Scoala Gimnazială Christiana

REFERAT

Inima umană

Anechitei Viorica, An II
 Inima sau cordul este organul reprezentativ al aparatului cardiovascular, ea fiind situată
în cutia toracică, în mediastin (spațiul dintre plămâni). Are un rol vital în circulația sângelui și
implicit în menținerea vieții.
 Inima omului, de altfel ca și inima tuturor mamiferelor, are patru camere: atriu
drept și stâng; și ventricul drept și stâng.
Inima omului este un organ lung de aproximativ 15 cm, cu un diametru de 11 – 12 cm, și
poate cântări până la 275 - 300 grame. Aproximativ 250g la femei și 275g la bărbați. Are formă
de pară, cu vârful orientat spre stânga, sprijinindu-se de diafragmă.
Inima este un organ cu funcţie de pompă, generator de contracţii ritmice auto-întreţinute
ce asigură energia necesară deplasării sângelui prin circuitul închis din mica şi marea circulaţie.
Toate schimburile nutritive şi gazoase se realizează printr-un sistem complex de artere şi
vene. Sângele aflat în acest sistem închis circulă propulsat de motorul organismului – inima.
Inima este alcătuită din trei structuri diferite – endocard, miocard şi pericard (de la
interior spre exterior).
Endocardul. Sângele în contact cu o suprafaţă rugoasă – aer, corp străin, se coagulează.
Arterele şi venele sunt căptuşite la interior de endoteliu (un strat de celule) care intră în contact
cu sângele şi previne coagularea, în schimb camerele inimii sunt acoperite de endocard. Acesta
asigură netezimea suprafeţelor ce vin în contact cu sângele. Dacă endocardul ar fi lezat s-ar
forma trombi (cheaguri de sânge) în cavităţile inimii, care, prin deplasare vor bloca diferite
artere – embolie prin trombi.
Miocardul este constituit din celule musculare cardiace, un sistem excito-conductor
(pentru asigurarea contracţiilor inimii) şi un schelet fibros. Fibrele musculare cardiace sunt
prinse pe scheletul fibros. Aceste fibre au un diametru de aproximativ 20 de microni şi o lungime
de 150 de microni şi sunt delimitate de o membrană celulară – sarcolema. În această membrană
sunt inserate foarte multe pompe ionice. Rolul acestor pompe este de a asigura depolarizarea şi
repolarizarea fibrelor pentru menţinerea contracţiei cardiace. Toate aceste pompe realizează un
transport activ de ioni şi sunt consumatoare de energie pe care o obţin din moleculele de ATP. Pe
lângă canale ionice, în sarcolemă se mai găsesc diverşi receptori.
Fibrele musculare striate de tip cardiac au mai multe nuclee şi foarte multe mitocondrii –
acestea ocupă până la 40% din volumul celulei.
Pericardul este un sac dublu în care se găsesc câţiva mililitri de lichid cu rol de
lubrifiere. Rolul pericardului este de a limita expansiunea şi umplerea cu sânge a inimii.
Conform ultimelor studii făcute de Karolinska-Institute din Stockholm, inima se
regenerează în proporție de cca. 50% pe parcursul vieții. La 25 de ani inima se regenerează în
proporție de cca.1% ajungând la 75 de ani la un ritm de regenerare de 0,45%.
Afecțiuni ale inimii
1. Endocardite - inflamarea endocardului și a valvelor inimii.
2. Miocardite - inflamații ale miocardului.
3. Pericardite - inflamații ale pericardului.
4. Insuficiența cardiacă - inima nu mai poate asigura o circulație normală a sângelui.
5. Cardiopatia ischemică - apare ca o consecință a aterosclerozei coronariene, ceea ce are ca
efect oxigenarea insuficientă a inimii.Este acompaniată de angina pectorală și duce în
final, la infarctul miocardic (astuparea completă și definitivă a unei artere coronare).
Boli ale vaselor de sânge
 1. Ateroscleroza - îngroșarea arterelor datorită depunerilor de ateroame (plăci lipidice) în
peretele vascular.
2. Arteritele - inflamații ale arterelor care, netratate, duc la cangrene.
3. Flebitele - inflamația venelor
4. Tromboflebitele - inflamații ale venelor și formarea de cheaguri de sânge în vene.
5. Varicele - dilatarea venelor, acompaniată de tulburări circulatorii care pot duce la atrofii
musculare, ulcerații ale gambelor, edeme cronice masive (picioare "de elefant")

Infarctul de miocard

Reprezintă una dintre cele mai frecvente manifestări ale aterosclerozei coronariene şi se
caracterizează prin producere unei zone de necroză datorate lipsei de oxigen (hipoxie). Cauzele
sunt diverse, dar cel mai frecvent se datorează depunerii plăcilor de aterom pe arterele coronare
(ateroscleroză coronariană). Datorită zonei de necroză care apare se modifică funcţia de pompă
a inimii – ventriculul stâng se umple mai puţin dacă este afectată 10% din suprafaţa sa sau cordul
intră în şoc dacă suprafaţa afectată este mai mare de 40% din masa ventriculului.

În cursul vindecării infarctului, o parte din zona lezată poate fi recuperată dacă nu este
afectată de necroză. Principalul scop al terapiei infarctului de miocard este reprezentat de
salvarea unor zone afectate de infarct, dar care nu s-au necrozat – miocardul siderat şi hibernant.

Bibliografie
https://ro.wikipedia.org/wiki/Inim%C4%83
https://www.scientia.ro/37-biologie/cum-functioneaza-corpul-omenesc/3333-
inima-umana-structurafunctionare-rol.html