Senzațiile auditive

Particularitățile stimulilor acustici

●Frecvența reprezintă numărul de vibrații pe unitatea de timp; în mod
uzual este măsurată în herzi (Hz). Urechea umana distinge sunete aflate în
intervalul 20 – 20.000 Hz. Sub 20 Hz se află infrasunetele, iar peste 20.000
ultrasunetele. Vocea umana are frecvența medie de 500 Hz.
●Amplitudinea este forța unei oscilații și este dată de caracteristicile
energetice ale acesteia. Unitatea de masură este decibelul (dB) și se calculează
raportând intensitatea concretă la o intensitate etalon.
●Timbrul este dat de aspectul curbei undelor sonore. Sunetele simple
prezintă o singură sinusoida sau armonică, pe când sunetele complexe
presupun o suprapunere de frecvențe diversificate peste frecvența
fundamentală.

Clasificarea stimulilor acustici se face după natura sursei (stimuli

naturali, artificiali sau generați de vocea umană), după indicatorul periodicității
undei sonore (unde periodice sau aperiodice), în raport cu indicatorul de
frecvență al undelor sonore (sunete de frecvență joasă , medie sau înaltă), în
raport cu indicatorul de intensitate (sunete puternice, moderate, slabe), după
indicatorul valorii de semnalizare (stimuli semnificativi sau neutri).

Adaptarea auditivă
Analizatorul auditiv are o capacitate medie de a se adapta. Această
calitate este folosită cel mai eficient pentru expunerea la sunete de intensitate
mare când, prin scăderea sensibilității, se realizează protecția analizatorului.
Caracterul generalizat al adaptării auditive este dat de scăderea
sensibilității pentru sunetele apropiate sau de intensitate scăzută și creșterea
pragului pentru frecvențele ridicate. Adaptarea binaurală va duce la scăderea
sensibilității, iar cea monaurală poate crește compensator sensibilitatea la
urechea opusă.
Dinamica adaptării auditive este rapidă și se realizează în funcție de
mediul la care este expus subiectul (trecerea la un mediu silențios crește rapid
sensibilitatea). Selectivitatea este o particularitate a adaptării prin care dintr-o
multitudine de stimuli sonori, doar unii intră în prim plan (mai ales semnalele
verbale), în schimb ce alții sunt mascați.
În cazul în care analizatorul auditiv este expus la mai multe surse
acustice nerelaționate, distribuția zgomotului va urma curba lui Gauss, iar dacă
energia undelor este egală la toate frecvențele, zgomotul este alb.