_Q) este triunghiulară. Muchiile laterale ale deversorului sunt ascuţite sau subţiate faţă de
hp_cv_i (x_Q) = interp (regress (Q_cv  hp_cv  2)  Q_cv  hp_cv  x_Q) peretele de susţinere pentru ca contactul cu vâna de fluid să fie cât mai redus
hp_co_i (x_Q) = interp (regress (Q_co  hp_co  2)  Q_co  hp_co  x_Q) astfel ca disipaţiile locale să fie cât mai mici, iar coeficientul de debit să aibă o
hp_dr_i (x_Q) = interp (regress (Q_dr  hp_dr  2)  Q_dr  hp_dr  x_Q) variaţie cât mai mică. Triunghiul formei secţiunii de trecere este isoscel cu vârful în
20 jos. Unghiul de la vârf se notează cu  şi în majoritatea cazurilor  = 90°, fig.
18.138
4.27. Formula de calcul a debitului măsurat cu deversorul triunghiular este:
 5
 (h) 2
hp_elm_i(x_Q) 8
15 Q= C d  2g  tg (4.19)
hp_elm k
15 2
hp_cv_i(x_Q) Fig. 4.26. unde Cd este coeficientul de debit al deversorului,  – unghiul la vârf al secţiunii
10
hp_cvk Compararea de trecere, h – înălţimea lamei deversante
hp_co_i(x_Q)
pierderilor Pentru aflarea debitului ce trece prin deversorul triunghiular căruia îi cunoaştem
pentru cele constantele se măsoară înălţimea lamei deversante, h. Măsurarea acesteia se
face la o distanţă minimă de deversor L  3(h)
5
hp_cok patru . Adâncimea canalului faţă de
max
hp_dr_i( x_Q) debitmetre vârful triunghiului deversorului se recomandă să respecte inegalitatea: Z  3(h)max.
hp_drk 0

− 0.154 5
0 1 2 3 4 5
0.4 x_Q Q_elmk  x_Q Q_cvk  x_Q Q_cok  x_Q Q_drk 5

4.4.4. Experimentele E şi F: măsurarea debitului cu deversorul

4.4.4.1. Obiectivul experimentelor
Obiectivul experimentelor este de a observa şi însuşi modalitatea de
măsurare a debitului cu deversorul şi de a determina coeficientul de debit al
unui deversor triunghiular şi al unui deversor dreptunghiular. Fig. 4.27. Canalul cu deversor triunghiular al instalaţiei de debitmetrie.

4.4.4.2. Consideraţii teoretice Deversorul triunghiular este foarte indicat pentru măsurarea debitelor mici,
datorită sensibilităţii mai mari a acestor deversoare cu înălţimea lamei deversante,
Cele două tipuri de debitmetre din această categorie care se pot testa h. Pentru dimensiuni relativ mari, coeficientul de debit Cd  0,6. La dimensiuni
sunt următoarele: mai mici şi implicit înălţimi de lamă deversantă mai mici, coeficientul de debit Cd
• Experimentul E: deversorul triunghiular creşte sensibil. De aceea se recomandă ca deversorul să fie utilizat în domeniul
• Experimentul F: deversorul dreptunghiular. debitelor pentru care coeficientul de debit tinde spre o valoare constantă.
Cap. 4. Staţiune complexă pentru măsurarea debitelor de fluid!Invalid Character Setting !Invalid Character Setting MECANICA FLUIDELOR EXPERIMENTALĂ. PARTEA I

În cazul deversorului triunghiular cu care este dotată instalaţia de laborator, Q2 − Q1

unghiul la vârf  = 90° rezultă că tg  /2 = 1. În cadrul experimentului propus pentru Cd = (4.25)
[(h)5 p2 ]2 −[(h)5 p2 ]1
acest deversor, îl vom etalona cu ajutorul vasului tarat, aflând astfel debitul de apă
ce trece prin deversor şi măsurând înălţimea lamei deversante la diverse regimuri de Se observă că C d include de fapt toate constantele formulei (4.24) din care în
curgere vom calcula coeficientul de debit al deversorului, Cd, cu relaţia: final de calculează Cd cu relaţia:
Cd =
15 Q 15  C d
5
(4.20) Cd = (4.26)
8
2g (h) 2
8  2g

Cu aceste date se trasează două grafice semnificative pentru deversorul triunghiular: Cele două variante de liniarizare nu dau pentru Cd aceeaşi valoare deoarece
Q = f1(h); Cd = f2(h). dreapta de regresie a celor două modalităţi de liniarizare diferă prin ponderea erorilor de
Constanta Cd mai poate fi determinată din „liniarizarea” relaţiei (4.19). Sunt măsurare în calculele numerice. Măsurând la debite relativ mici, coeficientul de
două posibilităţi de a face acest lucru: debit creşte sensibil datorită creşterii ponderii pierderilor hidraulice în bilanţul
a) „dilatând” axa debitelor, Q; energetic al curgerii. De aceea în cazul acestui deversor triunghiular având
înălţimea triunghiului de 40 mm să nu se coboare cu lama deversantă sub 25 mm.
b) „dilatând” axa înălţimilor de lamă deversantă, h.
Deversorul dreptunghiular este deversorul la care forma secţiunii de
a) „Dilatarea” axei debitelor înseamnă a ridica relaţia (4.19) la puterea 2/5, trecând trecere este dreptunghiulară, fig. 4.28. Muchiile laterale ale deversorului sunt
exponentul de la h la Q şi a reprezenta grafic Q2/5 = f(h). Variabila din ascuţite sau subţiate faţă de peretele de susţinere pentru ca contactul cu vâna de
ordonată este tot Q, dar care s-a ridicat la puterea 2/5 (îl notăm cu Q2p5), fluid să fie cât mai redus astfel ca disipaţiile locale să fie cât mai mici, iar
dilatând exponenţial axa ordonatelor şi făcând dependenţa Q-h liniară. Astfel Cd coeficientul de debit să aibă o variaţie cât mai mică. Dacă lăţimea orificiului de
va fi inclus într-o constantă ce reprezintă panta dreptei. Relaţia (4.19) devine: trecere, b, este mai mică decât lăţimea, B, a canalului de aducţiune atunci
 52
 (h) = C  (h)
spunem că avem un deversor cu contracţie laterală, iar în caz contrar
Q = Q 52 =  8 C  2g (4.21) deversorul este fără contracţie laterală. Formula de calcul a debitului măsurat
2 p5  d  d cu deversorul dreptunghiular este:
 15  3
 (h)
2
de unde rezultă panta dreptei pentru două puncte consecutive de pe dreaptă: Q= C b (4.27)
3 d 2g 2
(Q ) − (Q )
Cd = 2 p5 2 2 p5 1 (4.22) unde C este coeficientul de debit al deversorului, b – lăţimea orificiului de trecere,
(h)2 − (h)1 d
h – înălţimea lamei deversante
Se observă că C d include de fapt toate constantele formulei (4.21) din care în
final se calculează Cd cu relaţia:
15  (Cd )
5/2
Cd = (4.23)
8  2g
b) „Dilatarea” axei absciselor (a lui h) înseamnă a reprezenta grafic dependenţa
Q = f1((h)5p2), unde s-a notat (h)5p2 =(h)5/2. Variabila din abscisă este tot h,
dar care s-a ridicat la puterea 5/2, dilatând exponenţial axa absciselor şi
făcând dependenţa Q-h liniară. Astfel coeficientul de debit, Cd, va fi inclus
într-o constantă ce reprezintă panta dreptei:
5 
Q=
8
C  ( h)
= C  (h) (4.24) Fig. 4.28. Canalul cu deversorul dreptunghiular al instalaţiei de debitmetrie.
2g  
15 d  2 d 5 p2
  Pentru aflarea debitului ce trece prin deversorul dreptunghiular căruia îi
de unde rezultă panta dreptei pentru două puncte consecutive de pe dreaptă: cunoaştem constantele se măsoară înălţimea lamei deversante, h. Măsurarea
Cap. 4. Staţiune complexă pentru măsurarea debitelor de fluid!Invalid Character Setting !Invalid Character Setting MECANICA FLUIDELOR EXPERIMENTALĂ. PARTEA I

acesteia se face la o distanţă minimă de deversor L  3(h)max. Adâncimea b) „Dilatarea” axei absciselor (a lui h) înseamnă a reprezenta grafic dependenţa
canalului faţă de baza dreptunghiului deversorului se recomandă să respecte Q = f1((h)3p2), unde s-a notat (h)3p2 =(h)3/2. Variabila din abscisă este tot
inegalitatea: Z  3(h)max. h, dar care s-a ridicat la puterea 3/2, dilatând exponenţial axa absciselor şi
Deversorul dreptunghiular este foarte indicat pentru măsurarea debitelor făcând dependenţa Q-h liniară. Astfel coeficientul de debit, Cd, va fi inclus
medii şi mari. Pentru dimensiuni relativ mari, coeficientul de debit Cd  0,6. într-o constantă ce reprezintă panta dreptei:
La dimensiuni mai mici şi implicit înălţimi de lamă deversantă mai mici, 2  3
coeficientul de debit Cd creşte sensibil. De aceea se recomandă ca deversorul 
Q = Cd  b  2g  (h) 2  = Cd  (h)3p2 (4.32)
să fie utilizat în domeniul debitelor pentru care coeficientul de debit tinde spre o 3  
valoare constantă. de unde rezultă panta dreptei pentru două puncte consecutive de pe dreaptă:
În cazul deversorului dreptunghiular cu contracţie laterală care este disponibil
Q2 − Q1
în instalaţia de laborator, lăţimea orificiului este b = 50 mm. În cadrul experimentului Cd = (4.33)
propus pentru acest deversor, se va etalona cu ajutorul vasului tarat, aflând astfel [(h)3 p2 ]2 −[(h)3 p2 ]1
debitul de apă ce trece prin deversor şi măsurând înălţimea lamei deversante la
diverse regimuri de curgere se va calcula coeficientul de debit al deversorului, Se observă că C d include de fapt toate constantele formulei (4.32) din care în
Cd, cu relaţia: final se calculează Cd cu relaţia:
3Q (4.28) 3  Cd (4.34)
C = C =
d 3 d
2  b  2g
2  b  2g (h )2
Cu aceste date se trasează două grafice semnificative pentru deversorul Cele două variante de liniarizare nu dau pentru Cd aceeaşi valoare deoarece
dreapta de regresie a celor două modalităţi de liniarizare diferă prin ponderea erorilor de
dreptunghiular: Q = f1(h); Cd = f2(h).
măsurare în calculele numerice. Măsurând la debite relativ mici, coeficientul de
Constanta Cd mai poate fi determinată din „liniarizarea” relaţiei (4.27).
debit creşte sensibil datorită creşterii ponderii pierderilor hidraulice în bilanţul
Sunt două posibilităţi de a face acest lucru: energetic al curgerii. De aceea în cazul acestui deversor dreptunghiular având
a) „dilatând” axa debitelor, Q; înălţimea dreptunghiului de 82 mm să nu se coboare cu lama deversantă sub 15 mm.
b) „dilatând” axa înălţimilor de lamă deversantă, h.
a) „Dilatarea” axei debitelor înseamnă a ridica relaţia (4.27) la puterea 2/3, trecând 4.4.4.3. Metodologia experimentală
exponentul de la h la Q şi a reprezenta grafic Q2/3 = f(h). Variabila din Cu excepţia faptului că debitele la care lucrează sunt diferite, toate operaţiile de
ordonată este tot Q, dar care s-a ridicat la puterea 2/3 (îl notăm cu Q2p3), măsurare sunt identice pentru cele două tipuri de deversoare.
dilatând exponenţial axa ordonatelor şi făcând dependenţa Q-h liniară. Astfel Cd • Se pregăteşte instalaţia experimentală conform celor precizate la începutul
va fi inclus într-o constantă ce reprezintă panta dreptei. Relaţia (4.27) devine: capitolului.
 32 • Se montează placa de închidere a canalului deversor care conţine orificiul
Q = Q 32 =  2 C  b  2g  (h) = C  (h) (4.29) triunghiular sau dreptunghiular, după caz.
2 p3  d  d • Se admite apă în canalul deversorului până la vârful triunghiului sau până la
3  baza dreptunghiului secţiunii deversorului.
de unde rezultă panta dreptei pentru două puncte consecutive de pe dreaptă: • Se poziţionează vârful nivelmetrului cu ac în formă de cârlig la suprafaţa liberă
(Q2 p3 )2 − (Q2 p3 )1 a lichidului din canal, măsurând astfel înălţimea de referinţă, href. Suportul
Cd = (4.30) nivelmetrului conţine o riglă gradată şi un vernier cu ajutorul căruia se pot citi şi
(h)2 − (h)1
zecimi de mm întocmai ca la măsurarea cu şublerul, fig. 4.29. Şurubul A fixează
Se observă că C d include de fapt toate constantele formulei (4.27) din care în tija culisantă. Cu şurubul B se fixează vernierul într-o poziţie optimă domeniului de
final se calculează Cd cu relaţia: măsurare. Cu şurubul C se fixează acul sau cârligul de tija culisantă. Poziţionarea
vârfului se face în două etape: în prima etapă realizăm o apropiere grosieră a
3  (Cd )
3/ 2
vârfului de suprafaţa apei slăbind strângerea şurubului de blocare A, iar apoi în
Cd = (4.31) etapa a doua se face un reglaj fin de la piuliţa de reglaj fin până când vârful
2  b  2g
acului atinge fără să perforeze suprafaţa liberă a apei din canalul deversorului.
Cap. 4. Staţiune complexă pentru măsurarea debitelor de fluid!Invalid Character Setting !Invalid Character Setting MECANICA FLUIDELOR EXPERIMENTALĂ. PARTEA I

• Tabel F: Măsurarea debitului cu deversorul dreptunghiular.

Constante şi date iniţiale: href = ... mm;  = 1000 kg/m3; g = 9,81 m/s2.
Nr. V t Qvt Qp hdev h Q 2/3 (h) 3/2
Cd
crt. [l] [s] [l/s] [l/s] [mm] [mm] [(m /s) ] [m3/2]
3 2/3

1.
:
6.

Calculele şi graficele pentru aflarea constantei Cd prin liniarizare sunt

facultative. În caz că se face uz de ele se vor completa şi ultimele două coloane.
După completarea tabelelor se reprezintă grafic Qvt = f(h) care se constituie în
curba de etalonare a deversorului. Făcând uz de această curbă, la un h măsurat
direct se poate afla debitul de lichid trecut prin deversor. Calculând coeficientul de
debit al deversorului, Cd, pentru toate regimurile măsurate este interesant de văzut
dependenţa acestuia de înălţimea lamei deversante şi implicit de debitul vehiculat.
Fig. 4.29. Nivelmetru cu ac deasupra canalului deversorului. Reprezentând grafic Cd = f(h) observăm că acest coeficient nu este constant şi că
în zona debitelor mici înregistrează o creştere semnificativă ceea ce limitează
• Se deschide robinetul de mână (9) realizând prima înălţime de lamă deversantă, domeniul optim de măsurare la zona înălţimii lamelor deversante mari.
orientativ în jurul valorilor minime recomandate mai sus.
DEBITMETRIE: Breviar de calcule si grafice
• Se aşteaptă aproximativ 1 minut pentru stabilizarea regimului de curgere după
care se măsoară cât mai exact înălţimea lamei deversante utilizând toate Experimentul E, Masurarea debitului cu deversorul triunghiular
facilităţile arătate mai sus.
• Se măsoară debitul propriu-zis cu vasul tarat procedând conform celor indicate la k = 0 4  = 1000 g = 9.81 h_ref = 109
experimentele anterioare.
• Se deschide robinetul (9) la alt debit şi se repetă măsurătorile pentru minimum 5- Vk = tk = h_dev k =
6 regimuri de lucru care să cuprindă în mod egal tot domeniul posibil de înălţimi 30 45.8 150.8 Vk
de lame deversante. Qvtk =
45 56.5 155.2 tk
45 47 158.6
4.4.4.4. Rezultate experimentale şi concluzii h_dev k = h_dev k − h_ref
60 56.5 160.6
Pentru fiecare deversor se va completa un tabel cu valori măsurate şi −3
60 47 165.3
calculate. Valorile măsurate se vor trece direct în unităţile de măsură în care au Cdk = 1510 Qvtk
2 2.5
fost citite la aparatele de măsură, iar pentru mărimile calculate se vor utiliza
relaţiile date în consideraţiile teoretice ale experimentului.
(
Q2p5 k =  10 Qvt
−3 ) 5 (
8 h_dev k10
−3
)  2g
 k
• Tabel E: Măsurarea debitului cu deversorul triunghiular.
Constante şi date iniţiale: href = ... mm;  = 1000 kg/m3; g = 9,81 m/s2. Qvtk = Qpk = Q2p5k = Cdk = h_dev k =
0.655 0.3 0.053 0.7575 42.21
V t h
2/5
Nr. Qvt Qp hdev Q (h) 5/2
Cd 0.796 0.45 0.058 0.7209 46.555
crt. [l] [s] [l/s] [l/s] [mm] [mm] [(m3/s)2/3] [m5/2]
1. 0.957 0.6 0.062 0.7261 49.969
: 1.062 0.75 0.065 0.7295 51.987
1.277 0.96 0.07 0.7077 56.642
6.
    
Cap. 4. Staţiune complexă pentru măsurarea debitelor de fluid!Invalid Character Setting !Invalid Character Setting MECANICA FLUIDELOR EXPERIMENTALĂ. PARTEA I