Curs 3

SA

Cursul 4

Materiale pentru partea activă a sculelor aşchietoare

Fenomenele fizice care însoţesc prelucrarea prin aşchiere, impun materialului din care este
confecţionată partea activă a unei scule aşchietoare următoarele proprietăţi:
 rezistenţă mecanică, în special la eforturile de compresiune sau încovoiere, suficientă
pentru a suporta eforturile de aşchiere;
 duritatea să fie superioară durităţii materialului de aşchiat;

nt e
 termostabilitate, ceea ce reprezintă capacitatea materialului de a-şi menţine proprietăţile

r
mecanice, în special duritatea şi rezistenţa la încovoiere în urma încălzirii şi menţinerii la

s de ar
ilo
o anumită temperatură (temperatura de stabilitate); depăşirea temperaturii de
termostabilitate provoacă transformări structurale ireversibile, cu scăderea pronunţată a

ur tu to
calităţilor mecanice;
 rezistenţa la uzură, la cald şi la rece;
 conductibilitate termică suficientă pentru asigurarea evacuării rapide a căldurii degajate în
C s ie procesul de aşchiere.
Materialele folosite la confecţionarea sculelor aşchietoare, care corespund proprietăţilor
ul ch
enumerate, sunt: oţelurile carbon de scule, oţelurile aliate, amestecurile din carburi metalice,
materialele mineralo-ceramice şi materialele extradure.
uz s

Oţelurile carbon de scule - C45U...C120U (SR EN ISO 4957-2002)

 Au un conţinut în carbon cuprins între 0,45 - 1,2 %, fără alte elemente de aliere;
a


3 Termostabilitate scăzută (200 - 250°C);
 Deformare la tratament termic, adâncime redusă de călire.
tru le

 Se folosesc la construcţia sculelor care lucrează cu viteze reduse – sub 20 m/min – sau a
sculelor cu acţionare manuală (tarozi, filiere)
pn cu

Oţeluri aliate pentru scule

- Oţeluri slab aliate pentru scule
 Conţin carbon în proporţie de 0,7 – 2,2% şi elemente de aliere ca: wolfram,
S

crom, vanadiu, nichel, molibden, mangan, etc.;

 Procentele de elemente de aliere se situează sub 6% pentru fiecare element;
 Termostabilitate până la 350° - 400°C;
 Pot lucra cu viteze de aşchiere de 30 – 35 m/min.
- Oţeluri bogat aliate pentru scule ( oţeluri rapide)
HS%W-%Mo-%V-%Co SR EN 10027-1
 Au apărut în anul 1902;
 Conțin carbon în procent de 0,8...1,75% și elemente de aliere ca W, Mo, V,
Co și Cr, în procent de peste 6%;
 Termostabilitate ridicată, cuprinsă între 600° şi 650°C;
 Pot lucra cu viteze de aşchiere de 50 – 60 m/min;
 Utilizare: freze, tarozi, filiere, scule profilate.
1
Curs 3
SA

Oţelurile rapide sunt oţeluri aliate cu cantităţi mari (peste 12) de elemente de aliere W,
Co, Mo, Cr, V. Stabilitatea termică este până la 600°C, iar viteza de aşchiere permisă este de 60 –
70 m/min. Sunt standardizate următoarele mărci: Rp1, Rp2, Rp3, Rp4, Rp5, Rp9, Rp10, Rp11
conf. STAS 7382-88. Mărcile Rp1, Rp2, Rp3 sunt cele mai performante având 10 – 18 W, dar
şi cele mai scumpe. Rp3 este cel mai utilizat conţine 18W, fiind considerat cel mai bun. Notaţia
nouă conf. SR EN10027-2005 se compune HS (High Speed Steel) urmată de conţinutul
elementelor de aliere în procente, în următoarea ordine: W, Mo, V, Co.

Carburi metalice
 Au apărut în anul 1926

nt e
 Se obţin prin sinterizare din carburi de wolfram, titan şi tantal, legate între ele cu ajutorul

r
unui liant, respectiv cobaltul;

s de ar
 Procesul de sinterizare se referă la tratamentul termic aplicat pulberilor de carburi,

ilo
omogenizate prin amestecare şi presate în matriţă, la temperaturi și presiuni mari;

ur tu to
 Au o duritate peste 80 HRC şi rezistenţă mare la uzură;
 Au stabilitate termică până la 900°C;
C s ie Pot lucra cu viteze de aşchiere foarte mari, comparativ cu sculele confecţionate din celelalte
materiale: 100 – 300 m/min.
Carburi metalice sinterizate se obţin prin presarea şi sinterizarea unor amestecuri de pulberi de
ul ch
carburi de W, Ti, Ta, Nb, Zr cu pulbere de Co, care constituie liantul. Plăcuţele din carburi
metalice au o duritate de peste 80 HRC. Stabilitatea termică de 900 °C le permite viteze de
aşchiere în jur de 200 m/min la prelucrarea oţelurilor. Mărci comerciale şi firmele
uz s

producătoare: Widia, Walter, Hertel (Germania), Carmesin (România), Sandvik Coromant,

a

Seco (Suedia), Tizit (Austria). Carboloy, Valenite (SUA), Diamond (China), Poldi Diadur
3
(Cehia), Safety (Franţa).
Plăcuţele din carburi metalice sinterizate se pot prelucra abraziv, prin electroeroziune sau
tru le

electrochimic. Nu se forjează, nu se tratează termic, se pot lipi cu cupru sau alamă.

În ceea ce priveşte compoziţia amestecului de carburi metalice, aceste materiale se împart
pn cu

în două mari grupe:

- Amestecuri conţinând carbură de wolfram şi titan, sinterizate în liant de cobalt pentru
prelucrarea materialelor din grupele P şi M, conform I.S.O.;
- Amestecuri conţinând carbură de wolfram, avâd ca liant cobaltul, pentru prelucrarea
S

materialelor din grupa K.

Carbura de wolfram WC este dură, tenace se foloseşte la plăcuţele pentru secţiuni de aşchie mari,
pentru degroşări, aşchiere întreruptă, cu şocuri.
Carbura de titan TiC este mai dură, dar mai fragilă, se foloseşte la plăcuţe pentru aşchiere
continuă, cu secţiuni de aşchie mici, viteze mari.
Grupele de utilizare, conform ISO şi STAS 6374-80 sunt stabilite după materialul prelucrat, definit
prin tipul aşchiilor detaşate.
Grupa P (plastic) - plăcuţe destinate prelucrării materialelor care dau aşchii de curgere - sunt
sinterizate din WC (29...80%), TiC (65...8%); TaC şi Co(6...18%), au duritate şi rezistenţă la uzură
mare dar tenacitate mică. Culoarea asociată grupei: albastru.

2
Curs 3
SA

Grupa K (casant) - plăcuţe destinate prelucrării materialelor care dau aşchii de rupere - sinterizate
din WC (88...92%), TaC (2...4%), TiC şi Co(4...12%) au duritate mai mică şi tenacitate mai mare
decât cele din grupa P. Culoarea asociată grupei: vişiniu.
Sorturi K01...K40, variaţia proprietăţilor este ca şi la grupa P.
Grupa M (multiscop) - plăcuţe utilizate la oţeluri inoxidabile, fonte, materiale nemetalice
sinterizate din WC(78...92%), TaC(6.„12%), TiC Şi Co(7..15%).
Sorturi: M10...M40. Culoarea asociată grupei: galben.
Grupa N este destinată prelucrării aliajelor uşoare pe bază de aluminiu şi a altor aliaje de neferoase.
Grupa S - pentru prelucrarea aliajelor refractare, materiale greu prelucrabile datorită conţinutului

nt e
înalt de Co, Ni, Mn, Cr, Mo.
Grupa H - destinată prelucrării materialelor călite, cu duritate foarte mare.

r
s de ar
Grupa G - utilizată pentru deformarea plastică: role pentru rulare la rece sau la cald, filiere pentru

ilo
trefilare etc.

ur tu to
Indicaţiile de utilizare a acestor varietăţi de carburi metalice sinterizate au în vedere
compoziţia materialului prelucrat, tipul operaţiei (degroşare, finisare), precum şi tipul de aşchie
degajată (aşchie de curgere, aşchie de rupere, etc.).
C s ie Carburile metalice pentru prelucrarea materialelor din grupele P şi M (care dau aşchii de
curgere) au o bună rezistenţă la uzură şi stabilitate termică ridicată, determinate de prezenţa
ul ch
carburii de titan.
În cazul prelucrării materialelor care dau aşchii de rupere, cazul fontelor, se recomandă
folosirea amestecurilor care conţin numai carbură de wolfram, care este mai puţin dură decât
uz s

carbura de titan, dar mai tenace.

În tabelul de mai jos se prezintă domeniul de utilizarea a carburilor metaliceîn funcţie de materialul
a

de prelucrat şi de condiţiile procesului de aşchiere.

3 Domeniul de utilizare a carburilor metalice
tru le

Sensul de crestere a
principală

caracteristicilor
Grupa

Grupa de Domeniul
Material prelucrat Procedeu de prelucrare şi condiţiile procesului de aşchiere
utilizare de utilizare
de carburilor
pn cu

aşchiere metalice
0 1 2 3 4 5 6
Strunjire exterioara si interioară. Viteze de aşchiere foarte mari,
Finisare
avansuri mici. Utilizarea condiţionată de o structură bună a
si
P 01 Otel, otel turnat materialului, fără incluziuni de zgură si retasuri, fără întreruperi.
finisare
In sisteme tehnologice fără vibraţii se poate obţine o precizie
S

fină
dimensională şi o netezime a suprafeţei foarte înalte.
Rezistenta la uzura

Strunjire, strunjire prin copiere, filetare, frezare de filetare. Viteze de

Degroşare si
P 10 Otel, otel turnat aşchiere mari, avansuri mici pana la mijlocii (< 1 mm/rot).
P (albastru)

Tenacitate
Avansuri

finisare
Utilizarea condiţionată de o adâncime uniformă şi fără întreruperi
Viteze

Otel, otel turnat, fonta
P 20
maleabila cu aşchii lungi
Otel, otel turnat, fonta
P 30
maleabila cu aşchii lungi
Otel, otel turnat (cu
P 40 incluziuni de nisip si
retasuri)
P Oţel, otel turnat cu
(albastr rezistenta mijlocie sau
u) P 50 joasa (de asemenea cu
incluziuni de nisip se
Degroşare si Strunjire, strunjire prin copiere, frezare.
finisare Viteze de aşchiere mijlocii, avansuri mijlocii (< 2 mm/rot).
Strunjire cu viteze de aşchiere mijlocii până la mici, avansuri
Degroşare si
mijlocii până la mari (< 3 mm/rot), în condiţii grele de lucru.
finisare
Frezare, rabotare, găurire adâncă.
Strunjire cu viteze de aşchiere mici, avansuri mari (< 3 mm/rot) în
Degroşare
condiţii grele de lucru
Strunjire cu viteze de aschiere mici, avansuri mari (s < 4 mm / rot),
in conditiile cele mai grele de lucru pt. care tenecitatea carburilor
Degrosare metalice este esentiala.
Rabotarea, mortezare, prel. pe mas. autom.
Rezistenta la uzura

ratasuri)
M Otel, otel turnat, otel
Tenacitate
Avansuri

Sortiment de utilizare universala, rezistenta la uzura. Strunjire cu

Viteze

(galbe manganos, otel inoxidabil, Degrosare

M 10 viteze de aschiere mijlocii pana la mari, avansuri mici pana la
n) fonta cenusie (aliata), si finisare
mijlocii.
metale neferaose
Otel, otel turnat, otel
austenitic, otel manganos,
Degrosare Sortiment de utilizare universala, rezistenta la uzura. Strunjire,
M 20 fonta cenusie, fonta cu
si finisare frezare – viteze de aschiere mijlocii, avansuri mijlocii
grafit nodular, fonta
maleabila
3
Curs 3
SA

Otel, otel turnat, otel Sort. de utilizare universala, rezistent la uzura. Strunjire, frezare,
austenitic, oteluri Degrosare rabotare. Vit. de aschiere mijl. avansuri mijl. Datorita tenacitati
M 30
rezistente la temperaturi si finisare mari, este indicat si pt. masini – unelte mai putin rigide, precum si
inalte, fonta cenusie. pt. prelucr. pieselor turnate cu retasuri si incl. de nisip
Otel moale pt. aotomate, Degrosare
M 40 otel cu rezist. mica, met. finisare Strunjire, strunjire profilata, retezarea, indeosebi pe masi automate.
neferoase
Otel calit, fonta dura
turnata in cochie cu HRC
<= 60, fonta cenusie dura, Finisare
K 01 aliaje de aluminiu cu fina si Strunjire exterioara si interioara, frezare, razuire.
continut de siliciu, mat. finisare
plast., cauciuc dur, carton
tare, roci sticla, portelan
Otel calit, fonta cenusie
cu HB > 220, fonta
maleabila cu aschii scurte,
Degrosare
K 10 aliaje de Al cu Si, mat. Strunjire, burghiere, largire, alezare, frezare, brosare, razuire.

nt e
si finisare
K (rosu)

plastice, cauciuc dur,

carton tare, sticla,
portelan, roci

r
s de ar
Fonta cenusie cu HB <=
220, cupru, alama,

ilo
Degrosare Strunjire, rabotare, largire, alezare, frezare, brosare. Cazuri cand se
K 20 aluminiu, s.a. met.
si finisare cere o tenacitate mai mare a carburilor metalice.
neferoase, lemn stratificat
cu intensa act. abraziva

ur tu to
Fonta cenusie cu duritate
Degrosare Strunjire, rabotare, mortezare. Cazuri cand se cere o tenacitate mare
K 30 mai joasa, otel cu duritate
si finisare a carburilor metalice, precum si in conditii grele de lucru.
mai joasa, lemn stratificat
Metale neferoase, lemn
Degrosare Strunjire, rabotare, mortezare. Cazuri cand se cere o tenacitate
K 40 moale si lemn tare in stare
C s ie si finisare foarte mare a carburilor metalice, conditii grele de lucru.
naturala

Observaţii:
1. prin condiţii grele de lucru se înţeleg cazurile când materialul este neomogen, prezintă coajă de
turnare sau forjare, duritate, adâncime de aşchiere variabilă, întreruperi, prelucrare cu vibraţii, bătaie la
ul ch
piese cu secţiunea rotundă etc.;
2. în cazul când este absolut necesar a forma o grupa intermediara intre doua grupe de utilizare
consecutive cuprinse in tab. 2.4, simbolul grupei respective va avea ca ultima cifra 5.De exemplu, grupa
uz s

intermediara intre grupele de utilizare P20 si P30 va fi simbolizata P25. Se admite o singura grupa
intermediara intre doua grupe de utilizare consecutive;
3. se admite o diferenţiere pentru carburile metalice din grupa PO1 in ce priveşte tenacitatea şi
a

rezistenţa la uzură. Diferenţierea se face prin adăugarea la simbolul grupei a cifrelor 1 la 4; ordinea
3
crescătoare indicând creşterea tenacităţii. Simbolurile respective vor fi in acest caz PO1.2; PO1.3 etc.
tru le

De asemenea, sunt elaborate plăcuţe din carburi metalice, acoperite superficial cu un strat
foarte rezistent la uzură, carbură de titan, nitrură de titan, sau cu un strat dublu carbură de titan şi
pn cu

oxid de aluminiu, sau acoperire cu pulbere de diamant. Asemenea materiale “sandwich” permit
creşterea vitezelor de aşchiere la finisare cu 30 – 50%.
Materialele metalice sinterizate pentru scule se produc sub formă de plăcuţe, fixate
S

demontabil pe corpul sculei.

Cermeţi
Cermetul (CERamic/METat) conţine carbură de titan TiC, carbonitrură de Titan TICN
şi/sau nitrură de titan TiN legate de un liant metalic. Adică sunt carburi metalice pe bază de titan
(TiC, TiCN, TiN), legate printr-un liant, nichel sau cobalt.

Ele acoperă domeniile P01 -- P20, M05 -- M15, KO1 -- K10 pentru strunjire, pentru
frezare P01--- P30, M01---M25. Datorită intensităţii mici a uzurii, plăcuţele din cermet au
durabilitate mare, realizează precizie şi rugozitate bună. Sunt destinate prelucrărilor de finisare.

Mărirea performanţelor plăcuţelor din carburi metalice se obţine prin acoperirea cu straturi
subţiri foarte dure, refractare şi rezistente la uzare (tab. 2). Această acoperire se face prin
procedeele CVD şi PVD, permiţând viteze de aşchiere mărite cu 40 - 60%.
4
Curs 3
SA

Procedeul CVD (Chemical Vapor Deposition) se desfăşoară la temperatură înaltă

(1000°C), permite acoperiri multistrat uniforme, omogene, cu aderenţă foarte bună la substrat. Se
produce o mărire a razei de ascuţire (bontire).

Procedeul PVD (Physical Vapor Deposition) se desfăşoară la temperatură relativ joasă,

produce tăişuri fine, cu rază de ascuţire foarte mică, fiind folosit, în general, la scule din oţel rapid
(HSS).
Tabelul 2
Domeniul de utilizare a carburilor metalice
Număr de

nt e
Culoarea de Grosimea
Materialul placării
identificare unui strat straturi
1 Carbura de titan TiC Argintiu

r
s de ar
2 Nitrura de titan TiN Auriu /galben
0,002 

ilo
3 Carbonitrura de titan TiCN Galben-albastru
0,005 1  10
4 Oxid de aluminiu Al203 sau alumină Gri închis
mm
Nitrură de tantal TaN sau carbură de tantal TaC,

ur tu to
5
de zirconiu ZrN, ZrC etc.

C s ie Au următoarele proprietăți:
- rezistență mare la uzură
ul ch
- stabilitate termică ridicată
- duritate mare
- stabilitate chimică față de oxigen
uz s

- tenacitate și rezistență la șocuri termice mai mică decât a carburilor metalice.

Plăcuțele din cermet pot fi acoperite cu straturi superdure din TiN și TiC.
a

Se utilizează în operații de semifinisare și finisare, deoarece permit viteze mari de așchiere,

3
la valori mici ale avansului de generare.
tru le

Materiale ceramice
Plăcuţele din materiale ceramice au duritate foarte mare (>90 HRA) stabilitate termică foarte
bună (1100°C), nu reacţionează cu materialul piesei, au rezistenţă la uzură şi durabilitate mare şi
pn cu

pot prelucra la viteze de aşchiere mari (200-600m/min la aşchiere continuă oţeluri). Totuşi ele
constituie numai câteva procente din materialele de scule utilizate datorită fragilităţii lor, care
impune forma plăcuţelor prismatică, cu unghi de ascuţire β=90°, folosite la scule cu fixare
S

mecanică, rezultând  < 0.

Prelucrarea se face cu forţe de aşchiere mari, tendinţele de autovibraţii necesitând maşini-

unelte cu rigiditate mare. Sunt aplicate mai ales la prelucrarea fontelor, oţelurilor greu prelucrabile
şi aliajelor refractare.

Există două tipuri de bază materiale ceramice:

1. Materiale pe bază de oxid de aluminiu (A12O3);
2. Materiale pe bază de nitrură de siliciu (Si3N4).

Plăcuţe ceramice pe bază de oxid de aluminiu sunt de trei categorii: pure, în amestec şi armate
cu fibre monocristaline.

5
Curs 3
SA

-Plăcuţele ceramice pure din A12O3 au tenacitate şi conductivitate termică scăzută,

muchiile sunt casante. Cantităţi mici de oxid de zirconiu îmbunătăţesc considerabil
tenacitatea plăcuţelor ceramice pure. Culoarea plăcuţelor ceramice pure este albă sau gri.
- Plăcuţele ceramice pe bază de A12O3 în amestec cu TiC şi TiN (20...40%) sunt de
culoare neagră, au rezistenţă la şoc termic şi conductivitate termică îmbunătăţite.
Tenacitatea însă nu poate fi comparată cu cea a plăcuţelor din carburi metalice. Domeniul
de aplicabilitate este destul de larg, în general la aşchiere fără şocuri.
- Plăcuţele ceramice pe bază de A12O3 armate cu fibre monocristaline din carburi
de siliciu SiC. Aceste fibre constituie până la 30% din material şi produc o mărire

nt e
considerabilă a tenacităţii, durităţii la cald şi a rezistenţei la uzură. Plăcuţele au culoare
verde şi se produc prin presare la cald, procedeu care asigura distribuţia avantajoasă a

r
s de ar
fibrelor. Calităţile deosebite ale acestor plăcuţe permit utilizarea lor ia prelucrarea aliajelor

ilo
refractare, oţelurilor călite, fontei ca şi la aşchieri întrerupte.
Sunt caracterizate printr-o rezistenţă la uzură foarte mare, o duritate superioară (90 – 92

ur tu to
HRA), stabilitate la cald foarte ridicată – până la 1100°C – ceea ce permite prelucrări cu viteze
de aşchiere de 200 - 600 m/min. Au o fragilitate ridicată, utilizarea lor fiind limitată la prelucrări
C s ie
de finisare, în absenţa şocurilor.
ul ch
Materiale extradure
Diamantul
Diamantul natural este cel mai dur material, având microduritatea de 10 000 N/mm2, faţă
uz s

de 4000 – 9000 N/mm2 pentru nitrura cubică de bor, de 2300 N/mm2 pentru materialele mineralo-
ceramice, de 1500 N/mm2 pentru carburi metalice şi de 850 N/mm2 pentru oţelul rapid.
a

De asemenea, prezintă o bună conductivitate termică, de 3÷5 ori mai mare decât a
3
carburilor metalice.
tru le

Diamantul este carbon cristalizat în sistemul cubic, cu duritate 10 (Mohs) sau 104daN/mm2
(HV). Diamantul natural este transparent sau cu nuanţe galben, verzui, cafeniu.
Diamantul artificial Se obţine din grafit de puritate 99,8%, la o presiune cuprinsă în
pn cu

limitele 0,7⋅105 –1,5⋅105 daN/cm2 şi la temperatura de 3000°C.

La prelucrarea materialelor feroase se produce difuzia atomilor de carbon în reţeaua
fierului, ceea ce determină uzura rapidă a cristalelor de diamant;
S

La temperaturi de 600°C în aer și 1000°C în atmosferă controlată se oxidează (fenomenul

de grafitizare).

Diamantul artificial se obţine din grafit pur + catalizatori metalici (Ni, Co, Cr, Mn) în
reactoare speciale de sinteză la temperaturi de 1500 - 2000°C + presiune hidrostatică (0,55... 1,5)
103daN/cm2. Se prezintă sub formă de granule de 0,2...0,3 mm, de culoare cenuşiu până la verde
deschis, cu forme şi structuri controlabile de la friabil până la tenace, după regimul reactorului de
sinteză. Are o stabilitatea termică în aer până la 600 - 800°C, dar are conductivitatea termică foarte
mare. De asemenea, tendinţa de grafitizare şi combinare cu Fe la temperaturi mari îl fac nepotrivit
pentru prelucrarea aliajelor feroase cu viteze mari.

Se utilizează la aşchiere sub forme de:

6
Curs 3
SA

- monocristale de 1...2 (6...8) carate (1 carat  0,2g) şlefuit, ca parte activă pentru cuţite de finisare
pentru neferoase, sau vârfuri pentru profilarea corpurilor abrazive;

- granule sau pulberi înglobate în liant metalic, formând corpuri abrazive.

Nitrura cubică de bor - CBN

Este o sare a acidului azotic, cristalizată în sistemul cubic, în urma unui tratament termic
şi de presare (3500°K şi 105 daN/mm2).
Are o duritate (HV) max. 9000 N/mm2, stabilitate termică 1300°C.

nt e
Se remarcă duritatea foarte mare a CBN, apropiată ca valoare de cea a diamantului, precum
şi stabilitatea termică superioară acestuia.

r
s de ar
CBN nu prezintă tendinţa de a reacţiona chimic cu fierul. Se prezintă sub formă de cristale

ilo
15... 160 m simple sau metalizate înglobate în liant dur (răşini sintetice, sticlă, carburi metalice).

ur tu to
Se foloseşte ca material abraziv de înaltă calitate.

Policristale de diamant sau NCB. Utilizarea diamantului sau a nitrurii cubice de bor sub
C s ie
formă de monocristale este limitată, datorită dimensiunilor reduse, la prelucrări prin abraziune,
sub formă de corpuri abrazive, paste abrazive etc. Pentru realizarea altor tipuri de scule (plăcuţe
schimbabile, vârfuri pentru îndreptat corpuri abrazive) se folosesc diamantul sau NCB elaborate
ul ch
sub formă de policristale.

Policristale cu diamant (PCD sau PKD) foloseşte diamantul artificial. Granulele de

0,1...0,2 mm sunt sinterizate într-o masă de liant metalic (Co) sau sunt sintetizate direct sub forma
uz s

unui strat de 0,5... 1 mm grosime pe suport foarte dur - plăcuţe din carburi metalice.
a

3 Policristale cu NCB (PCBN) se obţin ca şi cele cu diamant, în masă de liant metalic sau în
straturi de 0,3... 1 mm grosime pe plăcuţe din carburi metalice.
tru le

Policristalele se prezintă sub formă de pastile cilindrice sau prismatice cu dimensiunile

bazei 3,5...5 mm şi înălţimea de 3....6 mm cu strat policristal de grosime 0,5... 1 mm. De asemenea,
pn cu

pentru unele plăcuţe din carburi metalice este disponibilă şi varianta cu policristal PCD sau PCBN,
sub forma unui vârf de dimensiuni mici, mm.
S

Forme de uzură a sculelor

In timpul procesului de aşchiere, datorită solicitărilor mecanice şi termice care apar pe feţele active ale
sculei, apare un fenomen de uzură, care se manifestă prin pierderea capacităţii de aşchiere a sculei şi
diminuarea calităţii prelucrării. Acest proces este continuu şi evolutiv, făcând ca starea parametrilor de
performanţă ai sculei să se diminueze treptat.
In figura 1 este prezentată o schemă, care arată factorii implicaţi în apariţia uzurii.

7
Curs 3
SA

nt e
r
s de ar
ilo
ur tu to
C s ie
ul ch
Fig. 1 Factorii implicaţi în uzura sculei

Indiferent de tipul sculei şi de condiţiile de exploatare se uzează concomitant atât faţa de aşezare
uz s

cât şi faţa de degajare a acesteia. Uzura pe faţa de aşezare apare sub forma unei pete de uzură,
paralelă cu direcţia muchiei aşchietoare. Profilul transversal al acestei pete corespunde formei
a

suprafeţei prelucrate.
3
Uzura feţei de degajare este rezultatul efectului de erodare al aşchiei şi apare sub forma unui crater
dispus la o anumită distanţă de muchie şi având dimensiunea maximă paralelă cu aceasta şi egală
tru le

cu lungimea tăişului activ.

Tipul uzurii formate depinde în primul rând de parametrii regimului de aşchiere.
pn cu

Forme de uzură Particularitate Acţiune corectivă

Uzura muchiilor Abraziune pe flancul plăcuţei amovibile – Utilizarea un

material aşchietor
S

mai rezistent la
uzură
– Creşterea avansului
– Micşorarea vitezei de
aşchiere
– Optimizarea răcirii

Deformare plastică Deformarea muchiei aşchietoare din cauza – Untilizarea unui

supraîncălzirii şi forţelor de aşchiere mari material
Se manifestă prin deformarea plastică a tăişului aşchietor mai
ducând la schimbarea geometriei sculei, fără a rezistent la uzură
se preleva material din sculă. Poate apare la
carburi metalice care au un conţinut mare de
– Micşorarea avansului,
cobalt. Fenomenul apare mai puternic la vitezei de aşchiere şi a
materiale de sculă care au o termorezistenţă adâncimii de aşchiere
scăzută cum este cazul plăcuţelor din carburi – Optimizarea răcirii
metalice de tip K.

8
Curs 3
SA

Sfărâmări Sfărâmări de-a lungul muchiei aşchietoare. – Utilizarea unei nuanţe

Acest tip de uzură apare ca urmare a ruperii sau mai tenace de carbură
sfărâmării muchiei aşchietoare în urma apariţiei – Utilizarea unei scule
unor forţe mari, în special la scule având mai stabilă şi reducerea
unghiuri de ascuţire (β) mici şi raze la vârf, rε
mici. De asemenea o duritate mare a
lungimii în consolă
materialului favorizează şi ea ruperea tăişului – Utilizarea unei
Fărâmiţarea muchiei poate să apară din cauza geometrii mai stabile
tensiuni termice datorate – Micşorarea vitezei de
unei încălziri neuniforme a tăişului. Se aşchiere
manifestă la materiale de sculă care au
oconductibilitate termică redusă sau în cazul în
care acestea sunt lipite pe
materiale cu conductibilitate mai bună (lipirea

nt e
plăcuţelor din carburi pe corpul sculei).
Depuneri pe tăiş Lipirea materialului de-a lungul muchiei – Micşorarea vitezei de

r
aşchietoare pe faţa de degajare. aşchiere

s de ar
Se produce datorită depunerilor pe tăiş, care la – Utilizarea unei

ilo
desprindere smulg particule de material din geometrii mai ascuţită,
sculă şi produc în acest fel craterul de uzură de
pe faţa de degajare.
cu unghi de degajare mai

ur tu to
Se iau măsuri referitoare la geometria sculei sau mare
tratarea materialului de prelucrat pentru a se – Optimizarea răcirii
micşora tendinţa de lipire pe sculă. Se poate – Utilizaţi o plăcuţă
C s ie reduce acest fenomen prin folosirea de fluide de amovibilă cu suprafaţă
aşchiere potrivite. tratată (Tiger Silver)
Uzură de tip crater Cavităţi în formă de cratere pe faţa de – Micşorarea vitezei de
degajare a plăcuţei amovibile aşchiere
ul ch
– Utilizarea unei geometrii
cu unghi de degajare mai
mare
– Utilizarea materialelor
aşchietoare rezistente la
uz s

uzură cu conţinut înalt de

Al2O3
a

3 – Optimizarea răcirii
Uzură prin crestare sau oxidare Crestătură în zona adâncimii de aşchiere la plăcuţa – Varierea adâncimii de
amovibilă. aşchiere
Datorită activităţii chimice ridicate a straturilor de – Folosirea unui material
tru le

material de pe feţele active din zona de contact a sculei

aşchietor tenace (cu
cu aşchia şi a temperaturii ridicate din zonă, se observă
culori de revenire pe lângă zona de contact, semn că acoperire PVD)
are loc o oxidare a materialului. – Micşorarea vitesei de
Uzura propriu-zisă se produce datorită îndepărtării aşchiere
pn cu

acestor oxizi prin frecarea cu aşchia şi cu piesa – Optimizarea răcirii

prelucrată. Oxidarea are loc la temperaturi ridicate, – Utilizarea unei scule cu
astfel pentru carburile metalice aceasta se produce la muchie aşchietoare cu
circa 700 -800° C, temperatură la care carburile pe bază unghi de atac (κ =
de cobalt şi carbură de wolfram (tip K) se oxidează
45°/75°)
S

mai puternic decât cele care conţin şi carburi de titan

sau altele (tip P şi M). La sculele din carburi de wolfram – La uzura de tip crestare,
se formează în apropierea muchiei un strat de oxizi, alegerea unei la vârf mai
chiar în codiţii normale de temperatură şi prezenţa mică
oxigenului. Acest strat are o duritate de 50 ori mai mică,
decât cea a carburii din care se formează, astfel că el nu
rezistă la solicitările din procesul de aşchiere fiind uşor
îndepărtat şi producând uzură. Zonele pe care se
manifestă acest tip de uzură vor fi cele care se află la
marginea zonelor de contact sculă-piesă şi sculă-
aşchie, unde oxigenul are acces. Efectul oxidării se
manifestă mai intens pa faţa de aşezare secundară.
Pentru studiul acestui fenomen se fac aşchieri în diferite
medii gazoase şi se apreciază gradul de oxidare al
sculei.

9
Curs 3
SA

Microfisuri Multiple microfisuri verticale pe muchia aşchietoare – La aşchierea întreruptă

din cauza şocurilor termice fără lichid de răcire
– Micşorarea vitezei de
aşchiere
– Micşorarea avansului
– Utilizarea unui material
aşchietor tenace

Abraziune PCD ( Policristale cu diamant) Din cauza incluziunilor dure (de exemplu, – Utilizarea PCD cu
granule de siliciu) sau elementelor de aliere granulaţie mai mare
sunt îndepărtate rând pe rând părţi mici ale
muchiei aşchietoare (abraziune).

nt e
Incluziunile şi particulele dure din materialul
de prelucrat sau din aşchie provoacă

r
s de ar
zgârieturi ale sculei producând un efect
abraziv, care duce la apariţia de şanţuri de

ilo
uzură. Intensitatea abrazării este direct
proporţională cu conţinutul de particule dure
cum ar fi cementita sau carburile din oţeluri,

ur tu to
cementita sau incluziunile de siliciu din fonte
şi carbura de siliciu din aliaje de aluminiu.
Acest tip de uzură apare atât pe faţa de aşezare
C s ie cât şi pe cea de degajare, dar este determinantă
pe prima, putându-se considera că uzura pe faţa
de aşezare este în special datorată abraziunii.
Această uzură predomină la începutul aşchierii
ul ch
când temperatura încă nu este ridicată
uz sa

3
tru le
pn cu
S

10