Vigilența

Starea de vigilență se instalează atunci când cortexul este activat difuz,

fiind rezultatul interacțiunilor dintre diferite arii cerebrale. Organismul uman
se află într-o stare de veghe în care stimuli oarecare sunt receptați și prelucrați,
fără ca acest lucru sa aibă un scop anume.
Vigilența poate avea mai multe niveluri situate între somn sau starea de
veghe intensă. Aceste niveluri pot fi: vigilența în diverse faze ale somnului,
veghea difuză, trezirea atentă, trezirea intensă, concentrarea atenției.
Spre diferire de atenție, vigilența nu este orientată spre un anumit obiect
sau fenomen, ci mai degrabă permite explorarea nediferențiată a mediului.
Vigilența este un mecanism care susține atenția și concentrarea,
favorizând o mai bună adaptare la condițiile de mediu și prevenind eventuale
întreruperi cauzate de stimuli inoportuni.

Definirea și specificul reprezentării

Reprezentarea este un proces secundar prin care se elaborează imaginea

unui obiect pe baza informațiilor anterioare despre acesta. Datele deținute
sunt structurate și reorganizate, rezultând astefel un produs sub forma unei
imagini mintale secundare.
Specificul reprezentării ca proces este dat de latura subiectivă a acesteia
și de existența autonomiei mintale și spirituale. Reprezentarea este
condiționată de prezența unei experiențe anterioare, iar factorul declanșator
poate fi o nevoie, o motivație, un sentiment.
 În cadrul elaborării unui produs datele perceptive duc la o procesare
directă, pe când cele cognitive la una indirectă. De cele mai multe ori, imaginea
rezultă în urma intersectării celor două tipuri de procesări.