Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
nr :38
ELECTRICA S.A. Cleme şi armături pentru linii electrice Rev. 0 1 2
Data 2010
Bucureşti aeriene de joasă tensiune
Nr.pag : 38
CUPRINS
1. GENERALITĂŢI ....................................................................................................... 2
1.1. Obiect şi domeniul de aplicare ............................................................................ 2
1.2. Terminologie .......................................................................................................... 2
1.3. Standarde , Normative .......................................................................................... 2
1.4. Simbolizare ............................................................................................................ 3
1.5. Durata de utilizare normată ................................................................................. 3
1.6. Cerinţe constructive , funcţionale ........................................................................ 3
1.7. Condiţii de montaj ............................................................................................. 3
1.8. Marcarea ............................................................................................................... 4
1.9. Indicatorii de fiabilitate probabilistică ................................................................. 4
2. CONDIŢII TEHNICE DE CALITATE ................................................................ 4
2.1. Formă, dimensiuni, materiale ................................................................................ 4
2.2. Prescripţii specifice referitoare la unele accesorii ............................................... 5
2.3. Acoperiri de protecţie ......................................................................................... 6
2.4. Posibilităţi de montaj ........................................................................................... 7
2.5. Marcare .................................................................................................................. 7
2.6. Caracteristici mecanice ........................................................................................ 7
3. REGULI PENTRU VERIFICAREA CALITĂŢII ............................................. 7
3.1. Încercări de tip ....................................................................................................... 7
3.2. Încercări pe eşantion ............................................................................................. 8
3.3. Încercări individuale de serie ................................................................................. 8
4. METODE DE VERIFICARE ................................................................................. 10
4.1. Control vizual ........................................................................................................ 10
4.2. Control dimensional şi verificarea materialelor ............................................... 10
4.3. Verificarea acoperirilor de protecţie .................................................................. 10
4.4. Încercări nedistructive ......................................................................................... 11
4.5. Încercări mecanice ................................................................................................ 11
4.6. Încercare la pierderi magnetice ............................................................................ 22
4.7. Încercări la cicluri termice .................................................................................... 24
4.8. Încercări privind descărcarea corona şi perturbaţiile radioelectrice ..................... 31
5. AMBALARE, TRANSPORT, DEPOZITARE, DOCUMENTE. ........................ 31
6. GARANŢII ............................................................................................................... 31
7. ANEXA ...................................................................................................................... 32
1.2. Terminologie
1.2.1. Clemele sunt dispozitive în contact direct cu calea de curent, care realizează o
legătură electrică, mecanică , sau electrică şi mecanică între conductoare, armături şi izolatoare, între
două sau mai multe conductoare şi între conductoare şi bornele echipamentului electric.
1.2.2. Armăturile sunt piese sau dispozitive cu ajutorul cărora se asamblează, montează şi
se protejează electric lanţurile de izolatoare.
2
SR EN 22768-1/95 − Toleranţe generale. Partea 1 : Toleranţe pentru dimensiuni
liniare şi unghiulare fără indicarea toleranţelor
individuale.
SR EN 22768-2/95 − Toleranţe generale. Partea 2 : Toleranţe geometrice pentru
elemente fără indicarea toleranţelor individuale.
PE 106/2003 − Normativ pentru proiectarea şi executarea liniilor electrice
aeriene de joasă tensiune .
SR CEI 1089 − Conductoare pentru linii aeriene cu sârme rotunde, cablate în
straturi concentrice.
SR EN 754-6:2008 − Aluminiu şi aliaje de aluminiu. Bare şi ţevi trase la rece. Partea
6: Bare hexagonale, toleranţe la dimensiuni şi de formã.
SR EN 573-3:2009 − Aluminiu şi aliaje de aluminiu. Compoziţia chimicã şi forma
produselor obţinute prin deformare plasticã. Partea 3:
Compoziţia chimicã şi forma produselor.
SR EN ISO 4032-2002 − Piuliţe hexagonale, stil 1. Grad A şi B.
SR EN ISO 4014:2003 − Şurub cu cap hexagonal. Clasele de execuţie A şi B.
SR HD 478.2.1 S1:2002 − Clasificarea condiţiilor de mediu. Partea 2: Condiţii de mediu
prezente în naturã. Temperaturã şi umiditate.
1.4. Simbolizare
Simbolizarea clemelor şi armăturilor este alcătuită dintr-un simbol literal funcţional, urmat
de caracteristica dimensională principală a produsului .
Exemplu :
ASA 400 – armătură de susţinere în aliniament (sarcina de rupere 400 daN)
1.5. Durata de utilizare normată
Durata de utilizare normată a clemelor de medie tensiune este de 40 de ani .
3
1.8. Marcarea
Clemele se marchează pe suprafeţele nefuncţionale, dar vizibile după montare a
bacurilor clemei . Marcarea se face prin inscripţionarea următoarelor elemente :
codul clemei (tipul) ;
numele sau marca firmei producătoare ;
data fabricaţiei ;
gama de secţiuni de conductor pentru care este destinată clema .
Materiale metalice
Materialele trebuie să satisfacă cerinţele duratei de utilizare şi nu trebuie să fie
susceptibile de a prezenta o coroziune intergranulară sau tensiuni interne. Ele nu trebuie să
provoace coroziunea conductorului activ sau a conductorului de protecţie.
Materiaiele din care se compun racordurile presate trebuie să poată suporta deformarea la rece a
materialului datorată presiunii. Componentele forjate de oţel trebuie să prezinte şi o rezistenţă suficientă
la şocuri după compresie.
Exemple de materiale utilizate:
aluminiu şi aliaj de aluminiu;
oţel galvanizat;
fontă ductilă sau fontă maleabilă galvanizată;
oţel inoxidabil;
cupru şi aliaje de cupru.
Materiale nemetalice
Materialele nemetalice utilizate trebuie să prezinte o bună rezistenţă la îmbătrânire şi să poată suporta
temperaturile de serviciu fără ca proprietăţile lor să fie afectate.
Materialele trebuie să prezinte o rezistenţă adecvată la ozon, la radiaţiile ultraviolete şi la poluarea
atmosferică pe domeniu complet al temperaturilor lor de serviciu.
Ele nu trebuie să provoace coroziunea materialelor cu care sunt în contact.
Clemele sunt alcătuite din elementele componente prezentate mai jos, comune din punct de
vedere constructiv, dar diferite dimensional, în funcţie de variantă .
4
2.2. Prescripţii specifice referitoare la unele accesorii
Pentru piesele de oţel forjat, găurile supuse la contracţie mecanică pot fi realizate prin poansoane la cald
sub rezerva ca aceste găuri să fie conform toleranţelor pe cel puţin 70 % din grosimea poansonată. Pentru piesele
de oţel forjat, găurile care nu sunt supuse la o concentraţie mecanică pot fi realizate prin poansonare la cald şi la
rece fără a se ţine seama de limita menţionată.
2.2.2.1 Conductorul activ sau cel de protecţie poate fi montat în clema de susţinere fie simplu, fie
protejat.
2.2.2.2 Clemele de susţinere trebuie concepute astfel încât efectele vibraţiilor asupra
conducătorului activ sau a celui de protecţie şi chiar asupra clemelor să fie reduse la minim. Clemele
trebuie concepute astfel încât să se evite presiunea localizată sau deteriorarea conductorului activ sau de
protecţie.
2.2.2.3 Clemele de susţinere trebuie să prezinte o suprafaţă de contact suficientă pentru a evita
deteriorarea datorată curenţilor de defect.
2.2.2.4 Rezistenţa la uzură a articulaţiei trebuie să fie suficient de mare pentru a evita o
deteriorare în serviciu.
2.2.2.5 Pierderile magnetice nu trebuie să depăşească valoarea indicată.
2.2.2.6 Corpul unei cleme de susţinere trebuie să permită o oscilaţie în jurul unei axe orizontale
perpendiculară pe conductor.
2.2.2.7 Diferitele tipuri de cleme de susţinere sunt:
- cleme prevăzute cu o articulaţie deasupra conductorului; pivotul este situat deasupra planului
orizontal al axei conducătorului;
- cleme prevăzute cu o articulaţie în planul axei conductorului (articulaţie dublă sau triplă) una
dintre aceste trei articulaţii se găseşte în planul orizontal al axei conductorului;
- cleme prevăzute cu o articulaţie sub axa conductorului .
2.2.2.8 Fabricantul trebuie să furnizeze utilizatorului domeniul de utilizare al clemelor de
susţinere.
2.2.3.2 Diferitele tipuri de cleme de mai sus pot fi utilizate pentru legături supuse sau nu la
tracţiune sau la conectări în T. Atunci când clemele nu asigură continuitatea electrică a conductorului
5
(de exemplu cleme de întindere), ele nu trebuie să scadă capacitatea electrică a conductorului activ sau a
conductorului de protecţie.
2.2.3.3 Clemele prevăzute cu ochiuri auxiliare destinate a fi utilizate în timpul construcţiei sau
întreţinerii trebuie marcate cu o sarcină de rupere minimă specificată de către fabricant.
2.2.3.4 Clemele trebuie concepute astfel încât să nu conţină cavităţi interne şi să evite
pătrunderea sau reţinerea apei în cursul serviciului.
2.2.3.5 Clema poate fi prevăzută cu un compus inhibitor de oxidare destinat reducerii oxidării
metalului în punctele de contact electric între metale. Aceşti compuşi sunt utilizaţi în mod curent la
clemele presate pentru a umple golurile interne şi a evita penetrarea apei în cursul serviciului.
2.2.3.6 Clemele trebuie concepute astfel ca, după montaj, zona de contact iniţial a clemei cu
conductorul să nu determine solicitări ce pot antrena o ruptură datorată vibraţiilor eoliene sau altor
oscilaţii ale conductorului.
2.2.3.7 Clemele destinate să îmbine conductoarele realizate din două materiale metalice diferite
trebuie concepute astfel încât să se evite coroziunea bimetalică.
2.2.3.8 Clemele trebuie concepute astfel încât să se evite presiunile locale susceptibile de a
determina fluajul la frig excesiv al materialului utilizat pentru conductorul activ sau cel de protecţie.
2.2.3.9 Clemele destinate restabilirii proprietăţilor electrice şi mecanice ale unui conductor
trebuie însoţite de instrucţiuni clare ale fabricantului referitor la mărimea defectelor pe care sunt
destinate să 1e repare.
2.2.4.1 Dacă se utilizează ţevi de oţel pentru armăturile de protecţie, suprafeţele interioare şi
exterioare ale ţevii trebuie zincate la cald.
2.2.4.2 Dacă ţeava este etanşată după zincare, calitatea suprafeţei anterioare trebuie stabilită de
comun acord de către utilizator şi furnizor.
2.2.4.3 Pentru armăturile de protecţie a izolatoarelor (coarne de protecţie, inele de protecţie),
concepute pentru a proteja lanţurile de izolatoare împotriva defectelor provocate de către arcul electric,
beneficiarul trebuie să indice în comandă condiţiile în care se face încercarea la scurtcircuit.
2.2.4.4 Armăturile de protecţie trebuie concepute astfel încât să nu conducă la ruperi la oboseală
provocate de către vibraţii eoliene. Armăturile de protecţie a izolatoarelor trebuie să suporte o sarcină
mecanică statică fixată de comun acord de câtre furnizor şi utilizator.
6
2.3.8. Toate filetările exterioare trebuie prelucrate sau rulate înainte de zincarea la cald. Filetele
interioare pot fi prelucrate înainte sau după zincarea la cald. Dacă sunt prelucrate după zincare, ele trebuie
gresate.
2.5. Marcare
2.5.1. Reperele vor fi marcate cu codurile din proiect, lizibile după zincare.
2.5.2. Codurile vor avea o înălţime de minim 3 mm.
2.5.3. Marcajul se face de aşa natură încât să nu poată fi acoperit prin asamblare.
3.1.1 Generalităţi
Încercările de tip au ca obiect stabilirea caracteristicilor de proiectare. În mod normal ele sunt
efectuate o singură dată şi repetate numai în cazul modificării concepţiei de proiectare sau a materialului
accesoriului. Rezultatele încercărilor de tip sunt consemnate ca o probă a conformităţii cu prescripţiile
de proiectare.
3.1.2 Aplicare
Echipamentele trebuie supuse încercărilor de tip din tabelul 1. În plus, cumpărătorul şi furnizorul
pot conveni alte încercări, cum ar fi încercări la coroziune, încercări de îmbătrânire, încercări Ia
oboseală, încercări la scurtcircuit şi încercări la arc electric.
7
3.2 Încercări pe eşantion
3.2.1 Generalităţi
Încercările pe eşantion au ca obiect verificarea calităţii materialelor şi a fabricaţiei.
3.2.2 Aplicare
Accesoriile liniilor aeriene trebuie supuse la încercările pe eşantion din tabelul 1. Eşantioanele
supuse la încercări trebuie selecţionate la întâmplare din lotul prezentat la recepţie. Cumpărătorul are
dreptul să facă selecţia.
NOTĂ - Controlul pe eşantion prin variabile este o procedură de acceptare pe eşantion care trebuie folosită in locul
controlului prin atribute atunci când este mai potrivită să se măsoare pe o scală continuă caracteristica sau caracteristicile
luate în considerare. În cazul încercărilor la rupere şi a altor încercări la fel de costisitoare, procedurile de acceptare pe
eşantion prin variabile permite o mai bună discernere intre calitatea acceptabilă şi calitatea obiectivă decât procedura prin
atribute, pentru aceeaşi mărime a eşantionului.
Obiectul procesului de eşantionare poate fi la fel de important la alegerea între un plan prin variabile sau prin
atribute.
De exemplu, un client poate decide să utilizeze un plan de eşantionare de acceptare prin atribute pentru a se asigura
că piesele dintr-un lot de expediţie sunt conforme cu o toleranţă dimensională cerută. Fabricantul poate efectua măsurări in
cadrul unui plan de eşantionare prin variabile de aceleaşi dimensiuni dacă el se interesează de tendinţele sau modificările
progresive susceptibile de a afecta capacitatea sa de a furniza loturi de expediţie conforme nivelului de calitate de acceptare
(NQA).
3.3.1 Generalităţi
Încercările individuale de serie au ca obiect să dovedească conformitatea accesoriului cu
cerinţele specifice. Ele sunt efectuate pe fiecare bucată. Încercările nu trebuie să deterioreze accesoriul.
8
9
4. METODE DE VERIFICARE
4.1.1. Încercările de tip trebuie să cuprindă controlul vizual pentru a se asigura conformitatea
accesoriilor în toate domeniile esenţiale cu proiectele din contract. Abaterile de la proiecte trebuie să
facă obiectul unui acord între furnizor şi cumpărător şi trebuie înregistrate conform unei derogări
acceptate.
4.1.2. Încercările pe eşantion cuprind controlul vizual conform 3.2.3. Controlul vizual trebuie să
verifice conformitatea proceselor de producţie, a formei, a acoperirii şi a finisării suprafeţei accesoriului
cu proiectele contractuale. O atenţie particulară trebuie acordată finisării suprafeţelor care intră în
contact cu conductorul.
NOTĂ - Verificarea marcajului poate include marcajele dorite de cumpărător pentru a verifica controlul sau încercările (de
exemplu încercări de durată, marcaje de identificare, ştampile de control etc.).
4.1.3. Pentru accesoriile supuse la încercările de tip la descărcare corona, încercarea pe eşantion
trebuie să cuprindă o comparaţie a formei şi a finisării suprafeţei cu una din probele martor de la
încercarea de tip la descărcare corona, dacă aceasta face obiectul unui acord între cumpărător şi furnizor.
4.1.4. Încercările individuale de serie nu cuprind şi controlul vizual, în afara unui acord între
furnizor şi utilizator sau dacă controlul vizual este prevăzut prin sistemul de asigurare a calităţii al
furnizorului.
10
4.4 Încercări nedistructive
4.4.1 Cumpărătorul trebuie să specifice sau să-şi dea acordul asupra încercărilor relevante, clasificarea
lor (încercare de tip, încercare pe eşantion, încercare individuală de serie) şi criteriile de acceptare.
De exemplu, următoarele încercări sunt nedistructive:
încercare magnetică;
încercare la curenţi Foucault;
încercare radiografică;
încercare la ultrasunete;
încercare la sarcină de probă;
încercare de penetrare (de uscare);
încercare a durităţii.
Încercări de tip
Încercările mecanice de tip trebuie efectuate pe trei accesorii. Toate accesoriile
trebuie să treacă încercarea cu succes.
Încercări pe eşantion
Încercările mecanice pe eşantion trebuie efectuate conform procedurilor de
eşantionare indicate la 3.2.3.
Un accesoriu încercat trebuie să fie complet, cu toate piesele sale constitutive şi trebuie încercat
în condiţii cât se poate de apropiate de montajul utilizat în exploatare.
Pentru a evita deformarea lor excesivă se permite strângerea elementelor de fixare necesare
pentru a transmite sarcinile mecanice accesoriului ce se încearcă în scopul evitării deformărilor lor
inacceptabile.
Unele încercări mecanice implică utilizarea conductoarelor încărcate până la rupere; scopul
acestor încercări este de a evalua performanţele accesoriilor aplicate pe conductorul sau conductoarele
pentru care ele sunt prevăzute. Prescripţiile şi încercările pentru conductoare sunt tratate în CEI 61089.
Accesoriile de încercat trebuie încărcate într-un mod cât se poate de apropiat de încărcarea din
exploatare (a se vedea figura 1).
În cazul în care este dificil să se reproducă pe un singur montaj de încercare, repartiţia sarcinilor
prezentate în exploatare, acestea pot fi reprezentate prin sarcini parţiale aplicate prin încercări succesive
pe acelaşi accesoriu, sau pe alte accesorii prelevate din acelaşi lot. În acelaşi timp, trebuie verificat în
prealabil faptul că această divizare a sarcinilor este valabilă pentru a controla performanţele specifice
accesoriului.
11
Figura 1. Accesorii pt. lanţurile de izolatoare – Încercare la sarcină de rupere
12
Figura 2. Accesorii pt. lanţurile de izolatoare – Încercare la sarcină de rupere .
Viteza de creştere a sarcinii
NOTĂ - Pentru sarcini de rupere mecanică foarte ridicate, atunci când securitatea accesoriului şi a operatorului
riscă să fie afectate, încercarea se opreşte la 1‚2 ori sarcina de rupere minimă specificată. În acest caz trebuie
aplicat controlul prin atribute.
Criterii de acceptare
Încercări de tip
În ceea ce priveşte sarcina de deteriorare, încercarea este concludentă dacă nu se
produce nici o deformare remanentă mai mare decât valoarea convenită pentru o
sarcină de deteriorare minimă şi sub aceasta.
În ceea ce priveşte sarcina de rupere, încercarea este concludentă dacă ruperea
accesoriului nu se produce la o sarcină mai mică sau egală cu sarcina de rupere
minimă specificată.
Încercări pe eşantion
După cum se indică la 3.2.3, datele încercării trebuie evaluate conform procedurii
de eşantionare şi criteriilor de acceptare ce fac obiectul unui acord între utilizator
şi producător. La controlul prin atribute, fiecare accesoriu ce corespunde
prevederilor specificate de criteriile de acceptare ale încercărilor de tip trebuie
considerat ca un accesoriu corespunzător.
13
4.5.3.2 Încercări mecanice de deteriorare şi de rupere
în punctul de prindere folosit în timpul montajului
Încercarea trebuie efectuată după planul ce face obiectul unui acord între cumpărător şi furnizor.
Metoda permite creşterea sarcinii pe durata încercării şi pentru evaluarea rezultatelor trebuie să fie cea
indicată în figura 2.
Metoda A
Încercarea trebuie efectuată după cum se indică în figura 3a sau 3b sau după un plan echivalent. Se
montează pe conductor armături, dacă ele sunt utilizate în exploatare. Numărul de accesorii încercate,
metoda de creştere a sarcinii în timpul încercării şi metoda de evaluare a rezultatului încercării trebuie să
fie cele enunţate pentru încercările de deteriorare şi de rupere a accesoriilor lanţurilor de izolatoare.
Unghiul α la sarcina de deteriorare minimă specificată trebuie să fie unghiul maxim de proiectare
indicat de furnizor.
Metoda B
Prima treaptă
Clema trebuie montată pe bancul de încercare după cum se indică în figura 3a sau 3b şi
încărcată pentru a se atinge unghiul α. Sarcina trebuie apoi crescută progresiv până la
sarcina de deteriorare minimă specificată ce trebuie menţinută constantă timp de 60 s.
Clema trebuie apoi eliberată de sarcină şi măsurate şi înregistrate eşantioanele cu
deformaţii remanente.
Treapta a doua
NOTĂ Pentru sarcinile de rupere foarte ridicate, atunci când securitatea accesoriului şi a operatorului este afectată, încercarea poate fi
-
oprită la 1‚2 ori sarcina de rupere minimă acceptată. În acest caz, se utilizează controlul prin atribute.
14
Figura 3a Figura 3b
Criterii de acceptare
Încercări de tip
În ceea ce priveşte sarcina de deteriorare, încercarea este concludentă dacă nu se
produce nici o deformare remanentă mai mare decât valoarea convenită pentru o
sarcină de deteriorare minimă şi sub aceasta.
În ceea ce priveşte sarcina de rupere, încercarea este concludentă dacă ruperea
accesoriului nu se produce la o sarcină mai mică sau egală cu sarcina de rupere
minimă specificată.
Încercări pe eşantion
După cum se indică la 3.2.3, datele încercării trebuie evaluate conform procedurii de
eşantionare şi criteriilor de acceptare ce fac obiectul unui acord între utilizator şi
producător. La controlul prin atribute, fiecare accesoriu ce corespunde prevederilor
specificate de criteriile de acceptare ale încercărilor de tip trebuie considerat ca un
accesoriu corespunzător.
Conductorul utilizat pentru încercare trebuie să fie cel căruia îi este destinată clema.
Figura 4a Figura 4b
15
Încercarea trebuie efectuată după cum urmează (a se vedea figura 4a):
a) montarea unei porţiuni de conductor între extremităţile unui banc de tracţiune. Conductorul
este supus la o sarcină egală cu 20% din sarcina de rupere nominală (SRN);
b) montarea clemei pe conductorul astfel instalat, piuliţele şi şuruburile fiind strânse cu un cuplu
impus de furnizor;
e) aplicarea unei sarcini egale cu 20% din sarcina de alunecare minimă asupra întregului
ansamblu şi aplicarea unui traductor de deplasare astfel încât să se poată detecta mişcarea
conductorului faţă de clemă. În lipsa traductorului se face o marcare pe conductor astfel încât să
se detecteze mişcarea sus menţionată;
f) creşterea progresivă a sarcinii până când ea atinge sarcina de alunecare minimă specificată.
Această sarcină trebuie menţinută constantă timp de 60 s;
1) montarea unei porţiuni de conductor între extremităţile unui banc de tracţiune. Conductorul
este supus la o sarcină egală cu 20 % din sarcina de rupere nominală (SRN);
4) creşterea progresivă a sarcinii aplicate clemei până când aceasta atinge sarcina de alunecare
minimă specificată. Această sarcină trebuie menţinută constantă timp de 60 s. Sarcina trebuie
aplicată clemei coaxial cu conductorul, după cum se specifică schematic în figura 2b, pentru a
evita rotirea acesteia.
Criterii de acceptare
Încercări pe eşantion După cum se indică în 3.2.3, datele încercării trebuie evaluate conform procedurii
de eşantionare şi criteriilor de acceptare ce fac obiectul unui acord între
cumpărător şi furnizor. La controlul prin atribute, fiecare accesoriu care
corespunde prescripţiilor specificate de criteriile de acceptare ale încercărilor de
tip trebuie considerat ca un accesoriu corespunzător.
16
4.5.4.2.2 Încercare de alunecare pe cleme standard
la sarcină de alunecare minimă specificată în mod unic
Încercarea trebuie efectuată urmând toate operaţiunile indicate pentru clema standard precedentă,
până la operaţiunea f) (procedura din figura 4a) sau până la operaţiunea 4) (procedura din figura 4b).
După operaţiunea f) sau 4) încercarea trebuie efectuată după una din cete două proceduri h) şi i)
descrise mai jos (procedura trebuie să facă obiectul unui acord între cumpărător şi furnizor):
h) creşterea progresivă a sarcinii până când conductorul alunecă în clemă (valoarea sarcinii de
alunecare trebuie consemnată în raportul de încercare)
sau
Criterii de acceptare
Încercări de tip Încercarea este concludentă când conductorul nu alunecă în clemă la sarcina minimă
de alunecare specificată sau sub aceasta. În plus pentru procedura i), conductorul nu
trebuie să se rupă la o sarcină mai mică decât 95% din sarcina sa de rupere
nominală (SRM)
Încercări După cum se indică în 3.2.3 datele încercării trebuie evaluate conform procedurii de
pe eşantion eşantionare şi criteriilor de acceptare ce fac obiectul unui acord între cumpărător şi
furnizor. La controlul prin atribute, fiecare accesoriu ce corespunde exigentelor
specificate de criteriile de acceptare ale încercărilor de tip trebuie considerat ca un
accesoriu corespunzător.
Conductorul supus încercării este cel căruia îi este destinată clema. Pentru fiecare încercare
trebuie utilizată o nouă clemă de susţinere. Armăturile preformate trebuie montate pe
conductor dacă ele sunt utilizate în exploatare.
17
Figura 5. Clemă de susţinere (cu alunecare controlată) – Încercare de alunecare
Când se pregăteşte această încercare conductorul trebuie supus la 20% din sarcina sa de
rupere nominală. Unghiul de încovoiere de la ieşirea din clema de susţinere trebuie să facă
obiectul unui acord între cumpărător şi furnizor.
Şuruburile trebuie strânse conform instrucţiunilor de instalare, apoi conductorul este
detensionat . Clema de susţinere este supusă apoi la tracţiune.
Forţa de alunecare trebuie măsurată pe axa de rotaţie a clemei atunci când clema alunecă pe
o lungime de conductor fixată de cumpărător.
NOTĂ - Prin acord între cumpărător şi furnizor, această încercare poate fi realizată fără a detensiona la
una din extremităţi conductorul.
18
Criterii de acceptare
Încercări de tip Coeficientul de frecare şi forţa de alunecare trebuie să fie cuprinse în domeniul
de valori care fac obiectul unui acord între cumpărător şi furnizor şi nu trebuie să
se producă pe conductor nici o altă deteriorare decât o aplatizare a suprafeţelor
sârmelor conductoare. La cererea beneficiarului, în timpul încercării trebuie
înregistrată rezistenţa la tracţiune a conductorului.
Încercări pe eşantion După cum se indică în 3.2.3 datele încercării trebuie evaluate conform procedurii
de eşantionare şi criteriilor de acceptare ce fac obiectul unui acord între
cumpărător şi furnizor. La controlul prin atribute, fiecare accesoriu ce corespunde
condiţiilor specificate de criteriile de acceptare ale încercărilor de tip trebuie
considerat ca un accesoriu corespunzător.
Încercarea trebuie efectuată montând clema pe un conductor de diametru egal cu cel căruia îi
este destinată clema. Şuruburile şi/sau piuliţele trebuie strânse cu un cuplu de montaj
specificat de furnizor.
Acest cuplu este apoi crescut până la o valoare de 1‚1 ori valoarea de montaj specificată.
Conexiunea filetată trebuie să rămână utilizabilă, oricare ar fi numărul de montări şi
demontări şi toate piesele constitutive trebuie să rămână intacte.
Conductorul nu trebuie să aibă nici o deteriorare în interiorul clemei.
În final, cuplul trebuie crescut până la de două ori valoarea de montaj specificată sau până la
valoarea cuplului maxim recomandat de furnizorul şurubului, fiind reţinută valoarea cea mai
mică. Creşterea nu trebuie să antreneze nici o crăpătură a pieselor filetate sau a
componentelor la care acestea sunt conectate.
Conductorul utilizat pentru încercare trebuie să fie cel căruia îi este destinat accesoriul.
NOTĂ - Pentru încercările realizate pe lungimi de conductoare relativ scurte, este foarte important ca pe
parcursul instalării accesoriilor să se ia măsuri pentru a asigura ca firele conductorului să rămână strânse.
19
Figura 6. Clemă de întindere şi manşoane de întindere – Încercare la tracţiune
Conform figurii 7, sarcina P trebuie crescută progresiv până când ea atinge valoarea M sau M
≤ 20% din sarcina de rupere nominală a conductorului. Un traductor de deplasare trebuie
apoi instalat astfel încât să poată fi detectată mişcarea conductorului în raport cu
echipamentul.
În absenţa unui traductor trebuie făcută o marcare pe conductor pentru a detecta mişcarea
menţionată mai sus. Sarcina trebuie crescută apoi progresiv până când se atinge 60% din
sarcina de rupere minimă specificată (SRMS) pentru clema sau manşonul de tracţiune.
Sarcina trebuie menţinută la această valoare pe durata T convenită între cumpărător şi
furnizor (T ≤ l h).
20
Încercarea trebuie apoi continuată parcurgând una din următoarele alternative:
a) sarcina trebuie crescută continuu fără ajustarea accesoriului cel puţin 30 s, până când se atinge
RMS. O astfel de sarcină trebuie menţinută constantă cei puţin 60 s.
Dacă aceasta face obiectul unui acord între cumpărător şi furnizor, sarcina trebuie atunci
crescută progresiv până la ruperea clemei /manşonului sau sârmelor conductorului. Sarcina de
rupere trebuie conservată pentru informare.
b) sarcina trebuie crescută progresiv până la rupere fără ajustarea accesoriului. Trebuie
înregistrată sarcina de rupere.
Criterii de acceptare
Încercări de tip Încercarea este concludentă dacă nu se produce nici o deplasare a conductorului
în raport cu manşonul / clema şi nu se produce nici o rupere a manşonului /
clemei sau conductorului.
- pentru alternativa a), la sfârşitul sau înainte de terminarea aplicării SRMS
timp de 60 s.
- pentru alternativa b), la nivelul sau sub SRMS.
Încercări pe eşantion După cum se indică în 3.2.3 datele încercării trebuie evaluate conform
procedurii de eşantionare şi criteriilor de acceptare ce fac obiectul unui acord
între cumpărător şi furnizor. La controlul prin atribute, fiecare accesoriu care
corespunde prescripţiilor specificate de criteriile de acceptare ale încercărilor de
tip trebuie considerat ca un accesoriu corespunzător.
NOTĂ - Pentru această încercare, valoarea SRMS este valoarea de strângere a clemei / manşonului pe conductor
şi este egală cu:
SRMS = X • 0,95 SRA
unde X ≤ 1 este definit de cumpărător.
21
Metoda de creştere a sarcinii în cursul încercării şi metoda de evaluare a rezultatelor
încercării trebuie să fie cele enumerate în 4.5.3 pentru încercarea la sarcina de deteriorare şi
la sarcina de rupere a accesoriilor lanţurilor de izolatoare.
Încercarea trebuie efectuată după cum se indică în figura 9 (sau o figură echivalentă). Metoda de
creştere a sarcinii în timpul încercării şi metoda de evaluare a rezultatelor încercării trebuie să fie cele
enunţate la paragraful 4.5.3 pentru încercarea la sarcina de deteriorare şi la sarcinile de rupere a
accesoriilor lanţurilor de izolatoare.
4.6.1 Generalităţi
Această încercare de tip este destinată verificării pierderilor magnetice ale clemelor de susţinere
şi de tracţiune pentru conductoarele liniilor electrice aeriene (exclusiv cleme pentru conductorul de
protecţie). Încercarea trebuie efectuată conform acordului dintre cumpărător şi furnizor (a se vedea 3.1.2
şi tabelul 1).
Se trece un curent de frecvenţă industrială (a se vedea figura 10) printr-o lungime de conductor
adecvată şi trebuie măsurate pierderile de putere cu şi fără accesorii fixate pe conductor. Armăturile
prefabricate trebuie montate pe conductor dacă ele sunt utilizate în exploatare. Geometria circuitului de
încercare trebuie să fie aceeaşi pentru cele două măsurări. În ambele cazuri se aşteaptă atingerea
temperaturii de echilibru termic. Conductorul trebuie să aibă diametrul maxim căruia îi este destinat
accesoriul. Pentru a măsura pierderile de putere trebuie montate pe conductor cel puţin cinci cleme
22
distanţate la cel puţin 50 cm. Accesoriile încercate trebuie să fie complete, toate componentele fiind
asamblate după cum se indică în desenele furnizorului accesoriului. Încercarea trebuie realizată la o
tensiune alternativă la 50 Hz sau 60 Hz şi intensitatea curentului trebuie să fie conform tabelului 2. În
ţările în care nu se utilizează cabluri de dimensiuni metrice, curentul de încercare trebuie să fie ca al
acelui conductor metric inferior cel mai apropiat.
Tabelul 2
Secţiune Intensitatea A
conductoare
Aluminiu şi aliaj Cupru
mm2 de aluminiu
25 115 1 25
50 1 75 230
75 230 31 0
1 00 275 365
1 50 355 470
200 435 575
250 500 670
300 565 760
400 680 910
500 785 1 030
600 875 1 140
700 955 1 240
800 1 025 1 330
900 1 100 1 410
1 000 1 170 1 490
Încercarea este concludentă dacă pierderile magnetice ale clemei sunt mai mici sau egale cu de α
ori pierderile de putere pe unitatea de lungime a conductorului. Condiţia corespunde relaţiei
PD − PC P
≤ α⋅ C
N L
unde
Pc - reprezintă pierderile de putere ale lungimii de referinţă a conductorului fără accesorii, în
W;
PD - reprezintă pierderile de putere ale lungimii de referinţă a conductorului cu accesorii, în W;
L - este lungimea de referinţă a conductorului în metri;
N - numărul de accesorii montate;
α - este coeficientul de evaluare. Dacă nu se specifică altfel de către cumpărător sau furnizor,
el poate fi considerat egal cu 1.
23
Figura 10. Încercare la pierderi magnetice
Scop
Încercările la cicluri termice sunt încercări de tip destinate a garanta performanţele electrice pe
termen lung ale clemelor conductoare de curent.
Atunci când concepţia unei cleme satisface cerinţele acestui capitol, se aşteaptă ca în serviciu:
a) rezistenţa electrică a clemei să rămână stabilă;
b) temperatura clemei să nu depăşească pe cea a conductorului la care este fixat;
c) în cazul în care concepţia şi utilizarea unei cleme impune efectuarea încercării de scurtcircuit,
curenţii de scurtcircuit nu afectează performanţa clemelor.
4.7.1 Cleme
4.7.1.1 Generalităţi
În cazurile particulare în care o clemă este calculată pentru temperaturi ale conductoarelor mai
ridicate decât cele indicate mai sus, temperaturile de încercare se vor stabili, conform acordului dintre
furnizor şi utilizator.
24
4.7.1.3 Clasificare pentru încercări
Dacă nu se pot identifica cu claritate toate eventualele aplicaţii ale clemelor, din punct de vedere
ale încercărilor pot fi definite următoarele două categorii de cleme :
− categoria A: clemele sunt supuse numai ciclurilor termice electrice. Clemele tip din
categoriei A sunt clemele solicitate la tracţiune ;
− categoria B: clemele supuse la cicluri termice electrice şi la o încercare de supracurenţi
de scurtă durată. Clemele tip din categoria B sunt cleme nesolicitate la
tracţiune.
Încercarea la supracurenţi de scurtă durată nu este realizată pentru categoria A deoarece
construcţia clemelor solicitate la tracţiune este în general atât de robustă pentru a satisface prescripţiile
mecanice, încât această încercare nu este necesară, afară de cazul în care clema este constituită din
sârme preformate elicoidale pentru care repartiţia curentului poate să nu fie uniformă în toate sârmele.
Încercarea la supracurenţi de scurtă durată poate fi realizată şi pe cleme de categoria A pe baza
acordului. între utilizator şi furnizor.
4.7.2 Eşantioane
4.7.2.1 Generalităţi
4.7.2.3 Pregătire
25
Conductoare
specificaţii;
materiale;
dimensiuni şi compoziţie.
Încercarea trebuie realizată în absenţa curenţilor de aer, la o temperatură ambiantă cuprinsă între
15 0C şi 30 0C. Montajul de încercare trebuie realizat astfel încât distanţa între cleme sau orice alte
conexiuni introduse pentru a facilita încercarea, să permită asigurarea unei interferenţe termice
neglijabile. Ansamblul trebuie sprijinit astfel încât aerul să poată circula liber în jurul ansamblului
asigurând o răcire naturală prin convenţie. Dacă se utilizează o răcire accelerată, aceasta trebuie să
afecteze ansamblul în mod uniform.
Încercările trebuie executate asupra conductoarelor noi şi o tensiune mecanică care să nu
depăşească 20% din sarcina de rupere nominală a conductorului principal poate fi aplicată asupra
ansamblului de cleme solicitate la tracţiune (a se vedea anexa A- SR EN 61284).
.
4.7.3.3 Puncte de potenţial
NOTĂ - A se vedea anexa G pentru un exemplu de stabilire a unui punct de măsurare a potenţialului.
Mai pot fi folosite alte tipuri de puncte de măsurare a potenţialului utilizate frecvent.
Pentru clemele în T, cele două posibilităţi de trecere a curentului pot fi încercate separat ca
urmare a unui acord între cumpărător şi furnizor.
26
4.7.3.5 Măsurări
Rθ
R 20 =
1 + α 20 ⋅ (θ − 20 )
unde :
R0 - este rezistenta electrică măsurată;
θ - este temperatura (în grade Celsius) a clemei sau conductorului de referinţă în momentul
măsurării;
Măsurarea rezistenţei electrice trebuie realizată în curent continuu de intensitate mai mică sau
egală cu 10% din curentul alternativ de încercare. Conexiunile provizorii utilizate pentru măsurarea
rezistenţei electrice trebuie situate la o distanţă mai mică sau egală cu cel puţin 50 de ori diametrul
conductorului plecând de la clemă şi trebuie realizate astfel încât să stabilească un contact efectiv cu
toate sârmele conductorului luate în considerare pentru calculul rezistentei sale echivalente.
Aparatele utilizate pentru măsurarea rezistentei electrice trebuie să aibă o eroare de măsurare mai
mica decât 1% sau mai mică decât 0,5 µΩ considerând cea mai mare dintre aceste valori, când
instrumentul este calibrat pentru o rezistenţă electrică de etalonare certificată.
NOTĂ - Este important de notat că erorile pentru măsurarea rezistenţei electrice conduc la creşterea riscului de respingere,
dacă este aplicată metoda de evaluare matematică descrisă în anexa E (SR EN 61284). De exemplu, este recomandabil să se
ţină seama de următoarele puncte:
− Valoarea efectivă a tensiuni termoelectromotoare de contact poate afecta exactitatea unei măsurări a unei rezistenţe
reduse (de ordinul a 10 µΩ. Pentru a compensa aceasta, se fac două măsurări ale rezistenţei inversând polaritatea
curentului de măsurare. Media celor două citiri este considerată apoi ca rezistenţă electrică reală a eşantionului.
− Durata în timpul căreia eşantioanele sunt lăsate să se răcească înainte de a măsura rezistenţa electrică poate afecta
valoarea măsurată şi este recomandabil să fie lăsat să treacă un timp suficient de mare după întreruperea curentului de
încercare al ciclului de sarcină. Pentru cleme destinate conductoarelor cu secţiune mai mare de 200 mm2, acest timp
poate atinge 12 h.
Pentru reducerea duratei globale a încercării, este permisă răcirea forţată a epruvetelor.
27
4.7.3.5.2 Măsurarea temperaturii
Pentru conducătorul de referinţă, termocuplul trebuie poziţionat în mijlocul său şi fixat, fie într-o
mică gaură făcută într-un conductor, fie glisând sub sârmele stratului exterior al unui conductor
multifilar (a se vedea anexele B şi C SR EN 61284).
Dispozitivele de măsurare a temperaturii ambiante din timpul încercării trebuie să fie astfel
amplasate încât să nu fie afectate de căldura disipată de circuitul de încercare.
4.7.4.1 Generalităţi
Fiecare ciclu cuprinde o perioadă de încălzire, în timpul căreia curentul prescris pentru încercare
este aplicat montajului, urmată de o perioadă de răcire, curentul fiind întrerupt.
N Tf (0C) Nsc
(cicluri) supratemperatură (impulsuri)
1000 70 3*
500 100 3*
***
100 130 8**
N = număr de cicluri
Tf = supratemperatura conductorului de referinţă peste temperatura mediului ambiant
Nsc = număr de impulsuri cu curent de scurtcircuit pentru clemele de categoria B
* = impulsuri aplicate după N cicluri
** = impulsuri aplicate după 0,5 N cicluri
*** = pentru toate tipurile de conductoare, supratemperatura (creşterea temperaturii
peste temperatura ambiantă) trebuie să fie mai mică decât 150 0C.
28
4.7.5 Cleme de categoria A
1) Încercarea trebuie făcută asupra clemelor pregătire conform 4.7.2.3. După ce au fost
poziţionate cele patru cleme în montajul de încercare, dar înainte de a începe ciclul de
încălzire, rezistenţa electrică a fiecărei cleme ca şi rezistenţa conductorului de referinţă
trebuie măsurate aşa cum s-a precizat în 4.7.3.5.1. Apoi, rezistenţa unei lungimi echivalente a
conducătorului de referinţă trebuie calculată ţinând seama de lungimea clemei.
Se poate utiliza un curent iniţial a cărui valoare să nu depăşească 150% din curentul de
încercare, pentru a asigura o încălzire accelerată destinată reduceri timpului de creştere a
+5
temperaturi conductorului la Tf 0 0C peste temperatura ambiantă.
4) Această secvenţă trebuie repetată astfel încât să se aplice 0,1 N cicluri de încălzire şi de
răcire (± 0,02 N cicluri).
5) În timpul unuia din ultimele cinci cicluri de 0,1 N cicluri (± 0,02 N cicluri) trebuie
măsurate temperatura conductorului şi temperatura fiecărei cleme, în timpul ultimelor 15 min.
ale perioadei de 30 min.
8) Urmează apoi alte 0,5 N cicluri, măsurând rezistenţa electrică după fiecare dintre cele
0.05N cicluri (± 0,01 N cicluri) şi temperatura pentru fiecare dintre cele 0,1 N cicluri (± 0,02
N cicluri).
Secvenţa de mai sus este reprezentată sub o formă schematică în anexa D (SR EN 61284).
În cazul în care sunt necesare încercări la supracurenţi de scurtă durată, aceste încercări trebuie
realizate conform 13.5.3.1 pentru clemele de categorie B.
29
4.7.5.2 Criterii de acceptare (cleme de categoria A)
1) Rezistenţa electrică iniţială a unei cleme nu trebuie să difere cu mai mult de 30% din media
rezistenţelor electrice iniţiale al e celor patru cleme asamblate pentru încercare.
2) Temperatura suprafeţei clemei măsurată când este străbătură de curentul de încercare, pentru
fiecare dintre cele 0,1 N cicluri nu trebuie să depăşească temperatura conductorului de referinţă.
4) Rezistenţa electrică medie a clemei pentru ultimele 0,5 N cicluri nu trebuie să depăşească
rezistenţa electrică iniţială a clemei cu mai mult de 50%.
Procedura de încercare trebuie să fie identică cu cea indicată în 4.7.5.1. pentru clemele de
categorie A, cu următoarele excepţii:
2) Dacă numărul N de cicluri de încălzire este egal cu 1000 sau 500, trebuie aplicaţi trei
supracureriti de scurtă durată după N cicluri de încălzire (a se vedea tabelul 3).
Dacă numărul N de cicluri de încălzire este egal cu 100, trebuie aplicaţi opt supracurenti de
scurtă durată după 50 cicluri termice (a se vedea tabelul 3).
Valoarea curentului trebuie să fie suficient de mare pentru a creşte temperatura conductorului de
referinţă la o valoare egală cu 180 0C ± 100C, peste temperatura ambiantă.
Durata impulsului trebuie să fie de l s pentru conductoarele a căror secţiune este mai mică sau
egală cu 100 mm2 şi până la 5 s pentru conductoarele având secţiunea mai mare de 100 mm2.
Între impulsuri, montajul de încercare trebuie lăsat să se răcească până la temperatura ambiantă.
La sfârşitul încercării la supracurent de scurtă durată, montajul este lăsat să se răcească până la
temperatura ambiantă.
3) Rezistenţa electrică a fiecărei cleme supuse încercării trebuie măsurată şi înregistrată înainte si
după încercarea de supracurent de scurtă durată.
30
4.7.6.2 Criterii de acceptare (categoria B)
1) Rezistenţa electrică iniţială a fiecărei cleme nu trebuie să difere cu mai mult de 30% din media
rezistentelor electrice iniţiale ale celor patru cleme asamblate pentru încercare.
2) Temperatura suprafeţei clemei măsurată pentru toate 0,1 N cicluri la trecerea curentului de
încercare nu trebuie să depăşească pe cea a conductorului de referinţă.
3) Rezistenţă electrică medie a unei cleme în cursul ultimelor 0,5 N cicluri nu trebuie să
depăşească rezistenţa electrică iniţială cu mai mult de 50%.
4) O curbă de variaţie a rezistentei electrice în raport cu numărul de cicluri trebuie să
demonstreze, cu o probabilitate rezonabilă, că variaţia rezistentei electrice în cursul ultimelor 0,5
N cicluri nu creste cu mai mult de 15% din rezistenţa electrică medie în timpul aceleiaşi
perioade.
Metoda utilizată pentru determinarea acestei probabilităţi trebuie să fie conform anexei E(SR EN
61284).
5) Rezistenta electrică a clemei măsurată după încercarea la şocuri de curent de scurtcircuit nu
trebuie să depăşească valoarea rezistenţei electrice măsurată înainte de încercarea la scurtcircuit
de scurtă durată cu mai mult de 50%
5.1 Ambalarea clemelor şi armăturilor se tace în palete - lăzi metalice, conform SR 13404:1998,
fiecare produs fiind asamblat cu toate elementele componente.
5.2 Transportul se face cu orice mijloace de transport, care să nu permită deteriorarea
produselor în timpul transportului.
5.3 Depozitarea produselor ambalate se face astfel încât să se evite degradarea lor.
5.4 Documente
Clemele şi armăturile se livrează însoţite de documentul de certificare a calităţii emis de
firmă care va conţine următoarele:
- denumirea produsului;
- numărul lotului şl numărul produselor din lot;
- buletine cu testele individuale;
- viza organului de calitate;
- marca de fabrică.
6. GARANŢII
31
ANEXA
Tip stâlp a b
mm mm
SE 4T 235 222
SE 10T 360 315
SE 11T 420 380
Stâlp intermediar de branşament 135 135
Tip stâlp D
mm
TP 10001 190
SC 10005 320
32
Denumire Simbol Tip profil Greutate
STAS 7835/1-80 kg
Consolă orizontală de susţinere C2 S Ui-40x50x3 1,8
Consolă orizontală de întindere şi terminală C2 IT Ui-80x50x3 2,37
33
Brăţară pentru consolă orizontală, stâlpi centrifugaţi
34
Cârlig de susţinere cu brăţară tip CSB
35
Consolă de susţinere cu brăţară, tip CSB
36
Suport de întindere pe zid, tip SZ 600
37
Braţe (console) pentru iluminat
38