Poezii

Două vrăbii

Două vrăbii zgribulite Bat la geam pe negândite. Hai, veniţi, veniţi la mine Unde-i cald şi
bine! Vă dau hrană într-o clipă Şi-aspirină pentru gripă.

Poveste de iarnă

Luna încet a răsărit Peste dealurile sure, În omăt a adormit Noaptea prin pădure. Sus, în
cerul lor înalt, Norii încep să cearnă Liniştea unei poveşti, Ca un dar de iarnă.

Iarna cea albă

Iarna ţelul şi-a atins: Peste tot a nins şi-a nins. Nins e-acolo, nins aici, În livadă la bunici.
Albe-s iarba câmpului, Casa pădurarului, Albe satele gingaşe, Albe marile oraşe. Tot
pământul alb îmi pare, Doar în pivniţă cărbunii Şi-au păstrat a lor culoare.

Gerul

Astă noapte gerul A bătut la geam. Cine să-l audă Dacă eu dormeam? A căzut zăpada Şi
s-a luminat … Vai! Ce flori frumoase Gerul a pictat!

Jocuri de iarnă

Toate dorm azi sub zăpadă, Se mai odihnesc. Doar copiii de pe stradă, Nu mai obosesc.
Căci în chiot şi din joc Nu se mai opresc. Râd, se-aruncă, îşi fac loc, Se rostogolesc.
Zboară copii-n săniuţe, Iute ca un nor, Se pare că lumea-ntreagă E numai a lor. Intră-n
case la culcare, Căci n-au ce să facă. Şi-aşteaptă cu nerăbdare Noaptea ca să treacă. Şi
să-nceapă, frate, jocul Veseli şi zglobii. Să zburde, bată-i norocul, Cât mai sunt copii!