REZUMAT SCURT "MICUL CANTEMIR ȘI

CIREȘUL"
DE GEORGE BĂLĂIȚĂ

-REZUMAT 1-
Rezumat scurt la povestea "Micul Cantemir si cireșul" scrisa de George
Bălăiță si publicata in volumul "Întâmplări din noaptea soarelui de lapte" in anul
1968. Acest volum conține mai multe texte narative scurte, al căror personaj
principal este un copil, micul Cantemir. Rezumatul cartii "Micul Cantemir si
cireșul" in care este vorba despre un baiat care primeste cadou o vulpe. Iesind
noaptea sa o vada, Micul Cantemir este cuprins de o noapte de poveste in care il
vede pe povestitorul Andersen si vorbeste cu ciresul din gradina lui.

Micul Cantemir a primit cadou un pui de vulpe de la nevasta padurarului.

Citise in toate povestile ca vulpile vorbeau romaneste si ii inselau pe oameni, insa
vulpea lui nu vorbea. Se gandea ca probabil vulpile mai batrane vorbesc si trebuie
sa mai astepte, sau doar vulpile mai intelepte si cum a lui fusese prinsa de nevasta
padurarului, probabil ca nu era prea inteleapta.

Micul Cantemir observa ca ochii vulpii straluceau foarte puternic si se gandi

sa o foloseasca ca lanterna. Intr-o seara baiatul se duse afara sa vada ce face vulpea
si o gasi in culcusul cainelui Bob. Facu apoi 3 pasi si intunericul se transforma
intr-o lumina de poveste, iar el aproape zbura.

Micul Cantemir auzi o muzica si se duse sa vada de unde vine. Se pomeni

sub ciresul de langa poarta gradinii si il vazu pe povestitorul Andersen scriind
povesti la o masa de sticla. Langa el era o orga tot de sticlă la care cânta o laponă
mică.

Dintr-o data il auzi pe cires vorbind si uimit Micul Cantemir nu reusi sa

spuna decat niste litere dea valma. Isi reveni si conversa cu ciresul pana cand
acesta isi aduse aminte ca trebuie sa se duca la un consiliu. Ciresul pleca si il lasa
pe baiat in mirosul florilor de cireş care plutea stăruitor in aer.
 -REZUMAT 2-
Spre sfarsitul iernii Micul Cantemir primi cadou un pui de vulpe de la sotia
padurarului.Timpul trecu iar puiul nu mai invata sa vorbeasca, asa cum vazuse in
povesti baiatul. Puiul de vulpe semana cu un catel dar avea botul mai ascutit iar
ochii puteau fi folositi drept lanterna.

Intr-o seara Micul Cantemir vru sa mearga la vulpita care statea in cusca lui
Bob care era la bunici, bolnav. Totul incepu sa se schimbe iar pamantul pe care
calca era elastic incat fiecare pas era un zbor. Baiatul era sub ciresul de langa
poarta gradinii iar ciresul se umplu de bruma chiar daca nu se simtea frig. Baiatul
fugi cativa pasi inapoi si zari un cub de gheata mai limpede ca apa. La o masuta de
stica cu picioare de aur aparu Andersen care scria povesti. Ciresul vorbi dintr-o
data. Cand vru sa raspunda limba lui parca era taiata si nu mai vru sa-l ajute.
Bruma de pe cires se ridica si se transorma in miliarde de stele . Ciresul spuse din
nou ceva. Micul Cantemir reusi in sfarsit sa-i raspunda dar iesi ceva de genul
mmmcccaabbbunddiiiiirunsttuallme000. Baiatul se pomeni intr-o gramada de flori
albe de cires . Ciresul scoase o radacina groasa si se scarpina in crestet. Se scutura
apoi de sus pana jos si cazura multe flori. Se uita la cusca verde a cainelui Bob, dar
acesta nu area acolo. Era la tara la bunici si visa pisici negre si ciolan cu maduva
proaspata. Visa si o prietena ascultatoare cu labute gri si moi cu botul alb si urechi
mici patata pe sale cu gri si galben. In cusca lui Bob, acum dormea puiul de vulpe
care la randul lui visa cum il striga strabunii care traiau in libertate. Ciresul a plecat
si i-a spus lui Cantemir sa nu-l uite. Sprinten ca un acrobat isi lua florile si mirosul
lor plutea in vazduh.