TEHNICI ȘI METODE DE FORMARE

Metoda = tehnică prin care conţinutul este comunicat cu scopul de a atinge obiectivele formării.

Ea trebuie să:
 acopere componentele vizate în procesul de învăţare: cunoştinţe, atitudini, abilităţi;
 fie adaptată la grup;
 reflecte modelul învăţării experienţiale;
 fie compatibilă cu experienţa participanţilor;
 fie în conformitate cu abilităţile formatorilor.

Mijloacele reprezintă totalitatea instrumentelor sau a materialelor de suport cu ajutorul cărora

este aplicată metoda.
ex: coli, planşe, materiale de distribuit, casete video, audio, prezentări Power Point etc.

Mijloacele sunt folosite pentru a prezenta materialul de instruire participanţilor şi contribuie la

îmbogăţirea metodelor de învăţare; pot fi împărţite în următoarele categorii: vizuale, audio şi
audio-vizuale.
Când mijlocele sunt combinate în mod optim cu exerciţiile, ele pot:
- îmbunătăţi experienţa de învăţare,
- ajuta participanţii să reţină informaţiile principale,
- asigura demonstraţii practice pentru abilităţi sau atitudini aplicate,
- ajuta participanţii să se concentreze pe conţinutul instruirii.

PREZENTAREA (EXPUNEREA)

DESCRIERE: Prezentarea este o activitate care are ca scop transmiterea de informaţii, fapte,
teorii sau principii. Formele de prezentare pot varia de la prezentări unilaterale până la
implicarea indirectă a participanţilor prin întrebări şi discuţii. Din cauza conţinutului,
prezentările depind de instructor într-o mai mare măsură decât celelalte tehnici.

UTILIZĂRI:
 Introducerea unui subiect nou
 Furnizarea de rezumate şi sinteze
 Transmiterea de fapte concrete şi statistici
 Adresarea către un grup larg

AVANTAJE:
 Acoperă un subiect larg într-un timp scurt
 Eficientă pentru grupurile mari

Curs de formare - Formator

 Poate fi adaptată oricărui tip de grup
 Poate precede tehnicile practice de instruire
 Lectorul are un control mai mare asupra grupului decât în alte situaţii

LUCRURI DE CARE TREBUIE SĂ SE ŢINĂ SEAMA:

 Favorizează comunicarea doar unilaterală lector-participant
 Nu este o abordare experienţială, participanţii având un rol pasiv
 Necesită din partea lectorului abilitatea de un fi un prezentator eficient
 Inadecvată pentru activităţi destinate schimbării comportamentelor sau dezvoltării abilităţilor
 Memorarea informaţiilor de către participanţi este scăzută dacă nu este urmată de activităţi
practice
 Lectorul trebuie să cunoască foarte bine subiectul prezentării
 Lectorul trebuie să facă legătura între subiectul prezentării şi activităţile anterioare sau viitoare
legate de acesta
 Pentru a face o prezentare eficientă, lectorul trebuie să ţină cont de următoarele elemente:
 Volumul vocii:- distanţa de la care vocea îţi poate fi auzită;
 Cursivitate: - ţine de claritatea discursului;
 Articulare: - se referă la uşurinţa cu care sunt alese cuvintele pentru a exprima un gând
 Pronunţie: - se referă la mecanica sunetelor sau a cuvintelor alese
 Rata discursului: - se referă la viteza cu care sunt exprimate frazele sau ideile, precum şi la
folosirea potrivită a pauzelor
 Contactul: - relaţia care se stabileşte între lector şi participanţi din punct de vedere verbal şi
vizual
 Inflexiunile: - implică folosirea tonului şi accentuarea cuvintelor; folosirea lor în prea mare sau
prea mică măsură poate deveni plictisitoare
 Postura: - se referă la mesajul nonverbal pe care îl transmite vorbitorul.

PROCES:
1. Introduceţi tema;
2. Prezentaţi materialul folosind un suport vizual/ auditiv;
3. Reamintiţi punctele cheie;
4. Invitaţi participanţii să pună întrebări.

BRAINSTORMING

DESCRIERE: Tehnică de strângere şi verificare de informaţii, de stimulare a creativităţii, de

deschidere a comunicării.

UTILIZĂRI:
 Transmitere de informaţii
 Verificare a informaţiilor participanţilor
 Concluzionare
 Deschiderea unei activităţi
 Deschiderea comunicării
 Sondarea unor atitudini şi comportamente

Curs de formare - Formator

 Stimularea creativităţii

AVANTAJE:
 Oferă un mediu sigur pentru exprimarea opiniilor şi informaţiilor
 Nu limitează exprimarea părerilor sau a punctelor de vedere individuale
 Implică decizia grupului
 Lărgeşte viziunea asupra temei

LUCRURI DE CARE TREBUIE SĂ SE ŢINĂ SEAMA:

 Se consemnează toate sugestiile grupului, fără judecarea lor
 Grupul decide selecţia ulterioară sugestiilor
 Ideile trebuie scrise în ordinea în care apar şi apoi vor fi procesate
 Moderatorul poate participa la selecţia sugestiilor
 Atenţie la încadrarea în timp
 Atenţie la implicarea tuturor participanţilor

PROCES:
1. Introduceţi tema;
2. Definiţi sarcina;
3. Precizaţi regulile acestei tehnici;
4. Invitaţi participanţii să ofere sugestii: toate sugestiile sunt notate;
5. Se întocmeşte lista completă;
6. După terminarea listei se ia fiecare idee pe rând şi se discută;
7. Grupul decide dacă sugestia rămâne sau nu pe listă: participantul care a sugerat ideea
argumentează;
8. Anunţaţi lista finală;
9. Concluzia/ rezumarea celor discutate este formulată de către formator.

CHESTIONARUL

DESCRIERE: Participanţii răspund întrebărilor dintr-un formular (oral sau scris).

UTILIZĂRI:
 Transmiterea de informaţii
 Conştientizarea propriilor atitudini
 Participanţii pot colabora în găsirea răspunsurilor (opţional)
 Se poate evalua nivelul de cunoştinţe
 Se pot sonda atitudini şi comportamente

AVANTAJE:
 Metodă eficientă pentru informare
 În funcţie de modul de lucru se poate stimula comunicarea şi colaborarea în echipă

LUCRURI DE CARE TREBUIE SĂ SE ŢINĂ SEAMA:

 Nu este un test, ci este mai degrabă o modalitate de a transmite informaţii

Curs de formare - Formator

 Răspundeţi la întrebările suplimentare care pot apărea
 Nu se numesc participanţii (la analiza răspunsurilor) pentru a nu crea o atmosferă tensionată

PROCES:
1. Introduceţi tema;
2. Împărţiţi participanţii pe grupuri (opţional);
3. Distribuiţi chestionarele;
4. Anunţaţi timpul pe care îl au la dispoziţie pentru completarea chestionarului;
5. Stop;
6. Participanţii răspund la întrebări cu voce tare(pe rând-sau se stabileşte modalitatea de discuţie);
7. Se argumentează răspunsul şi se corectează greşelile;
8. Concluzia este făcută de formator.

STUDIUL DE CAZ

DESCRIERE: Studiul de caz este o analiză a unei situaţii ipotetice prin care participanţii
identifică variante de acţiune şi iau decizii în conformitate cu propriul lor sistem de valori,
opiniile şi sentimentele lor legate atât de situaţie cât şi de conţinutul pe care şi l-au însuşit în
timpul cursului de instruire. Un studiu de caz descrie pe scurt o situaţie unde există o dilemă.
Această dilemă constituie baza discuţiei. Se poate discuta în grupuri mici ce strategie se poate
aborda. În grupul mare se împărtăşesc diferitele păreri.

UTILIZĂRI:
 Discutarea problemelor comune într-o situaţie dată
 Promovarea discuţiilor de grup
 Rezolvarea problemelor şi schimbul de opinii în grup
 Dezvoltarea abilităţilor de rezolvare a diverselor probleme

AVANTAJE:
 Sunt situaţii ipotetice care nu implică riscuri personale
 Creşte motivaţia participanţilor de a face faţă situaţiilor problemă, pornind de la o abordare
comună
 Creşterea implicării participanţilor
 Are un rol important în creşterea coeziunii în grup

LUCRURI DE CARE TREBUIE SĂ SE ŢINĂ SEAMA:

 Cazul trebuie să fie familiar, să se încadreze în experienţa participanţilor
 Nu există întotdeauna o singură soluţie corectă
 Problemele sunt de obicei complexe şi au mai multe faţete
 Orice comentariu al participanţilor legat de caz este o reflecţie a propriilor puncte de vedere,
valori, credinţe deci formatorul trebuie să aibă grijă să nu existe cazuri de atac la persoană între
participanţi

Curs de formare - Formator

 PROCES:
1. Prezentaţi cazul;
2. Daţi participanţilor timp suficient să se familiarizeze cu cazul;
3. Prezentaţi problema de rezolvat sau întrebările pentru discuţia finală;
4. Daţi participanţilor timp pentru rezolvarea problemei;
5. Participanţii prezintă soluţiile/răspunsurile;
6. Discutaţii toate răspunsurile/soluţiile posibile;
7. Întrebaţi participanţii ce au învăţat din acest exerciţiu;
8. Rezumaţi.

JOCUL DE ROL

DESCRIERE: Două sau mai multe persoane joacă roluri într-un scenariu prestabilit.

UTILIZĂRI:
 Schimbare de atitudine
 Oferă participanţilor oportunitatea de a “se pune în pielea altcuiva” (să exploreze cum se poate
simţi şi acţiona dacă este în situaţia altcuiva)
 Permite participanţilor să conştientizeze consecinţele anumitor comportamente asupra celorlalţi
 Permite explorarea abordărilor alternative ale unor situaţii reale

AVANTAJE:
 Stimulativ si distractiv
 Oferă un cadru sigur în care participanţii pot explora problemele pe care nu le pot aborda în viaţa
de zi cu zi
 Participanţii experimentează atitudini şi valori diferite de cele personale

LUCRURI DE CARE TREBUIE SĂ SE ŢINĂ SEAMA:

 Poate fi şi spontan – nu trebuie urmat neapărat un scenariu
 Formatorii trebuie să aibă clar în vedere scopul pe care îl urmăresc prin acest joc de rol
 Observatorii sunt instruiţi să se adreseze personajelor şi nu actorilor
 Actorii trebuie sa-şi înţeleagă bine rolurile pentru ca scena să aibă succes
 Actorii pot fi “furaţi” de rol (devin emoţionaţi, se implică personal, gândesc în stereotipuri) sau
nu reuşesc să intre în rol

PROCES:
1. Pregătiţi actorii astfel încât sa-şi înţeleagă rolurile şi situaţia;
2. Aranjaţi ambianţa astfel încât audienţa să ştie ce implică situaţia;
3. Daţi observatorilor instrucţiuni clare legate de ce urmează să observe;
4. Asistaţi jocul de rol;
5. Mulţumiţi actorilor şi scoateţi-i din rol;
6. Întrebaţi actorii cum s-au simţit jucând acel rol;
7. Rugaţi audienţa să-şi prezinte reacţiile şi observaţiile;
8. Discutaţi diversele reacţii faţă de ceea ce s-a întâmplat;
9. Întrebaţi participanţii ce au învăţat din acest exerciţiu şi formulaţi principii;

Curs de formare - Formator

10. Întrebaţi participanţii ce legătură există între situaţia jucată şi realitate;
11. Formulaţi concluzia.
SIMULAREA

DESCRIERE: Simularea este punerea în scenă a unor situaţii similare celor din viaţa reală. Se
joacă o situaţie, nu un personaj; cel care simulează situaţia îşi păstrează individualitatea, valorile,
atitudinile etc.

UTILIZĂRI:
 Permite participanţilor experimentarea unor situaţii similare cu cele reale, într-un cadru sigur
 Oferă participanţilor posibilitatea de a analiza consecinţele atitudinilor şi comportamentelor
proprii în situaţii date
 Metodă de aplicare a cunoştinţelor, de dezvoltare de abilităţi şi examinare a atitudinilor, în
contextul unei situaţii de învăţare date

AVANTAJE:
 Participanţilor li se oferă şansa de a învăţa din comportamentele proprii şi din reacţiile celorlalţi
înainte de a le experimenta într-o situaţie reală
 Creşte implicarea participanţilor
 Feedback imediat

LUCRURI DE CARE TREBUIE SĂ SE ŢINĂ SEAMA:

 Consum mare de timp
 Simularea determină o puternică implicare din punct de vedere emoţional a participanţilor
 Formatorul trebuie să ţină seama de faptul că nu toţi participanţii vor dori să ia parte la exerciţiu
 Formatorul trebuie să aibă grijă să-i readucă pe participanţi în contextul anterior simulării

PROCES:
1. Pregătiţi participanţii pentru preluarea rolurilor specifice simulării;
2. Introduceţi scopul, regulile şi durata simulării;
3. Facilitaţi simularea;
4. Scoateţi participanţii din situaţia jucată în simulare;
5. Întrebaţi participanţii care au fost reacţiile lor determinate de simulare;
6. Întrebaţi participanţii ce au învăţat din acest exerciţiu;
7. Întrebaţi participanţii dacă simularea are corespondenţe în viaţa fiecăruia dintre ei;
8. Rezumaţi.

DEMONSTRAŢIA

DESCRIERE: Demonstraţia este prezentarea unei metode prin lucru efectiv.

UTILIZĂRI:
 Învăţarea unor tehnici sau abilităţi specifice
 Exersarea unor deprinderi cu ajutorul diverselor mijloace: mulaje, audio - video

Curs de formare - Formator

 AVANTAJE:
 Uşurinţă în focalizarea atenţiei participanţilor
 Arată aplicaţiile practice ale metodei
 Creşte implicarea participanţilor prin participarea la testarea metodei

LUCRURI DE CARE TREBUIE SĂ SE ŢINĂ SEAMA:

 Necesită planificarea amănunţită a activităţii şi experienţă anterioară în acest gen de activităţi
 Formatorul are nevoie de materiale suficiente pentru ca fiecare participant să testeze metoda
 Are eficienţă scăzută în grupurile mari
 Este obligatorie oferirea feed-back-ului participanţilor

PROCES:
1. Introduceţi tehnica – Care este scopul demonstraţiei?
2. Prezentaţi materialul care va fi folosit;
3. Demonstraţia;
4. Repetaţi demonstraţia explicând fiecare pas;
5. Invitaţi participanţii să pună întrebări;
6. Participanţii experimentează demonstraţia;
7. Discuţie: a fost uşor / dificil?
8. Rezumaţi.

ALEGERE FORŢATĂ

DESCRIERE: Este o tehnică de exprimare de opinii, de manifestare de atitudini faţă de o

anumită idee sau situaţie dată.

UTILIZĂRI:
 Deschiderea comunicării
 Sondare de atitudini şi comportamente
 Participanţilor li se acordă posibilitatea de a-şi explora propriile valori
 Stimulează dialogul între participanţi

AVANTAJE:
 Permite participanţilor să-şi conştientizeze atitudinile pe care le au faţă de anumite probleme
controversate
 Moderatorul intră în contact cu opiniile şi valorile grupului
 Favorizează argumentarea valorică a propriilor păreri/ valori
 Solicită exersarea abilităţilor de comunicare

LUCRURI DE CARE TREBUIE SĂ SE ŢINĂ SEAMA:

 Moderatorul nu participă la argumentarea părerilor în funcţie de propria lui opinie
 În cazul în care există un dezechilibru între numărul de participanţi din grupuri, moderatorul este
obligat să treacă în partea celor în inferioritate şi să susţină părerea acestora.
 Discuţiile se poartă despre opinii/ situaţii şi nu despre persoane

Curs de formare - Formator

 Se respectă dreptul la exprimarea propriei opinii
 Atenţie la implicarea tuturor participanţilor
 Atunci când se discută despre valorile personale, nu există valoare corectă sau greşită
 Nu se urmăreşte ajungerea la un compromis sau consens între grupurile formate
 Atenţie la încadrarea în timp

PROCES:
1. Introduceţi tema
2. Precizaţi regulile
3. Se alege o singură variantă: acord sau dezacord
4. În activitate sunt implicaţi toţi participanţii
5. Se poate schimba alegerea făcută la început
6. Se enunţă afirmaţia sau situaţia
7. Participanţii se împart în grupuri în funcţie de alegerea făcută
8. Invitaţi persoanele din grupuri să-şi argumenteze poziţia
9. Rezumaţi şi formulaţi o concluzie a discuţiei

LUCRUL CU PLIANTELE

DESCRIERE: Pliantele reprezintă un material de lucru eficient în transmiterea de informaţii,

teorii şi statistici.

UTILIZĂRI:
 Introducerea participanţilor într-un subiect nou
 Furnizarea de informaţii pe un anumit specific

AVANTAJE:
 Acoperă un material larg, într-un timp scurt
 Poate precede tehnicile practice de instruire
 Poate fi folosită ca bază de discuţii
 Adresabilitate mare

LUCRURI DE CARE TREBUIE SĂ SE ŢINĂ SEAMA:

 Participanţii trebuie încurajaţi să lucreze cu informaţiile cuprinse în pliante
 Formatorul trebuie să sprijine schimbul de informaţii şi opinii
 Atenţie la timpul acordat participanţilor pentru citirea şi înţelegerea pliantelor
 Atenţie la procesul care se desfăşoară în grupurile mici

PROCES:
1. Introduceţi tema;
2. Distribuiţi participanţilor pliantele şi definiţi sarcina;
3. Împărţiţi participanţii în grupuri mici;
4. Lăsaţi timp participanţilor pentru realizarea sarcinii;
5. Sarcina efectivă;
6. Concluzii.

Curs de formare - Formator

 TEHNICA ACVARIULUI

DESCRIERE: Furnizarea unui context în care participanţii pot să exerseze observaţia care
contribuie la dezvoltarea spiritului critic şi a înţelegerii diferenţelor de opinie.

UTILIZĂRI:
 Luarea unei decizii
 Rezolvarea unei probleme

AVANTAJE:
 Permite focalizarea atenţiei participanţilor pe proces
 Arată aplicaţiile practice ale metodei
 Creşte implicarea participanţilor prin participarea la testarea metodei

LUCRURI DE CARE SĂ SE ŢINĂ SEAMA:

 Persoanele din interior pot trece în exterior si invers.
 Persoanele din grupul interior sunt active, în timp ce cele din grupul exterior ascultă şi observă
 Este obligatorie oferirea feed-back-ului participanţilor

PROCES:
1. Împărţiţi participanţii în două grupuri care vor fi aşezate ca două cercuri concentrice;
2. Precizaţi sarcina sau tema discuţiei;
3. Invitaţi grupul interior să discute deschis sau să lucreze;
4. Invitaţi grupul din exterior să observe ceea ce se discută în cercul interior şi interacţiunile care au
loc între membrii săi;
5. Grupul exterior prezintă grupului interior observaţiile în legătură cu ceea ce s-a petrecut în
timpul exerciţiului;
6. Facilitaţi analizarea comportamentului participanţilor care au fost observaţi;
7. Rezumaţi.

MOZAICUL

Metoda "mozaic" este o metodă de învăţare prin colaborare şi are la bază împărţirea
grupului mare de cuesanti în mai multe grupe de lucru, coordonate de formator.
Etapele metodei:
a) Etapa I: se împarte clasa în grupe eterogene de patru elevi. După aceea, se numără
până la patru, astfel încât fiecare membru al grupei să aibă un număr de la 1 la 4. Fiecărui
membru al grupei i se dă o fişă de învăţare care cuprinde o unitate de cunoaştere (o parte a unui
articol). Profesorul discută pe scurt titlul articolului şi subiectul pe care îl va trata. Explică apoi
că pentru acea oră, sarcina elevilor este să înţeleagă articolul. La sfârşitul orei, fiecare persoană
va trebui să fi înţeles întreg articolul. Acesta, însă, va fi predat de colegii de grup, pe fragmente.
Profesorul atrage atenţia că articolul este împărţit în patru părţi. Toţi cei care au numărul 1 vor
primi prima parte, cei care au numărul doi vor primi a doua parte şi aşa mai departe.

Curs de formare - Formator

 b) Etapa a II-a: toţi cei care au numărul 1 se adună într-un grup, toţi cei care au numărul 2
în alt grup etc. Dacă este foarte numeroasă clasa, s-ar putea să fie nevoie să se facă, de exemplu,
două grupe cu numărul 1.
Profesorul explică faptul că grupurile formate din cei cu numerele 1, 2, 3 şi 4 se vor numi
de acum grupuri de "experţi". Sarcina lor este să înveţe bine materialul prezentat în secţiunea din
articol care le revine. Ei trebuie să-o citească şi să-o discute între ei pentru a o înţelege bine.
Apoi trebuie să hotărască modul în care o pot preda, pentru că urmează să se întoarcă la grupul
lor originar pentru a preda această parte celorlalţi. Este important ca fiecare membru al grupului
de experţi să înţeleagă că el este responsabil de predarea acelei porţiuni a textului celorlalţi
membri ai grupului iniţial. Strategiile de predare şi materialele folosite rămân la latitudinea
grupelor de experţi. Vor avea nevoie de destul de mult timp pentru a parcurge fragmentul lor din
articol, pentru a discuta şi elabora strategii de predare.
c) Etapa a III-a: după ce grupele de experţi şi-au încheiat lucrul, fiecare individ se
întoarce la grupul său iniţial şi predă celorlalţi conţinutul pregătit. Se atrage atenţia, din nou, că
este foarte important ca fiecare individ din grup să stăpânească conţinutul tuturor secţiunilor
articolului. E bine să noteze orice întrebări sau nelămuriri au în legătură cu oricare dintre
fragmentele articolului şi să ceară clarificări expertului pe acea secţiune. Dacă rămân, în
continuare, nelămuriţi, pot adresa întrebarea întregului grup de experţi în acea secţiune. Dacă
persistă dubiile, atunci problema va trebui cercetată în continuare.
La final, profesorul reaminteşte tema şi unităţile de învăţare, apoi le cere elevilor să
prezinte oral, în ordinea iniţială, fiecare parte a articolului, aşa cum au asimilat-o în cadrul
grupului de "experţi". Astfel tema se va trece în revistă în unitatea ei logică.
Pentru feedback-ul activităţii, profesorul poate aplica un test, poate adresa întrebări
pentru a verifica gradul de înţelegere a noului conţinut, capacitatea de analiză, sinteză, de
argumentare a afirmaţiilor făcute.
Ce face profesorul în timpul învăţării prin colaborare?
Este foarte important ca profesorul să monitorizeze predarea, pentru a fi sigur că
informaţia se transmite corect şi că poate servi ca punct de plecare pentru diverse întrebări;
stimulează cooperarea, asigură implicarea, participarea tuturor membrilor.
Avantaje ale folosirii metodei:
 Are caracter formativ.
 Stimulează încrederea în sine a participanţilor
 Dezvoltă abilităţi de comunicare argumentativă şi de relaţionare în cadrul grupului.
 Dezvoltă gândirea logică, critică şi independentă.

Curs de formare - Formator