incronismul este o ideologie europenistă care s-a conturat în perioada interbelică

în jurul elitelor proeuropene din România care l-au avut ca principal exponent și
teoretician pe criticul literar Eugen Lovinescu. Acesta i-a dat numele de
„sincronism” cu înțelesul de „sincronizare” între România subdezvoltată și
Occident, concept pe care Eugen Lovinescu l-a preluat din sociologia franceză.
Izvoarele teoriei sale se găseau în teoria imitației, a lui Gabriel Tarde. Pentru a
contrabalansa ideea aceasta de uniformitate, Lovinescu a asociat sincronizarea cu
un al doilea concept, mutația valorilor estetice, care ar semnifica tocmai ideea că
specificul național poate fi salvat. Sincronismul este una din cele mai importante
teorii sociologice din perioada interbelică, poate la fel de importantă ca teoria
formelor fără fond, expusă de Titu Maiorescu. În termenii contemporani, am putea
spune că sincronismul anticipa teoria globalizării.

Descriere
La baza teoriei sincroniste stă lucrarea Istoria civilizației române moderne a lui
Eugen Lovinescu, o investigație cu privire la originea dezvoltării României
moderne. Această lucrare a avut un mare răsunet și l-a plasat pe Lovinescu în
centrul dezbaterii cu privire la locul pe care România trebuie să-l ocupe în raport
cu civilizația occidentală. Mergând pe firul istoric al dezvoltării României
moderne, Lovinescu se oprește la prima jumătate a secolului XIX și la introducerea
capitalismului în Principatele Române, pe care o consideră cauza majoră a
schimbărilor survenite în tânărul stat suveran. Totodată economistul și sociologul
Ștefan Zeletin, reprezentant al neoliberalismului românesc, investighează
schimbările de natură economică și socială, ajungând substanțial la aceeași
concluzii. Cei doi consideră că introducerea capitalismului occidental a
reprezentat forța principală din spatele modernizării țării, Lovinescu preocupându-
se de mentalul românesc, în timp ce Zeletin delimitează schimbările de natură
economică și socială.

În consecință, elitele proeuropene ale epocii s-au angajat într-un proces de

micșorare a distanței dintre România și Occident, distanță pe care o percepeau
drept enormă. Pentru a se „sincroniza” ei considerau că România trebuie să adopte
în masă instituțiile, etica și practicile occidentale. Lovinescu susți