ACTIVITATE 1.3.1.

PROIECTAREA DEMERSULUI DIDACTIC

Pornind de la argumentele formulate în suportul de curs, identificați avantajele proiectării

demersului didactic pe baza unităților de învățare (max. 1,5 pagini). Exemplificați cu aspecte din
experiența dumneavoastră (evidențiind ce s-a schimbat în momentul trecerii la un curriculum
bazat pe competențe în activitatea dumneavoastră de proiectare).

Designul instrucțional reprezintă o abordare complexă și sistematică a stabilirii mentale

a pașilor care prezic dezvoltarea activităților instructive-educative. Acesta presupune așteptări cu
privire la rezultate, conținut, strategii de predare și evaluare. Proiectarea unei unități de ȋnvățare
reprezintă de fapt o serie de întrebări despre metoda anticipativă de pregătire a unității de studiu.

Odată cu trecerea la curriculumul bazate pe competențe, deși principalele activități de

învățare sunt propuse de programă (sunt menționate ca exemple posibile, nu exhaustive), unul
dintre marile avantaje ale proiectării unităților de ȋnvățare este că şi altele pot fi imaginate, fapt
ce se bazează pe experiența personală, creativitate sau resurse disponibile. Prin valorificarea
creativității profesorilor și elevilor, aceste activități de învățare pot fi mai diverse, astfel încât
profesorii să poată aborda și personaliza demersul educativ, fiecare elev reuşind să ȋşi atingă
potențialul maxim.

Aceste activități trebuie să fie proiectate într-un mod care să permită atingerea
competențelor specifice și să fie interactive. Având în vedere că trăim într-o societate în care
elevii au abilități diferite, iar școlile sunt medii în care inteligențe multiple se întâlnesc, teoria
prezentată de Howard Gardner este relevantă și este o bază foarte utilă pe care putem începe să
dezvoltăm strategii care să conducă la eficientizarea predării limbii engleze, satisfăcând nevoile
tuturor copiilor, înlăturând frustrarea pe care o exprimă aceştia ȋn momentul ȋn care se izbesc de
obstacole sau incapacitatea lor de a reține sau înțelege diferite concepte. Designul unității de
ȋnvățare se concentrează tocmai pe această diversitate. În plus, prin gruparea conținutului în
unități tematice de învățare, profesorii au o idee mai clară a conexiunilor dintre ele, ceea ce
funcționează și pentru elevi, precum și ce trebuie făcut de-a lungul unui an școlar și ce
competențe trebuie dezvoltate sau aprofundate. Unităţile de învățare se desfăşoară pe perioade
mai lungi de timp, ȋn jurul unei teme principale, deci se are în vedere posibilitatea unei abordări
diferenţiate, iar personalizarea învăţării este legată de ritmul de învăţare a elevilor.

Din punct de vedere al creativității, profesorii sunt liberi să construiască activități de

învățare, să selecteze materiale și resurse procedurale pentru a se asigura că metodele de predare
sunt adecvate pentru clasă. Un alt avantaj este flexibilitatea, un proces de proiectare pe termen
lung ținând cont de ritmurile de învățare ale elevilor şi oferind informații în timp real despre
progresul realizat și nivelurile de realizare a competențelor.

Avantajul proiectării bazate pe unități de învățare este că profesorii sunt liberi să

grupeze conținutul după subiect pentru a modela comportamentele elevilor specifice temei alese,
dar totodată facilitează și deschiderea limbii engleze către alte discipline (de exemplu, pot aborda
structure gramaticale, dar concomitent pot discuta elemente de geografie, istorie, ştiințe, TIC…
etc). Conexiunile interdisciplinare și transdisciplinare ajută elevii să ȋşi dezvolte o viziune
integrată, holistică a cunoștințelor.

Pe parcursul unei unități de ȋnvățare, elevul ȋşi consolidează mult mai temeinic
conceptele şi regulile abordate, îşi face o idee clară şi exactă referitoare la utilitatea cunoaşterii
aspectelor gramaticale, constatând că îi sunt absolut vitale în ȋndeplinirea cu succes a unor
sarcini, aşadar devenind mult mai conştient de responsabilitatea propriei învățări (competența a
ȋnvăța să ȋnveți). De exemplu, ȋn cadrul unității de ȋnvățare FOOD, elevul nu va reproduce
mecanic cooking verbs (grate, simmer, chop, boil, sauté, bake, roast…etc), ci le va ȋnvăța pentru
a explica cum se prepară felul de mâncare preferat. În acelaşi timp, folosind exemplul de mai
sus, am observat că atunci când un elev este implicat într-o situaţie nouă, contextuală – de a
explica paşii necesari preparării unui produs – el nu va reproduce doar o regulă sau cuvinte noi,
ci va utiliza o serie de resurse integrate, experiențe, noțiuni achiziționate anterior ( va folosi
Present Simple Tense, cooking utensils, va schematiza o rețetă, va folosi quantifiers si partitives,
va avea in vedere noțiunea de countable şi uncountable nouns, va tine cont de pluralul
substantivelor, va selecta o imagine sugestivă pentru acel fel de mâncare, …etc).

La sfârşitul unităților de ȋnvățare, de obicei inserez o activitate ce implică o

participare activă, colaborare, cooperare, negociere, selectare de informații, de obicei aceasta
fiind un proiect. Prin realizarea proiectelor/ activităților cu un produs final bine determinat (un
poster, un scurt videoclip, o punere ȋn scenă a unei situații) sau un schimb verbal/situatii
contextuale (role-play – ordering in a restaurant), care de fapt reprezintă elemental asupra căruia
e ȋndreptată evaluarea, noțiunile de vocabulary sau gramatică capătă o mai mica importanță, nu
au sens decât pentru că se înscriu în acțiuni în context, clasa devenind astfel un spațiu social unde
limba engleză se utilizează cu funcțiile sale naturale (împărtășirea cunoștințelor, exprimarea
opiniilor, realizarea proiectelor) și se învață datorită acestei utilizări, putând fi transpusă și în
afara clasei. Gruparea conținuturile ȋn unități tematice, care la final sunt evaluate prin realizarea
unui proiect de către elevi (individual sau pe grupe) reprezintă cea mai potrivită metodă de a
pune ȋn valoare resursele oferite de mediul online, elevii aflându-se constant şi în mod direct în
contact cu un volum extraordinar de materiale autentice în limba engleză, sarcina lor fiind să
selecteze informațiile corespunzătoare, să le interpreteze, analizeze, să le aşeze ȋn diferite
contexte ȋn funcție de nevoile lor.

În principal, de-a lungul unei unități de ȋnvățare actul didactic este abordat într-o o
manieră holistică, integrantă, coerentă, echilibrată şi generalizatoare. Din perspectiva mea,
proiectarea didactică pe unități de învățare, prin diversificarea activităților de învățare, folosirea
strategiilor de individualizare și diferențiere, în special lucrul diferențiat pentru elevii cu CES,
evidențiaza corelarea inter- și intradisciplinară, caracterul practic-aplicativ și pune în valoare
dezvoltarea orală, formativă, stimulativă și diferențiată.