Curs 2.

Materiale și semifabricate
utilizate la fabricarea sculelor
așchietoare.
 duritate superioară materialului de prelucrat);
 rezistență mecanică bună (la întindere, compresiune,
încovoiere)
 tenacitate ridicată (rezistență la șocuri)
 stabilitate termică ridicată, inclusiv la variații bruște de
temperatură;
 rezistenţă ridicată la uzură (la rece şi la cald);
 prelucrabilitate bună;
 tendinţă scăzută la difuziune cu materialul semifabricatului
 stabil chimic, să nu oxideze
 să nu aibă tendință de aderare
 conductibilitate termică suficientă;
 să coste cât mai puţin.
Materialele din care se pot executa sculele aşchietoare
pentru prelucrarea metalelor sunt:

- oţeluri (oţeluri nealiate de scule şi oţeluri aliate de

scule);
- materiale dure (carburi metalice, cermeturi, materiale
mineralo ceramice);
- materiale extradure (diamantul şi nitrura cubică de
bor sub formă de mono sau policristale).
 Clasificarea tipurilor de materiale pentru scule
așchietoare cu tăișuri bine definite geometric

Pt. prelucrări la rece

Otel

Pentru prelucrări la cald

WC - Co

Carburi metalice WC – (Ti, Ta, Nb )C - Co

(cemented
carbide)
TiC / TiN – Co, Ni (cermeturi)
Materiale scule

Materiale ceramice pe baza de oxizi

Ceramice
Materiale ceramice pe baza de nitruri de siliciu

Nitrura cubica de bor

Materiale extra
dure
Diamant
Viteza
de
așchiere,
rezistentă
la uzură,
rezistentă
termică

duritate, rezistență la încovoiere, avans

 Oteluri carbon
de scule
Oteluri nealiate
de scule
Oteluri carbon Rezistente la
de uz general uzură
Oteluri de
Pentru
scule Foarte
prelucrarea la
rece rezistente la
uzură
Pentru
Oteluri aliate
prelucrarea la
de scule
cald Rezistente
la șoc
Oteluri rapide
Rezistente
la
coroziune
Oţeluri nealiate de scule

Oţelurile carbon ocupă în grupa oţelurilor de scule o

pondere însemnată ( 20%), datorită elaborării mai uşoare şi
preţului scăzut.
Aici sunt cuprinse:
• oţeluri carbon de scule şi
• oţeluri carbon de uz general.
 Otelurile carbon de scule - SR ISO 4957:2002 (STAS
1700-80) sunt materialele de scule cele mai ieftine si se
utilizează la scule ce lucrează cu viteze mici de așchiere
( 20 m/min).
 duritate mare (în stare călită: 62-65 HRC),
 rezistentă mecanică si tenacitate ridicată (r  1600
MPa),
 stabilitate termică redusă (200 ... 300oC), aceasta fiind
cauza utilizării doar la scule ce sunt slab solicitate termic
(în general scule acționate manual).
 Durabilitatea şi rezistenţa la uzură sunt date de structura
martensitică, care la aceste oţeluri se descompune la
temperaturi de 473 ... 600 K, sculele pierzându-şi
capacitatea de aşchiere peste aceste temperaturi.

 Cu toată prelucrabilitatea bună pe care o au, aceste

oţeluri nu se pot rectifica, deoarece la rectificare
temperatura fiind ridicată, stratul superficial şi-ar pierde
durabilitatea
 Marcă oțel Domenii de utilizare

Recomandate pentru realizarea sculelor supuse la lovituri și șocuri, care au tenacitate

mare și o duritate suficientă.

Exemple de utilizare:
- șurubelnițe;
- burghie de uz general;
C67W 3 - burghie pentru ciocane rotopercutoare;
- foarfeci;
- matrițe pentru oțeluri moi;
( OSC 7 ) - matrițe pentru mase plastice;
- matrițe pentru îndreptare;
- vârfuri de centrare destinate mașinilor-unelte;
- dălți;
- punctatoare;
- scule pentru prelucrarea lemnului;
Recomandate pentru realizarea sculelor supuse la lovituri și șocuri, care au tenacitate
mare și o duritate medie.

Exemple de utilizare:
- ace de trasat;
- poansoane;
C80W 1 - clești pentru sârmă;
- foarfeci pentru tablă;
- burghie pentru metale cu duritate medie;
( OSC 8 ) - cuțite pentru prelucrarea lemnului;
- nicovale pentru forjat scule;
- dornuri de mina;
- dălți pentru minerit sau pentru cioplit în piatră;
- scule pentru debavurare la cald;
 Marcă oțel Domenii de utilizare

Recomandate pentru realizarea sculelor supuse la lovituri și șocuri, care au

tenacitate mare și o duritate medie.

Exemple de utilizare:
- ace de trasat;
- poansoane;
- clești pentru sârmă;
C80W 1
- foarfeci pentru tablă;
- burghie pentru metale cu duritate medie;
( OSC 8 ) - cuțite pentru prelucrarea lemnului;
- nicovale pentru forjat scule;
- dornuri de mina;
- dălți pentru minerit sau pentru cioplit în piatră;
- scule pentru debavurare la cald;
- piese de uzură pentru mașini din industria textilă.

Recomandate pentru realizarea sculelor nesupuse loviturilor puternice sau

șocurilor.

C80W 2 Exemple de utilizare:

- pânze de fierăstrău pentru industria lemnului;
( OSC 8M ) - cuțite pentru rindea;
- matrițe pentru injectarea maselor plastice;
- sârme de înaltă rezistență;
- piese de uzură pentru mașini folosite în agricultură.
 Marcă oțel Domenii de utilizare

Recomandate pentru realizarea sculelor nesupuse loviturilor puternice sau

șocurilor mari.
C105W 1
C105W 2 Exemple de utilizare:
- scule folosite pentru tragerea la rece a metalelor;
( OSC 10 ) - scule pentru așchierea metalelor moi;
- burghie pentru perforat roci casante;
- piese pentru mașini din industria textilă.

Recomandate pentru realizarea sculelor care suportă doar șocuri de mică

intensitate.

Exemple de utilizare:
C110W 2 - scule pentru așchierea metalelor moi;
- calibre;
- matrițe pentru ambutisare;
( OSC 11 ) - role folosite la roluirea materialelor metalice;
- fierăstraie mecanice;
- scule tăietoare folosite în bucătărie;
- piese pentru mașini din industria textilă;
- răzuitoare folosite în industria textilă.
 Marcă oțel Domenii de utilizare

Recomandate pentru realizarea sculelor cu duritate mare, cu muchii foarte

ascuțite, care nu sunt supuse șocurilor.

C125W 1 Exemple de utilizare:

- instrumentar chirurgical;
C125W 2
- alezoare;
- burghie;
( OSC 12 ) - pile;
- scule de trefilat;
- piese de uzură pentru mașini din industria textilă;
- răzuitoare de mână.

Recomandate pentru realizarea sculelor cu duritate foarte mare, cu muchii

foarte ascuțite, care nu sunt supuse șocurilor.

C135W 2 Exemple de utilizare:

- scule de trefilat pentru industria textilă;
( OSC 13 ) - pile;
- alezoare;
- burghie;
- instrumentar chirurgical;
  Sunt oţeluri carbon cu un conţinut de carbon cuprins
între 0,38 ... 0,65% şi se utilizează pentru scule de mână
și pentru unelte folosite în agricultură.

SR EN ISO SR EN ISO
Werkstoff STAS 1700 4957 4957
DIN 17350
No. (880) Simbolizare Simbolizare
alfanumerică numerică
C45W 1.1730 OLC45 C45 1.1730
C60W 1.1740 OLC55 C55
conţinut mai ridicat de carbon (0,8 ... 2,2%)
prezintă şi o serie de elemente de aliere ca
manganul, cromul, wolframul, vanadiul etc., care
influenţează favorabil structura şi proprietăţile
tehnologice şi de utilizare.
descompunerea martensitei se va face la temperaturi
mai ridicate permiţând o prelucrare cu o viteză de
aşchiere mai mare ( 30 ... 35 m/min).
 Caracteristicile mecanice sunt superioare oţelurilor
carbon de scule,
 Rezistenţa şi tenacitatea sunt mai mari (r = 1600 ...
2000 MPa),
 Duritatea după călire este max. 65 HRC

 Stabilitatea termică este mai ridicată ( 300oC).

 Călibilitatea în adâncime este mărită facilitând execuţia

unor scule cu salturi mai mari de diametru.
Aceste oţeluri se pot împărţi în mai multe clase:
- oţeluri rezistente la uzură (subclasa 2.1);
- oţeluri foarte rezistente la uzură (subclasa 2.2);
- oţeluri rezistente la şocuri (subclasa 2.3);
- oţeluri cu rezistenţă sporită la anumite medii corozive
(subclasa 2.4).
În această subclasă sunt incluse oţeluri hipereutectoide slab şi mediu aliate,
unde prezenţa carburilor aliate (dure) conferă acestor oţeluri o rezistenţă la
uzură mai mare decât oţelurilor carbon de scule, dar inferioară oţelurilor
înalt aliate (subclasa 2.2).
Oţelurile cu rezistenţă mare la uzură se utilizează la fabricarea unor scule ce
lucrează fără şocuri sau încălziri importante.

Exemple de utilizare:
- scule pentru așchiere;
90MnCrV8
- scule pentru ambutisare;
- scule pentru tăiere;
( 90VCrMn20 )
- scule pentru poansonare;
- scule pentru măsurare.

Exemple de utilizare:
X153CrMoV12 - scule nedeformabile;
- scule de mare productivitate;
( 165VWMoCr115 ) - scule cu mare stabilitate dimensională;
- scule cu tenacitate ridicată și foarte rezistente la uzură;
- broșe; - freze; - tarozi; - filiere; - mandrine.
Aici sunt incluse oţelurile hipereutectoide aliate în principal cu crom şi
în special oţelurile ledeburitice (1 ... 2,5% carbon) cu 12% crom,
caracterizate printr-o rezistenţă la uzură foarte ridicată şi deformarea
redusă în timpul călirii.
În cazul călirii la temperaturi prea ridicate, la această clasă de oţeluri
este posibil să se obţină durităţi mai scăzute (creşte cantitatea de
austenită reziduală).
Oţelurile cu conţinut redus de crom prezintă o variaţie minimă în volum
la călire.
Recomandat pentru scule nedeformabile care au o călibilitate redusă, sunt
rezistente la uzură, nu lucrează la șocuri sau lovituri puternice și au o tenacitate
ridicată.
Exemple de utilizare:
X210Cr12
- scule de extrudare;
- scule pentru laminare la rece;
( 205Cr115 )
- scule pentru forjare locală;
- matrițe;
- poansoane;
- dornuri de tragere.
 În acestă subclasă sunt incluse de regulă oţeluri
hipoeutectoide, slab sau mediu aliate cu un conţinut
de carbon ce nu depăşeşte 0,60 sau 0,65%.
 Aceste oţeluri sunt utilizate la fabricarea dălţilor,
lamelor pentru foarfeci, poansoane, ştanţe, matriţe
etc.

Exemple de utilizare:
55NiCrMoV7
- scule pentru forjare;
- matrițe folosite pentru ciocane mici și medii;
( 55VMoCrNi16 )
- nicovale.
 Aici sunt incluse unele mărci de oţeluri inoxidabile martensitice, cu
călibilitate ridicată, cu rezistenţă bună la coroziunea atmosferică
sau a altor medii.
 se utilizează la instrumente medicale, scule de tăiere în industria
alimentară, balanţe
 Oţelurile din această clasă au o stabilitate ridicată la
cald, duritate la temperatura de lucru ca la cea normală,
rezistenţă ridicată la şoc mecanic şi termic şi o
prelucrabilitate bună.
 Aceste oţeluri se utilizează pentru fabricarea matriţelor
de turnare, a sculelor de deformare la cald, nicovale,
cilindri de laminare, scule pentru tăiat la cald etc.
 Marcă oțel Domenii de utilizare

Exemple de utilizare:
X37CrMoV5-1 - matrițe;
- scule pentru deformarea la cald;
( 39VSiMoCr52 ) - matrițe folosite pentru turnare sub presiune metale
ușoare.
Exemple de utilizare:
X40CrMoV5-1 - matrițe;
- matrițe folosite pentru turnare sub presiune metale
40VSiMoCr52 ușoare;
- dornuri sau mandrine pentru presele de extruziune.
Exemple de utilizare:
- matrițe;
32CrMoV12-28
- scule destinate prelucrărilor la cald;
- scule destinate mașinilor care forjează radial;
( 31VMoCr29 )
- scule destinate solicitărilor mari la prelucrarea prin
extruziune a aliajelor de cupru.
Exemple de utilizare:
- suport matrițe;
56NiCrMoV7
- matrițe mari care lucrează în condiții foarte grele;
- poansoane de presat la extruziune;
( 55VMoCrNi17 )
- cilindri de laminor;
- nicovale.
SR EN ISO 4957 SR EN ISO 4957 STAS 3611
Simbolizare Simbolizare numerică
alfanumerică

55NiCrMoV7 1.2713 55VMoCrNi16

X37CrMoV5-1 1.2343 39VSiMoCr52

X40CrMoV5-1 1.2344 40VSiMoCr52

32CrMoV12-28 1.2365 31VMoCr29

 oţeluri de scule bogat aliate.
 Conțin elemente de aliere ca wolfram, molibden, vanadiu, cobalt.
Împreună cu carbonul formează carburi complexe dure. (carburi de
wolfram= tungsten – WC, carburi de molibden – Mo2C, carbura de
vanadium – VC)
 Compoziția chimică tipică a oțelurilor rapide actuale variază de la o
calitate de oțel la alta, dar suma elementelor de aliere este de
20…30 %
 Carbonul are o influență hotărâtoare asupra formării structurii
martensitice; Este necesar ca în compoziția chimică să se asigure o
cantitate suficientă de carbon pentru combinarea lui cu elementele
active ce formează carburi (vanadiu, wolfram și molibden).
 Cromul, trecând în soluția solidă de fier, determină ridicarea
călibilității, însă creșterea procentului de crom peste 5...6%, are ca
efect și o creștere corespunzătoare a procentului de austenită
reziduală și scăderea pronunțată a prelucrabilității prin așchiere.
 Potrivit elementelor de așchiere sunt 3 grupe
principale:
◦ oteluri aliate cu wolfram
◦ oteluri aliate cu wolfram si molibden
◦ oteluri cu molibden
 In toate aceste oteluri exista conținuturi diferite
de crom, vanadiu si cobalt
 duritate 63...65 HRC
 caracteristici mecanice ridicate (rezistenţa la uzură)
 tenacitate ridicata
 stabilitate termică înaltă (600°C ).
 viteze mari de aşchiere (40-50 m/min).
 călibilitate bună, obţinându-se căliri adânci chiar la
răcire în ulei sau apă,
 se fabrică scule mari şi cu variaţii de secţiune.
SR EN ISO 4957
Simbolizare
SR EN ISO
4957
Aplicații
alfanumerică Simbolizar STAS
e 7382
numerică
HS18-1-1-5 1.3255 Rp 2 Scule așchietoare pentru viteze mari si
materiale cu rezistenta ridicata, fără răcire:
cuțite de strung, freze profilate, tarozi,
alezoare
HS18-0-1 1.3355 Rp 3 Scule așchietoare pentru viteze mari si pentru
materiale cu rezistenta medie burghie
elicoidale, tarozi , scule de frezat, broșe,filiere,
pânze de fierăstrău
HS6-5-3 1.3344 Rp 4 Idem pentru prelucrări mai fine
H 1.3343 Rp 5 material standard pentru degroșare și finisare,
S6-5-2C burghie elicoidale, tarozi, freze cilindro-
frontale, freze profilate
HS3-3-2 1.3333 Rp 9 burghie elicoidale, tarozi , scule de frezat,
brose, alezoare
HS2-9-1 1.3346 Rp 10 freze cilindro - frontale, cuțite de strunjire,
burghie elicoidale, tarozi
HS2-9-2 Rp 11 cuțite de strunjire, burghie elicoidale, tarozi ,
1.3348 brose, alezoare
 La fabricaţia de scule aşchietoare se pot utiliza oţeluri
carbon, oţeluri aliate şi mai ales oţeluri rapide. Se
realizează următoarele recomandări:
 la scule de mână, care în timpul lucrului se încălzesc
puţin, să se utilizeze oţeluri carbon de scule sau oţeluri
slab aliate (cu crom, vanadiu şi mai rar cu wolfram),
 la sculele de dimensiuni mari să se folosească oţeluri
ledeburitice cu 12% crom
 pentru scule ce lucrează în condiţii mai grele se
utilizează oţeluri rapide.
Materialele utilizate pentru executarea sculelor se
livrează sub următoarele forme:
- bare de oţel de secţiune rotundă, pătrată sau
dreptunghiulară.
- table din oţel laminate la cald sau la rece;
- semifabricate turnate din oţel de scule;
- semifabricate forjate din oţel de scule ( forjare libera
sau în matriță);
- semifabricate turnate din oțel, fontă cenușie sau
maleabilă, pentru corpul sculelor.
 Oţelul forjat special este furnizat în bare, se foloseşte la
fabricarea sculelor de dimensiuni mari. Barele au abateri mari
şi consumul de oţel este ridicat.
 Oţel laminat la cald este livrat sub formă de bare cu abateri
mari. Este folosit atât în producţia individuală cât şi de serie.
 Oţel tras la rece sub formă de bare de calitate bună, cu
abateri mici ( la diametru sau la latura pătratului sau a
hexagonului) şi ca urmare adaosuri de prelucrare reduse.
 Oţel tras la rece calibrat (oțel argint) este lipsit de stratul
decarburat, toleranţele sunt mult mai mici (preciziile 7..9
conform ISO) şi ca urmare se utilizează mult mai eficient.
 Oţelul forjat special este furnizat în bare, se foloseşte la
fabricarea sculelor de dimensiuni mari. Barele au abateri mari
şi consumul de oţel este ridicat. Ex: scule mari, cu profil
complex. Cuțite roata, freze unghiulare, freze pentru
danturare
 Oţel laminat la cald este livrat sub formă de bare cu abateri
mari. Este folosit atât în producţia individuală cât şi de serie.
 Oțel turnat – corpul frezelor
 Oţel tras la rece sub formă de bare de calitate bună, cu
abateri mici ( la diametru sau la latura pătratului sau a
hexagonului) şi ca urmare adaosuri de prelucrare reduse.
 Oţel tras la rece calibrat (oțel argint) este lipsit de stratul
decarburat, toleranţele sunt mult mai mici (preciziile 7..9
conform ISO) şi ca urmare se utilizează mult mai eficient.
(cuțite de exterior sau interior, burghie, tarozi…etc.
 Carburile metalice sunt materiale obţinute prin sinterizarea, la
temperaturi înalte şi presiuni mari, a pulberilor de carburi de
wolfram, titan, tantal etc., cu cobalt (liant).

 duritate mare (85 ... 92 HRA)

 stabilitate termică ridicată ( 800 ... 900 oC),
 rezistenţa la compresiune este între 2980 ... 5500 MPa,
 duritatea 84 - 92 HRA
 rezistenţa la încovoiere 300 - 2700 MPa.

 Avantaj: prelucrază cu viteze mari, materiale dure, greu prelucrabile

şi chiar fonte albe sau oţeluri călit, semifabricate ale căror suprafeţe
au incluziuni de nisip sau alte impurităţi nemetalice.
 Dezavantaj: fragilitate destul de pronunţată. Apar probleme
deosebite la prelucrarea cu variaţii mari de forţe, şocuri, vibraţii.
1. WC-Co
2. WC-TiC-TaC -(NbC)-Co
3. TiC / TiN-Co și Ni sau Mo în faza α

1. Aliajele din prima categorie prezintă o tenacitate,

rezistenţă de rupere, la încovoiere şi conductibilitate mai
ridicată (faţă de celelalte). Sunt utilizate în principal la
aşchierea materialelor cu aşchie scurtă (fontă, sticlă,
porţelan etc.), ce fac parte din grupa K de aplicații.
1. WC-Co
2. WC-TiC-TaC -(NbC)-Co
3. TiC / TiN-Co și Ni sau Mo în faza α

2. Carbura de titan sau soluţiile solide TiC-WC adăugată

sub formă de constituenți de aliere în compoziţiile
pseudoaliajelor WC-Co creşte rezistenţa la oxidare,
duritatea şi refractaritatea lor, astfel materialele rezultate
WC-TiC-Co pot fi utilizate la prelucrarea materialelor cu
aşchie lungă, continuă (oţeluri de toate tipurile), ce fac
parte din grupa P de aplicații
1. WC-Co
2. WC-TiC-TaC -(NbC)-Co
3. TiC / TiN-Co și Ni sau Mo în faza α (cermet)

3. Cermet -urile ( Ceramica+metal). Carbura de wolfram WC a

fost înlocuită cu carbură de titan (TiC), nitrura de titan (TiN),
fie cu carbonitrura de titan (TiCN). Pot contine carbură
ternară sau cuaternară: WC-TiC-Ta(NbC)-Co. Particolele
sunt legate printr-un liant de Co sau Ni.
Un astfel de aliaj ce prezintă un optim de tenacitate conţine 50-
70% WC, 3-10% TiC, 10-35% TaC si 5-15% Co, fapt ce
conferă sculei o durabilitate mai mare (sorturi universale care
prelucrează şi materiale cu aşchie scurtă şi cu aşchie lungă -
duritatea 89-92 HRA, rezistenţa la rupere la încovoiere 1300-
2000 MPa).
Cuvântul cermet a fost format din compunerea
termenilor „ceramică” (cer) şi „metal” (met).
Este un termen generic al unei clase de materiale
compozite care cuprind în structura lor: carburi, nitruri,
oxizi, boruri, silicaţi prinşi într-o bază metalică ce conţine
nichel, molibden, crom etc.
Duritatea este mare şi se păstrează la temperaturi înalte
dar este totuşi mai mică decât cea a materialelor
ceramice.

Rezistenţa la uzură este ridicată şi afinitatea cu

materialele prelucrate este foarte mică. Aceasta face ca
fenomenul de depunere pe tăiş să fie practic inexistent,
iar calitatea suprafeţelor foarte bună.

În ultimul timp există tendinţa de a realiza acoperiri de

straturi dure pe plăcuţele ce prezintă bază de cermet.
 Au o gamă de aplicații mai restrânse decât
carburile metalice . Se folosesc mai mult pentru
finisare.
 Strunjire: P01….P20; M05….M15; K01….K10
 Frezare: P01….P30; M05….M25;
 Sunt mai sensibile la șocuri termice
 Comparație între prelucrarea cu
diverse tipuri de carburi metalice
Plăcută din cermet

Plăcută din carburi metalice

acoperită

Plăcută din carburi metalice

neacoperită
 Pe lângă aliajele dure sinterizate din carburi
metalice cu liant cobalt, mai sunt utilizate pe scară mai
restrânsă şi aliaje cu alţi lianţi metalici. Astfel, cobaltul a
fost înlocuit cu fier, nichel sau aliaje ale acestora.
Se apreciază în prezent că liantul cobalt poate fi
înlocuit cu Fe-Ni în special în aliaje dure tip WC-Co şi
WC-TiC(TaC)-Co, dar dintre aceste variante nici una nu
poate fi echivalentă cu aliajele cu liant cobalt.
 Fiecare sortiment de carbură metalică, are caracteristici
diferite datorită compoziţiei şi structurii sale. La alegerea
sortimentului se ţine cont de:
 caracteristicile materialului de prelucrat;
 operația (strunjire, frezare…)
 condiţiile de prelucrare în special regimul de aşchiere
utilizat. ( degroșare….finisare)
 uniformitatea aşchierii piesei de prelucrat;
 mediul de așchiere
Legătura dintre mărimea granulelor,
duritate și rezistența la încovoiere
Rezistentă la încovoiere
duritate

H= duritate [HV]
B= rezistență la încovoiere [N/mm2]
 carbura metalica conventională cu carbura metalica ultra fină cu
9.5% Co , prelucrare prin frezare 7.5% Co , prelucrare prin frezare
90 min 175 min
Aplicatii a carburilor cu granulații
fine - microfrezarea
 Caracteristice carburii
variază : miez tenace iar în
zona tăișurilor creste
rezistenta la uzura și la
soc.
 Aşchierea se poate face uscat, dar se recomandă
utilizarea de fluid de aşchiere, însă, cu udarea întregii
muchii aşchietoare.
Plăcuţele din carburi metalice se fixează pe scule,
prin lipire sau folosind sisteme mecanice. În situaţii
speciale ( scule de dimensiuni mici) se poate face toată
scula din carburi metalice.
Procesul de sinterizare cuprinde câţiva paşi importanţi şi
anume:
- Fabricarea pulberilor
- Presarea
- Sinterizarea
- Rectificarea
- Prelucrarea tăişului
- Acoperirea cu staturi dure
Fabricarea pulberilor
Principalele materiale folosite sunt:
- Carburi şi nitruri de wolfram, titan, niobiu, vanadiu,
siliciu etc.
- Cobalt
- Polyetylenglycol (liant)

Pulberile în proporţii corecte sunt amestecate cu etanol

şi sunt amestecate şi măcinate un număr de ore pentru
a se obţine granulaţia dorită. Etanolul este îndepărtat
printr-un proces de uscare. Proporţiile în care se găsesc
diferitele componente vor determina caracteristicile
mecanice ale plăcuţelor.
 Presarea
 Pulberile sunt presate între poansonul inferior şi cel
superior (se foloseşte eventual un miez central) cu o
forţă de câteva tone.
 Plăcuţele presate sunt moi şi foarte fragile (se
aseamănă cu plumbul). Volumul plăcutei presate se
înjumătățește (chiar 1/3).
 În procesul de sinterizare are loc o scădere a volumului
cu 50% şi a greutăţii cu 20%.
Sinterizarea

Se formează o şarjă de sinterizare din plăcuţe aşezate

pe suporturi de grafit. Sinterizarea propriu-zisă constă în
menţinerea plăcuţelor timp de circa 12 ore la temperaturi
înalte 2/3-4/5 din temperatura de topire a elementului cel
mai greu fuzibil din amestecul de pulberi (ex. de
1500C). În acest proces are loc durificarea materialului
prin închiderea porilor şi creşterea legăturii dintre
particule.
Rectificarea
Plăcuţele sunt rectificate pentru a se obţine formele
dorite. Se rectifică de obicei:
- Suprafeţele de bază
- Suprafeţele laterale
- Diferite forme pe suprafeţele de bază
Rectificarea se realizează cu ajutorul discurilor
diamantate pe maşini unelte cu cinci axe.
 Rotunjirea şi durificarea tăişului

Durabilitatea plăcuţelor depinde în foarte mare măsură de

calitatea tăişului. La această operaţie se urmăreşte
rotunjirea şi durificarea tăişului. La majoritatea plăcuţelor
se realizează o rotunjire a tăişului la o rază de
0,02…0,08 mm funcţie de mărimea, geometria şi unghiul
la vârf al plăcuţelor. Cele mai uzuale metode de
prelucrare ale tăişurilor constau în perieri şi sablări
umede sau uscate.
În scopul măririi capacităţii de aşchiere, plăcuţele din
carburi metalice şi partea activă a sculelor se acoperă
cu straturi de materiale, care au o duritate înaltă, o mare
rezistenţă la temperatură şi la uzură.
Datorită stratului de acoperire, se micşorează frecarea pe
suprafeţele sculei şi se reduce difuzia dintre suprafaţa
de degajare a sculei şi aşchie.
Reprezintă 80- 90% din totalul plăcuțelor așchietoare
 Reducerea forțelor de așchiere și a consumului de
energie;
 Creșterea duratei de viață a sculei (cu 200 până la
500%) pentru același viteză de așchiere sau creșterea
vitezei (cu 50 până la 150%) pentru aceeași durată de
viață a sculei
 Îmbunătățirea calității produselor
 Controlul poluării prin reducerea sau absența utilizării
lichidului de așchiere
 Reducerea uzurii prin abraziune, aderență și difuziune
 Reducerea frecării și a formarii tăișului de depunere
 Rezistență la temperaturi mai mari, reducerea fisurării
termice și a deformării plastice
Scule si plăcute
acoperite cu
straturi extra dure
 Depunerea chimică în vapori - Chemical Vapor
Deposition. (CVD)

 Depunerea fizică în vapori - Physical Vapor Deposition

(PVD)

 (procesul durează timp de 8-16 ore în cuptoare cu vid în

care se injectează substanţele chimice
corespunzătoare).
 este generată de reacții chimice la temperaturi de 700-1050 ° C.
Acoperirile CVD au rezistență mare la uzură și aderență
excelentă la carburile metalice.
Prima acoperire a unei carburi metalice a fost cu un strat de
carbură de titan (TiC).
 Acoperirile de alumină (Al2O3) și straturile de nitrură de titan (TiN)
au fost introduse mai târziu.
 Mai recent, au fost dezvoltate acoperirile moderne cu carbo
nitruri de titan (MT-Ti (C, N) sau MT-TiCN, denumite și MT-CVD)
pentru a îmbunătăți proprietățile plăcuței.
Acoperirile moderne sunt multistrat și combină MT-Ti (C, N),
Al2O3 și TiN.
 Proprietățile straturilor de acoperire au fost îmbunătățite continuu
în ceea ce privește aderența, duritatea și rezistenta la uzură, prin
optimizări microstructurale și post-tratamente.
 CVD-TiN - Îmbunătățește rezistența la uzură

 CVD-Al2O3 - Inert chimic cu conductivitate termică

scăzută, ceea ce îl face rezistent la uzura craterului.
De asemenea, acționează ca o barieră termică care
îmbunătățește rezistența la deformarea plastică.

 MT-Ti(C,N) - Duritatea sa asigură rezistență la

uzură abrazivă, rezultând o uzură redusă a
flancului.
 Este prima alegere într-o gamă largă de aplicații în
care rezistența la uzură este importantă.
 Rezistența mare la uzura craterului de pe suprafața
de degajare este dată de straturile groase de
acoperire
 Scule și plăcuțe pentru strunjirea și găurirea
oțelului;
 Strunjirea oțelurilor inoxidabile;
 Frezarea materialelor din grupele de aplicații ISO P,
ISO M, ISO K.
 Tăișurile periferice ale burghielor
 Se realizează la temperaturi relativ scăzute (400-
600°C).
 Procedeul implică evaporarea unui metal într-un mediu
care conține azot, pentru a forma o acoperire cu nitrură
dură pe suprafața sculei așchietoare.
 Tăișul devine mai rezistență la uzură datorită durității
stratului depus.
 In stratul depus se formează tensiuni de compresiune
care măresc tenacitatea tăișului și rezistența la fisurare.
 Legătura chimică limitată cu substratul
 Grosimea stratului inferior față de CVD
 Se obțin tăișuri mai ascuțite decât CVD
 PVD - TiN - Nitrura de titan a fost prima acoperire PVD. Are
culoarea aurie.
 PVD - Ti (C, N) - Carbonitrura de titan este mai dură decât
TiN și adaugă rezistență la uzură a flancului.
 PVD - (Ti, Al) N - Nitrura de aluminiu și titan are duritate
ridicată în combinație cu rezistența la oxidare, ceea ce
îmbunătățește rezistența generală la uzură.
 PVD - oxid - este folosit pentru inerția chimică și rezistența
la uzură a craterului.
 Acoperirile moderne sunt combinații ale acestor constituenți
în straturi secvențiale și / sau acoperiri lamelare. Acoperirile
lamelare au numeroase straturi subțiri, în gama
nanometrică, care fac acoperirea mai dură.
 Acoperirile PVD sunt recomandate pentru
muchii tenace, dar totuși ascuțite,
 Asemenea aplicații sunt larg răspândite și
includ toate frezele și burghiele monobloc,
sculele pentru canelat, filetat.
 Sunt utilizate pe scară largă pentru aplicații de
finisare și pe tăișurile centrale ale burghielor
Spectroscopie cu raze X
Structura ultimului strat depus pe suprafaţa plăcuţelor
poate fi recunoscut după culoare, şi anume:
- carbonitrura de titan (TICN) galben-albastru
- carbura de titan (TiC) argintiu
- nitrura de titan (TiN) auriu
- trioxidul de aluminiu (Al2O3) gri închis
Grosimea unui strat depus este de 2 …12 microni, iar
plăcuţele moderne, performante pot sa aibă până la 12
straturi.
Acoperirile cu nanocompozite sunt tot mai des utilizate
la ora actuală. Granulele nanocristaline de tip (AlTiN,
AlCrN, etc) sunt îmbinate cu ajutorul unui liant (Si3N4).
Utilizarea nanocompozitelor permite lucrul la temperaturi
de până la 1200 grade C, fără sau cu consum redus de
lichid de aşchiere.
 Duritate mare la temperaturi ridicate 95 ... 98 HRA
 stabilitate termică ridicată 1100oC,
 Stabilitate chimica la temperaturi mari
 Nu prezintă tendinţe de formare de adaus pe tăiş.
 bună rezistenţă la compresiune rc = 1700 MPa

 Tenacitate mai scăzută

 rezistenţă mică la tracţiune r = 7,5 MPa şi tenacitate
scăzută. Acestea au fost îmbunatatite prin diverse
procedee
 Oxizi sinterizati: Al2O3 ( alumina) aliată pentru
durificare cu:
 Zirconiu
 SiC sub forma de structuri de filamente
 Carburi metalice (TiC)
 Metal ( argint…)
 Nitrura de siliciu
 Simplă
 Sialon
 Durificată cu structuri de filamente
 Al2O3 este extras din bauxita (cu o granulație de 25 μm)
se amestecă cu pulbere fină de zirconiu parțial
stabilizată (10…20%) -(PSZ), apoi se presează la rece și
se sinterizează la 1600 - 1700 oC
 Pot prelucra oțelul și fonta la viteza de 150 - 500 m/min.
 Al2O3 este durificat cu structuri de filamente din SiC
 Tenacitatea creste de 2…3 ori în condițiile în care
rezistenta la uzură si duritatea nu scad.
 viteze de așchiere 250 - 600 m/min
 Structura de filamente este mai greu de obținut.
 Ceramica pe bază de alumină Al2O3 este întărită prin adăugarea de
carburi dure.
 Acest proces are ca rezultat materiale ceramice care prezintă
performanțe excelente atât în condiții de așchiere umedă cât și
uscată. Ca un avantaj suplimentar, duritatea și tenacitatea au fost
îmbunătățite, ceea ce permite prelucrarea cu așchii întrerupte
(frezare).
 Acest material ceramic are atât duritate înaltă la cald, cât și
plasticitate redusă necesară pentru așchierea materialelor călite,
fonte albe….
 Fonta cenușie, semifinisare v = 1200…2000 m/min
 fonta ductila 600…1500 m/min
 fonta alba 150…500 m/min
 otel călit 130…700 m/min
 Al2O3 este durificat cu argint
 Pot prelucra aschii cu arie mare la viteze mari (250 - 400 m / min)
 durată de viață a sculelor este mare chiar și la prelucrări cu șocuri
cum este frezarea.
 pot să prelucreze oțelurile de la viteze de tăiere foarte mici, până la
foarte mari (200 până la 500 m / min).
 Cristalele lor alungite formează un material auto-durificat cu
tenacitate ridicată. Ceramica pe bază de nitrură de siliciu are
aproximativ două ori rezistența la rupere a ceramicii pe bază
de alumină
 Prelucrează cu succes fonta cenușie,
 Poate fi folosita la frezare
 Nu se folosește la prelucrarea oțelurilor, unde apare uzură
rapidă prin difuziune și formarea tăișului de depunere
 fonta cenușie– strunjire degroșare 1800…3500 m/min
 fonta cenușie– frezare 1500…4200 m/min
 Ceramica SiAlON oferă o rezistență excelentă la
căldură, rezistență mecanică la temperaturi ridicate,
rezistență la șoc termic și rezistență la uzură în plus față
de caracteristicile nitrurii de siliciu.
SiAlON prezintă o performanță deosebită în prelucrarea
la viteză ridicată a aliajelor ce rezista la temperaturi
ridicate Grupa de aplicatii S
 Prelucrarea otelurilor reziztente la temperaturi inalte
◦ Strunjire 600…800 m/min
◦ Frezare 1500…3500 m/min
 Caracteristicile cresc spectaculos prin adăugarea
5…25 % SiC sub forma de structuri de filamente
 structuri complexe cu tehnologie dificilă
 preț ridicat
 utile in producții foarte competitive
La materialele mineralo-ceramice spre deosebire de
celelalte materiale de scule, uzura (deci şi durabilitatea)
este constantă pe un domeniu larg aproximativ între 200
... 500 m/min (la scule din oţel rapid uzura creşte cu
viteza continuu, iar în cazul carburilor domeniul în care
uzura creşte lent este redus).
Datorită fragilităţii se recomandă raze la vârf ale plăcuţei
mai mari decât la carburi metalice. Preţul de cost al
plăcuţelor din Al2O3 este redus.
Se fabrică mai multe calităţi de materiale ceramice care
pot fi recunoscute cu uşurinţă după culoare.

- Al2O3 translucidă Rezistenţă foarte mare la uzură

- Al2O3 +ZrO2 albă Rezistentă mare la uzură
Rezistentă mecanică mare
- Al2O3 +TiC neagră Rezistentă mecanică mare
Rezistenţă la şocuri termice
- Si3N4 cenuşie Rezistenţă mare la uzură
Rezistenţă la şocuri termice
 Nitrura cubică de bor este următorul material în ceea ce priveşte
duritatea după diamant, fără să prezinte inconvenientele acestuia.
Este un material ce nu se găseşte în natură.
 Se obţine în mod asemănător cu diamantele sintetice dintr-o sare a
acidului azotic cristalizată în sistem cubic în urma unui tratament
termic într-un mediu de presiune înaltă (3500C şi 104 MPa).

 Câteva proprietăţi ale NCB sunt:

 Duritatea 90000 MPa
 Punct de topire 2500C
 Stabilitate termică în aer 1000C
 Stabilitate termică în atmosferă neutră 1600C
 viteze foarte mari de așchiere.
 rezistență mare la șoc termic.
 nu are tendinţa de a reacţiona chimic cu fierul (diamantul
grafitizează la 600  C).
 compozit ceramice cu un conținut CBN de 40-65%, cu liant
ceramic care adaugă rezistență la uzură la CBN, care este
altfel predispus la uzura chimică. Prelucrarea materialelor
călite.

 CBN, (85% …100%) + liant metalic pentru a-și îmbunătăți

duritatea. + acoperire - Prelucrarea materialelor călite si
finisarea fontei albe
CBN este fixat pe suport de carburi metalice.
 Caracteristici ale diamantelor :
Duritatea 105 MPa
Rezistenţa la încovoiere 200…500 MPa
Punct de topire 3725C
Stabilitate termică în aer 600C
Stabilitate termică în atmosferă neutră
1400…1700C

Grafitizează în contact cu materialele care au un singur

electron în stratul de valență - Ex: fierul
 Are cea mai mare duritate şi deci o rezistenţă
excepţională la uzură (o cursabilitate foarte mare 2400 -
3200 km).
 Stabilitate termică ridicată (1873 ... 2073 K)
 Conductibilitate termică foarte bună (de 4,5 ori mai mare
decât a cuprului).
 Diamantul este folosit la sculele aşchietoare atât sub
formă de monocristal cât şi sub formă de policristale
înglobate într-o masă de liant.
 Este utilizat atât diamantul natural cât şi artificial.
 Diamantul natural este de culoare albă cu nuanţe diferite
funcţie de cantitatea şi calitatea substanţei care îl
impurifică.
 Culoarea diamantului sintetic cuprinde toate nuanţele
între cenuşiu şi verde deschis.
Folosirea diamantului sub formă de monocristal este
limitată. Ea este economică la ascuțirea unor scule
abrazive precum şi în mecanica fină în cazul unor
prelucrări de mare precizie.

.
Acestea folosesc diamante naturale sau artificiale sub
formă de granule cu mărimi de ordinul 0,1…0,02 mm şi
se obţin fie prin sinterizare într-o masă de metal (cobalt)
rezultând pastile prismatice, fie sinterizat sub forma unui
strat de 0,5…0,7 mm pe un suport de amestecuri de
carburi metalice. Sinterizarea se face la presiuni de
ordinul a 700 MPa şi temperaturi de aprox.
2000…2300C.
Din punct de vedere metalurgic, stelitele formează
trecerea de la oţelul rapid la carburile metalice
sinterizate.

Ele sunt caracterizate prin duritate şi rezistenţă la uzură

(la temperaturi înalte) mai mare decât oţelurile rapide.
Stelitele sunt carburi metalice nesinterizate obţinute prin
topirea amestecului la o temperatură de 1300C (1573
K) după care se toarnă.
 Codificarea materialelor dure –
SR ISO 513
Litera caracteristică Grupa de metale dure
HW (facultativ) Materiale dure neacoperite, conţinând în principal carbură de
wolfram (WC)
HT Materiale dure neacoperite, conţinând în principal carbură de titan
(metalo-ceramice) (TiC) sau nitrură de titan (TiN) sau amândouă
sau cermeturi
HC Materiale dure ca cele de mai sus acoperite

Litera caracteristică Grupa ceramică

CA Oxizi ceramici, conţinând în principal oxid de aluminiu (Al2O3)

CM Amestecuri ceramice pe bază de oxid de aluminiu dar conţinând şi
alţi oxizi
CN Nitruri ceramice, conţinând în principal nitrură de siliciu (Si3N4)
CC Ceramice ca cele de mai sus acoperite

Litera caracteristică Grupa de nitrură de bor

BN Nitrurile de bor policristaline

Litera caracteristică Grupa de diamant

DP Diamant policristalin
 Otel

Otel
inoxidabil Grupele de aplicații

Fonta

Materiale
ne feroase
Materiale
rezistente la temp
înalte

Materiale
durificate ( călite)
/103
2. Grupele de
aplicații și
materialele
oferite de firma
producatoare
(Sandvik)
2. Materialele oferite de firmele producatoare
pentru grupele de aplicații P, M, K
 Machining
Group of materials to be machined Code
group*

All kinds of steel and cast steel

Steel except stainless steel with P 1-13
austenitic structure

Stainless austenic and

Stainless steel
austenitic-ferritic steel and cast M 14
steel

Grey cast iron, cast iron with

spheroidal graphite, malleable
Cast iron
cast iron, compacted graphite K 15-20
iron

Aluminium and other non-

Nonferrous
metal
ferrous metals, non-metallic N 21-30
materials

Heat-resistant special alloys

Super-alloys and based on iron, nickel and
titanium alloys cobalt, titanium and titanium S 31-37
alloys

Hardened steel, hardened cast

Hard materials
iron materials, chilled cast iron H 38-41

/108
Materialele abrazive sunt materiale dure, sub formă de
granule, de discuri ("legate") sau pulbere abrazivă
(libere).
Abrazivii sintetici au o largă utilizare, mai ales
electrocorindonul, carborundul, carbura de bor şi
materialele extradure, cum sunt: diamantul şi nitrura
cubică de bor.
Electrocorindonul sau corindonul artificial este
superior celui natural, deoarece conţine mai mult oxid de
aluminiu, este omogen şi rezistă la temperaturi înalte
(  2273 K ).
Se obţin de două calităţi: alb sau roz ( 96 - 99% Al2O3 )
şi cărămiziu sau cenuşiu ( 90% Al2O3 ).
Carborundul sau carbura de siliciu( 70% Si şi 30% C )
este de două calităţi: superior (verde) şi inferior (negru)
care este mai puţin dur decât cel verde, dar şi mai puţin
fragil.
Carborundul în general este foarte dur (9...10 scara
Mohs) însă e mai puţin tenace decât corindonul.
Carbura de bor este un compus chimic ( 85 - 95%
carbură de bor cristalizată), mai dur decât carbura de
siliciu şi este foarte fragilă.
Granulele abrazive se caracterizează prin granulaţie,
duritate şi capacitate abrazivă. Aceste granule sunt
fixate sub formă de corpuri abrazive cu ajutorul lianţilor.
 Discuri
diamantate
Materialele utilizate pentru executarea sculelor se
livrează sub următoarele forme:
- bare de oţel sau carburi metalice de secţiune rotundă,
pătrată sau dreptunghiulară.
- table laminate din oţel;
- semifabricate din carburi metalice;
- semifabricate turnate din oţel de scule;
- semifabricate forjate din oţel de scule;
- semifabricate turnate pentru corpul sculelor.
 Oţelul forjat special este furnizat în bare, se foloseşte la
fabricarea sculelor de dimensiuni mari. Barele au abateri
mari şi consumul de oţel este ridicat.
 Oţel laminat la cald este livrat sub formă de bare cu
abateri mari. Este folosit atât în producţia individuală cât
şi de serie.
 Oţel tras la rece sub formă de bare are abateri mici şi
ca urmare adaosuri de prelucrare reduse.
 Oţel tras la rece calibrat este lipsit de stratul
decarburat, toleranţele sunt mici (max 0,45 mm) şi ca
urmare se utilizează mult mai eficient.
Semifabricatele din amestecuri de carburi metalice se
prezintă, fie sub formă de plăcuţe, care sunt
standardizate şi care servesc ca părţi aşchietoare
demontabile pentru cuţite sau pentru scule de
dimensiuni mari, fie sub formă de bare rotunde obţinute
în întregime din carburi metalice pentru scule de rotaţie
de dimensiuni mici si medii
La execuţia sculelor aşchietoare cilindrice destinate
prelucrării găurilor sunt folosite în special tipurile de
carbură metalică K10, K20, K30 sau P25.
Barele rotunde de carbură metalică sunt prezentate în
doua forme. Prima este aceea de semifabricat tip bară
necalibrată cu anumite lungimi de livrare şi cu diametru
mai mare decât cel final, folosit la realizarea sculelor cu
diametre diferite de cele uzuale.
Semifabricat calibrat D = 2,5 – 12 mm , L = 70 – 100 mm
Semifabricat cu con de atac D = 3,2 – 16,2 mm , L = 50 – 116 mm
Semifabricat cu 2 orificii elicoidale pentru lichidul de răcire-ungere
Semifabricat cu 3 orificii elicoidale pentru lichidul de răcire-ungere
 Semifabricat cu con de atac, vârf de centrare
ca şi cu 2 orificii elicoidale pentru lichidul de răcire-ungere
 Semifabricate pentru capete de burghie pentru găuri adânci
cu orificii drepte şi forme diverse pentru lichidul de răcire-ungere
Alegerea unui material pentru fabricarea sculelor este o
problemă complexă la care e bine să colaboreze
sculerul cu metalurgul. Aici, trebuie să se îmbine
cunoştinţele despre procesul de aşchiere (condiţii de
exploatare) cu factorii metalurgici şi tehnologia de
obţinere a sculei.
Astfel, se pleacă de la condiţiile efective de lucru ale
sculei, care au în vedere în principal: tipul şi duritatea
materialului de prelucrat, temperatura efectivă de lucru,
modul de aplicare al forţelor, condiţiile de mediu, nivelul
şi ritmul producţiei ş.a.m.d.
Şi pe baza experienţei proprii se compară performanţele
diferitelor materiale pentru a îndeplini principalele
proprietăţi de utilizare.
Desigur, e indicat să se facă un calcul al preţului de cost
relativ al sculei şi să se aleagă scula care satisface
complet condiţiile concrete de lucru (inclusiv o
durabilitate corespunzătoare) şi este cea mai ieftină.