Caracteristici generale ale bazei de unguent

 baza de unguent să fie constituită dintr-un numar mic de componente, să fie ușor de
preparat, să prezinte aspect, culoare și miros plăcut;
 să fie compatibilă cu pielea, bine tolerată, neiritantă și nealergizantă ;
 punctul de topire optim se situează în jur de 40°C, deoarece excipienții cu punct de topire
mai ridicat formează baze de unguent cu o consistență prea mare;.
 să aibă pH-ul slab acid sau neutru, dar cel mai indicat este să fie asemanator cu pH-ul
fiziologic (4,2-5,6);
 să fie stabilă în timp și să asigure stabilitatea substanțelor medicamentoase ;
 să disperseze omogen substanțele medicamentoase, unguentul să prezinte un aspect
plăcut, o consistență semisolidă adecvată, care să permită o etalare ușoară pe piele și pe
mucoase;
 să fie inertă din punct de vedere chimic, să nu reacționeze cu substanțele
medicamentoase, cu alte substanțe auxiliare asociate sau cu recipientele ;
 să faciliteze penetrația substantelor medicamentoase în țesuturi, printr-o cedare rapida și
completă a acestora;
 să nu producă deshidratarea pielii, să aibă o acțiune emolientă, protectoare fața de piele;
 baza de unguent să ofere posibilitatea de a fi eliminată de pe zona tratată, de dorit printr-o
simplă spalare cu apa;
 să nu pateze lenjeria sau țesuturile pe care se aplică ;
 să permită asocierea unor promotori de absorbție percutanată.