!Invalid Character Setting MECANICA FLUIDELOR EXPERIMENTALĂ.

PARTEA I

4.
STAŢIUNE COMPLEXĂ PENTRU
MĂSURAREA DEBITELOR DE FLUID
4.1. Introducere
Inginerii şi tehnicienii care activează în domeniul instalaţiilor pentru vehicularea
fluidelor se confruntă adesea cu o mare varietate de debitmetre disponibile. Condiţiile
de instalare, caracteristicile funcţionale şi preţul de cost sunt primele aspecte
luate în seamă când alegem un debitmetru şi acestea depind apoi de principiul
de lucru esenţial al debitmetrului. Aspectul în detaliu al unor tipuri particulare de
debitmetre poate diferi mult de la un producător la altul ceea ce complică şi mai mult
alegerea şi identificarea. Din acest motiv este necesar ca inginerii şi tehnicienii
să recunoască debitmetrele după principiul lor de funcţionare pentru a asigura
o exploatare corectă sau pentru a evalua domeniul şi limitele de utilizare.
Instalaţia „Armfield Flowmeter Demonstration Unit” (AFDU) a fost concepută
pentru a pune în evidenţă caracteristicile diferitelor tipuri de debitmetre utilizate
pentru măsurarea debitelor de apă prin conducte. Căderea de presiune pe
debitmetru şi coloana debitmetrică se măsoară cu un piezometru cu mercur
sau apă-aer după caz, iar debitul de calibrare se măsoară cu un vas tarat.
Debitmetrele pot fi uşor montate şi demontate din instalaţie cât şi testarea lor
este relativ rapidă fapt ce conferă instalaţiei o flexibilitate foarte bună.

4.2. Descrierea instalaţiei

Toate părţile componente distincte sunt referite numeric. Instalaţia se compune
din două părţi principale (fig. 4.1): modulul de lucru (1) şi standul de suport al
debitmetrelor (2). Pompa submersibilă (3) pompează apa din rezervorul colector (4)
al modulului de serviciu şi o refulează în conducta (5) de testare a debitmetrelor.
Coloana debitmetrică este prevăzută cu mufe filetate (22) şi garnituri de etanşare
fixate în lăcaş ce permit o montare şi demontare uşoară a debitmetrelor. Unele
debitmetre sunt calibrate direct în unităţi de debit pe când altele contorizează volumul
de lichid trecut prin ele. Pentru măsurători mai este necesar un cronometru.
Căderea de presiune pe fiecare debitmetru poate fi măsurată utilizând
piezometrul în formă de U întors cu apa şi aer presurizat deasupra (6) sau Fig. 4.1. Instalaţie demonstrativă pentru debitmetrie.
piezometrul în formă de U cu mercur (7).
Cap. 4. Staţiune complexă pentru măsurarea debitelor de fluid!Invalid Character Setting
Piezometrele se conectează la prizele de presiune (24) prin intermediul
unor tuburi flexibile transparente (23). Pentru purjarea aerului din tuburile de
legătură, pe ele sunt interpuse nişte robinete cu cep (8) notate A, B, C, D, a
căror manetă dacă se pune la 90° fată de direcţia de curgere, conectează tubul
la presiunea atmosferică, permiţând eliminarea aerului.
Debitul prin coloana de testare este controlat prin robinetul de mână (9)
după care ieşirea în canalul deversorului se ramifică în tronsonul în formă de U (10)
cu două ieşiri pentru diminuarea jetului de ieşire şi implicit turbulenţa în canalul
deversorului. Acesta din urmă se termină la suportul (11) pe care se montează
după caz plăcile cu diverse orificii deversante (în formă de V-triunghiular şi
formă dreptunghiulară).
Apa refulată prin coloana de testare ajunge în final în vasul tarat (12).
Pentru uniformizarea suprafeţei libere şi micşorarea turbulenţei apei se utilizează
un „baraj” de liniştire (13) cu orificii de trecere. Orificiul mic de la baza vasului
tarat comunică printr-un tub flexibil cu indicatorul de nivel (14) ce are gradaţii în
litri pentru volumul corespunzător din vasul tarat.
Golirea vasului tarat se face prin ridicarea ventilului cu bilă de cauciuc (15),
de unde apa ajunge înapoi în rezervorul colector (4) al instalaţiei. Pornirea şi
oprirea pompei se face de la butoanele (16). Alimentarea instalaţiei se face de
la reţeaua de 220 V, 50 Hz printr-un cablu pe al cărei fişă este marcată faza. Se
va introduce numai într-o priză la care cunoaştem poziţia fazei astfel încât ele
să coincidă.
În partea inferioară a standului suport (2) se află o placă cu lăcaşe de
susţinere (18) şi depozitare a debitmetrelor disponibile pentru testare. Pompa
(3) refulează în conducta de refulare printr-un tub transparent, flexibil din plastic
(20). Admisia lichidului în conductă se face prin robinetul cu sertar (21) după
care este prevăzut un debitmetru cu turbină (19) care comunică semnalul
produs la integratorul analogic (26) de pe peretele modulului de lucru. Acesta
va indica orientativ debitul vehiculat în instalaţie, indiferent ce experiment se
face, având astfel tot timpul un control asupra regimului de curgere.
Partea superioară a standului suport (2) este formată dintr-un profil U din
aluminiu (17), uşor înclinat spre modulul de lucru (1) astfel încât apa rezultată
din purjare şi din schimbarea debitmetrelor să se scurgă înapoi în rezervorul de
colectare (4) prin intermediul tubului flexibil (27).
4.3. Manevrarea instalaţiei (operaţii pregătitoare)
Dacă instalaţia a fost complet golită de apă şi aparatele de măsură au fost
deconectate sau dacă este parţial pregătită sunt necesare următoarele operaţii
de executat sau după caz numai de verificat. Referinţele numerice sunt conform
fig. 4.1.
a) Rezervorul colector (4) al modulului de lucru (1) se umple cu apă rece curată până la
nivelul de 80 mm sub cota peretelui din stânga peste care trece tubul flexibil (20).
b) Se conectează instalaţia la priza electrică de alimentare respectând polaritatea
între fişa cablului de alimentare ăi priză.
!Invalid Character Setting MECANICA FLUIDELOR EXPERIMENTALĂ. PARTEA I
c) Se montează în spaţiul de testare coloana debitmetrică cu diafragmă şi
rotametru (sau altă coloană din standul suport). Se verifică existenţa la capetele
racordurilor a inelelor O de etanşare. Se strâng cu mâna piuliţele de legătură
(22). Se conectează tuburile manometrice (23) la prizele de presiune (24).
d) Se închide complet robinetul cu sertar (21) şi se deschide puţin robinetul de
mână (9).
e) Se porneşte pompa de la butonul (16) de pornire (negru) şi se sesizează
zgomotul specific de funcţionare al pompei. Se deschide uşor robinetul (21)
şi se observă curgerea apei prin instalaţie (zonele transparente şi canalul
deversor). Se închide ventilul sferic (15) de la vasul tarat. În timp ce nivelul
creşte în vasul tarat se urmăreşte evoluţia lui şi în sticla de nivel (14). Se
închide robinetul de mână (9) şi se verifică etanşeitatea.
f) Se ridică ventilul cu bilă (15) şi se fixează pe deschis observând scurgerea
apei în rezervorul colector (4).
g) Cu pompa funcţionând se reglează debitul de la robinetul de mână (9) până
când integratorul analogic de debit (26) indică aproximativ debitul propus
pentru testarea debitmetrului.
h) După parcurgerea tuturor regimurilor de lucru planificate se opreşte pompa.
Se deschide robinetul (21) şi de schimbă debitmetrul cu un altul de pe suport
verificând în prealabil existenţa inelelor O de etanşare la capete.
Notă: Niciodată nu se porneşte pompa în timp ce robinetul de control (21) este
deschis.
Notă: Celelalte două tuburi flexibile rămase se conectează numai în cazul utilizării
tubului Venturi, al Diafragmei sau a sondei Pitot-Prandtl.
4.3.1. Pregătirea şi verificarea vasului tarat
Vasul tarat se verifică şi se pregăteşte după cum urmează:
a) Se admite în partea superioară a sticlei gradate o mică cantitate de agent de
curăţire (alcool) care va micşora tensiunea superficială în tub şi implicit
meniscul apei în tub facilitând o citire exactă a nivelului.
b) Se porneşte pompa.
c) Se închide ventilul sferic al vasului tarat eliberând lănţişorul de susţinere.
d) Se aşteaptă până ce vasul tarat este plin şi apa trece în rezervorul de
captare (4) prin fanta de preaplin. Se observă dacă tot aerul s-a eliminat din
sticla de nivel (nu sunt bule de aer).
e) Aducerea la zero a riglei gradate de la sticla de nivel se face completând
nivelul din vasul tarat până la trecerea în zona lărgită. Nivelul indicat în acest
caz trebuie să fie la zero. În caz că nu este se desfac cele doua şuruburi de
fixare a riglei şi se poziţionează aceasta corespunzător.
Notă: Vasul tarat indică corect numai dacă în el există grătarul de liniştire (13).
4.3.2. Pregătirea şi verificarea piezometrelor
Piezometrul cu apa şi aer presurizat deasupra. Instalaţia este dotată cu 4
perechi de tuburi flexibile transparente din plastic. Dintre acestea există o
Cap. 4. Staţiune complexă pentru măsurarea debitelor de fluid!Invalid Character Setting
pereche mai lungă care se conectează la piezometrul în formă de U cu apă şi
aer deasupra, poziţia (6). Această pereche de tuburi face legătura între piezometru
şi primele două robinete cu cep pentru purjare (8) (A şi B, însă legătura se face
cu racordurile din spatele standului (2)). Perechea următoare de tuburi se
conectează între bateria de robinete de purjare cu cep (8) la prizele coloanei
debitmetrice (24). Pentru activarea acestui piezometru se porneşte pompa realizând
un regim de lucru după care se deschid robinetele cu cep de la prizele de
presiune. Datorită diferenţei de presiune după câteva secunde apa va elimina
aerul din tot circuitul acestui piezometru. Dacă mai sunt bule de aer acestea se
elimină prin robinetele de purjare (8) sau prin dopul filetat din partea superioară
a piezometrului (6).
Deoarece în instalaţie (pe circuitul de lucru) există o presiune de până la
1 bar, aerul în acest piezometru nu poate fi admis iniţial (înainte de pornire). În
acest sens este prevăzută o pompă manuală de aer care se racordează la
piezometru în partea inferioară prin îndepărtarea căpăcelului de închidere.
Pompa are supapă de sens şi ea rămâne cuplată la piezometru pe tot parcursul
măsurătorilor. Aerul pompat cu această pompă ajunge printr-un tub, prin
spatele piezometrului, în partea superioară, realizând separarea celor două
coloane de apă. Funcţie de presiunea din instalaţie va trebui să pompăm atâta
aer încât cele două coloane de apă să ocupe o zonă citibilă pe rigla gradată în
mm a piezometrului. Chiar dacă este comprimat aerul din partea superioară a
piezometrului, densitatea sa rămâne în continuare neglijabilă în comparaţie cu
cea a apei, astfel că utilizăm la calculul presiunii, relaţia stabilită în cadrul
experimentului cu piezometrele.
Piezometrul cu mercur, poziţia (7) face parte din categoria piezometrelor
în formă U cu lichid mai dens decât lichidul a cărei presiune o măsurăm (apa).
La racordurile din partea inferioară din spate are o construcţie mai specială
care să-l protejeze în caz de eventuale şocuri de presiune astfel ca mercurul să
nu ajungă în circuitul activ al instalaţiei.
Notă: Mercurul este un metal lichid foarte toxic şi la manevrarea lui trebuie să
avem grijă să nu se verse pe jos şi să nu venim în contact direct cu el.
Piezometrul se umple pe la partea superioară deschizând un dop de purjare.
Cele două coloane (egale în regim static) trebuie să aibă aproximativ 250 mm.
Conectarea la circuitul activ al instalaţiei se face prin celelalte două perechi de
tuburi flexibile, trecând prin bateria de robinete de purjare (8), conexiunile C şi
D. Operaţiile de purjare a aerului decurg în mod asemănător cu precizarea că
de data aceasta trebuie să fim mai precauţi la deschiderea robinetelor de
purjare şi a dopurilor filetate din partea superioară a piezometrului. Piezometrul
este în stare bună de lucru dacă în regim static cele două coloane de mercur
sunt egale şi în tuburile de legătură transparente nu există nici o bulă de aer.
Notă: Se recomandă ca legăturile tuburilor flexibile la prizele de presiune să fie
astfel făcute încât ramura din stânga a piezometrelor să indice un nivel
mai mare decât ramura din dreapta sau altfel spus ramura din dreapta a
piezometrelor se conectează la presiunea mai mare.
!Invalid Character Setting MECANICA FLUIDELOR EXPERIMENTALĂ. PARTEA I
4.3.3. Operaţii de întreţinere ale instalaţiei
Exploatarea instalaţiei în timp şi în condiţii bune presupune o manevrare
în cunoştinţă de cauză, respectând întocmai ordinea operaţiilor precizate pentru
fiecare experiment. Sunt necesare câteva precizări.
• După fiecare utilizare a instalaţiei se va scoate din priză cablul de alimentare
de la reţea.
• Toate robinetele de reglare vor fi închise.
• După măsurători pompa de aer se deconectează de la piezometrul cu aer.
• Vasul tarat se goleşte de apă.
• La rezervorul de colectare se va verifica periodic nivelul apei şi după caz
se va completa.
• A nu se funcţiona cu pompa fără apă în rezervor sau mult timp (peste 1 min)
cu robinetul de refulare închis complet.
• Calitatea apei din circuit se va verifica periodic şi în caz că este murdară
sau contaminată cu vegetaţii organice se va schimba.
• Niciodată nu se va porni pompa în timp ce robinetul de refulare (21) este
deschis.
4.4. Experimente disponibile în instalaţia de debitmetrie
Staţiunea complexă pentru măsurarea debitelor de fluid dispune de o serie
de debitmetre ce pot fi testate, obţinând astfel informaţii asupra următoarelor
aspecte:
a) principiul de funcţionare al debitmetrelor;
b) mărimile măsurate direct şi relaţiile de calcul ale debitului dacă este cazul;
c) caracteristicile hidraulice la diferite regimuri de lucru;
d) domenii de utilizare, comparaţii între caracteristicile unor categorii de debitmetre,
concluzii.
În acest sens, funcţie de debitmetrul utilizat sunt posibile următoarele
categorii de experimente:
a) măsurarea debitului cu instrumentele deprimogene:
- Experimentul A: diafragma
- Experimentul B: tubul Venturi
b) măsurarea debitului cu sonda Pitot-Prandtl: Experimentul C
c) măsurarea debitului de fluid cu instrumentele mecano-electrice şi cu
afişare directă:
- Experimentul D1: debitmetrul electromagnetic;
- Experimentul D2: debitmetrul cu contor volumic;
- Experimentul D3: debitmetrul cu clapetă oscilantă;
- Experimentul D4: debitmetrul cu diafragmă şi rotametru;
d) măsurarea debitului cu deversorul
- Experimentul E: deversorul triunghiular;
- Experimentul F: deversorul dreptunghiular.
Cap. 4. Staţiune complexă pentru măsurarea debitelor de fluid!Invalid Character Setting !Invalid Character Setting MECANICA FLUIDELOR EXPERIMENTALĂ. PARTEA I

acelaşi raport de diametre de trecere între secţiunea maximă şi minimă, căderea

4.4.1. Experimentele A şi B: măsurarea debitului de fluid cu de presiune este mai mică ceea ce ne obligă să amplasăm a doua priză de
instrumentele deprimogene presiune în secţiunea minimă a tubului.

4.4.1.1. Obiectivul experimentelor

În cadrul acestor experimente de laborator se va urmări modalitatea de
măsurare a debitului de fluid cu ajutorul dispozitivelor deprimogene (care realizează
micşorarea locală a secţiunii de curgere a fluidului). De asemenea se vor pune
în evidenţă: dependenţa debitului de căderea de presiune pe debitmetru, variaţia
coeficientului de debit cu regimul de curgere şi pierderea hidraulică totală pe
coloana debitmetrică.

4.4.1.2. Consideraţii teoretice

Principiul de măsurare se bazează pe dependenţa care există între debitul
(volumic sau masic) de fluid şi diferenţa de presiune între două puncte sau
două secţiuni transversale din zona modificată a curentului de fluid. Aparatul de
măsurare se compune dintr-un element primar care realizează micşorarea locală
a secţiunii de curgere a fluidului şi dintr-un element secundar care se constituie în
mijlocul de măsurare a diferenţei de presiune. Din acest motiv aceste aparate se
mai numesc şi deductive, debitul de fluid rezultând indirect, folosind o relaţie de
calcul în care intră parametrul măsurat direct şi care este căderea de presiune.
Elementele deprimogene realizând micşorarea locală a secţiunii de curgere, Fig. 4.2. Diafragma (a) şi Tubul Venturi (b) având prize de presiune inelare
modifică structura energetică în sensul că creşte energia cinetică cu parametrul
semnificativ viteza şi scade energia potenţială cu parametrul semnificativ presiunea. Relaţia de calcul a debitului volumic Q pentru cele două debitmetre, stabilită
În plus fluidul fiind real se produce o disipaţie energetică locală care are ca pe baza ecuaţiei de continuitate şi a ecuaţiei transferului de energie este:
efect global tot scăderea presiunii. Aşadar, măsurând căderea de presiune între
două secţiuni semnificative ale elementului primar, se poate apoi calcula debitul Δp
Q = αS d 2 (4. 1)
corespunzător căderii de presiune. ρ
Cele două debitmetre din această categorie sunt diafragma şi tubul Venturi, unde:
fig. 4.2. Diafragma este un element obturator (deprimogen) al secţiunii de trecere
− α: coeficientul de debit care depinde de tipul instrumentului, raportul de
având forma de coroană circulară şi grosime relativ mică în raport cu diametrul 2
interior şi exterior. Secţiunea orificiului central este coaxială cu axa conductei. Sd ⎛ d ⎞
Muchia de intrare este uşor ascuţită şi realizată dintr-un material rezistent la deschidere m = = ⎜ ⎟ şi regimul de curgere caracterizat prin numărul
SD ⎝ D ⎠
coroziune. După cum se observă în montajul din fig. 4.2.a), diafragma realizează
o contracţie bruscă a vânei de fluid urmată de o destindere bruscă (zona teşită Reynolds, Re.
nu afectează destinderea fiind foarte îngustă). πd 2
Experimental s-a determinat că dacă prizele de presiune sunt plasate la − Sd = : aria secţiunii de trecere (minime) a debitmetrului.
4
distanţa D în amonte şi 0,5 D în aval de diafragmă, atunci diferenţa de presiune
este maximă. Dacă prizele se amplasează în vecinătatea feţelor amonte şi aval ale πD 2
− SD = : aria secţiunii conductei unde se intercalează debitmetrul.
discului diafragmei, diferenţele de presiune nu diferă în mod semnificativ. Astfel 4
se utilizează prize direct în flanşe sau în fantă cu destindere într-un canal inelar, − ρ : densitatea lichidului din conductă.
care au avantajul unei foarte bune medieri pe toată circumferinţa secţiunii fantei.
Tubul Venturi, fig. 4.2.b), spre deosebire de diafragmă realizează o trecere
− Δp: diferenţa de presiune măsurată între prizele debitmetrului.
lentă spre secţiunea minimă prin intermediul unui ajutaj convergent urmată de o Numărul Reynolds care caracterizează regimul de curgere se calculează
destindere progresivă după un ajutaj divergent. Datorită formei profilate la cu relaţia:
Cap. 4. Staţiune complexă pentru măsurarea debitelor de fluid!Invalid Character Setting !Invalid Character Setting MECANICA FLUIDELOR EXPERIMENTALĂ. PARTEA I
vm D măsurat cu acesta rezultă din raportul între volumul de lichid acumulat în vas,
Re = (4. 2)
υ ΔV , şi timpul cronometrat, Δt , în care s-a realizat respectivul volum.
în care: ΔV
4Q Qvt = (4. 8)
− vm = : viteza medie în conductă. Δt
πD 2
− υ: vâscozitatea cinematică a fluidului de lucru. 4.4.1.3. Metodologia experimentală
Diferenţa de presiune, Δp, se măsoară cu un piezometru diferenţial în formă de
U cu mercur (Hg), având relaţia de calcul: Tronsoanele de conductă cu debitmetrele aferente se află pe placa suport
din stânga instalaţiei „Armfield Flowmeter Demonstration Unit”. Ele se vor monta
Δp = (ρ Hg − ρ) gΔhHg (4. 3) pe rând, în ordinea descrisă (sau opţional numai unele). În dreptul racordurilor
pentru cuplarea în instalaţie a coloanelor debitmetrice este prevăzută câte o priză
unde ΔhHg = hst − hdr , iar hst , hdr sunt înălţimile coloanelor de mercur din de presiune pentru a măsura pierderea hidraulică totală pe coloana debitmetrică
piezometru, ramura din stânga respective ramura din dreapta. respectivă. Aceste prize se racordează la piezometrul diferenţial în formă de U
Înlocuind Δp, relaţia (4.3) în (4.1) relaţia de calcul a debitului devine: întors cu apă şi aer deasupra, deoarece în majoritatea cazurilor căderea de presiune
pe coloana debitmetrică este mai mică decât căderea de presiune locală pe
⎛ ρ Hg ⎞
(
Q = αS d 2 g ΔhHg ⎜⎜ )
− 1⎟⎟ (4. 4)
debitmetru. Aceste conexiuni rămân permanente. Tuburile de legătură transparente
de la piezometrul cu mercur se conectează la prizele locale ale debitmetrului
⎝ ρ ⎠
montat în instalaţie. Fiecare priză de presiune are câte un robinet cu cep care
La verificarea sau etalonarea debitmetrului se foloseşte un alt debitmetru este normal închis şi se deschide numai în momentul efectuării măsurătorilor.
în serie cu cel studiat prin care se măsoară efectiv debitul Q, iar apoi se − Se pregăteşte cronometrul, aducându-l la zero şi după reglarea primului
calculează coeficientul de debit α cu relaţia: regim de lucru se aşteaptă câteva zeci de secunde pentru stabilizarea
Q regimului de curgere.
α= (4. 5) − Se racordează pompa de aer la piezometrul cu apă şi aer deasupra şi se
⎛ ρ Hg ⎞
(
S d 2 g ΔhHg ) ⎜⎜ − 1⎟⎟
pompează de câteva ori până când cele două coloane de apă sunt citibile
pe rigla gradată în mm dintre ele.
⎝ ρ ⎠
− Se închide ventilul cu bilă de la vasul tarat şi se urmăreşte nivelul de la
Fiecare debitmetru este montat pe un tronson de conductă de lungime sticla de nivel. La nivele sub zero şi până pe la 5 litri indicaţia nivelului este
l = 0,754 m, prevăzut la capete cu prize pentru măsurarea căderii de presiune, uşor oscilantă şi se recomandă a nu se măsura în acest domeniu. În
din care rezultă apoi pierderea hidraulică totală (globală) pe debitmetru şi tronsonul momentul când nivelul a ajuns la cota de 5 litri se declanşează cronometrul
de conductă aferent. În final se vor compara aceste pierderi între debitmetre şi aşteptând până când nivelul ajunge la 35..40 litri, se opreşte brusc
se va concluziona asupra avantajelor utilizării debitmetrelor în raport cu energia cronometrul reţinând valoarea indicată în momentul opririi. Volumul cumulat
disipată şi variaţia coeficientului de debit funcţie de debitul măsurat sau regimul şi timpul cronometrat se trec în tabel, în coloana ΔV respectiv Δt .
de lucru. Din ecuaţia transferului de energie aplicată între secţiunea de intrare − Se citesc cât mai exact nivelele coloanelor de lichid ale celor două piezometre
şi ieşire a coloanei debitmetrice rezultă pierderea hidraulică totală: şi se notează în tabel la rubrica hst respectiv hdr.
Δp − Informativ şi pentru comparaţie se notează şi indicaţia debitmetrului permanent
h p tot = tot (4. 6)
ρg de pe circuitul de refulare al pompei, la rubrica Qp.
Piezometrul utilizat pentru măsurarea Δptot este în formă de U întors cu − Se goleşte vasul tarat ridicând ventilul cu bilă şi se aşteaptă golirea sa
până la nivelul sub zero.
apă şi aer deasupra. Utilizând relaţia corespunzătoare acestui tip de piezometru
− Se realizează un nou regim de curgere deschizând robinetul din capătul
Δptot = ρg ( haa ) şi relaţia (4.6) devine: coloanei debitmetrice şi se procedează identic. În total se vor realiza 5...6
h p tot = Δhaa (4. 7) regimuri de curgere.
Observaţie: Măsurătorile se vor efectua în ordinea crescătoare a debitelor
Debitmetrele prezentate se verifică şi se calibrează cu un debitmetru pentru a fi compatibile cu prelucrarea datelor şi grafice în MathCAD.
etalon care este vasul tarat aflat în blocul din dreapta al instalaţiei. Debitul
Cap. 4. Staţiune complexă pentru măsurarea debitelor de fluid!Invalid Character Setting !Invalid Character Setting MECANICA FLUIDELOR EXPERIMENTALĂ. PARTEA I

DEBITMETRIE: Breviar de calcule si grafice

4.4.1.4. Rezultate experimentale şi concluzii Experimentul A, Masurarea debitului cu diafragma
Pentru fiecare debitmetru se va completa un tabel cu valori măsurate şi k := 0 .. 5 d := 0.022 D := 0.039 ρ := 1000 ρHg := 13600 g := 9.81 ν := 1.01⋅ 10
−6
calculate. Valorile măsurate se vor trece direct în unităţile de măsură în care au
fost citite la aparatele de măsură, iar pentru mărimile calculate se vor utiliza k+ 1 = ΔVk = Δt k = h_st_aa k = h_dr_aa k = h_st_Hg k = h_dr_Hg k =
relaţiile date în partea teoretică a lucrării. 1 40 62.2 2468 2252 1004 980
• Tabel A: Măsurarea debitului cu diafragma. 2 30 28.8 2576 2020 1024 960
Constante şi date iniţiale: d = 0,022 m; D = 0,039 m; ρ = 1000 kg/m3; 3 40 30 2720 1772 1048 936
g = 9,81 m/s2; t =.......°C; υ =.............m2/s 4 44 26 2892 1420 1076 904
5 50 25 3116 944 1120 864
Piezometru cu Piezometru cu
6 60 24 3520 132 1188 792
Nr. ΔV Δt Qvt Qp v mercur (Hg) Δ pD apă-aer hp tot
Re αD
crt. [l] [s] [l/s] [l/s] [m/s] hst hdr ΔhHg [Pa] hst hdr Δha-a [m]
ΔVk d
2
D
2
[mm] [mm] [mm] [mm] [mm] [mm] Qvt k := S_d := π⋅ S_D := π⋅
1. Δt k 4 4

2.
−3
10 ⋅ Qvt k
−3
10 ⋅ Qvt k ( v_D k⋅ D)
v_d k := v_D k := Re k :=
: S_d S_D ν
6.
Δh_aa k := h_st_aa k − h_dr_aa k Δh_Hg k := h_st_Hg k − h_dr_Hg k
Qvt k = Qp k = v_d k = v_D k =
• Tabel B: Măsurarea debitului cu Tubul Venturi.
0.643 0.4 1.692 0.538
Constante şi date iniţiale: d = 0,018 m; D = 0,039 m; ρ = 1000 kg/m3.
1.042 0.84 2.74 0.872
1.333 1.2 3.508 1.116
Piezometru cu Piezometru cu
Nr. ΔV Δt Qvt Qp v mercur (Hg) ΔpTV apă-aer hp tot 1.692 1.6 4.452 1.417
Re αTV
crt. [l] [s] [l/s] [l/s] [m/s] hst hdr ΔhHg [Pa] hst hdr Δha-a [m] 2 2 5.261 1.674
[mm] [mm] [mm] [mm] [mm] [mm] 2.5 2.5 6.577 2.093
1.
2.
αD k :=
(10 −3
⋅ Qvt k ) −3
Δp_aa k := 10 ⋅ ρ ⋅ g ⋅ Δh_aa k
:
S_d ⋅ 2⋅ g ⋅ Δh_Hg k⋅ 10 ⋅ ⎜
−3 ⎛ ρHg − 1⎞
6. ⎟ Δp_Hg k := 10 ⋅ ( ρHg − ρ ) ⋅ g ⋅ Δh_Hg
−3
⎝ ρ ⎠
Utilitarul de calcule şi grafică MathCAD este recomandabil a fi utilizat în Δh_aa k = Δp_aa k = Δh_Hg k = Δp_Hg k = αD k = Re k =
prelucrarea rezultatelor din tabele. În caz că nu este posibilă utilizarea 216 2.119·10 3 24 2.967·10 3 0.695 2.079·10 4
MathCAD, mărimile calculate se vor determina cu un calculator de buzunar, iar 556 5.454·10 3 64 7.911·10 3 0.689 3.367·10 4
graficele se vor face pe hârtie milimetrică.
948 9.3·10 3 112 1.384·10 4 0.667 4.31·10 4
Se vor pune în evidenţă sub formă grafică pentru fiecare debitmetru
următoarele dependenţe: 1.472·10 3 1.444·10 4 172 2.126·10 4 0.683 5.47·10 4
− Qvt = f(Δp) 2.172·10 3 2.131·10 4 256 3.164·10 4 0.661 6.465·10 4
− αi = f(Re), i = D, TV, SPP 3.388·10 3 3.324·10 4 396 4.895·10 4 0.665 8.081·10 4