Tema 3 Procedura de executare

1. Documentele executorii
Sunt documente executorii:
a) titlurile  executorii eliberate de instanţa de judecată în condiţiile legii;
b) hotărîrile date de instanţele de judecată în pricinile de contencios administrativ,
încheierile, ordonanţele  şi deciziile instanţelor de judecată, eliberate în cauze
civile;
   c) deciziile (hotărîrile) contravenţionale, inclusiv cele emise de agenţii
constatatori în limitele competenţei atribuite lor prin lege, şi sentinţele pe cauzele
penale în partea încasării amenzii, confiscării speciale, precum şi în partea acţiunii
civile;
   d) ordonanţele privind liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspundere
contravenţională sub formă de amendă;
   e) titlurile executorii eliberate în temeiul hotărîrilor arbitrale;
   f)  titlurile executorii emise în baza hotărîrilor instanţelor de judecată străine şi
ale arbitrajelor internaţionale, recunoscute şi încuviinţate spre executare pe
teritoriul Republicii Moldova;
   g)  deciziile Curţii Constituţionale cu privire la aplicare de amenzi;
  h) încheierile executorului judecătoresc;
   i)  deciziile Colegiului disciplinar al Uniunii Naţionale a Executorilor
Judecătoreşti şi ale Colegiului disciplinar al Uniunii Avocaţilor  cu privire la
aplicarea sancţiunilor disciplinare cu caracter pecuniar;
   j) hotărîrile (deciziile) cu privire la aplicarea de sancţiuni eliberate de autorităţile
publice şi/sau de alte instituţii abilitate prin lege cu funcţii de reglementare şi de
control;
   k) actele notariale învestite cu formulă executorie;
   l) hotărîrile Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la suma de reparare
echitabilă a prejudiciului şi de compensare a celorlalte cheltuieli, precum şi acordul
de soluţionare pe cale amiabilă a cauzei, semnat de părţi.
Titlul executoriu se eliberează de instanţa de fond la cererea creditorului după
rămînerea definitivă, după caz, irevocabilă a hotărîrii sau imediat după pronunţarea
hotărîrii în cazurile de executare imediată. Dacă executarea hotărîrii urmează a fi
executată în mai multe locuri sau dacă a fost dată în favoarea mai multor creditori,
la cererea acestora, instanţa de judecată eliberează mai multe titluri executorii cu
indicarea exactă a locului executării.
Titlul executoriu va cuprinde:
a) denumirea instanţei de judecată care a eliberat documentul executoriu;
   b) pricina în a cărei bază a fost eliberat documentul executoriu;
   c) data pronunţării hotărîrii, dispozitivul (textual);
   d) data rămînerii definitive a hotărîrii sau menţiunea privind executarea imediată;
   e) numele, prenumele şi data  naşterii sau denumirea debitorului şi a creditorului,
codul fiscal, domiciliul ori sediul lor, datele bancare de identificare;
   f) data eliberării titlului executoriu;
   g) menţiuni privind măsurile de asigurare a acţiunii;
    h) menţiunea privind autorizarea pătrunderii forţate a executorului judecătoresc
în încăperile aflate în posesia sau în proprietatea debitorului, inclusiv în cele în
care se află bunurile debitorului;
    i) alte menţiuni, după caz.
Titlul executoriu eliberat de instanţa de judecată se semnează de judecător şi
grefier, se certifică cu ştampila instanţei, iar documentul executoriu eliberat de alt
organ, se semnează de persoana cu funcţie de răspundere şi se certifică cu ştampila
organului respectiv. Documentul executoriu se prezintă spre executare de către
creditor, ori instanţa de judecată din oficiu prezintă spre executare documentul
executoriu, în pricinile ce ţin de : confiscarea bunurilor; de urmărirea sumelor ce
urmează a fi făcute venit la stat; urmărirea sumelor încasate din contul statului, din
contul întreprinderilor de stat şi al celor municipale, al societăţilor comerciale cu
capital majoritar de stat; de urmărire a pensiei de întreţinere; de încasare a sumelor
pentru repararea prejudiciilor cauzate prin vătămarea integrităţii corporale, prin o
altă vătămare a sănătăţii sau prin deces, dacă repararea s-a efectuat sub formă de
prestaţii băneşti periodice; de restabilire la locul de muncă şi de încasare a
salariului mediu pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la muncă; de
încasare a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă şi altor prestaţii
de asigurări sociale prevăzute de lege.
    Termenul de prescripţie pentru prezentarea documentului executoriu, spre
executare este de 3 ani de la rămînerea hotărării definitive, sau după caz
irevocabile (bunurile cu aşezare fixă). În contenciosul administrativ acest termen
este de 30 de zile de la data expirării termenului de executare stabilit de lege sau
instanţă. Termenul de prescripţie se întrerupe prin prezentarea documentului
executoriu spre executare sau prin executarea parţială a documentului, după care
curgerea prescripţiei începe din nou. În caz de restituire a documentului executoriu,
noul termen de prescripţie începe a se calcula din ziua restituirii documentului
executoriu. Creditorul care a omis termenul de prescripţie din motive întemeiate
poate fi repus în termen de către instanţa care a pronunţat hotărîrea sau de către
instanţa de la locul executării hotărîrii.
În caz de pierdere sau deteriorare a documentului executoriu instanţa care a
adoptat hotărîrea poate elibera un duplicat la cererea părţilor sau executorului
judecătoresc. Persoana vinovată de pierderea sau deteriorarea titlului executoriu
poate fi amendată.

2. Cheltuielile de executare
Cheltuielile de executare se compun din taxa de executare, spezele
procedurii de executare (cheltuieli de executare) şi onorariul executorului
judecătoresc.
În scopul asigurării executării creditorul este obligat să depună pe contul
executorului un avans în suma suficientă pentru efectuarea actelor de executare
necesare. Aceste cheltuieli vor fi percepute ulterior de la debitor, iar dacă
procedura de executare a încetat pe motivul renunţării creditorului la executare sau
refuzului de a primi bunurile ridicate de la creditor, creditorului i se restiuie suma
nefolosită din avans. În cazul în care executorul dispune din oficiu, acte sau acţiuni
de executare, cheltuielile de asemenea se avansează de către creditor. În cazul în
care cheltuielile nu au fost avansate, executorul judecătoresc emite o încheiere de
încasare a acestora, în temeiul borderoului de calcul a cheltuielilor de executare.
Taxa de executare o constituie plăţile a căror mărime este determinată de
Guvern, pe care creditorul le va achita pentru toate actele efectuate de executor din
oficiu sau la cererea părţilor.
Spezele de executare a căror mărime este determinată de Guvern se
constituie din cheltuielile legate de pătrunderea în încăperi, de remunerare a
speciliştilor, experţilor, martorilor asisenţi, deplasările executorului, căutarea
debitorului şi a bunurilor lui, asigurarea aducerii forţate a debitorului, transportul,
păstrarea şi vînzarea bunurilor debitorului, organizarea şi desfăşurarea licitaţiilor,
transferul sumelor încasate, plăţile bancare pentru aceste servicii, comunicarea
actelor de executare, eliberarea copiilor şi duplicatelor de pe actele de executare.
Nu se includ în cheltuielile de executare, cheltuielile de asistenţă juridică.
Taxele şi spezele de executare vor fi avansate în cel mult 3 zile de către
creditor, atît prin virament la contul executorului judecătoresc, cît şi direct în
numerar. Sunt scutiţi de obligaţia avansării taxelor de executare creditorii în
documentele de încasare a pensiei de întreţinere, de reparare a prejudiciului cauzat
prin vătămarea integrității corporale sau altă vătămare a sănătăţii ori prin deces,
reintegrarea în locul de muncă şi încasarea salariului ratat pentru absenţa forţată de
la muncă, încasarea indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă,
încasarea sumelor în beneficiul statului.
Onorariul executoriului judecătoresc se încasează de la debitor în temeiul
unei încheieri judecătoreşti, în cazul executării totale sau parţiale a documentului
executoriu sau în caz de încetare a procedurii de executare. Executorul
judecătoresc poate negocia avansarea totală sau parţială a onorariului executorului
de către creditor fără ca să condiţioneze de aceasta executarea. Pentru documentele
executorii cu caracter pecuniar onorariul executorului va fi calculat în cotă
procentuală de la 3% la 10% din suma datoriei stinse, dar nu poate fi mai mic de
500 de lei sau mai mic de 200 de lei în cazul încasării amenzilor.

3. Intentarea procedurii de executare

Procedura de executare se intentează la cererea creditorului urmăritor sau a
instanţei în cazurile executării imediate. La demersul instanţei documentul
executoriu se transmite executorului judecătoresc din circumscripția Camerei
Teritoriale a Executorilor judecătoreşti,din raza teritorială unde se află domiciliul,
ori sediul debitorului, ori bunurile acestuia. Executorul judecătoresc poate
întreprinde acţiuni de executare silită doar în circumscripţia camerei teritoriale a
executorilor judecătoreşti în care biroul său îşi are sediul. Executorul nu poate
refuza primirea documentelor executorii, date prin lege în competenţa sa, stabilită
de Camera Teritorială a executorilor judecătoreşti.
Documentul executoriu poate fi strămutat la un alt executor potrivit art. 32
CE; strămutarea are loc în cazul în care, executorul nu mai este competent din
punct de vedere teritorial, dacă documentul executoriu a fost primit cu încălcarea
competenţei teritoriale, la cererea motivată a creditorului. Strămutarea are loc cu
menţinerea tuturor actelor pe care le-a efectuat executorul pînă la strămutare.
Cînd două sau mai multe birouri de executare se declară competente sau
incompetente de executare, conflictul de competenţă se soluţionează de Camera
Teritorială a executorilor judecătoreşti. Conflictul de competenţă între executorii
judecătoreşti din diferite Cameri Teritoriale se soluţionează de Uniunea Naţională
a executorilor judecătoreşti.
Art. 34 din CE stabileşte următoarele temeiuri de recuzare a executorului
judecătoresc:
a) se află cu debitorul sau cu soţul/soţia acestuia în raporturi de rudenie de pînă la
gradul al treilea inclusiv sau de afinitate de pînă la gradul al doilea inclusiv;
b) este tutore, curator sau adoptator al debitorului;
c) există un conflict de interese între el şi creditor.
Dacă există aceste temeiuri, executorul judecătoresc este obligat să se abţină de
la executare şi să înştiinţeze în cel mult 3 zile  părţile despre acest fapt. În cazul în
care nu se abţine de la executare, executorul judecătoresc poate fi recuzat de
părţile în procedura de executare. Recuzarea şi abţinerea de la executare se fac în
scris şi trebuie să fie motivate. Nu se admite înaintarea repetată a recuzării
aceluiaşi executor judecătoresc pentru aceleaşi motive dacă, anterior, recuzarea a
fost respinsă.
Cererea de recuzare sau de autorecuzare, se soluţionează în cel mult 10 zile de
Camera Teritorială a executorilor judecătoreşti, în a cărei circumscipţie se află
biroul executorului judecătoresc. În caz de admitere a cererii de recuzare,
procedura de executare se transmite unui alt executor judecătoresc. Încheierea prin
care a fost încuviinţată recuzarea sau autorecuzarea, se poate ataca cu recurs.
Executorul judecătoresc în termen de 3 zile de la primirea documentului
executoriu, adoptă o încheiere cu privire la primirea sau refuzul de a primi
documentul executoriu, pe care o expediază părţilor în procedura de executare în
cel mult 3 zile de la emitere, însoţită de borderoul de calcul a cheltuielilor de
executare, cu menţiunea că suma acestora, care urmează a fi încasată de la debitor,
se va stabili ulterior în condiţiile legii, iar debitorului îi va expedia şi copia,
certificată de executorul judecătoresc, de pe documentul executoriu.
Executorul judecătoresc refuză primirea documentului executoriu spre
executare dacă: a) documentul nu este de competenţa sa;     b) termenul de
prezentare a documentului spre executare a expirat;     c) documentul nu este
întocmit în conformitate cu prevederile art. 14 CE;     d) documentul este înaintat
de persoana care nu are împuternicirile respective, stabilite în modul prevăzut de
legislaţie;     e) termenul de executare benevolă acordat prin lege sau indicat în
documentul executoriu nu a expirat.
Refuzul executorului judecătoresc de a intenta procedura de executare nu este o
piedică pentru prezentarea repetată a documentului executoriu spre executare după
înlăturarea neajunsurilor.
 Dacă, primeşte documentul executoriu pentru executare, executorul
judecătoresc va stabili un termen de 15 zile, dacă legea nu prevede altfel sau dacă
nu este indicat un alt termen în hotărîrea judecătorească pentru executare benevolă,
îl avizează pe debitor că în caz de neexecutare benevolă a obligaţiilor se va
declanşa procedura de executare silită şi el va trebui să suporte toate cheltuielile în
legătură cu aceasta. În cazul în care documentul executoriu urmează a fi executat
imediat, el se execută silit, fără acordarea termenului de executare benevolă.
Copia încheierii privind intentarea procedurii de executare, se expediază
părţilor în termen de 3 zile, cu explicarea dreptului acestora de a încheia o
tranzacţie.

4. Actele de pregătire pentru executare silită

În scopul asigurării documentului executoriu, precum şi în caz de executare
imediată a hotărîrii judecătoreşti, executorul judecătoresc poate să aplice sechestru
pe mijloacele băneşti şi bunurile debitorului, să interzică debitorului de a săvîrşi
anumite acte, să interzică altor terţe persoane de a transmite bunuri debitorului sau
de a îndeplini faţă de el alte obligaţii, să solicite instanţei judecătoreşti aplicarea
faţă de debitor a interdicţiei de a părăsi ţara pe o perioadă de cel mult 6 luni în
cazul în care plecarea acestuia ar face imposibilă sau dificilă executarea hotărîrii
judecătoreşti (poate fi aplicată pînă la 3 luni). Încheirea executorului judecătoresc
este executorie de drept din momentul pronunţării, nu are efect suspensiv, poate fi
atacată cu recurs în termen de 10 zile, la instanţa de judecată, din a cărei rază
teritorială activează executorul judecătoresc.
Încheierea şi înştiinţarea executorului judecătoresc sau citaţia se trimite
destinatarului prin poştă, prin scrisoare recomandată şi aviz de primire sau prin alte
mijloace care asigură transmiterea textului şi se înmînează contra semnătură pe
avizul de primire, iar în cazul absenţei temporare a debitorului sau absenţei de
lungă durată aceste acte se înmînează unui membru adult al familiei sale, unei
persoane cu funcţie de răspundere de la primărie sau preşedintelui asociaţiei
locatarilor de la domiciliul destinarului pentru a-i fi transmise neîntîrziat acestuia.
Iar, dacă destinatarul este persoană juridică, documentele se expediază la
sediul acestuia, considerîndu-se recepţionate la data intrării lor sau înmînării unui
angajat al administraţiei sau secretariat.
Dacă în procesul executării debitorul îşi schimbă domiciliul sau sediul, ori
alte date, el este obligat să comunice executorului judecătoresc, noua sa adresă, în
caz contrar documentele se vor expedia la ultima adresă cunoscută şi se vor
considera înmînate. Pentru necomunicarea schimbării adresei, executorul
judecătoresc poate prezenta instanţei procesul-verbal pentru aplicarea unei amenzi.
În cazurile prevăzute de lege, instanţa de judecată, la demersul executorului
judecătoresc sau la cererea creditorului poate adopta încheiere de căutare a
debitorului. Căutarea debitorului persoană fizică se înfăptuieşte de către Organul
Afacerilor Interne, de la ultimul domiciliu al acestuia, iar căutarea debitorului
persoană juridică se înfăptuieşte de către Executorul Judecătoresc la cererea
creditorului. În cazul în care debitorul nu se prezintă repetat, poate fi dus forţat de
către colaboratorii afacerilor interne în faţa executorului judecătoresc, la demersul
acestuia în baza hotărîrii instanţei judecătoreşti. Cheltuielile de căutare şi aducere
forţată a debitorului, se încasează de la debitor în beneficiul statului, de către
instanţa de judecată.

5. Modalități de executare silită

Executarea silită constă în aplicarea de către executorul judecătoresc a unor
măsuri de constrîngere stabilite de lege, în privinţa debitorului în scopul executării
efective a documentului executoriu. Executarea silită poate fi declanşată în baza
documentului executoriu prezentat şi a încheierii de intentare a procedurii de
executare, după expirarea termenului acordat pentru executare benevolă. Potrivit
art. 70 alin. (1) CE documentul executoriu poate fi executat în termenul indicat în
documentul executoriu, iar dacă nu este indicat termen, în termen rezonabil.
Criteriile de determinare a termenului rezonabil sunt: - complexitatea procedurii de
executare; - comportamentul participanţilor la procedura de executare;
-interesul creditorului; - conduita executorului judecătoresc. Termenul dintre
acţiunile complexe ce urmează a fi întreprinse de către executorul judecătoresc nu
va depăşi 15 zile.
Executarea silită se efectuează de către executorul judecătoresc doar în zilele
lucrătoare de la orele 6:00, pînă la orele 22:00. Executarea silită în alt timp, decît
zilele lucrătoare se admite la cererea motivată a creditorului (art. 69 alin. (3)).
Actele de executare a executorului judecătoresc se fixează într-un proces
verbal care va cuprinde: data întocmirii lui, numărul procedurii de executare;
denumirea şi adresa juridică a biroului executorului judecătoresc; numele şi
prenumele executorului judecătoresc care a întocmit procesul-verbal; documentul
executoriu în al cărui temei se efectuează actul de executare; numele, prenumele  şi
domiciliul sau denumirea şi sediul debitorului şi al creditorului; menţiunea că
participanţilor li s-au explicat drepturile prevăzute la art.44 CE; măsurile
întreprinse de executorul judecătoresc sau constatările acestuia; menţiunea cu
privire la explicaţiile date de participanţi la procedura de executare şi la obiecţiile
lor; menţiunea despre efectuarea înregistrărilor audio, foto sau video în cadrul
procedurilor executorii; menţiunea, atunci cînd este cazul, despre absenţa
creditorului sau a debitorului ori despre refuzul şi motivele refuzului de a semna
procesul-verbal; menţiunea despre numărul de exemplare în care s-a întocmit
procesul-verbal, precum şi despre persoanele cărora li s-a înmînat acesta; alte
menţiuni prevăzute de lege sau considerate de executorul judecătoresc ca fiind
necesare; semnătura executorului judecătoresc, a altor persoane interesate
în  executare sau a persoanelor care asistă la efectuarea actelor de executare;
ştampila executorului judecătoresc.
Codul de executare al RM prevede următoarele modalităţi de executare silită:
1. urmărirea mijloacelor băneşti în numerar ale debitorului;
 2. urmărirea mijloacelor băneşti de pe conturile bancare ale debitorului;
 3. urmărirea bunurilor debitorului prin aplicarea sechestrului pe bunuri şi prin
vînzarea sau administrarea lor silită;
 4. urmărirea salariului, pensiei, bursei şi altor venituri ale debitorului;
 5. urmărirea mijloacelor băneşti şi bunurilor debitorului care se află la terţi;
  6. ridicarea de la debitor şi predarea către creditor  a obiectelor indicate în
documentul executoriu;
 7. alte măsuri prevăzute de lege.
Dacă există circumstanţe care fac executarea silită dificilă sau imposibilă,
executorul judecătoresc sau părţile, pot cere instanţei judecătoreşti care a eliberat
documentul executoriu, schimbarea modului şi ordinii de executare a hotărîrii.
Această cererea se va examina în cel mult 30 de zile în procedură contencioasă.

6. Amînarea şi suspendarea executării silite

În temeiul circumstanţelor ce împiedică îndeplinirea actelor de executare
ţinînd cont de interesele primordiale ale creditorului, executorul judecătoresc poate
prin încheiere motivată din oficiu sau la cererea părţilor să amîne executarea cu
înştiinţarea părţilor. Amînarea procedurii de executare se referă la acţiunile care au
impact direct asupra debitorului, ceea ce nu exclude orişice măsuri în vederea
executării hotărîrii, cum ar fi de ex: colectarea informaţiei privind patrimoniul
debitorului sau înaintarea demersurilor către instituţiile financiar bancare.
Suspendarea poate fi:
1) obligatorie – se efectuează de către executorul judecătoresc în baza
următoarelor temeiuri:
a) încetării din viaţă a debitorului, al declarării dispariţiei lui fără urmă sau al
declarării decesului lui, dacă raportul juridic stabilit de instanţa de judecată admite
succesiunea în drepturi – pînă la determinarea succesorului în drepturi şi admiterea
succesiunii în procedura de executare;
    b) pierderii de către debitor a capacităţii de exerciţiu – pînă la numirea
reprezentantului;
    c) înregistrării, în urma reorganizării  persoanei juridice debitor, a unei noi
persoane juridice – pînă la admiterea succesiunii în procedura de executare;
    d) insolvabilităţii debitorului – pînă la examinarea în fond a cauzei de
insolvabilitate;
    e) contestării de către debitor a actelor executorului judecătoresc, cu condiţia
depunerii cauţiunii – pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii prin care s-a examinat
contestarea;    
    f) anulării hotărîrii în a cărei bază a fost emis titlul executoriu, cu remiterea
cauzei la rejudecare – pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii judecătoreşti.
2) facultativă – se efectuează de către instanţa de judecată la cererea executorului
judecătoresc sau a părţilor la procedura de executare, în următoarele cazuri:
a)  adresării de către executorul judecătoresc în instanţa de judecată sau în
organul care a eliberat documentul executoriu a cererii de a se explica hotărîrea
adoptată;
    b) aflării debitorului într-o delegaţie îndelungată în interes de serviciu sau cu o
misiune de stat atunci cînd obligaţia are un caracter personal;
    c) aflării debitorului într-o instituţie curativ-profilactică;
    d) căutării debitorului;
    e) înaintării de către terţi a unei acţiuni privind ridicarea sechestrului de pe
bunuri – în partea ce ţine de aceste bunuri;  
    f) contestării eliberării titlului executoriu.
 Pentru suspendarea executării hotărîrii atacate cu recurs debitorul depune o
cauţiune în contul executorului judecătoresc, iar în cazul în care documentul
executoriu nu este depus spre executare cauţiunea se depune la biroul executorului
în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul debitorului. În cazul în care
documentul executoriu a fost pus în executare concomitent sau ulterior depunerii
cauţiunii, va fi transmisă executorului judecătoresc în a cărei cont a fost depusă
cauţiunea.
Cauţiunea se depune în cuantum de120% din suma ce urmează a fi încasată
de la debitor sau a valorii bunurilor pe care acesta este obligat să le restituie. În
baza dispoziţiei de plată executorul judecătoresc este obligat să elibereze
debitorului confirmarea depunerii cauţiunii, înştiinţînd despre aceasta şi creditorul.
În cazul în care recursul a fost admis cu adoptarea unei noi hotărîri prin care
acţiunea creditorului este respinsă, cauţiunea depusă se restituie debitorului.
Cheltuielile de executare efectuate pînă la data depunerii cauţiunii se scad din
cauţiune.
În cazul în care recursul a fost admis cu casarea hotărîrii şi remiterea pricinii
la rejudecare, cauţiunea  rămîne la contul pe care a fost depusă pînă la adoptarea
unei noi hotărîri irevocabile.
Dacă instanţa de recurs menţine hotărîrea atacată, suma respectivă se
foloseşte în contul executării hotărîrii, în modul prevăzut de lege.
 
7. Încetarea procedurii de executare şi restituirea titlului executoriu
Procedura de executare încetează în următoarele cazuri:
a) obligaţia a fost stinsă;
b) între creditor şi debitor a fost încheiată o tranzacţie, în condiţiile Codului de
Executare;
c) după încetarea din viaţă, după declararea dispariţiei fără urmă sau după
declararea decesului creditorului ori a debitorului, creanţa sau obligaţia adjudecată
nu admite succesiunea de  către succesorul de drepturi al acestor persoane;
d) bunurile persoanei juridice lichidate nu sînt suficiente pentru satisfacerea
deplină a creanţelor creditorului;
e) hotărîrea, decizia sau încheierea în al cărei temei a fost eliberat documentul
executoriu a fost anulată printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă;
f) debitorul a prezentat spre executare o hotărîre de încasare de la creditor în
folosul său a unei sume egale cu suma debitoare sau mai mare decît aceasta;
g) creditorul a renunţat la executare.
 Încetarea procedurii de executare se decide de executorul judecătoresc cu
înştiinţarea părţilor, neprezentarea cărora nu împiedică luarea deciziei.Procedura
încetată nu mai poate fi reluată.
După achitarea cheltuielilor de executare, documentul executoriu care nu a
fost executat ori a fost executat parţial, se restituie creditorului:
1) la cererea acestuia,
2) debitorul nu are bunuri ori venituri sau bunurile lui nu sînt suficiente pentru
satisfacerea creanţelor;
3) creditorul  refuză să preia bunurile nevîndute în procesul executării hotărîrii, iar
debitorul nu dispune de alte bunuri;
    4) debitorul nu locuieşte ori nu lucrează la adresa indicată de creditor sau în
documentul executoriu sau la adresa aceea nu se află bunurile lui, cu excepţia
cazului cînd debitorul este dat în căutare;
    5) creditorul împiedică prin acţiune (inacţiune) executarea  documentului
executoriu sau nu avansează în termenul stabilit de lege cheltuielile necesare
pentru efectuarea actelor de executare;
    f) creditorul refuză să primească bunurile ridicate de la debitor, care, conform
hotărîrii, urmează să-i fie predate.
Restituirea documentului executoriu către creditor, nu împiedică prezentarea
lui repetată spre executare în interiorul termenului general de prescripţie. Încheirea
de restituire a documentului executoriu poate fi contestată în instanță.