CURS 14

TRATAMENTE TERMICE
CURS – 14 –

10.4. Tratamente termice aplicate roților dințate

10.4.1. Materiale utilizate pentru roţi dinţate

Transmisiile prin roţi dinţate au o largă utilizare în construcţia de maşini, ele fiind întâlnite atât în
cutiile de viteză şi de avans la maşini-unelte, în cutiile de viteză la automobile, tractoare, la reductoare şi
alte instalaţii de putere, precum şi la instalaţiile de mecanică fină.
La alegerea materialelor pentru roţi dinţate trebuie să se ţină seama de locul unde acestea sunt
utilizate, să se cunoască natura şi valoarea solicitărilor. Interesează în acest sens cunoaşterea forţei
tangenţiale, întrucât ea determină tensiunile de încovoiere şi de contact, de asemenea, viteza periferica,
precum şi prezenţa şi valoarea şocului. În raport cu gradul de solicitare, angrenajele se pot grupa în
patru mari categorii, şi anume: slab, mediu, greu şi foarte greu solicitate.
În categoria roţilor dinţate slab solicitate intră atât cele cu rol pur de transmitere a mişcării,
precum şi cele care transmit lin puteri mici, prin acţionare manuală sau mecanică (cricuri).
Lipsa şocurilor şi a unor pretenţii deosebite de precizie permit utilizarea oţelurilor carbon semi-
dure, la care semifabricatele se obţin prin turnare sau chiar prin forjare. În multe situaţii se poate
renunţa complet la orice fel de tratament termic, iar când totuşi acesta este necesar se recomandă
recoacerea, normalizarea sau chiar îmbunătăţirea, duritatea prescrisă fiind de 200...250 HB. În afară de
oţeluri se mai utilizează şi fontă cenuşie de calitate, bronzul, sau chiar mase plastice.
Roţile dinţate mediu solicitate servesc la transmiterea unor puteri medii sau chiar mari, însă
constante, cum e cazul la maşini de ridicat, maşini agricole, unele maşini unelte. Oţelurile întrebuinţate
uzual sunt oţeluri semi-dure nealiate sau aliate. La solicitările mai modeste se aplică un singur tratament
de îmbunătăţire, la durităţi între 250...350 HB, iar la solicitări de contact mai însemnate se aplică o călire
de suprafaţă la 40...55 HRC.
În grupa roţilor dinţate greu solicitate se includ angrenajele care transmit puteri mari la turaţii
ridicate, de asemenea, preiau şocuri importante. Ele sunt specifice cutiilor de viteză de la maşini-unelte,
autovehicule. Ca urmare a solicitărilor la şocuri, materialul trebuie să prezinte tenacitate bună, iar
datorită presiunii de contact mari trebuie ca suprafaţa flancurilor dinţilor să prezinte duritate şi
rezistenţă la uzură mare. Materialele utilizate sunt de regulă oţeluri moi (de cementare), nealiate sau
aliate, care se tratează superficial (carburare – călire - revenire joasă).
Roţile dinţate din categoria celor foarte greu solicitate lucrează în condiţii mai severe, privind
puterea şi turaţia, precum şi frecvenţa şocurilor. Oţelurile utilizate sunt aliate, având în compoziţie
nichel pentru ridicarea rezilienţei şi crom, molibden, mangan şi wolfram ca elemente ce măresc
duritatea şi rezistenţa mecanică.
Întrucât gama de oţeluri utilizate este foarte largă, în tabelul următor se face o prezentare
grupată a acestora, cu indicarea tratamentului termic de bază.

1
CURS 14

Tabelul. 10.1. Oteluri și tratamente termice aplicate roților dințate ,conform

EN 10083-2 (08/2006), EN 10269 (07/2006), DIN EN 10297-1 (06/2003), DIN EN 10263-3 (02/2002) SR 8185
(1988), SR 791 (1988)
Grupa Mărci de oţeluri Tratamente de bază
C45; C50; C55; - normalizare sau îmbunătăţire la
Oţeluri semi-dure 41Cr4; 40BCr10; diferite durităţi necesare, cu
de îmbunătăţire 35Mn16; 35MnSi13. eventuală călire superficială (la
oţeluri cu 0,4-0,5 % C)
41NiCrMo7-3-2; - îmbunătăţire la duritatea
36CrNiMo4; necesară, eventual cianizare;
33CrMoV12-9; îmbunătăţire + nitrurare
42CrMo4;
Oţeluri moi şi semi- C10; C15; 17Cr3; - cementare urmată de călire
moi de cementare 16MnCr5; simplă sau dublă şi revenire
joasă
21CrMoV5-7; - cementare urmată de călire
21CrMoV5-11; directă, simpla sau dublă şi
21TiMnCr12; revenire joasă;
13NiCr6;
18CrNi8, - cementare urmată de călire
17CrNi6-6 dublă cu recoacere
20MoNi35; intermediară;
17NiCrMo6-4
30CrNiMo8; - cementare urmată de călire
34CrNiMo6. directă, simplă sau dublă.

10.4.2. Semifabricate şi tratamente termice primare aplicate roţilor dinţate

Modul de obţinere al semifabricatelor pentru roţi dinţate depinde atât de seria de fabricaţie, cât
şi de calitatea materialului întrebuinţat. În cazul roţilor dinţate slab solicitate obţinute prin turnare din
fontă cenuşie, acestora li se aplică o recoacere de detensionare între 500...600 C, cu menţinere de 2...3
ore.
Viteza de încălzire este de până la 50 C/h, iar cea de răcire mai redusă, până la 30...40 C/h
răcirea lentă realizându-se în cuptor, până în jur de 250...300 C, după care se continuă în aer.
Pentru roţile din oţeluri de îmbunătăţire nealiate sau slab aliate şi la producţia de serie,
semifabricatele se obţin prin turnare în scopul de a elimina defectele de structură şi tensiunile interne.
Cel mai des se aplică normalizarea, care duce la uniformizarea şi finisarea structurii. Regimul
termic (temperatura şi durata încălzirii) se stabileşte pentru fiecare caz în parte, în funcţie de calitatea
oţelului şi dimensiunile semifabricatului. De regulă, prelucrarea prin aşchiere după normalizare este
satisfăcătoare. Când totuşi este anevoioasă, se recomanda aplicarea în mod suplimentar a unei reveniri
la 650..680 C, cu răcire ulterioară în cuptor, aceasta având ca efect globulizarea parţială a cementitei
din perlită şi reducerea corespunzătoare a durităţii.
Pentru roţile dinţate mediu şi greu solicitate, în scopul de a asigura o mai bună uniformizare a
proprietăţilor, semifabricatele se obţin prin forjare liberă sub forma unor “turte” sau chiar forjare în
matriţă. Tratamentul primar în acest caz este indispensabil şi el constă din normalizare, recoacere
completă sau chiar îmbunătăţire.

2
CURS 14

Roţile foarte greu solicitate se execută din oţeluri de cementare, iar semifabricatele se obţin
numai prin forjare deoarece se urmăreşte obţinerea unui fibraj corespunzător. La producţia de serie,
tratamentul primar este obligatoriu, cu toate că prelucrabilitatea este satisfăcătoare după forjare. Se
urmăreşte în acest caz o comportare uniformă a materialului în timpul aşchierii, o calitate ridicată a
suprafeţei prelucrate şi o productivitate maximă a prelucrării. Tratamentul primar aplicat este
normalizarea (eventual urmată de o revenire înaltă, când acest lucru devine necesar), recoacerea
izotermă sau chiar îmbunătăţirea.
Dintre tratamentele primare recomandate, recoacerea izotermă aplicată semifabricatelor forjate
asigură uniformizarea structurii în toată secţiunea lor şi conduce la deformaţii finale mai mici după
tratamentul secundar de cementare – călire - revenire. Totodată și calitatea suprafeţei prelucrate este
mai bună comparativ cu cea oferită de semifabricatele normalizate.
Pentru oţelurile complex aliate, semifabricatele forjate prezintă structuri cu multă bainită, din
care cauză aplicarea recoacerii izoterme devine impracticabilă. Menţinerea izotermă la 650...670 C
asigură duritatea corespunzătoare de 240...260 HB, însă reclamă o menţinere de 10...20 de ore, în timp
ce menţinerea la 580...600 C se reduce la numai 2 ore, însă duritatea este excesiv de mare, 300 HB,
ceea ce duce la uzarea prematură a sculelor aşchietoare.
Tratamentul primar optim la aceste oţeluri rămâne normalizarea, urmată de revenire înaltă sau
îmbunătăţire, amândouă globulizând cementita.

10.4.3. Tratamente termice secundare aplicate roţilor dinţate

Tratamentele termice secundare sunt cele care imprimă caracteristicile finale, respectiv
durabilitatea roţilor dinţate în serviciu. În funcţie de solicitări, calitatea materialului, dimensiunile roţii
dinţate şi utilajul avut la dispoziţie, aceste tratamente se aplică în profunzime (călire şi revenire), sau
numai la suprafaţă (călire superficială sau tratament termochimic).

10.4.3.1 Îmbunătăţirea

Tratamentul de îmbunătăţire se aplică roţilor dinţate executate din oţeluri cu conţinut mediu de
carbon (de îmbunătăţire) atât nealiate cât şi aliate. Rezultatul final, privind valoarea durităţii şi
uniformitatea ei în secţiune, tenacitatea, precum şi valoarea tensiunilor interne depinde de modul cum
se execută cele două operaţii în parte.
Călirea se realizează prin austenitizarea la AC3 + (30...50) C, limita inferioară corespunzând
pentru oţeluri nealiate, iar cea superioară pentru cele aliate. Menţinerea la temperatura de încălzire se
stabileşte în raport cu grosimea maximă a roţii, adoptându-se t înc = 1,5...2 min/1 mm grosime, iar pentru
coroane dinţate subţiri, tînc = (2,5...3)·m, unde m este modulul danturii în mm.
Răcirea pentru călire se face în apă, în cazul roţilor din oţeluri nealiate şi în ulei preîncălzit la
50...60 C, pentru cele din oţeluri aliate. Când acestea din urmă au dimensiuni mari, rezultate mai bune
se obţin prin călirea în motorină sau în două medii (apă şi ulei). Este deosebit de important ca după
imersarea roţii în bazinul de călire să se efectueze mişcări moderate în sus şi în jos şi lateral, pentru
desprinderea forţată a cuiburilor de vapori ce se formează în golurile dintre dinţi şi care dacă nu sunt
îndepărtate reduc viteza de răcire chiar în zona de racordare la baza dinţilor.
Revenirea are ca scop reducerea atât a tensiunilor interne, cât şi a durităţii, respectiv mărirea
tenacităţii. Regimul de revenire se determină în funcţie de duritatea cerută în final, duritatea după
călire, grosimea roţii şi utilajul avut la dispoziţie. Temperatura de revenire este în jur de 650 C, iar
durata revenirii se stabileşte în raport cu grosimea roţii după regula “ora şi ţolul”, iar pentru coroane
dinţate, tînc = (4...5)·m, valoarea mică pentru oţeluri nealiate şi cea mare pentru cele aliate (m fiind
modulul roţii în mm).
Răcirea după revenire trebuie privită cu deosebită atenţie la roţile executate din oţeluri aliate
susceptibile la fragilitatea de revenire înaltă, care se vor răci în ulei când au module mici şi în apă la

3
CURS 14

module mari. La folosirea apei se mai aplică o detensionare suplimentară la o temperatură în afara
intervalului periculos, la 400...450 C.
10.4.3.2. Călirea superficială a roţilor dinţate

Călirea superficială a roţilor dinţate care lucrează în condiţii grele şi foarte grele, realizate din
oţeluri de îmbunătăţire nealiate sau aliate. Se asigură un miez tenace dinţilor, capabil de a prelua
şocurile, precum şi un strat călit după contur, care conferă rezistenţă la uzare şi la oboseală. În acelaşi
timp şi deformaţiile care apar sunt mult mai reduse comparativ cu tratamentul de îmbunătăţire sau
tratamentele termochimice. Călirea superficială se realizează atât prin inducţie cât si cu flacără.

10.4.3.2.1. Călirea prin inducţie

Problema constă în a realiza un strat călit de o anumită grosime, care să fie cât mai uniform
distribuit după conturul danturii. Grosimea stratului călit depinde de frecvenţa curentului, puterea
specifică şi durata de încălzire. Valoarea optimă apreciată în baza datelor practice, este cuprinsă între
(0,25...0,35)·m, în care m este modulul roţii
dinţate în mm.
Miez necălit În figura 10.9 sunt prezentate variante de
dispunere a stratului călit.
Pentru obţinerea grosimii dorite a
stratului călit se acţionează în primul rând asupra
frecvenţei, ea având limite destul de mari de
variaţie. Frecvenţa optimă se determină în raport
Strat călit uniform distribuit după conturul dintelui de mărimea dinţilor, respectiv de modulul roţii,
conform relaţiei:
Urme de
duritate
fopt = (105...106) / m2 [Hz]; (10.1)

în care m este modulul roţii în mm.

Abateri prea mari de la frecvenţa optimă
au efecte nefavorabile.

Distributie variabila a Dinte călit în întregime Figura 10.9 Variante de dispunere a stratului călit [33]
stratului calit
O frecvenţă mult prea mică duce la călirea
unui strat mult mai gros, eventual chiar tot dintele, ceea ce influenţează negativ atât calitatea
(tenacitatea dintelui), cât şi randamentul operaţiei (consum mai mare de energie). Frecvenţa prea înaltă
favorizează încălzirea dinţilor la vârf, putându-se ajunge în situaţia ca zona de racordare de la bază să nu
se călească, sau să se recurgă la durate prea mari de încălzire şi deci la scăderea productivităţii.
Cel de al doilea parametru în ordinea influenţei, este puterea specifică, ea determinând alături
de frecvenţă, grosimea stratului călit, ştiut fiind că o putere prea mică necesită durate mai mari de
încălzire şi conduce la grosimi mai mari de călire. Se recomandă a se lucra cu puteri specifice medii
(pentru frecvenţa aleasă), iar grosimea stratului călit să fie reglată prin intermediul duratei de încălzire.
Referitor la tehnologia propriu-zisă de călire prin inducţie, ea diferă în funcţie de modulul roţii
dinţate.

Călirea roţilor cu modulul m  6 mm.

Încălzirea lor se realizează cu un inductor inelar, care înconjoară roata pe întreaga circumferinţă
şi a cărui lăţime este ceva mai mare decât a roţii, iar jocul radial între vârful dinţilor şi inductor este de
2...4 mm.

4
CURS 14

În vederea călirii, de regulă, inductorul este prevăzut cu orificii radiale prin care se trece apă sub
presiune, asigurând duşul de răcire, sau axul de susţinere a roţii este retras din inductor împreună cu
roata şi aceasta este scufundată într-un bazin de călire.

Deoarece distanţa de la inductor la capul dintelui diferă de cea până la baza acestuia, nu se poate
realiza o distribuţie uniformă a stratului călit pe flancurile dinţilor.
Practic, problema se soluţionează în următoarele două moduri:
 prin utilizarea oţelurilor cu călibilitate foarte redusă;
 prin aplicarea călirii cu două frecvenţe.
La prima variantă se utilizează o singură frecvenţa (joasă), când se asigură încălzirea dinţilor în
toată masa lor, inclusiv racordarea de la bază, iar prin răcirea ulterioară cu jet sau prin scufundare în
bazinul de călire se realizează călirea pe o grosime mică, după conturul dinţilor.
Varianta a doua recurge la încălzirea în trepte, utilizând două inductoare. Primul inductor este
cuplat la un generator rotativ, de frecvenţă medie (8.000Hz), el asigurând încălzirea la prima treaptă de
600...700 C, iar apoi se deplasează roata în cel de-al doilea inductor, care are o frecvenţă înaltă
(200.000 Hz), acesta asigurând încălzirea finală.
Încălzirea la prima treaptă este de 5...20 s, după care se lasă o pauză de uniformizare a
temperaturii, de 2...4 s, iar încălzirea finală fiind mai rapidă, se realizează în 1..2 s.
În figura 10.10 este prezentată schematic varianta călirii cu două frecvențe.

Generator de Generator de
MEDIE ÎNALTĂ
frecvență frecvență

Medie frecvență Înaltă frecvență

Inel călire

5
CURS 14

Figura 10.10. Varianta încălzirii în trepte utilizând două inductoare. [34], [35]
În producția de masă se folosesc echipamente special concepute pentru călirea unuia sau a mai
multor tipuri de roți dințate. De exemplu, în figura 10.11. a) este prezentat un echipament modern,
special conceput pentru călirea prin inducție a roților dințate cu dantură interioară și exterioară (figura
10.11. b)).
Roata dințată din figura de mai jos necesită duritate mare și rezistență la uzare atât pe diametrul
exterior cât și pe cel interior. Încălzirea (austenitizarea) diametrului interior presupune folosirea unei
frecvențe mai mari decât în cazul încălzirii diametrului exterior. Frecvențele folosite pentru încălzirea
roții din figura 10.11. b) cu echipamentul din figura 10.11. a) au fost: 10 kHz pentru diametrul exterior,
respectiv 200 kHz pentru cel interior.

6
CURS 14

Figura 10.11. Echipament utilizat la călirea roților dințate cu dantură interioară și exterioară [34].

Călirea roţilor cu modulul m > 6 mm.

Întrucât in acest caz dinții au dimensiuni mari, călirea după contur a roților dințate nu se poate
realiza, deoarece ar necesita puteri mult prea mari și totodată este greu să se asigure o dispunere
uniformă a stratului călit. Din aceste considerente devine mai rentabilă călirea individuală a dinților,
acest lucru fiind înlesnit de spațiul suficient de mare dintre dinți în care este posibilă amplasarea unui
inductor. Călirea roților dințate cu modulul mare se poate realiza în două variante, și anume:
- călirea flancurilor aceluiași dinte;
- călirea golului dintre dinți.
Flancurile aceluiași dinte se călesc simultan, folosind un inductor care înconjoară în întregime
dintele. Se realizează în acest mod călirea atât a suprafețelor cât și a racordărilor la baza dinților,
respectiv suprafețele frontale. Grosimea stratului călit se determina in funcție de tipo-dimensiunea
inductoarelor folosite și de parametri aleși (in special frecvența). În figura 10.12. sunt prezentate
variante posibile de distribuție a stratului călit.

Figura 10.12. Călirea flancurilor aceluiași dinte; variante de distribuție a stratului călit [33]

Dezavantajul variantei de călire a flancurilor aceluiași dinte (utilizând inductoare care

înconjoară dintele), este, așa cum se vede în figura 10.13. (a si b – stânga), încălzirea, nu numai a
flancurilor vizate, ci și a unor porțiuni din dinții alăturați. Având în vedere deci că se reîncălzesc zone
deja călite, vor exista pe conturul dinților porțiuni moi (decălite sau altfel spus călite si revenite înalt). În
practică, această problemă se poate
Inductor Concentrator magnetic soluționa utilizând inductoare cu
Zone concentrator magnetic (figura 10.12 a –
încălzite dreapta), sau în absența unor astfel de
inductoare prin protejarea dinților alăturați
cu ecrane de protecție. (figura 10.12. b –
dreapta).

Inductor Ecran protecție (cupru)

Figura 10.13. Soluționarea unor probleme care apar la

călirea flancurilor aceluiași dinte, [33].

7
CURS 14

În figura 10.14., este prezentat un echipament pentru călirea roților dințate mari (călirea
flancurilor aceluiași dinte). Informativ, roata dințată prezentată are dimensiunile:
- diametrul exterior 701 mm;
- diametrul interior 617 mm;
- grosime (înălțime) 79 mm.

Figura 10.14. Echipament de călire prin inducție a flancurilor aceluiaș dinte (roților dințate mari). [34]

Călirea golului dintre dinți se practică la roți cu module mari și, în funcție de lățimea roții, călirea
flancurilor învecinate se realizează simultan, sau în mod succesiv (figura 10.15).

Apă pentru răcirea stratului încălzit Inductoare

Transfer termic Inductor
(încălzire)

Figura 10.15. Călirea, prin inducție, a golului dintre dinți.[33],

Strat călit
Inductor [36]. anterior
Răcitor

Ansamblul inductor-răcitor din figura 10.15 (partea

stângă) se deplasează, în zona dintre dinți, pe verticală, cu
viteza, v. Inductorul realizează încălzirea în domeniul Strat călit Inductor
anterior
austenitic iar răcitorul care îl urmează asigură transformarea
martensitică. (călirea golului dintre dinți, metoda succesivă). Răcitor
Dacă inductorul este suficient de mare și asigură încălzirea
simultană a suprafeței flancurilor învecinate, răcitorul este
introdus în zona încălzită, după retragerea inductorului.
Dezavantajul variantei de călire a golului dintre dinți,
este, așa cum se vede chiar și macroscopic (figura 10.16. a),
riscul de a se obține pete moi, adică zone decălite distribuite Figura 10.16. Soluționarea unor probleme care
în special în zona de cap a dinților. Acestea se datorează apar la călirea golului dintre dinți, [33].
faptului că prin încălzirea flancurilor învecinate ale dinților, ca
urmare a transferului termic se produce reîncălzirea dintelui călit anterior, respectiv revenirea medie,
sau înaltă, a stratului călit (figura 10.16. b). În practică, această problemă se poate soluționa utilizând
răcitoare repartizate în golul călit anterior, care au rolul de a menține rece suprafața care este posibil să
se reîncălzească prin transfer termic (figura 10.16. c)/

8
CURS 14

10.4.3.2.2. Călirea superficială cu flacără

Operația se realizează în mod similar ca și călirea prin inducție, doar că în locul inductorului se
utilizează unul sau mai multe arzătoare, după caz. Arzătoarele folosesc ca gaz combustibil acetilena sau
gaz metan, și au forme adecvate procedeului utilizat și profilului danturii,[37]. Tipuri de arzătoare și
procedee specifice de călire cu flacără au fost prezentate în cursul 6.
Și în cazul călirii cu flacără, în funcție de mărimea suprafeței supuse încălzirii și valoarea
modulului, operația se poate realiza în două variante [37],[38]:
- călirea după contur pentru roți dințate cu m  6 mm (figura 10.17.);
- călirea individuală a dinților pentru roți cu m > 6 mm (figura 10.18.).

Arzătoare uniform dispuse pe

circumferința roții

Roată dințată în mișcare de rotație

Figura 10.17. Călirea după contur pentru roți dințate cu m  6 mm

După realizarea încălzirii (figura 10.17) roata dințată este scufundată într-o baie de răcire.

Gaz
Apă

Ansamblu arzător – răcitor

Figura 10.18. Călirea individuală a dinților pentru roți cu m > 6 mm

Ansamblul arzător-răcitor se deplasează în lungul dinților , asigurând în primul rând încălzirea și

răcirea, respectiv călirea superficială.

După călirea prin inducţie sau cu flacără, roţile dinţate se supun revenirii joase la 180...240 C
pentru detensionare, durata revenirii fiind corespunzătoare dimensiunilor roților dințate

10.4.3.3.Tratamente termochimice aplicate roților dințate

Pentru roțile dințate ce lucrează în condiții foarte grele, acestea se execută din oțeluri nealiate,
sau aliate de cementare, întrucât asigură un miez tenace și o duritate și rezistență la uzare ridicată, în
urma tratamentelor termochimice. Cel mai frecvent se aplică cementarea, nitrurarea si cianizarea,
tratamente analizate în cursurile 7 si 8.

9
CURS 14

Referinţe
[33]
http://www.hwg-inductoheat.de/fileadmin/media/Fachberichte/Induction_hardening_of_gears__part_
1.pdf
[34] http://www.inductoheat.com/pdf/110.pdf
[35]http://www.inductoheat.com/pdf/Induction%20hardening%20of%20gears%20and%20critical
%20components_part_2.pdf
[36]
http://www.hwg-inductoheat.de/fileadmin/media/Fachberichte/Induction_heating_helps_put_wind_tu
rbines_in_high_gear.pdf
[37] http://www.detroitflame.com/Applications.htm
[38] http://www.linde-gas.com/International/Web/LG/COM/likelgcom30.nsf/repositorybyalias/
pdf_acetylene/$file/Acetylene_update.pdf

10