„Leoaică tânără, iubirea”– Nichita Stănescu

1964
(POEZIE MODERNISTĂ)

DATE DESPRE AUTOR:

Nichita Stănescu:
 poet, scriitor și eseist român
 unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română

Etapele creației lui Nichita Stănescu:

 Etapa tinereții, a armoniei dintre om și lume
 Etapa a maturității, a abstractizării
 Etapa necuvintelor

NEOMODERNISMUL:
Neomodernismul = orientare a anilor ’60 -‘70 ce s-a manifestat și în literatură și aduce redescoperirea
sensibilității creatoare, a emoției estetice și înnoirea limbajului poetic, după un deceniu în care literatura
fusese cenzurată și ideologizată poetic de către regimul comunist din România acelei perioade

NEOMODERNISM - TRĂSĂTURI:
 revigorarea poeziei, poeții fiind lăsați să scrie și altceva decât poezie patriotică
 revenire a poeziei la exprimarea metaforică, la imagini artistice și la reflexii filozofice
 reportretizarea temelor ce fuseseră o vreme interzise, precum iubirea și credința
 apar ironia și spiritul ludic, copilăresc, limbajul este ambiguu, ermetic, original
 apar imagini artistice neobișnuite și preferința pentru anumite mituri care erau reinterpretate
 poezia contrazice permanent așteptările

LEOAICĂ TÂNĂRĂ, IUBIREA

DATE DESPRE OPERĂ:

 face parte din al doilea volum al autorului: „O viziune a sentimentelor”
 o poezie neomodernistă
 face parte din prima etapă a creației, etapa tinereții
 este artă poetică
 se manifestă sub forma unei confesiuni
 tehnica ingambamentului

TITLU:
 exprimat printr-o metaforă
 paralelă metaforică dintre leoaică și iubire
 iubirea este văzută ca un animal de pradă agresiv

TEMĂ:
 atitudinea ființei care întâlnește iubirea, respectiv inspirația poetică
 tema iubirii
LIRISM:
  subiectiv
 prin mărci ale subiectivității (verbe, adjective, pronume la pers. I)

STRUCTURĂ:
 3 secvențe lirice
 3 stofe inegle:
 prima strofă: 6 versuri
 a doua strofă: 8 versuri
 a treia strofă: 10 versuri

ELEMENTE DE PROZODIE:
 rimă: diferă
 măsură: variabilă, între 3 și 10 silabe

STROFA I:
 vizualizarea sentimentului de iubire, sub forma unei tinere leoaice agresive
 Întâlnirea oferă la început surpriză, fiind una neașteptată, iar mai apoi durere
 repetarea de 3 ori a substantivului „față”
 este sugerată apariția neașteptată, dar directă, frontală a iubirii
 artistică a colților albi sugerează:
 agresivitatea iubirii
 puritatea sentimentului
 Pronumele la persoana I „mii”, „mă”, „mie”, „m” potențează confesiunea eului liric
 eul liric nu se aștepta ca iubirea să fie atât de puternică

STROFA a II-a:
 transformarea naturii, a întregului univers
 tabloul cosmogonic ilustrează trecerea într-o altă stare a existenței
 apare simbolul cercului care semnifică perfecțiunea
 „Și deodată-n jurul meu, natura / se făcu un cerc, de-a-dura”
 tendința omului de a se înălța din planul natural spre cel cosmic, aspirând spre absolut
 „Și privirea-n sus țâșni”
 curcubeul este un simbol al unei fericirii nesperate
 „curcubeu tăiat în două”

STROFA a III-a:
 revine la momentul inițial
 „leoaică arămie / cu mișcările viclene” - metafora iubirii agresive, devoratoare, pentru eul liric
o imaginea vizuală a deșertului ilustrează eternitatea, infinitul
o la nivel cromatic cele două elemente, leoaica și deșertul, definesc aceleași nuanțe
 îndrăgostitul se confundă deja cu iubirea
 sinele poetic își pierde concretețea și contururile sub puterea devastatoare a iubirii
 iar simțurile se estompează:
 „Mi-am dus mâna la sprânceană, / la tâmplă și la bărbie, / dar mâna nu le mai știe”
 poetul nu se mai recunoaște, simțindu-se confuz și bulversat
 transformările sufletești se reflectă și în plan fizic, însă cel mai schimbat este interiorul
  cele trei detalii fizice sunt metafore ale cunoașterii poetice
 sprânceana: simbol al gândirii, a contemplației
 tâmpla: simbol al rațiunii
 bărbia: simbol al rostirii
 epitetul „mișcările viclene” surprinde caracterul ademenitor al dragostei
 repetiția „încă-o vreme, / și-ncă-o vreme...” sugerează faptul că iubirea proiectează omul în eternitate
 punctele de suspensie din final accentuează sentimente de nostalgie, melancolie

CONCLUZIE