‭Procese cognitive senzoriale-senzatiile‬

‭Psihologie‬

‭Definire si caracterizare‬

‭Definitie:‬‭reprezinta procese psihice elementare prin care se semnalizeaza separat in‬

‭imagini simple si primare insusirile concrete ale obiectelor si fenomenelor in conditiile‬
‭stimularii de catre acestea a analizatorului.‬

‭Senzatiile se produc rareori de sine statator fiind integrate de regula in procesul complex‬
‭numit perceptie. Senzatiile pure sunt obtinute in conditii de laborator.‬

‭Se caracterizeaza prin:‬

‭a. Calitatea – diferentierea senzatiilor (senzatii vizuale, auditive, olfactive, gustative,‬

‭cutanate etc.)‬

‭b. Intensitate – depinde de intensitatea stimulului si de starea persoanei.‬

‭c. Durata – dureaza atat timp cat exista stimulare. Perioada de latenta si efectul‬
‭postactiune.‬

‭d. Tonalitatea afectiva – este insotita de trairi afective: placere, neplacere.‬

‭e. Senzatiile au valoare informationala. Primim informatii despre realitatea interioara si‬
‭exterioara.‬

‭Senzatii: extraceptive; proprioceptive; interoceptive.‬

‭Analizatorul:‬‭este un ansamblu morfofunctional care face posibila producerea senzatiilor.‬

‭Este alcatuit din:‬

‭A . Receptor‬‭– transforma energia stimulilor externi in impulsuri nervoase.‬

‭B. calea de conducere‬‭– aferentia directa – transmiterea informatiei sub forma de‬
‭influx nervos la scoarta cerebrala.‬

‭C. veriga centrala‬‭– zone specializate – aici se decodifica influxul si se produce‬

‭faptul psihic (imagine specifica).‬

‭D. conexiunea inversa‬‭– aferentia inversa – comenzi de la scoarta cerebrala catre‬

‭receptori.‬