Aplicație 15

Intervenții specifice disciplinei Istorie în cazul elevilor cu ADHD

Trăsăturile definitorii, în funcție de care trebuie construite intervențiile

psihopedagogice în cazul elevilor cu ADHD, sunt: dificultăţi la nivelul inhibiţiei răspunsului,
controlului impulsurilor şi amânării gratificării, atenţie susţinută deficitară şi persistenţă
scăzută a efortului în realizarea unei sarcini, dificultăţi la nivelul memoriei de lucru ,
întârzieri în dezvoltarea limbajului intern ( implicat în reflectarea şi auto-reglarea
comportamentelor) şi respectarea regulilor, probleme la nivelul înţelegerii textului citit, în
special în cazul unor sarcini complexe şi lungi, dificultăţi în reglarea afectelor, motivaţiei,
abilitate deficitară de rezolvare de probleme, de ingeniozitate şi flexibilitate cu privire la
scopuri pe termen lung, variabilitate substanţială în timp a performanţei de lucru, la nivelul
cantităţii, calităţii, dar şi a vitezei de lucru.

Cu referire la disciplina Istorie intervențiile psihopedagogice al învățătorului în cazul

unui copil cu ADHD, ar putea viza:

 Proiectarea și realizarea unor lecții atractive, care să susțină atenția și concentrarea;

 Rezervarea unui spațiu special în sala de clasă, unde copilul se poate mișca fără a
deranja pe ceilalți;

 Repetarea celor învățate la anumite intervale de timp;

Exemplificăm cu câteva acțiuni concrete, adaptate specificului disciplinei Istorie,

pentru cele trei tipuri de intervenție propuse:

Intervenție Acțiuni

 Proiectarea și realizarea unor lecții  Folosirea ca metodă predilectă a

atractive, care să susțină atenția și activității pe grupe, copilul fiind
concentrarea; implicat într-un grup de rezolvare a unei
sarcini de învățare;

De exemplu, pentru lecția Izvoare istorice,

elevul cu ADHD poate fi implicat într-un grup
de lucru ce are ca sarcină de lucru analiza
izvoarelor istorice nescrise, fiind pus în
situația de a manevra obiecte, de a face
mișcare într-un mod controlat, monitorizat, ca
parte a rezolvării sarcinii de învățare ( vase,

1
monezi, mici statuete, obiecte din gospodărie,
etc.). Elevul le pipăie, le identifică unele
caracteristici, le poate așeza pe o măsuță,
simulând așezarea într-o vitrină de muzeu.

 Repetarea celor învățate la anumite

intervale de timp, prin sarcini de lucru ;

Pentru copilul cu ADHD, trebuie create

situații de repetare periodică a celor învățate,
de fiecare dată într-un mod nou. De exemplu,
în cadrul lecției Războaiele dintre Traian și
Decebal, pentru elevul cu ADHD, în cadrul
aceleiași ore, se pot crea următoarele
contexte de repetare a celor învățate: 1)
lipirea pe un panou a 2-3 imagini ale
Columnei lui Traian, reprezentând scene din
războaie, în ordine cronologică; 2) descrierea
verbală a războaielor, având ca suport o listă
de termeni istorici specifici; 3) activitate în
perechi – o sarcină pe care să o rezolve
împreună cu colegul de bancă

 Învățarea prin joc – folosirea jocului

didactic cu subiect istoric;

 Acțiuni privind atitudinea și

comportamentul cadrului didactic în
timpul orei: un ton calm, aprecierea
verbală asupra comportamentelor
îmbunătățite, încurajarea relațiilor
sociale pozitive cu elevii, a lucrului în
echipă, un comportament non-verbal
corespunzător. Responsabilizarea
pentru anumite sarcini în pauze poate
duce la rezultate îmbunătățite:
procurarea hărții necesare de la
cabinetul de istorie, aerisirea sălii de
clasă, verifică dacă scriu cariocile
pentru tabla magnetică etc.

 Împărțirea materialului de studiu în

fragmente mici;

 Folosirea imaginilor în predare -

2

 Rezervarea unui spațiu special în sala
de clasă, unde copilul se poate mișca
fără a deranja pe ceilalți;
învățare;
 Folosirea imaginilor activ-participative,
evitarea expunerii;
 Folosirea metodei proiectului în
predarea-învățarea istoriei – fiecare elev
are o anumită sarcină în echipă pentru a
obține un produs final pe o temă dată;
 Activități de grup în care să dăm șansa
copilului cu ADHD de a fi lider;
 Întreruperea lecției pentru un moment
de mișcare;
 Permisiunea acordată copilului de a se
ridica, de a sta în genunchi pe scaun, de
a scrie pe un clipboard, pe podea, de a
se juca cu picioarele pe o coardă de
cauciuc prinsă de picioarele scaunului ;
De regulă, învățătorul are libertate în
organizarea spațiului clasei, în
particularizarea unei zone a sălii de clasă. În
cazul elevilor cu ADHD, se poate amenaja
o zonă cu specific istoric, dar și care să îi
ofere copilului posibilitatea de relaxare,
liniștire, de mișcare- amenajarea unui
muzeu în miniatură ( pe o temă interesantă
pentru copii, de exemplu – muzeul
rechizitelor de ieri și de azi, corelat cu
conținutul Copilăria de ieri și de azi,
existent în programă) sau a unui șantier
arheologic. Copilul se poate mișca, poate
3
 atinge exponatele, se poate așeza pe covor
cum dorește, poate construi un castel
medieval din piese de lego, etc.

 Activități comune cu părinții  Organizarea unor activități comune cu

părinții, bazate pe metode interactive, în
care să se sublinieze progresele și
aspectele pozitive din activitatea
copiilor cu ADHD.