Definirea și specificul psihologic al senzațiilor

Prelucrarea senzațiilor venite din mediul intern sau extern reprezintă

primul nivel pe baza căruia se constituie funcția sensibilității. Aceasta din urmă
este o capacitate a omului de a conștientiza și de a deosebi chiar și stimuli de
intensități scăzute.

Au fost făcute experimente asupra celor cinci simțuri care au demonstrat

că senzațiile pot fi produse de stimuli foarte reduși. Proprietățile fizice ale
acestora declanșează reacții senzoriale în concordanță cu mediul. Astfel,
senzația presupune receptarea și prelucrarea stimulilor interni sau externi cu
ajutorul unor analizatori, iar în urma acestor procese rezultă o imagine
senzorială cu caracter adaptativ.

Specificul senzației întrunește urmatoarele particularități:

 Existența unor stimuli care vor fi prelucrați de către analizatori

specializați. Stimulii sunt interni sau externi, iar cei externi pot fi specifici
sau nespecifici. Cei specifici (optici, acustici, chimici, termici, mecanici)
sunt receptați de către organele de simț specializate. Stimulii nespecifici
sunt integrați prin mijloace adaptative, neavând un analizator prestabilit.
 Existența unui analizator care preia stimulul printr-un receptor și îl
dirijează pe o cale de transmitere spre zona de proiecție corticală.
Analizatorul speciei umane prezintă cel mai înalt grad de diferențiere și
specializare.
 Procesarea primară – presupune ca stimulul să se afle în raza de acțiune
a receptorului
 Conținutul informațional specific – produs doar în situațiile în care
senzația este dată de către caracteristicile de bază ale mediului
înconjurător sau intern.
 În urma integrării și procesării stimulilor la nivel cortical se produce o
imagine subiectivă – senzația.

Definirea și diferențierea senzațiilor de alte mecanisme psihice constituie o

provocare.în acest sens au fost propuse trei perspective:

 Definirea senzației prin opoziție cu excitația – diferența este dată de

către acțiunea stimulului; excitația se produce atunci cand stimulul
determină o modificare cu caracter reversibil, pe când senzația este dată
de stimuli care acționează la nivel cortical. Excitația ar precede senzația,
prima fiind un mecanism fiziologic, reflex, iar cea de-a doua fiind un
proces psihologic.
 Definirea senzației prin opoziție cu percepția – analizând aceste două
procese, reiese faptul că senzația este un mecanism primar, declanșat la
primul contact al stimulilor cu organismul, pe când percepția este un
proces complex care implică integrarea mai multor informații senzoriale.
 Definirea senzației prin integrare psihofiziologică – între senzație și
conștiență există o relație strânsă de reciprocitate și de
interdependență; se poate spune că senzațiile intensifică gândirea.