MDI - Curs - 6&7 - Adela Buburuzan

MANAGEMENTUL
DEȘEURILOR INDUSTRIALE
(MDI)
Program studii: MTVD

An de studiu: I
Titular curs + aplicații: Șef lucr., dr., ing. Adela Marilena BUBURUZAN
FICPM, Corp Laboratoare, etaj I, Birou 107
Departamentul de Ingineria și Managementul Mediului
marilena-adela.buburuzan@academic.tuiasi.ro
adelahaleta@tuiasi.ro
7. Colectarea și recuperarea deșeurilor solide industriale
7.1. Colectarea şi recuperarea materialelor refolosibile feroase prăfoase
• Majoritatea materialelor refolosibile feroase prăfoase rezultă din gazele arse şi a apelor
uzate în procesele siderurgice.
• Există diferite tehnologii şi sisteme de epurare a materialelor refolosibile sub formă de
praf din gaze arse, pulberi metalice sau din apele reziduale industriale şi menajere
uzate.
• Din industriile de desprăfuire adecvate conţinutul de praf al gazelor evacuate în sectorul
siderurgic poate fi redus până la valorile de 0,1–0,15 g/m3, ceea ce înseamnă că se
poate recupera peste 97% din cantitatea de praf iniţială.
• Prin sistemul de epurare în mai multe trepte, conţinutul de praf de furnal din gazele
evacuate se reduce la 0,01 g/m3. Praful de furnal astfel recuperat, evaluat la circa 30
kg/t fontă are un conţinut de 40 % Fe.
• La sectorul oţelărie, la cuptoarele Martin, prin adaptarea unor instalaţii (filtre de
epurare corespunzătoare) se poate ajunge la reducerea conţinutului de praf în gazul
evacuat în atmosferă până la 0,1–0,15 g/m3. Praful recuperat reprezintă circa 7 kg/t de
oţel şi are un conţinut de Fe de peste 50 %.
• Şi la cuptoarele electrice, în timpul suflării oxigenului pentru accelerarea reacţiilor de
afânare, se ajunge la o concentrare a conţinutului de praf, de până la 8 g/m3 care, după
epurare cu instalaţii de captare şi desprăfuire a gazelor, scade la 0,02 g/m3, rezultând
2
deci o importantă cantitate de material feros cu un conţinut de circa 40 % Fe
04.04.2022 MDI-curs 6&7/ Ș.l.dr. ing. A. Buburuzan
7.1. Colectarea şi recuperarea materialelor refolosibile feroase prăfoase
• Şi la cuptoarele electrice, în timpul suflării oxigenului pentru accelerarea reacţiilor de

afânare, se ajunge la o concentrare a conţinutului de praf, de până la 8 g/m3 care, după
epurare cu instalaţii de captare şi desprăfuire a gazelor, scade la 0,02 g/m3, rezultând
deci o importantă cantitate de material feros cu un conţinut de circa 40 % Fe
• La convetizoarele L.D. cantitatea de praf din gazele evacuate variază între 30–50 g/m3
ceea ce revine la 10–25 kg praf raportat la tona de oţel elaborat. Prin operaţia de
epurare, cu conţinutul de praf din gazele evacuate se reduce la mai puţin de 0,1 g/m3.
Praful obţinut, având în proporţie de 80 % o granulaţie de 0,8–0,05 μm conţine în jur de
60 % Fe.
• Materiale feroase prăfoase se mai obţin şi din zgură din turnătorii, din ţunderul de la
forje şi din nămolul apelor reziduale uzate folosite la răcirea diferitelor procese sau
prelucrări tehnologice.
• Prin zdrobirea zgurei se obţin particule de oţel cu granulaţie cuprinsă între 5–300 mm
granulaţie, reprezentând circa 4-5% din total zgură. După măcinare până la granulaţia de
5%, rezultă, prin separare magnetică, un concentrat feros cu circa 45 % Fe, în proporţie
de peste 20 % din cantitatea totală de zgură. Restul materialului, circa 74 %, nu mai are
practic decât un conţinut sub 20 % fier ceea ce face să nu mai poată fi folosit în
siderurgie ci în alte utilităţi ca la repararea drumurilor, la rampele de depozitare
controlate sau ca îngrăşământ în agricultură. 3

7.2. Colectarea şi recuperarea materialelor refolosibile feroase sub
formă de bucăţi
• Această categorie este foarte importantă, atât din punct de vedere cantitativ cât şi
calitativ.
• Calitatea produselor siderurgice este mult influenţată de categoria, clasa şi calitatea
materialelor refolosibile feroase introduse în cuptoarele de topire. Folosirea lor în stare
necontrolată sau nepregătită poate rebuta cantităţi de oţel de calităţi
necorespunzătoare.
7.3. Colectarea şi recuperarea aşchiilor metalice

• În general, sistemele actuale de colectat aşchiile metalice – la secţiile mecanice de
prelucrare prin aşchiere – au caracterul unei munci nemecanizate. Astfel, aşchiile
rezultate la maşinile unelte sunt mai întâi strânse manual în lăzi, care sunt evacuate la
sfârşitul schimbului sau în timpul schimbului cu ajutorul unui mijloc oarecare de
transport până la locul de depozitare unde se varsă într-un buncăr de aşchii.
• Acest sistem necesită forţă de muncă, spaţiu şi timp, factori importanţi ai reducerii
preţului de cost.
• De exemplu : o secţie lucrând cu 50 maşini unelte aşchietoare produce într-un schimb 1000–
1500 kg aşchii sub formă de fire, al căror transport şi depozitare ridică multe probleme, în
special prin faptul că greutatea volumică a aşchiilor în formă de fire 4este foarte mică, circa
200 kg/m3. Aceste valori pot oscila mult în funcţie de operaţia de strunjire (de presare sau
finisare) de mărimea maşinii unelte, de viteza de aşchiere,
04.04.2022
de tipul de maşină-unealtă etc.
MDI-curs 6/ Ș.l.dr. ing. A. Buburuzan
• În tabelul 7.1. este redată cantitatea de aşchii rezultată de la diferite tipuri de maşini-
unelte. De aici, rezultă că proiectanţii de ateliere aşchietoare trebuie să privească şi
problema colectării şi evacuării aşchiilor, care este întotdeauna dificilă.
• Colectarea aşchiilor la maşini unelte: în general se poate spune că proiectanţii de
maşini-unelte aşchietoare de metale nu au rezolvat încă problemele evacuării aşchiilor
de la scula aşchietoare respectivă şi nici colectărilor într-un colector destinat
transportării ulterioare din secţie.
• Maşinile aşchietoare moderne pentru prelucrarea suprafeţelor plane (maşini de frezat,
maşini de rabotat) sunt prevăzute doar cu albii care asigură colectarea lichidului de
răcire (cu aer comprimat) pe jos şi apoi se adună manual în lăzi de către personalul
muncitor sau de serviciu.
• La instalarea maşinilor grele: se amenajează în spatele lor gropi speciale betonate, în
care se montează coşurile pentru aşchii.
Tabel 7.1. Cantitatea de așchii metalice produse în anumite locuri
Cantitatea de aşchii
Locul de producere a aşchiilor (kg/schimb de 8 h)
Strung pentru aparate 4–6
Strung revolver mic 12 – 16
Strung revolver mare 20 – 50
Strung de producţie cu vârfuri (de mărime medie) 15 – 30 5
Maşină de găurit (de mărime medie) În medie 10 – 20
04.04.2022 MDI-curs 6/ Ș.l.dr. ing. A. Buburuzan
Maşină de frezat (de mărime medie) În medie 18 - 30
• La strungurile universale de uz obişnuit: există sub sania strungului o albie a batiului în
care cad şi se strâng aşchiile, de unde se scot mai uşor într-un coş sau într-o roabă.
• La strungurile automate şi semiautomate: aşchiile cad împreună cu lichidul de răcire pe
partea inferioară a batiului gol la interior, în al cărui perete superior este instalat un
grătar şi se varsă pe un plan înclinat în coşul aşezat în spatele maşinii.
• La prelucrarea pieselor cu viteze mari şi pe maşini unelte de mare productivitate se
formează o cantitate atât de mare de aşchii încât ele blochează repede maşina şi
împiedică lucrul.
7.4. Colectarea şi recuperarea materialelor refolosibile feroase

• Este interzisă strângerea şi depozitarea materialelor refolosibile feroase nealiate în
amestec cu cele aliate.
• Materialele refolosibile feroase provenite din muniţii şi armament vor fi prealabil
delaborate de organele de specialitate conform instrucţiunilor de delaborare şi apoi
depozitate pe loturi de boxe închise sau lăzi.
• Materialele refolosibile feroase se colectează şi se livrează separare, câte o singură
categorie, clasă şi grupă de calitate în vagon, magazie a navei, autovehicului sau
containere.
6

7.5. Colectarea şi recuperarea materialelor refolosibile provenite din
casarea autovehiculelor
• Creşterea producţiei de autovehicule pe piaţa mondială, ca de altfel, şi în ţara noastră,
crează o problemă dificilă mai ales pentru valorificarea efectivă a celor scoase din uz,
datorită complexităţii materialelor care alcătuiesc autovehicolul.
• Având în vedere că un autoturism cântăreşte circa 1000 kg, din datele cuprinse în
tabelul 7.2. rezultă că, din punct de vedere al materialelor refolosibile, un autoturism
casat prezintă o sursă de recuperare de circa 700 kg oţel, 140 kg fontă, circa 5,5 kg
neferoase, cauciuc 4 %, sticlă 2 % şi altele.
• Materialele feroase, în proporţie de 84 % cu 15 % impurităţi (materiale textile, cauciuc,
materiale plastice) şi cu 1 % neferoase sunt colectate de către un separator magnetic.
Tabel 7.2. Materialele din care se compune un autoturism

Denumirea materialului Procentul din masa
autovehicului (%)
Oţel 70
Fontă 14
Cupru 1
Zinc 2
Plumb 0,5
Aluminiu 2
Sticlă 2
Materiale combustibile (carton, textile, materiale plastice etc.) 47
Materiale necombustibile (pământ, vată de sticlă, produse ceramice etc.) 0,5
04.04.2022
Cauciuc MDI-curs 6&7/ Ș.l.dr.
4 ing. A. Buburuzan
7.6. Colectarea şi recuperarea materialelor metalelor neferoase
7.6.1. Materiale refolosibile din cupru şi aliaje de cupru
• Materialele refolosibile din cupru prezintă un deosebit interes economic

pentru proprietăţile cuprului – conductibilitate electrică şi termică
înaltă şi plasticitate mare.
• Folosirea tot mai largă a cuprului şi aliajelor din cupru pe de o parte,
iar pe de altă parte scăderea resurselor de minereuri de cupru pe plan
mondial a determinat atenţia şi importanţa care se acordă colectării şi
recuperării materialelor refolosite din cupru.
• Ca impurităţi ce apar în cadrul deșeurilor industriale din cupru se pot
exemplifica: fierul, plumbul, bismutul, stibiul, arsenul, nichelul, sulful,
staniul, zincul, oxigenul şi altele.
• Aliajele pe bază de cupru sunt alamele şi bronzurile.
• În funcţie de cantităţile şi dimensiunile pentru transport, mai ales
intern, se folosesc autotransportoare de containere, autobasculante şi
chiar transportoare cu benzi, cu cupe sau oscilante.

7.6.2. Materiale refolosibile din aluminiu
• În ceea ce priveşte consumul de metal pe plan mondial aluminiul ocupă locul 2, după
oţel, iar în cadrul metalelor neferoase locul întâi, reprezentând peste 45 % din
productivitatea mondială a metalelor neferoase.
• Impurităţile au, în general, aceeaşi provenienţă cu a materialelor refolosibile din
aluminiu şi, mai precis, acelaşi deșeuri industriale din care materialele refolosibile
sunt colectate şi prelucrate.
• În tabelul 7.3. sunt prezentate natura şi provenienţa unor metale refolosibile şi
impurităţile ce pot apare în cadrul acestora.
• Proporţia acestor impurităţi este destul de mare şi extragerea totală din materiale
refolosibile practic nu este posibilă iar după o anumită limită devine anevoioasă şi
costisitoare.
• Astfel, în funcţie de natura şi provenienţa deșeurilor industriale şi de sursa de
colectare, materialele refolosibile din aluminiu şi aliaje de aluminiu, pe care se
poate conta că pot fi obţinute prin colectare şi prelucrare din cantitatea totală de
aluminiu utilizat la fabricarea unor produse, au, aprox., următoarele proporţii:
o 70 – 75 % pentru mijloacele de transport rutier, naval şi aerian, instalaţii de
apă, şine, obiecte de uz casnic;
o 60 – 65 % în cazul produselor (pieselor) folosite în industria construcţiilor de
9
maşini, industria minieră, mecanică fină, industria optică, vagoane, indicatoare
rutiere, articole de sport, jucării, articole de voiaj, de muzică;
o 85 % din cablurile electrice şi materialele electrotehnice, aparatură chimică şi
din produse pentru industria alimentară şi agroindustrială;
o 70 % din aluminiul utilizat în construcţii;
o 90 % în cazul ambalajelor din aluminiu.
Tabel 7.3. Impurităţile prezente în materialele refolosibile din aluminiu şi aliajele de aluminiu
Materiale refolosibile din aluminiu Impurităţi
Reziduuri de forje şi de tablă Oţel şi metale grele
Capete de bară şi reziduuri de la ştanţare Unelte mici din oţel, materiale plastice, unsori
Aşchii de la strunjire, găurire etc. Aşchii de oţel sau fontă, unelte mici
Praf rezultat de la şlefuire Praf abraziv de la polizoare
Reziduuri de sârmă şi de cabluri Inimi de oţel, materiale de izolaţie, plumb
Vase de menaj Mânere din alte metale, materiale plastice
Folii Vopsele, hârtie, staniu, materiale plastice
Tuburi şi capsule pentru sticle Pb, Zn, plută, materiale plastice
Reziduuri din aviaţie (avioane) Oţel, diferite metale, cabluri, cauciuc, vopsele, plastic
Reziduuri din tablă Oţel şi alte metale, vopsele, material plastice
Reziduuri de la turnătorie Oţel, fontă, diferite metale10şi aliaje, vopsele
Scoarţe, zgură, cenuşi Oxizi, nisip, oţel
• O bună parte din aluminiu, care nu este inclus în proporţiile de mai sus, se regăseşte
în praful care apare în toate secţiile de prelucrare a deșeurilor de aluminiu sau
aliajelor de aluminiu în scopul valorificării acestora, astfel:
o la arderea uleiului de pe aşchii (până la 150 mg praf/m3, gaze);
o la prelucrarea zgurilor – măcinare, desprăfuire ( sub 150 mg praf/m3);
o la topire, în funcţie de cuptoare, apare praf de la 100–2000 mg praf/m3 (la
cuptoarele de inducţie de joasă frecvenţă şi cuptoarele cu creuzet practic nu se
degajă praf).
• Pentru separarea prafului din gazele rezultate de la cuptoare se folosesc instalaţii de
separare (separatoare umede, filtre sac şi filtre electrice) care reuşesc să reţină
praful ce conţine aluminiu cu un randament de:
o 90 % în cazul separatoarelor umede;
o 98,5 % cu separatoarele umede;
o 99 % în cazul filtrelor cu sac.
• Pentru ca operaţia de colectare a materialelor refolosibile de aluminiu să aibă
rezultatele cele mai bune, cantitativ şi calitativ, cu minimum de efort, este bine să
se facă la locul unde acestea rezultă şi pe categorii, sorturi, mărime şi compoziţie.
11

7.6.3. Materiale refolosibile din zinc şi aliajelor de zinc
• Deșeurile industriale din care se colectează zincul se prelucrează prin procedee

metalurgice (obţinându-se zincul în metal brut sau în aliaje) şi prin procedee
chimice (zincul sub formă de compuşi chimici).
• Pentru a se respecta limitele admise de impurităţi trebuie ca, în cadrul separării, să
se ţină seama de influenţa negativă a acestora astfel:
- Plumbul (Pb) determină fragilitate la laminare a zincului, dar măreşte
solubilitatea în acizi şi de aceea se admite 1 % Pb , la executarea zincărilor în
poligrafie;
- Staniul (Sn) reduce plasticitatea şi se fisurează la prelucrarea la cald, de aceea
limita admisibilă este de maximum 0,002 % Sn;
- Fierul (Fe) măreşte duritatea şi fragilitatea;
- Cadmiul (Cd) oxidează intercristalele şi formează crăpături

7.6.4. Materiale refolosibile din plumb şi aliajelor de plumb
• Prelucrarea deșeurilor de plumb se face în uzine sau sectoare specializate.
12

7.7. Colectarea şi recuperarea materialelor refolosibile nemetalice
7.7.1. Materiale refolosibile din hârtie
• După modul de întrebuinţare, materialele refolosibile din hârtie, sunt cuprinse în două
mari grupe şi anume:
- materiale refolosibile din hârtie şi carton destinate producerii pastei pentru
utilizarea ca materie primă la fabricarea hârtiilor, cartoanelor, mucavalei şi
cartonului cu suport bituminat; materialele refolosibile din această grupă sunt
constituite din hârtii, cartoane şi mucavale folosite sau scoase din uz (colectarea
de la populaţie şi de la unităţile comerciale şi industriale de stat şi particulare
(societăţi şi regii), precum şi din resturi tehnologice rezultate de la activităţile de
confecţii şi imprimare a hârtiei, cartonului şi mucavalei, care nu pot fi folosite ca
atare;
- materiale refolosibile din hârtie, carton şi mucava rezultată de la finisarea şi
prelucrarea hârtiei, cartoanelor şi mucavalei, destinate a fi utilizate ca atare sau
cu mici prelucrări, în vederea înlocuirii materialelor noi.
• O tonă de hârtie recuperată înlocuieşte o tonă de celuloză sau 4 m3 de masă lemnoasă,
800 KWh energie electrică şi 250 kg combustibil convenţional. Pe suprafaţa Pământului
sunt cca. 4 miliarde hectare de păduri şi în fiecare an exploatările de masă lemnoasă se
fac pe o suprafaţă de cca. 24 milioane hectare - aproximativ cât suprafaţa ţării noastre.
Prin tăierea unui copac se distruge un lucru cu o valoare estetică şi biologică, deoarece
acesta asigură hrana solului şi ajută la purificarea aerului pe care-l13respirăm. Un singur
hectar de conifere reţine anual 40 mii kg praf din natură.
7.7.1. Materiale refolosibile din hârtie
• Hârtia reciclată poate fi destinată fie fabricării din nou a hârtiei

(valorificare optimă), fie a cartoanelor şi mucavalelor (valorificare
inferioară). Condiţia care determină opţiunea o reprezintă tehnologia
de decernelizare care, cel puţin în ţara noastră, în prezent, nu este
încă pusă la punct. Ea este posibil de aplicat cu ajutorul tehnologiilor
moderne de flotaţie inversă.
• La obţinerea de hârtie şi cartoane se pot folosi cu succes şi deşeuri
textile, într-o pondere care atinge 12-14% din totalul materiilor prime.
Pe de altă parte, reciclarea hârtiei se poate face doar de 6 -10 ori,
deoarece la fiecare reciclare lungimea fibrei de celuloză scade,
conducând la o scădere a rezistenţei mecanice şi a calităţii (aspect,
culoare) a hârtiei nou fabricate, la reducerea productivităţii muncii în
fabrica de hârtie şi la creşterea pierderilor tehnologice.
• La încheierea acestui număr de cicluri, însă, hârtia inferioară calitativ
poate fi utilizată cu succes într-o altă ramură industrială (ex: în
industria construcţiilor, ca izolant termic în panourile prefabricate,
ş.a.).
14

7.7.2. Materiale refolosibile din sticlă
• Sticla nu este biodegradabilă dar poate fi topită şi transformată în produse noi, fără a-şi
pierde calităţile. Tot ce trebuie făcut este a se depozita sticlele şi borcanele
nefolositoare în locuri special amenajate, de unde vor fi luate şi refolosite.
• "Spărturile din sticlă" se folosesc la fabricile de sticlă ca materie primă, denumită
material de adăugire în procesul de fabricaţie, în proporţie de 15 - 20%, iar în ultimul
timp chiar până la 100%.
• Sticla este un material dintre cele mai energointensive întrucât consumă în procesul de
elaborare în proporţii considerabile sodă, precum şi importante cantităţi de gaz metan
• Cu o tonă de spărturi de sticlă se pot economisi 630 kg nisip cuarţos, 40 kg feldspat, 112
kg calcar (care nu mai trebuie exploatat, transportat, preparat), 180 kg sodă calcinată şi
700 m3 gaz metan, fără a mai lua în calcul şi reintroducerea în circuit a recipienţilor din
sticlă obişnuiţi.
• Dintr-o tonă de cioburi se pot fabrica 3500 borcane alimentare (250 ml) sau 2000
sticle diferite.
• Spărturile din sticlă colectate sunt destinate reintroducerii în procesul de fabricaţie a
sticlei după eliminarea impurităţilor, care nu sunt admise în tehnologia de fabricaţie.
• Spărturile de sticlă, în funcţie de domeniul de provenienţă şi destinaţie, se clasifică pe
sorturi ce sunt prezentate în tabelul 7.4. 15

Tabel 7.4. Clasificarea pe sorturi a spărturilor din sticlă
Sortul spărturilor de sticlă Condiţiile de
admisibilitate
A. Cioburi provenite direct de la fabricile de sticlă
Cioburi albe menaj, ambalaj iluminat Impurităţi 1
Cioburi semialbe menaj maxime, 1
Cioburi brune ambalaj [%] 1
Cioburi verzi ambalaj 2
Cioburi colorate menaj (separat pe culori) 1
B. Cioburi provenite de la furnizori
Cioburi albe Impurităţi 3
Cioburi semialbe maxime, 3
Cioburi colorate [%] 3
• Umiditatea de referinţă este de 3%, dar la înţelegere între părţi ea poate diferi, în
funcţie de aceasta stabilindu-se greutatea efectivă.
• Nu sunt admise bucăţi de metal, pietre, beton, resturi alimentare de la fabricile de
conserve, cauciuc, materiale plastice, sfoară, cartoane, ş.a.
• Prin conţinutul de impuritate se înţelege pământ, praf sau alte substanţe care nu
sunt specificate mai sus. 16

• De asemenea nu sunt admise cioburile de la ambalarea produselor toxice şi explozive.
• Cioburile din grupa A şi B se livrează pe culori, granulate sau negranulate. Dimensiunile
bulgărilor de sticlă proveniţi de la scurgerea cuptoarelor trebuie să fie cuprinse între
30 - 300 mm.
Oportunități de reciclare ale sticlei

• Producătorii de recipiente din sticlă preferă să includă cioburile în materialul brut
(nisip, cenuşă de sodă, calcar), deoarece temperatura din cuptor se reduce
semnificativ.
• Chiar dacă cerinţele pentru cioburile de sticlă transparentă sunt mari, reciclarea
variază de la o regiune la alta datorită costurilor de colectare, prelucrare şi transport.
• Piaţa pentru sticlă colorată variază de asemenea în funcţie de instalaţiile de fabricare
a recipientelor din sticlă colorată.
• Sticla care nu este sortată după culoare este acceptata pentru fabricarea materialelor
de construcţie, chiar dacă impurităţile precum metalele feroase şi aluminiul trebuie să
fie îndepărtate magnetic.
• Praful de sticlă care nu mai poate fi utilizat la fabricarea altor recipiente, dar poate fi
valorificat prin realizarea vatei de sticlă (material foarte utilizat în17izolarea termică şi
fonică).
MDI-curs 6/ Ș.l.dr. ing. A. Buburuzan
Oportunități de reciclare ale sticlei
• Sticla ce trebuie folosită pentru recipiente noi trebuie să fie, în general,

sortată după culoare şi trebuie să nu conţină impurităţi cum ar fi
murdărie, roci, ceramică, sau alte produse din sticlă. Aceste materiale
cunoscute ca materiale refractare, au o temperatură de topire mare.
• Sticla auto laminată este interzisă deoarece conţine urme de plastic.
• Platourile de sticlă, chiar dacă nu sunt materiale refractare, afectează
temperatura de topire a amestecului şi nu sunt acceptate.
• Capacele de aluminiu şi etichetele de hârtie sunt permise dacă sunt
îndepărtate în procesele de prelucrare ulterioară, înainte ca cioburile să
fie aduse la cuptorul de topire.
• Când cioburile sunt utilizate pentru recipiente noi sunt trimise la
instalaţiile de fabricare unde sticla este separată de impurităţi şi
materiale refractare.
18

7.7.3. Materiale refolosibile din mase plastice
• Materialele refolosibile din polietilenă de joasă şi înaltă densitate, care se colectează,
sunt următoarele:
 folie, saci, sacoşe, huse din polietilenă de joasă şi înaltă densitate, de la:
ambalajele produselor textile; ambalajele produselor alimentare; ambalajele
produselor chimice, care nu sunt toxice şi se dizolvă în apă;
 folii care nu au fost expuse radiaţiilor.
 folii din polietilenă de joasă şi înaltă densitate provenite de la sere şi solarii, care
au fost expuse radiaţiilor solare;
 folii, saci, pungi, huse, sacoşe care au fost fabricate din materiale recuperabile
marcate sau colorate în mod specific;
• Alte produse din polietilenă de înaltă densitate sunt:
 navete compartimentate şi necompartimentate din polietilenă;
 butoaie, canistre, flacoane, butelii de polietilenă;
 materiale refolosibile din polietilenă de înaltă densitate de la fabricarea
calapoadelor sau alte produse din polietilenă de înaltă densitate.
• Ambalajele care au conţinut produse toxice se recuperează numai de către unităţile
producătoare de specializare. 19

• În ţara noastră, la cca. 2,0 m3 de reziduuri menajere se găsesc în medie 4 kg resturi de
polietilenă.
• O tonă de polietilenă recuperată economiseşte cca. 8,0 t de petrol. Din această tonă
recuperată se pot fabrica 6.000 m2 de folie polietilenă netransparentă sau 3.000 saci
pentru ambalaj.
• Recuperarea maselor plastice prezintă dificultăţi mai ales la sortarea lor pe categorii,
sortare care se face în funcţie de densitate.
• În plus, nici tehnologiile de valorificare nu sunt în totalitate definitivate şi astfel
produsele obţinute sunt de calitate inferioară celor obţinute direct din materii prime.
• În principiu instalaţiile de reciclare a deşeurilor din materiale plastice se bazează pe
obţinerea unor granule de plastic, care sunt livrate instalaţiilor de profil (Fig. 7.1)
20
04.04.2022 Fig. 7.1. Granule de plastic MDI-curs 6&7/ Ș.l.dr. ing. A. Buburuzan
Oportunități de reutilizare și reciclare
• Dezvoltarea infrastructurii de colectare trebuie să urmărească cerinţele pieţei,

astfel încât valoarea materialelor valorificate să poată acoperi costurile de
colectare, prelucrare şi transport.
• Centrele de colectare pot asigura o compactare şi balotare a deşeurilor din
plastic în vederea reducerii costurilor de transport.
• De asemenea, în cazul mai multor tipuri de deşeuri din plastic cu destinaţii
diferite pentru fiecare, centrele de colectare pot asigura o sortare a acestor
deşeuri în funcţie de cerinţele unităţilor de procesare şi apoi o compactare a
deşeurilor gata sortate.
• Unităţile de procesare ale materialelor reciclabile îşi stabilesc, de regulă,
instalaţiile de prelucrare în zone dens populate, în care se generează cantităţi
mari de materiale valorificabile.
• Reciclatorii trebuie să plătească costurile de transport la unitățile centralizate.
• Produsele realizate din plasticul reciclat au un cost de fabricaţie mai ieftin faţă
de cele realizate din materii primă.
21

7.7.4. Materiale textile
• Prin materiale textile refolosibile se înţeleg produsele ţesute sau neţesute, tricotajele,
din orice materie primă textilă, scoase din uz, provenite din gospodării individuale,
unităţi militare, spitale, internate etc, folosite în industrie şi în alte domenii.
• În afara acestor materiale refolosibile din textile, care nu provin din deșeuri industriale
(deşeuri, resturi, refuzuri, rebuturi ale proceselor industriale), mai există următoarele
feluri de materiale refolosibile din textile:
 materiale textile refolosibile din lână şi tip lână provenite din reziduurile
industriale ca: deşeuri şi rămăşiţe de fibre şi fire, peticele noi de ţesuturi şi tricouri,
rezultate din procesele tehnologice de filare, ţesere, finisare, tricotare şi
confecţionare;
 materiale textile refolosibile liberiene şi tip liberian, care sunt rămăşiţe noi de
fibre, tricoturi şi neţesute, rezultate din procese de filare, ţesere, tricotare,
finisare şi confecţionare;
 materialele textile refolosibile din bumbac şi tip bumbac, care sunt rămăşiţe noi
de fibre, ţesături, tricoturi şi neţesute rezultate din procesele de filare, ţesere,
tricotare şi confecţionare;
 materiale textile refolosibile din mătase şi tip mătase, în care se cuprind rămăşiţe
noi de fibre, fire, ţesături, tricotări şi neţesute, rezultate din22 procesele de filare,
ţesere, tricotare, finisare şi confecţionare.
• Aceste patru feluri de materiale refolosibile din textile, fiind materiale refolosibile
noi care rezultă în procesele tehnologice industriale, întrucât aceste operaţii intră în
sarcina întreprinderilor de la care rezultă şi unde se încadrează în fluxul total de
prelucrare şi valorificare ca materii prime şi materiale refolosibile circulate (cu circuit
intern).
• Condiţiile de colectare, clasificare, sortare şi condiţiile tehnice de calitate a
materialelor textile refolosibile sunt prevăzute în STAS 2091/5-86.
• Fiecare grupă se colectează, sortează şi livrează conform caracteristicilor grupei
respective, în funcţie de:
- categoria materialului colectat;
- tipul materialului refolosibil;
- culoarea materialelor şi dimensiuni (unde este cazul).
• Materialele textile refolosibile trebuie, ca odată cu colectarea sau după aceea, să fie
sortate şi livrate pe culori sau grupe de culori. Prin grupe de culori se înţelege:
- culori deschise: gri deschis, bej, roz, bleu, galben;
- culori medii: roşu, albastru, verde, kaki;
- culori închise: maro, bleumarin, violet, negru,
23

• Materialele textile refolosibile provenite din colectarea confecţiilor cu căptuşeală şi

vatelină destinate valorificării în industria textilă se sortează şi livrează separând
căptuşelile şi vatelina de ţesăturile ce intră în componenţa lor.
• Există şase grupe de materiale textile refolosibile la care se specifică (conform
standardelor în vigoare) categoria, tipul, şi culoarea fiecărui fel de material textil
refolosibil, de care trebuie să se ţină seama la colectarea, dar mai ales la separarea
lor în vederea livrării şi valorificării în industria textilă.
• Principalele texturi ale firelor diferitelor ţesături ale materialelor textile refolosibile
nu trebuie să conţină următoarele impurităţi:
- bucăţi de ţesătură putredă, mucegăită, mâncată de molii sau rozătoare;
- corpuri străine (lemn, carton, cauciuc, metal, sticlă);
- materiale care se întăresc în contact cu apa (var, ciment, ipsos, făină, mălai,
etc);
- urme de ulei, ceară, bitum, vopsea, etc, care nu ies la spălat
24

7.7.5. Materiale din cauciuc
• Cauciucul, un material energointensiv, este supus uzurii, indiferent unde este folosit: anvelope,
benzi elastice, tuburi, garnituri, etc.
• În prezent, anvelopele uzate deţin ponderea cea mai mare în cantitatea totală de cauciuc
potenţial reciclabil. Soluţiile tehnologice utilizabile vizează, de regulă, revenirea lor în circuitul
economic într-un număr de cicluri limitat.
• Materialele refolosibile din cauciuc care intră în obligaţiile de colectare de la fabrici şi de la
populaţie sunt compuse în general din anvelope şi camere de aer uzate sau sparte.
• Materialele refolosibile provenite din reziduurile industriale din unităţile de fabricaţie a
produselor, obiectelor şi articolelor din cauciuc au caracter de materiale circulante pentru care
există normative de recuperare cu circuit închis.
• Anvelopele sunt constituite din materiale polimerice complexe cu un adaos mare de diferite alte
produse; recuperarea acestei valori adăugate sub orice formă, este mare consumatoare de energie
şi totodată periculoasă.
• Recondiţionarea prin reşapare este universală, iar în ţările dezvoltate se valorifică prin această
metodă peste 25% din producţia de anvelope.
• Prin reşapare se înţelege procesul tehnologic de aplicare a unei benzi de rulare noi pe o coroană de
anvelopă uzată pregătită în prealabil, urmată de vulcanizare, prin care se reface parţial
potenţialul de rulaj al anvelopei.
• Cu o anvelopă reşapată se poate parcurge în medie o distanţă care reprezintă jumătate din rulajul
uneia noi, dar preţul ei este de aproximativ 3 ori mai mic. Prin reşapare25se înlocuieşte doar banda
exterioară de rulare, care reprezintă cca. 1/3 din cantitatea de cauciuc înglobată în produs.

MDI - Curs - 6&7 - Adela Buburuzan

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MDI - Curs - 6&7 - Adela Buburuzan

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MANAGEMENTUL

Program studii: MTVD

• Şi la cuptoarele electrice, în timpul suflării oxigenului pentru accelerarea reacţiilor de

04.04.2022 MDI-curs 6&7/ Ș.l.dr. ing. A. Buburuzan

7.3. Colectarea şi recuperarea aşchiilor metalice

7.4. Colectarea şi recuperarea materialelor refolosibile feroase

04.04.2022 MDI-curs 6&7/ Ș.l.dr. ing. A. Buburuzan

Tabel 7.2. Materialele din care se compune un autoturism

• Materialele refolosibile din cupru prezintă un deosebit interes economic

04.04.2022 MDI-curs 6&7/ Ș.l.dr. ing. A. Buburuzan

04.04.2022 MDI-curs 6&7/ Ș.l.dr. ing. A. Buburuzan

• Deșeurile industriale din care se colectează zincul se prelucrează prin procedee

7.6. Colectarea şi recuperarea materialelor metalelor neferoase

04.04.2022 MDI-curs 6&7/ Ș.l.dr. ing. A. Buburuzan

• Hârtia reciclată poate fi destinată fie fabricării din nou a hârtiei

04.04.2022 MDI-curs 6&7/ Ș.l.dr. ing. A. Buburuzan

04.04.2022 MDI-curs 6&7/ Ș.l.dr. ing. A. Buburuzan

04.04.2022 MDI-curs 6&7/ Ș.l.dr. ing. A. Buburuzan

Oportunități de reciclare ale sticlei

• Sticla ce trebuie folosită pentru recipiente noi trebuie să fie, în general,

04.04.2022 MDI-curs 6&7/ Ș.l.dr. ing. A. Buburuzan

04.04.2022 MDI-curs 6&7/ Ș.l.dr. ing. A. Buburuzan

• Dezvoltarea infrastructurii de colectare trebuie să urmărească cerinţele pieţei,

04.04.2022 MDI-curs 6&7/ Ș.l.dr. ing. A. Buburuzan

04.04.2022 MDI-curs 6&7/ Ș.l.dr. ing. A. Buburuzan

• Materialele textile refolosibile provenite din colectarea confecţiilor cu căptuşeală şi

04.04.2022 MDI-curs 6&7/ Ș.l.dr. ing. A. Buburuzan

S-ar putea să vă placă și