Lecția practică nr.

5
Tema: Metodele de tratament ale pulpitelor. Indicaţiile şi contraindicaţiile la folosirea metodelor
conservative de tratament al pulpitelor (metoda biologică, amputaţie vitală a pulpei). Manifestări
inflamatorii ale ţesutului pulpar şi periradicular. Simptomatologia patologiei pulpare. Evaluarea
preoperatorie a posibilităţilor unui tratament endodontic corect.
1. Metode de tratament al pulpitelor. Clasificare.
Metodele de tratament se clasifică în 3 categorii:
 Metode de conservare în totalitate a pulpei dentare:
- coafajul indirect;
- coafajul direct;
 Metode de conservare parţială a pulpei dentare:
- amputaţia vitală (pulpotomia vitală);
- amputaţia devitală (pulpotomia devitală);
 Metode de îndepărtare în totalitate a pulpei dentare:
- extirparea vitală (pulpectomia vitală);
- extirparea devitală (pulpectomia devitală).

2. Metode biologice (conservative) de tratament al pulpitelor.

Coafajul indirect- este o metoda de tratament conservativa prin care se aplica o obturatie
curativa deasupra unei cavitati nedeschide a dintelui.

Coafaj direct- este o metoda de tratament conservative prin care se aplica o obturatie curative in
cazul deschiderii accidentale a camerei pulpare.

3. Scopul utilizării metodei biologice în tratamentul pulpitelor.

Metoda biologica se utilizeaza in tratamentul pulpitelor cu scopul pastrarii pulpei in intregime in
stare vitala ( coronara si radiculara).
4. Indicații pentru aplicarea metodei biologice de tratament al pulpitelor.
- Denudarea accidentala a pulpei.
- Pulpita acuta de focar, traumatica.
- Varsta tanara (pond la 30 ani);
- De la momentul aparitiei durerii trebuie sä treaca nu mai mult de 24 ore;
- Electroexcitabilitatea pulpei trebuie sa fie 20-25 mA;
- Sensibilitatea pulpei la sondare trebuie sa fie inalta.
- Lipsa schimbarilor pe radiografie in regiunea apexului radicular;
5. Contraindicații pentru aplicarea metodei biologice de tratament al pulpitelor.
- Este contraindicata la virsta peste 40 ani.
- In cazul unor afectiuni concomitente : hipertensiune, ateroscleroza, diabet, avitaminoza,
paradontita sau paradontoza.
- Cavitatea caerioasa localizata la coletul dintelui.
- Electroexcitabolitatea pulpei peste 25 mA.
- In caz ca sunt modificari radiologice in tesuturile periapicale.
- In cazurile cind este necesar sa se acopere dintele in scurt timp cu o coroana de invelis.
 6. Clasificarea materialelor folosite pentru utilizarea metodei biologice de tratament al
pulpitelor. Mecanismul de actiune al acestora.
- Materiale şi substanţe cu rol protector:
Folia de aur;
Capa de argint;
Fibrile de azbest;
- Substanţe de bază de dentină: Dentina autogenă — pulbere;
- Dentină heterogenă — pulbere sterilizată. Substanţe pe bază de făină de oase, coajă de
ou.
- Pasta de zinc- eugenol.
- Preparatele de hidroxid de claciu.
- Antibiotice, glucocorticoide, enzyme, sulfanilamide, preparatele din seria nitrofuranilor,
glucozaminoglicanii, colagenul.

- Substanţele care produc remineralizarea dentinei: tresiolanul, fluorura de staniu 10%,

cimentul fosfatic cu 2% fluor, cimentul fosfat cu potasiu, vinoxolul.

 Folosirea antibioticelor se bazează pe sensibilitatea microflorei pulpei inflamate faţă de:

neomicină, levomicitină, polimexină, monimicină, bicilină, hidroclorură de clor
tetraciclină. Concentraţia antibioticilor în componenţa pastei necesită să fie nu mai mare
de 500 – 1000 unităţi întru 1 ml de soluţie. Doze mari de antibiotici inhibă fagocitoza
(activitate fagocitară) a celulelor pulpei şi funcţie de protecţie. Doze mari pot provoca
necroza pulpei. Folosirea antibioticelor în tratamentul conservator a pulpitelor nu asigură
succes, fiind că are un efect numai antibacterian. De aceia se recomandă folosirea
antibioticelor cu preparate care stimulează funcţia plastică şi regeneratorie a pulpei:
preparatele sulfanilamide, corticosteroizi, vitamine, fermenţi.
 Corticosteroizi – prin acţiunea lor:
• Înlătură durerea.
• Au o acţiune antiinflamatorii pronunţată.
• Nu permit dezvoltarea ţesuturilor granulante.
• Activează procesele regenerative în pulpă.
Necesită de aplicat pe 3 - 5 zile, apoi de aplicat preparate care vor stimula dentino geneză. În caz
când avem nevoie să formăm punte dentinară necesită de a aplica combinaţia – glucocorticoizi
cu preparate pe baza de hidroxid de calciu.
 Preparatele pe baza de hidroxid de calciu.
- Normalizeaza echilibrul acido-bazic al pulpei inflamate.
- Acţiune antiinflamatorii.
- Acţiune dehidratantă.
- Stimulează procesele de remineralizere a dentinei ramolită.
- Stimulează formare dentinei terţiare (secundare).
- Actiune antiseptica si bactericida (99,9% din bacteriile patogene, care vin in contact cu
preparatul, stint distruse intr-un interval scurt de timp la pH-ul alcalin mai mare de11);
— autopolimerizabile — Dycal (Dentsplay), Calcicur (Voco), Life (Kerr Hawe) etc. Sunt
paste bicomponente (două paste: de bază şi catalitică, amestecate înainte de folosire în
proporţii egale).
— fotopolimerizabile — Calcimol LC (V oco), Ultra Blend (Ultradend), Calcesil LC. Sunt
paste monocomponente. Se aplică punctiform pe fundul cavită-ţii carioase în locul de
proiecţie a coarnelor pulpare. Aceste paste pot servi şi în calitate de obturaţii izolatorii, fiind
aplicate pe tot planşeul cavităţii carioase. Au rezistenta mai mare la compresiune.

 Glicozaminoglicane (Luronit, Honsurid, Heparin) se folosesc în combinaţie cu

nitrofurane.
- Stimulează procesul reparativ în pulpă.
- Luronit conţine acid gialuronic, care are un rol protector în pulpă.
- Heparin în inflamaţie acută stopează hidratarea micșorează permeabilitatea vaselor
sangvine, micşorează tensiune intropulpare.
- Întăresc ţesutul conjuctiv a pulpei, peste 6 + 8 săptămâni le calcinează.
 Fermenţi protiolitici:
- Liziază ţesuturi necrotice.
- Liziază microtrombii.
- Îmbunătăţesc eliminarea exudatului.