„În grădina Ghetsemani” – Vasile Voiculescu

1921
(POEZIA TRADIȚIONALISTĂ)

DATE DESPRE AUTOR:

Vasile Voiculescu:
 poet, prozator, dramaturg
 volume: „Poezii”, „Pârgă”, „Poeme cu îngeri”

TRADIȚIONALISML:
Tradiționalismul = mișcare literară, apărută la începutul secolului al XX-lea și dezvoltată de-a lungul perioadei
interbelice, care a presupus o orientare a scriitorilor către folclor și etnografie, către civilizația rurală, valorile
tradiționale și spiritualitatea românească.

TRADIȚIONALISM - TRĂSĂTURI:
 preocuparea pentru satul românesc: o vatră a spiritualității autohtone
 întoarcerea spre trecut
 frica de civilizația citadină: văzută ca sursă a degradării morale
 cultivarea aspectelor tradiționale: obiceiuri, sărbători, muzică, în opoziție cu cele străine
 tema religioasă: prin evocarea scenelor biblice
 teme specifice: pământul, cultul neamului, continuitatea generațiilor, biserica, locurile natale
 păstrarea formelor prozodice tradiționale: strofa, ritmul, rima
 limbaj arhaic, popular

ÎN GRĂDINA GHETSEMANI:

DATE DESPRE OPERĂ:

 a fost publicată în volumul „Pârgă” (1921)
 face parte din perioada interbelică

TITLU:
 locul în care Iisus se roagă, înainte de a fi arestat de soldații romani
 un substantiv propriu
 desemnează denotativ, locul sacru, aflat în Israel pe Muntele Măslinilor

TEMĂ:
 rugăciunea lui Iisus, ilustrat în 2 ipostaze
 ca fiul lui Dumnezeu
 ca om supus unor chinuri fizice

 religia, credința
LIRISM:
 obiectiv
 specific tradiționalismului
 sunt descrise tablouri, portrete, fără implicarea eului creator

STRUCTURĂ:
 clasică
 4 catrene

ELEMENTE DE PROZODIE:
 rimă: încrucișată
 măsură: 14 silabe
 ritm trohaic

STROFA I:
 fața umană a lui Iisus, care se revoltă împotriva destinului
 „nu primea paharul” = gestul refuzului
o durerea fizică pe care omul Iisus refuză să o mai ducă

 metafora paharului = simbol al păcatelor omenești

 „căzut pe brânci în iarbă, se-mpotrivea întruna” = rugăciune
o rolul Său a fost de a ispăși păcatele

 „sudori de sânge”, „chipu-I alb ca varul” = imagini vizuale cromatice

 viață, suferință, puritate, divinitate

 „amarnica strigare” = epitet în inversiune

 punctul culminant, de maximă intensitate al suferinței

STROFA a II-a:
 imaginea lui Dumnezeu în plan metaforic: „o mână ne-ndurată”

 „grozava cupă”, „infama băutură” - echivalente cu paharul

 păcatele omenești pe care Fiul le va ispăși

 Dumnezeu, conștient că destinul nu poate fi ocolit

 “sete uriașă” = senzația fizică nu îl ademenește

 Iisus refuză în continuare să ducă suferința în suflet

 spiritul nu vrea să accepte „infama băutură”, care aduce moartea

 STROFA a III-a:
 antiteza dintre lumea pământeană și lumea divină:
o „apa verzuie”, „veninul groaznic”
o „sterlici de miere”, „dulceață”

 într-un final, Iisus reușește cu o „ultimă putere” să-și ducă la bun sfârșit rolul
 „bătându-se cu moartea, uitase de viață!” = aflat în chinuri, Iisus află adevărata viață
o viața veșnică, dincolo de moarte

STROFA a IV-a:
 tablou natural personificat, care trăiește la aceleași cote durerea prin care trece Iisus:
 „se frământau măslinii”, “păreau că vor să fugă”
 „vraiștea grădinii” = dezordinea întregului univers

 simbolul măslinului = pace

 anticipând faptele pe care le vor comite oamenii, trădarea

 simbolul uliului = moarte

 „uliii de seară” - reprezintă fariseii

 „prada” - care reprezintă Mielul Domnului

 „vraiștea grădinii” - agitația, dezordinea, întregul univers participând la chinurile la care este supus Iisus

CONCLUZIE