DESEMNAREA PRIN TRAGERE LA SORTI

Avand in vedere discutiile purtate pe tema metodei de desemnare prin tragere la sorti dupa o selectie
prealabila pe baza de “dosar” (criterii “non-restrictive”) a unora dintre candidatii formatiunii pentru functiile
alese (consilieri locali si judeteni, ministrii, secretari de stat) precum si a celor desemnati sa ocupe functii in
administratie prin numire politica (directori de institutii, membrii in diverse consilii etc), vreau sa exprim si sa
argumentez in detaliu obiectiile ferme pe care le am fata de adoptarea unei astfel de masuri, mai ales prin
prisma consecintelor la nivel organizational si administrativ, considerand ca aceste consecinte nu au fost luate
in considerare sau macar anticipate la momentul la care unii dintre noi au decis ca e benefica sustinerea
acestei metode de desemnare in locul competitiei democratice interne (alegeri interne).

In consecinta cred ca o parte importanta din cei care sustin aceasta abordare o fac fara sa fi avut la
dispozitie toate datele necesare luarii unei decizii corecte bazata pe rationament logic si nu pe emotii.

Conditiile de selectie prealabila in functie de varii criterii implica automat excluderea unor persoane
(membrii de partid) considerate ca fiind inadecvate fie din punct de vedere profesional, fie din punct de vedere
politic. In timp ce o astfel de selectie este necesara ea deschide larg calea fie catre o tragere la sorti dintre un
numar imens de persoane – cu consecinte in plan imagologic catastrofale – si aici va las sa contemplati ideea
selectarii persoanei apte pentru a fi desemnate ca potential viitor ministru pe un domeniu oarecare dintre sute
sau mii de posibili candidati, fie, pentru a restrange plaja de candidati dintre care sa se faca selectia tip joc de
noroc la un numar acceptabil si care sa nu arunce partidul in derizoriu (spre exemplu 10-20 de persoane din
totalul de membrii), vor fi necesare “conditii non-restrictive” care in practica vor fi extrem de ... restrictive.

Aici se deschide linia majora a abuzurilor potentiale. Daca formatiunea se consolideaza si atinge un numar
decent de membri (cateva mii la nivelul intregii tari) nu va fi alta cale de “selectie” pe baza de “dosar” decat
impunerea nu doar a unor conditii de minima tangenta cu un domeniu si minima experienta in acel domeniu ci,
foarte probabil, vor fi mai mult decat necesare restrictii suplimentare care nu au legatura cu competenta pe
domeniu. Ori deciderea acestor restrictii nu se poate face “once and for all” din cauza variatiilor de parcurs.
Spre exemplu am putea avea la nivel national, strict pe criterii profesionale, un numar de 15-20 de oameni ce s-
ar califica pentru functii politice in domeniul culturii sau sanatatii, dar am putea avea sute de oameni profesional
calificati pe domeniul educatiei iar pentru reducerea numarului de candidati ar fi necesara aplicarea unor criterii
suplimentare si subiective!

Astfel se ajunge la necesitatea formularii unor criterii pe parcurs, iar aici se ridica o intrebare fundamentala:
CINE decide acele criterii suplimentare? “Cine” este intrebarea corecta pentru ca acei oameni vor avea
puterea de a manipula criteriile astfel incat in lista eligibila din care se trage la sorti sa ramana doar apropiati
si/sau persoane controlabile. Pe termen lung un asemenea sistem deschide drumul catre constituirea unei
oligarhii mult mai periculoase decat orice formula de alegeri democratice, corecte si deschise, in interiorul
partidului.

Absenta unui sistem democratic de alegere /desemnare interna a candidatilor poate duce, chiar si cu un
sistem perfect de selectare prealabila, la numirea prin tragere la sorti a unor persoane care, desi strict
TEORETIC se califica pentru functiile respective, in practica sunt incapabile din punct de vedere politic,
comunicational si administrativ. Diplomele sau criteriile de integritate nu tin loc de competenta practica si
abilitati comunicationale. Politica in sine nu este un concurs academic (daca facem referire la functiile
administrative) si in practica o persoana care nu trece printr-un minim filtru democratic, real, in care sa fie
nevoita sa isi arate capacitatea de a-si exprima coerent si abil opiniile si de a le sustine in fata unor adversari,
poate rapid sa clacheze si sa devina o vulnerabilitate nu doar pentru partid ci si pentru statul pe care teoretic
dorim sa il conducem.

Din acest punct de vedere nu pot sa calific altfel decat iresponsabila notiunea de desemnare prin tragere la
sorti a unor persoane pentru ocuparea unor functii inalte in aparatul de stat al Romaniei si asta deoarece
Romania nu functioneaza singura, ministrii ei trebuie sa fie capabili sa negocieze abil cu partenerii si
adversarii internationali, adesea sub conditii extreme de stres, santaj si presiuni, fie personale fie la adresa
tarii.

Este o lipsa totala de raspundere si de simt al datoriei adoptarea unei masuri care poate duce in functii
vitale indivizi incapabili de a rezista presiunii mediului politic! Si mai grav, in absenta unui proces
democratic care sa dea prilejul descoperirii defectelor prin competitie (corecta), putem foarte usor sa ne
trezim ca nominalizam la functii de raspundere indivizi cu orientari extremiste , indivizi ce pot provoca
adevarate catastrofe politice, persoane ale caror orientari ce ar fi putut fi expuse destul de usor in urma unei
competitii politice interne in partid, dar care, fara a fi nevoiti sa participe intr-un astfel de proces, vor putea cu
usurinta sa-si mascheze tendintele sau intentiile .

In plus viziunile politice, sociale, economice etc. pot fi extrem de diverse, chiar si in interiorul aceleiasi
formatiuni. Prin substituirea votului democratic intern cu tragerea la sorti, partidul poate sa realizeze c a a
desemnat si/sau numit persoane care au o viziune total contrara celei acceptate/adoptate de majoritatea
membrilor, ajungand astfel sa ne sabotam propriile programe de guvernare , la nivel national sau local, prin
pozitionarea unor astfel de persoane in functii cheie.

Alternativa destituirii la scurt timp dupa numire in cazul aparitiei unor divergente nu este serioasa politic (va
genera impresia clara ca ne jucam cu destinul a milioane de oameni prin tragerea la sorti a celor care ii
conduc administrativ) si mai ales nu este posibila in cazul unor posturi precum cele de parlamentari!!!! Concret
vreau sa va puneti intrebarea urmatoare: care sunt sansele desemnarii unor extremisti sau labili politic ca
si cadidati pentru Parlament (de unde odata alesi nu pot fi demisi) prin tragerea la sorti si care sunt sansele
desemnarii lor daca trebuie sa intruneasca aprobarea unei majoritati a membrilor?

Ma simt totusi nevoit sa ma intorc asupra subiectului lipsei de responsabilitate a adoptarii unui asemenea
sistem pentru ca este, de departe, cea mai mare problema. Cum poate oricare dintre voi sa creada rational ca
este in regula tragerea la sorti a persoanei desemnate sa ocupe , spre exemplu, functia de Ministru al
Apararii (un post de importanta vitala in angrenajul de securitate nationala) si cum puteti sa credeti ca asa
ceva poate fi luat in serios de catre partenerii internationali ai Romaniei? La fel si pentru finante, educatie,
sanatate etc etc. cand toti acesti oameni trebuie sa duca negocieri extrem de dure pe plan international si
sa fie capabili sa comunice coerent si concret atat pe plan extern cat si pe plan intern, cu parteneri sociali,
economici si politici?

Ce garantie ofera jocul hazardului in desemnarea unor astfel de persoane si cu ce este acea garantie
superioara unui vot democratic al tuturor membrilor partidului? Sau cumva plecam de la premisa ca
membrii formatiunii noastre vor niste oameni lipsiti de o minima inteligenta si abilitate in a distinge intre
optiunile prezentate. Daca asta este premisa de la care pleaca unii, atunci ii intreb de ce s-au mai angajat in
efortul de a infiinta o noua formatiune politica?

In opinia mea, daca un lider nu este capabil sa castige increderea si votul majoritatii membrilor
propriului partid, atunci acel lider politic nu are ce sa caute la conducerea unor structuri de stat unde
trebuie sa castige increderea intregii societati si a partenerilor externi ai Romaniei.

In plus se ignora total factorul uman si se pleaca de la premisa ca membrii activi de partid nu vor cauta sa-
si promoveze ideile, sa acceada, daca pot, la functii de conducere si, mai presus de orice, se pleaca de la
ipoteza grava ca membrii de partid nu vor vrea sa aiba un cuvant de spus in desemnarea oricarui reprezentant
al partidului si ca vor renega principiul democratic fundamental, inlocuindu-l cu un joc de noroc.

Vreau sa incercati sa faceti un simplu si relevant exercitiu de imaginatie: daca ati fi un membru de partid
implicat, activ si pasionat de un anume domeniu, incercand si reusind s a contribuiti cu solutii pozitive la
rezolvarea problemelor din acel domeniu, aducand cu alte cuvinte un aport important la valoarea partidului si
ati vrea sa accedeti la o functie de conducere in acel domeniu sau poate ati vrea sa contribuiti din postura
de ales la dezvoltarea si implementarea solutiilor la care ati lucrat si ati avea si capacitatea de a comunica si
lucra bine cu colegii, ce ati face voi cand partidul, in loc sa-si desemneze reprezentantul in acel domeniu
prin concurs intern democratic, avand astfel ocazia sa castigati increderea colegilor si sa ii reprezentati, ei
bine partidul ar face desemnarea prin tragere la sorti dintre “membrii eligibili” si ar fi ales astfel – fara vreo
competitie democratica sau macar de idei – un alt membru care intruneste conditiile minime de “dosar” si
a avut noroc la “zaruri”?

Mai ales ce ati face daca ati sti ca ati fi avut o sansa reala de a castiga votul colegilor vostri i? Ati mai
ramane in partid sperand sa aveti noroc “la loto” data viitoare (adica peste patru ani)? Mai important, ati
mai muncii pentru dezvoltarea politicilor partidului? Nu stiu care este raspunsul in cazul vostru dar stiu cu
siguranta ca oamenii talentati politic si administrativ si cu apetenta pentru leadership nu ar pleca din partid!
Si asta pentru ca nu s-ar inscrie niciodata considerand ca tragerea la sorti a liderilor in locul unei competitii
interne nu e nici serioasa si nici democratica!

Si totusi, sa presupunem prin absurd ca am castiga un consiliu local avand – prin pura intamplare a
rezultatului tragerii la sorti – o lista cu membrii dedicati si competenti. Sa presupunem ca timp de patru ani
acestia si-ar indeplinii sarcinile cu seriozitate si ar castiga increderea comunitatii locale! Dupa patru ani cand ar
fi timpul sa fie desemnati candidatii partidului pentru alegerile locale ar fi din nou momentul “datului cu
zarul”. Ce “iubire netarmuita” fata de un partid ar impiedica acea echipa competenta, care are increderea
comunitatii si si-a dovedit competenta, de la a-si da pur si simplu demisia in bloc si a forma un nou partid
stiind ca vor fi mai mult ca sigur alesi pe plan local? Alternativa lor fiind tragerea la sorti, asta desi si-au
dovedit capacitatea? Chiar e cineva printre noi care sa creada ca din pur devotament fata de partid un grup
de indivizi capabili ar accepta vredata sa fie inlaturati pe criterii nedemocratice , printr-un simplu joc de
noroc si ar mai ramane in partid? De fapt indivizii cu adevarat abili si rationali nu s-ar inscrie niciodata intr-un
astfel de partid.

Eu consider ca mecanism fundamental pentru apararea integritatii partidului instaurarea unui sistem
democratic intern de vot, modern si functional, incluzand dezbateri publice si alegeri interne, prin care sa
fie desemnate toate persoanele ce doresc sa candideze la o functie aleasa (de la consilieri locali la
presedinte) sau o functie administrativ-politica (premier, ministrii si secretari de stat) si mai cred cu tarie ca
acest partid NU trebuie sa numeasca pe nimeni la conducerea vreunei agentii locale sau centrale (de la
director de scoala pana la seful ANAF) ci trebuie sa militeze activ pentru numirea conducerilor in
administratie pe baza de concurs public, national, in mod apolitic. Functiile politice trebuie limitate la cele
alese direct de cetateni si la cele guvernamentale (ministrii si secretari de stat).

Constituind partidul pe fundamentul desemnarii reprezentantilor sai nu in mod democratic, prin vot intern,
ci pe baza de “dosar” si noroc “la cum pica zarul” eu cred ca se da dovada de o lipsa completa de
realism si de responsabilitate. Pastrarea acestei masuri nu doar ca face aproape imposibila adeziunea la
miscare a unor oameni competenti si ambitiosi dar, presupunand prin absurd ca nu ar discredita total si din
start initiativa, pune bazele clare imploziei partidului pe termen mediu prin plecarea tuturor celor care odata
ajunsi in functii si performand nu vor considera ca e necesar sa se sacrifice “la loteria desemnarii” in cadrul
unor noi alegeri de dragul unor conceptii irationale, cand pot foarte bine sa-si creeze propriile miscari si sa
participe la alegeri bucurandu-se deja de experienta, competenta dovedita si notorietate.

Trebuie sa depasim zona conceptelor nefunctionale si trebuie sa realizati ca NU VOM FI SINGURUL

PARTID NOU, ca vor exista multe alternative – si probabil multe serioase - si ca un asemenea sistem de
desemnare ne va atrage instant titulatura de “partidul barbut” sau miscarea 6 din 49, iar ridicolul ce
vine cu acest gen de titulaturi o sa acopere si O SA DISCREDITEZE ORICE FEL DE INITIATIVA
POLITICA, ORICE FEL DE PROGRAM, INDIFERENT DE VALOAREA MASURILOR PROPUSE, fiind
invariabil trecuti la capitolul istoric al miscarilor politice demne de Caragiale.