olitica comercială a Uniunii Europene (UE) trebuie privită prin prisma a două

dintre realitățile zilelor noastre. Trebuie să ținem cont, în primul rând, de rolul
important pe care îl joacă Uniunea pe scena mondială. În al doilea rând, de
schimbările pe care le generează globalizarea pe plan internațional. UE este cea
mai mare economie din lume, primul exportator și importator mondial, principalul
investitor și destinatar al investițiilor străine, precum și cel mai important
donator mondial. Reprezentând doar 7 % din populația mondială, UE deține peste un
sfert din bogăția mondială, măsurată prin produsul intern brut (PIB), adică
valoarea totală a bunurilor și serviciilor produse. Piața unică a UE, în interiorul
căreia circulă liber bunurile, serviciile, persoanele și capitalurile, este
elementul esențial pe care se sprijină Uniunea pentru a crea locuri de muncă prin
intermediul schimburilor comerciale cu alte țări și regiuni. De această piață unică
nu răspund guvernele naționale, ci UE. De asemenea, UE gestionează relațiile
comerciale cu restul lumii. Exprimându-se la unison, Uniunea Europeană reușește să
se impună mult mai bine în negocierile comerciale internaționale decât ar putea să
o facă individual fiecare stat membru. Ea este un actor economic și politic
dinamic, interesele și