Articol scris de catre Mihai Caraman, 09.12.

2021 – Accace SRL

Auditul a apărut la începutul sec al XVIII – lea, fără a se cunoaşte data exactă sau locul
unde a apărut pentru prima dată. Istoria economică clasifică auditul pe mai multe etape, ce sunt
diferenţiate în funcţie de anumite criterii precum: obiectivele auditului, tipul auditorilor, categoria
socială.

Sfârşitul secolului al XIX -lea marchează relaţia creată între auditori şi auditaţi. În
majoritatea cazurilor auditorii erau aleşi din rândul juriştilor sau al profesioniştilor contabili.

Scopul acestora era reprezentat de validarea realităţii în ceea ce priveşte modul de întocmire
al situatiilor financiare. Concomitent prin auditarea situaţiilor financiare se dorea eliminarea
erorilor şi diminuarea riscului de fraudă.

În prima jumătate a secolului XX, activitatea de audit era desfăşurată atât de către
profesioniştii din domeniu cât şi de contabili.

Termenul de “audit” îşi are originea în limba latină şi înseamnă “a asculta”, “a da mai departe”.

La începutul anilor 60, termenul de audit a avut o notorietate în rândul cabinetelor de

expertiză contabilă de pe continentul european. În România, termenul de audit a devenit popular
abia la începutul anilor 90.

În esenţă un audit reprezintă activitatea privind evaluarea de către un expert independent

(care poate fi persoană juridică sau persoana fizică) atât a situaţiilor financiare cât şi a registrelor
şi înregistrărilor contabile pe baza cărora un auditor să îşi poată forma o părere obiectivă pe care
să o comunice mai departe managementului financiar al companiei auditate.

Foarte mulţi autori români definesc activitatea de audit ca fiind “exprimarea profesională a
unei informaţii cu scopul de a exprima o opinie responsabilă şi independentă în raport cu un criteriu
de calitate”1.

1
Oprea Ioan, Intocmirea si auditarea bilantului contabil, 1997
 Termenul de “audit” este un termen care de cele mai multe ori exprimă lucruri total diferite,
cum ar fi auditul privind evaluarea gradului de respectare a standardelor de calitate, auditul
independent al conturilor, auditul privind evaluarea gradului de respectare în ceea ce priveşte
reglementările de mediu.

În sens general, prin audit financiar se înţelege “examinarea efectuată de un profesionist

competent şi independent în vederea exprimării unei opinii motivate”2.

Asociaţia Americană de Contabilitate, defineşte auditul financiar astfel: ”un proces

sistematic de obținere și evaluare în mod obiectiv a unor afirmații privind acțiunile și evenimentele
cu caracter economic, în vederea aprecierii gradului de conformitate a acestor afirmații cu criteriile
prestabilite, precum și de comunicare a rezultatelor către utilizatorii interesați”3.

2
Norme nationale de audit, Bucuresti, 1999.
3
V.M. O'Reilly,M.B. Hirsch,P.L, Ediția aXI-a,1190,New-York, Pag.141-142