ecţii atent selectate, menite să ne ajute să depăşim starea de teamă şi să rămânem

focalizaţi asupra momentului prezent, avansând astfel cu mai multă încredere către viitor.
Renumitul fondator al Centrului pentru Vindecare prin Schimbarea Atitudinii şi profesor
în cadrul acestuia, dr. Jerry Jampolsky, ne reaminteşte în această carte că singurele
impedimente care ne împiedică să trăim viaţa pe care ne-o dorim sunt limitele mentale pe
care ni le impunem singuri. Cea mai bună cale prin care ne putem elibera de aceste
gânduri limitatoare este revelarea propriului nostru sine, a cărui esenţă este iubirea.
Iubirea înseamnă renunţarea la frică a inspirat milioane de cititori să se vindece singuri
prin aplicarea mesajului extrem de simplu, dar şi profund, descris în carte. Deschide-ţi
mintea şi inima în faţa acestui mesaj şi adoptă-l cu toată sinceritatea, iar el te va călăuzi
către o viaţă în care teama, îndoiala şi negativitatea nu vor mai exista, fiind înlocuite de
optimism, bucurie şi iubire.

Iubirea inseamna sacrificiu

Mulţi dintre noi iubim sau cel puţin am iubit o dată în viaţă. Când eram copii, iubirea era
inocenţă pură, fără dezinterese sau gânduri ascunse. Tot ce ştiam era că eram iubiţi în
permanenţă şi noi iubeam. Acum, când suntem mari, percepem iubirea altfel. Mulţi
iubesc dar nu ştiu câţi ştiu să iubească cu adevărat. Tot mai puţin realizăm că iubirea
înseamnă responsabilitate, înseamnă mai mult decât un sentiment.
Să iubeşti nu e uşor. Nu e uşor pentru că iubirea adevărată este specială. Diferită. Greu
am înţeles, dar important este că într-un final am realizat ce este cu adevărat important.
Am învăţat că nu ajunge să spui că iubeşti dacă nu demonstrezi asta. Şi da…iubirea
înseamnă sacrificiu. Dumnezeu însuşi ne-a dovedit aceasta dând la moarte pe unicul Său
fiu. Ne-a iubit, deci a sacrificat. Atunci când nu oferi din timpul tău, banii tăi, înţelegerea
ta, în zadar spui că iubeşti. Eşti ca un pian dezacordat. Mai presus de toate, ştii ce
înseamnă iubirea? Să fii în stare să renunţi la propria fericire în favoarea celui de lângă
tine. Nu e uşor deloc să faci asta. Nu e uşor cu lacrimi în ochi, cu inima frântă şi o durere
arzătoare să te uiţi la persoana iubită cu care-ţi imaginezi viitorul şi să spui zâmbind “mă
bucur pentru tine, pentru alegerea pe care ai făcut-o şi te susţin dacă asta te face fericită”.
Iubirea înseamnă să te lupţi, să faci tot posibilul ca să jertfeşti din tine. Şi acum îmi
amintesc perfect cum am renunţat la dorinţele mele în favoarea persoanei iubite. Chiar
dacă asta mă distrugea, îmi provoca durere în fiecare părticică a inimii, l-am sprijinit în
decizia care lui îi aducea fericire.
Cât de mult eşti tu dispus să sacrifici? Cât de mult eşti dispus să dai din tine pentru ca să
o/îl vezi fericită/fericit? Ştii…cea mai frumoasă iubire este atunci când ajungi să iubeşti
ca pe tine însuţi. Iubeşti tu aşa?
 

A fost odată o insulă unde trăiau toate sentimentele și valorile umane: Buna
Dispoziție, Bogăția, Orgoliul, Tristețea, Înțelepciunea…și, ca toate celelalte Iubirea.
Într-o bună zi sentimentele și valorile au fost anunțate că insula este în pericol să se
scufunde. Imediat toate și-au pregătit navele și bărcile, căutând să plece cât mai
repede. Doar Iubirea a rămas până în ultimul moment. Când insula era pe punctul să
se scufunde, Iubirea a decis să ceară ajutor. S-a întâmplat ca Bogăția să treacă pe
lângă Iubire cu o barcă luxoasă. Atunci Iubirea, cu voce sfioasă, îi zise:

- Bogăție, mă poți lua cu tine?

- Nu te pot lua, căci e mult aur și argint în barca mea și nu mai am loc și pentru tine.

Deoarece pericolul era din ce în ce mai mare, Iubirea s-a hotărât să ceară și ajutorul
Orgoliului care se apropia într-o superbă navă:

- Te rog, mă poți lua cu tine?

- Nu te pot ajuta , Iubire, răspunse Orgoliul, aici e totul perfect, mi-ai putea strica
nava.

În acele condiții Iubirea a decis să apeleze și la ajutorul Tristeții, care tocmai se

apropia de ea:

- Tristețe, te rog, lasă-mă să vin cu tine!

- Oh, Iubire, răspunse Tristețea, sunt atât de tristă, încât vreau să stau singură.

Chiar și Buna Dispoziție a trecut pe acolo, dar era atât de mulțumită de sine, încât nu
a auzit când Iubirea o strigă neajutorată. Deodată o voce spuse:

- Vino, Iubire, te iau cu mine!

Era un bătrân cel care vorbise. Iubirea se simți atât de recunoscătoare și plină de
bucurie, încât, după ce au ajuns la țărm, a uitat să-l întrebe pe bătrân care îi este
numele. Iubirea și-a dat seama cât de mult îi datora și întrebă Cunoașterea:

- Cunoaștere, îmi poți spune cine m-a ajutat?

- Era Timpul, răspunse Cunoașterea.

- Timpul? Dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat?

Cunoașterea plină de înțelepciune, îi răspunse:

- Pentru că numai Timpul poate fi în măsură să înțeleagă cât de importantă este

Iubirea în viața noastră.
noi nu înțelegem Timpul. Ne lăsăm mereu copleșiți de Bogăție, de Orgoliu, de Buna
Dispoziție , de Tristețe și uităm cu atâta ușurință de Iubire, de cea care de fapt ne-ar
putea salva din orice primejdie. Nu înțeleg de ce când avem una dintre toate celelalte
uităm de Iubire..sau nu uităm ci pur și simplu nu îi acordăm importanță. La fiecare pas
uităm să mai iubim, la fiecare pas uităm să ascultăm mai întâi vocea iubirii și
însemnătatea acesteia.. uităm pur și simplu de noi. Of… Iubirea.. Iubirea.. care e atât de
fragilă, se poate spulbera într-o singură clipă dacă nu o îngrijești cum trebuie, dacă nu o
ocrotești cu toată ființa ta, Iubirea se poate spulbera la fel ca viața într-o singură
secundă… și atunci când viața și Iubirea se spulberă, se duc pentru totdeauna, la ce e
importantă Bogăția, Orgoliul, Tristețea? La nimic…la absolut nimic. Ele sunt doar
lucruri ce ne macină sufletul, fericirea, viața și chiar Iubirea. Nu voi înțelege niciodată de
ce uităm de Iubire, de ce nu uităm de celelalte, de ce lăsăm atâția oameni să ne
coordoneze sufletul, viața, fericirea? De ce nu luam propriile decizii? De ce nu încercăm
să înțelegem Timpul și Iubirea, de ce nu încercăm să le asimilăm pe amândouă? Oare de
ce?….