Portugalia

 (în portugheză Portugal; pronunție /puɾtuˈɣaɫ/), oficial Republica
Portugheză (în portugheză República Portuguesa, pronunțat /ʁɨ'publikɐ puɾtu'ɣezɐ/), este o
țară în Peninsula Iberică din Europa de Sud-Vest. Este cea mai vestică țară din Europa
continentală. La vest și sud are coastă la Oceanul Atlantic, iar la est și nord se învecinează
cu Spania. Frontiera dintre Portugalia și Spania(d) are 1214 km lungime și este considerată cea
mai lungă graniță neîntreruptă în cadrul Uniunii Europene. Republica include, de
asemenea, arhipelagurile Azore și Madeira din Atlantic, ambele regiuni autonome cu
propriile lor guverne regionale(d).
Teritoriul Portugaliei moderne a fost locuit permanent, invadat și subiect de dispute armate
încă din vremuri preistorice(d). Precelții(d), celții, cartaginezii și romanii au fost urmați de
invaziile vizigoților și suebilor germanici. În 711, Peninsula Iberică a fost invadată de
către Mauri, Portugalia devenind parte din Al-Andalusul musulman. Portugalia s-a născut ca
stat în urma Reconquistei creștine, iar în 1139, Afonso Henriques a fost proclamat rege al
Portugaliei, astfel stabilind independența acestui stat.[6]
În secolele al XV-lea și al XVI-lea, Portugalia și-a creat primul imperiu global, devenind una
dintre cele mai mari puteri economice, politice și militare.[7][8][9] În acest timp, exploratorii
portughezi au efectuat călătorii maritime de pionierat în Epoca Marilor Descoperiri, în special
sub patronajul regal al principelui Henric Navigatorul și al regelui João al II-lea, descoperiri
notabile fiind cea a lui Vasco da Gama, care a găsit o rută spre India pe mare (1497-98), dar
și descoperirea Braziliei (1500), și ajungerea la Capul Bunei Speranțe. În această
perioadă, Portugalia a monopolizat comerțul cu mirodenii în Europa, iar Imperiul Portughez
s-a extins cu campaniile militare efectuate în Asia. Distrugerea Lisabonei în cutremurul din
1755, apoi ocupația străină din timpul Războaielor Napoleoniene, independența
Braziliei(d) (1822), și Războaiele Liberale(d) (1828-34), au lăsat Portugalia slăbită de război și
cu influența mondială diminuată.[10]
După ce revoluția din 1910 a abolit monarhia, a fost proclamată democratica, dar
instabila Primă Republică Portugheză, înlocuită ulterior de regimul autoritar de
dreapta Estado Novo. Democrația a fost restabilită după Războiul Colonial
Portughez și Revoluția Garoafelor în 1974. La scurt timp după aceea, s-a acordat
independență aproape tuturor teritoriilor de peste mări(d),[11] ceea ce a marcat sfârșitul de celui
mai îndelungat imperiu colonial. Portugalia a lăsat o profundă influență culturală și
arhitecturală în întreaga lume(d) și o moștenire de peste 250 de milioane de vorbitori de
portugheză.
Portugalia este o țară dezvoltată, cu o economie avansată, cu venituri mari și un nivel de
trai înalt.[12][13][14] Este a 5-a cea mai pașnică țară din lume,[15] menținând o formă de guvernare
republicană semiprezidențială.[16][17][18][19][20] Are al 18-lea cel mai mare progres social din
lume, aflându-se înaintea altor țări vest-europene precum Franța, Spania și Italia.[21] Membru
fondator al NATO și al Comunității Țărilor de Limbă Portugheză, este, de asemenea, membră
a numeroase alte organizații internaționale, inclusiv Organizația Națiunilor Unite, Uniunea
Europeană, zona euro și OCDE.
Portugalia este un pionier al reformei consumului de substanțe, decriminalizând posesia de
droguri pentru uz personal în 2001.[22] După ani de investiții și cooperare, Portugalia a marcat
un punct culminant al folosirii energiei regenerabile la nivel mondial(d) în 2016, atunci când a
reușit să se alimenteze timp de 107 ore consecutive exclusiv din energie hidroelectrică,
eoliană și solară.[23]