PREGĂTIREA BOLNAVILOR PENTRU EXAMINAREA RADIOLOGICĂ

GASTRO-INTESTINALĂ (EXAMENUL BARITAT)

Examinarea radiologică a stomacului şi intestinelor se indică la bolnavii cu tulburări gastro-

intestinale. Ea necesită o pregătire prealabilă conştiincioasă.
Organele abdominale cavitare, având o putere egală de absorbţie a razelor Roentgen, nu pot
fi puse în evidenţă decât după umplerea lor cu o substanţă de contrast.
Examinarea radiologică gastro-intestinală va fi contraindicată la bolnavii caşectici, în stare
gravă, adinamici, la cei care suferă de tromboze, ileus, perforaţia tubului digestiv, hemoragie gastro-
intestinală acută, peritonită acută, precum şi în prima jumătate a sarcinii.
Cu l-2 zile înaintea examinării, bolnavul va fi pregătit
printr-un regim alimentar uşor de digerat şi neflatulent, format
din supe, ouă, pâine prăjită, unt, făinoase, produse lactate. Se va
evita administrarea de purgative şi se va suspenda cu 2-3 zile
înainte administrarea medicamentelor cu conţinut de bismut, iod,
fier, calciu sau bariu pe cale bucală, deoarece acestea împiedică
vizibilitate organelor de examinat, prin opacifierea stomacului şi
a intestinelor, în seara din ajunul examinării se va face o clismă
evacuatoare.
Examinarea se execută pe nemâncate, în orele de
dimineaţa, pentru că mai târziu se adună în stomac secreţiile care
diluează substanţele de contrast şi acoperă pliurile mucoasei, care
nu mai pot fi analizate, în caz de hipersecreţie de suc gastric sau de stenoză pilorică, când lichidul
adunat nu permite examinarea stomacului, acesta trebuie evacuat printr-un tubaj gastric cu sondă
Einhorn, efectuat înaintea examinării, în mod obişnuit însă se va evita executarea unui sondaj
gastro-duodenal înaintea examenului radiologic, pentru că acesta irită mucoasa şi produce el însuşi
o hipersecreţie nedorită. La fel se va interzice bolnavului să fumeze, pentru că aceasta măreşte
secreţia gastrică. Unele medicamente schimbă tonicitatea şi motilitatea gastrică, din care cauză
înaintea examenului nu se va da bolnavului nici un fel de medicament.

1
 Pentru examenul radiologic gastro-intenstinal se vor folosi substanţe opace de contrast cu
număr atomic ridicat, care au o putere de absorbţie mare dar nu sunt toxice. O astfel de substanţă
este sulfatul de bariu. Pregătirea suspensiei cere atenţie, căci există săruri de bariu resorbabile,
toxice pentru organism. La unele preparate de bariu s-au adăugat diverse corective de gust, însă
acestea pot provoca o secreţie gastrică mărită, deci utilizarea lor nu este de dorit. De cele mai multe
ori se folosesc suspensiile de bariu în apă. Pentru o examinare sunt necesare suspensii de bariu de
diferite concentraţii. Pentru examenul gastric se foloseşte o suspensie mai subţire (bariu/apă/1/2),
iar pentru examinarea mucoasei gastrice sau a esofagului, o suspensie de bariu mai concentrată, în
proporţii de bariu/apă =3 : 2.
În secţii de radiologie mai
mari, bariul se pregăteşte în bucătăria de
bariu, o încăpere separată, luminoasă,
înzestrată cu mobilier, vase şi veselă
necesare pregătirii suspensiei (site,
pahare, linguri de lemn etc.), de
preferinţă cu câteva ore înaintea
examenului.
Pregătirea substanţei de
contrast se face în felul următor se
introduc într-un pahar sau cană 150 g
sulfat de bariu sau un pachet original
(sulfat de bariu pentru Roentgen) şi se
adaugă o mică cantitate de apă caldă, cu
care se amestecă praful până se formează o pastă omogenă, fără grunji. Se completează apoi paharul
până la 250 —300 g şi se amestecă cu ajutorul unei linguri de lemn. O suspensie mai groasă,
folosită pentru examenul esofagului, se obţine prin adăugare de 100 —150 g de apă la 150 g de
bariu. Bariul depune destul de repede pe fundul vasului şi înainte de a se da bolnavului va fi
resuspendat prin amestecare cu o lingură. Pentru a evita accidentele se va folosi bariu din ambalaje
originale, etichetate.
Bolnavii beau în general suspensia baritată fără nici o aversiune; sunt însă unii care prezintă
greţuri, de aceea li se va cere să respire adânc de câteva ori, până când greţurile dispar. Asistenta
introduce bolnavul dezbrăcat sub ecran şi-i dă în mâna stângă cana cu bariu. La comanda medicului,
bolnavul va înghiţi cantitatea necesară de bariu. Stomacul sănătos elimină bariul înghiţit în 2-3 ore
şi umple ansele intestinului subţire. După 6-8 ore, coloana de bariu ajunge la cec, iar după 24 de

2
ore, umple colonul în întregime.
Bolnavul va fi rechemat, conform indicaţiei medicului, după 2, 8 şi 24 de ore, pentru a
urmări sub ecran evacuarea stomacului, umplerea intestinului subţire şi a colonului. De aceea până
]a terminarea examenului complet, bolnavul nu are voie să ia purgative sau să i se facă clismă. La 2
ore după începutul examinării, bolnavul poate să mănânce; controalele repetate nu trebuie să fie
executate pe nemâncate.
Asistenta are sarcina de a ţine
evidenţa bolnavilor rechemaţi pentru
examinări radiologice şi a comunica, prin
condica de predare a schimbului următor, ora
exactă la care trebuie să se prezinte la
serviciul de radiologie.
După terminarea examinării se va da
bolnavului un purgativ, de obicei o lingură de
ulei de parafină, căci bariul produce uneori
constipaţie. Scaunul va fi colorat în alb, ceea ce trebuie comunicat bolnavului, pentru ca să nu se
sperie.
La copiii mici se va folosi bariul corectat cu cacao sau cu gust de lămâie. Bariul sugarilor se
va prepara cu ceai sau cu lapte şi nu cu apă şi se va administra cu biberonul. Cantitatea de suspensie
bariu/apă necesară pentru ei este de 100 g, pentru copiii mici 100-150 g, iar pentru copiii mai mari
150-200 g, toate în diluţie de l:2. Substanţa de contrast se dă copiilor cu lingura.
Pentru examinarea intestinului subţire, bolnavul poate fi rechemat de mai multe ori încă în
primele ore. în acest timp, asistenta se va îngriji ca bolnavul să nu primească nimic de mâncat sau
băut şi să nu i se administreze medicamente.
În unele cazuri se folosesc metode speciale pentru introducere a substanţei de contrast în
tubul digestiv al bolnavului. Astfel, suspensia de bariu poate fi introdusă direct în jejun printr-o
sondă duodenală, în vederea acestui scop se va introduce sonda Einhorn, după metoda obişnuită
până dincolo de duoden, înaintarea sondei se controlează sub ecran radiologic. Când diviziunea 75-
80 ajunge în dreptul arcadei dentare se introduce prin sondă, cu ajutorul unei seringi, substanţa de
contrast direct în jejun. Tot pentru examinarea intestinului subţire se utilizează metoda introducerii
fracţionate a bariului, bolnavul înghiţind din 10 în 10 minute câte o înghiţitură din substanţa opacă.
Prin urmărirea înaintării bariului în colon se poate examina apendicele. Timpul cel mai
potrivit pentru acest lucru este la 24 de ore de la administrarea perorală a suspensiei baritate.
Uneori, suspensia de contrast se amestecă cu o lingură de sare amară, care diluează substanţa de

3
contrastat din cec, intensifică peristaltismul cecului şi uşurează umplerea apendicelui.
Examinarea stomacului se mai poate face şi prin metoda contrastului gazos. Ea se
realizează, fie prin insuflarea de aer în stomac. cu ajutorul unei sonde, fie prin administrarea unui
amestec care generează gaze. Amestecul gazogen utilizat este format din acid tartric şi bicarbonat
de sodiu.