GLUCIDELE

Zaharidele (cunoscute și sub denumirea

de: zaharuri, glucide, carbohidrați sau hidrați de carbon) sunt compuși
organici cu funcțiune mixtă, ce au în compoziția lor atât grupări carbonilice
(aldehidă sau cetonă), cât și grupări hidroxilice (hidroxil). În majoritatea
cazurilor, raportul dintre numărul atomilor de hidrogen și de oxigen este de
2:1 (ca al apei); cu alte cuvinte, au formula
empirică Cm(H2O)n (unde m poate fi diferit de n).[1] Există și unele excepții;
de exemplu, deoxiriboza, o zaharidă componentă a ADN-ului,[2] are formula
brută C5H10O4. [3] De aceea, zaharidele mai sunt numite
și carbohidrați sau hidrați de carbon, [4] dar din punct de vedere structural
este corect să fie privite mai degrabă ca polihidroxialdehide sau ca
polihidroxicetone. [5]
Glucidele constituie o componentă majoră a alimentației (macronutrienți)
alături de proteine și lipide, exemple: glucoza, fructoza, zaharoza, lactoza.
Clasa zaharidelor este împărțită în trei
grupe: monozaharide, oligozaharide (pot fi dizaharide, trizaharide, etc)
și polizaharide. [6] Denumirea de zaharidă vine
din grecescul σάκχαρον (sákkharon), care înseamnă zahăr. Deși
nomenclatura zaharidelor este complexă, numele monozaharidelor și
dizaharidelor se termină de cele mai multe ori cu sufixul -oză. De exemplu,
glucida din struguri este glucoza, zahărul este zaharoza, iar glucida
din lapte este lactoza.
Glucidele joacă diverse roluri în organismele vii, atât la animale, cât și la
plante. Unele polizaharidele sunt substanțe de rezervă sau de depozit
al energiei (cum este de exemplu amidonul și glicogenul), iar altele sunt
componente structurale (cum este celuloza la plante și chitina la
artropode). Monozaharida riboză este un component important al unor
compuși biochimici, precum adenozintrifosfatul sau acidul ribonucleic (la fel
cum este și dezoxiriboza componentă a acidului dezoxiribonucleic).
Zaharidele și derivații lor reprezintă biomolecule care joacă roluri
importante în sistemul imunitar, fecundare, previn evoluția bolilor, în
coagularea sângelui și în dezvoltare. [7] Sub aspect biochimic și fiziologic,
glucidele constituie o materie primă pentru sinteza celorlalți compuși
biochimici: proteine, lipide, cetoacizi, acizi organici.
Structura

În trecut, în chimie era folosit termenul de „carbohidrat” pentru orice

compus cu formula Cm (H2O) n. Conform acestei definiții, unii chimiști au
considerat formaldehida (CH2O) ca fiind cea mai simplă zaharidă, [8] în timp
ce alții au considerat glicolaldehida ca fiind cea mai simplă. [9] Astăzi,
termenul este, în general, folosit în contextul biochimic, excluzându-se
compușii cu unul sau doi atomi de carbon.
Zaharidele naturale sunt, în general, constituite din carbohidrați simpli
numiți monozaharide, cu formula generală (CH2O)n unde n este 3 sau mai
mult. O monozaharidă tipică are structura H–(CHOH)x(C=O)–(CHOH)y–H,
fiind, cu alte cuvinte, o aldehidă sau cetonă cu un anumit număr de
grupe hidroxil legate de catenă, de obicei de fiecare atom de carbon care
nu face parte din grupa carbonilică. Printre exemplele de monozaharide se
numără următoarele: glucoză, fructoză, arabinoza, etc. Totuși, există unii
compuși cunoscuți ca monozaharide care nu respectă formula (de exemplu
acidul glucuronic, un tip de acid uronic, și dezoxizaharidele), și, de
asemenea, există și compuși care respectă formula, dar nu sunt
considerate a fi monozaharide (precum formaldehida, CH2O
și inozitolul (CH2O)6).[10]
De cele mai multe ori, forma alifatică (cu catenă deschisă) a unei
monozaharide coexistă cu forma ciclică, în care grupa carbonilică de
aldehidă sau cetonă (C=O) și una dintre grupele hidroxil (-OH)
reacționează pentru a forma un hemiacetal (o punte eterică de forma C-O-
C).
Mai multe monozaharide se pot uni pentru a
forma oligozaharide și polizaharide, într-o mare varietate. Mulți carbohidrați
conțin una sau mai multe unități de monozaharidă care au avut unele grupe
adăugate sau eliminate. De exemplu, dezoxiriboza, componentă a ADN-
ului, este versiunea modificată a ribozei; chitina este alcătuită din unități
repetitive de N-acetil glucozamină, o formă a glucozei ce conține azot.

Badea Rares