Acest articol se referă la o specie de plante. Pentru alte sensuri, vedeți Măr (dezambiguizare).

Măr

Koeh-108.jpg

Malus domestica

Clasificare științifică

Regn: Plantae

Diviziune: Magnoliophyta

Clasă: Magnoliopsida

Ordin: Rosales

Familie:Rosaceae

Subfamilie: Maloideae sau Spiraeoideae

Gen: Malus

Specie: M. pumila

Nume binomial

Malus pumila

Mill. 1768

Sinonime

Lista sinonimelor:[1]

Malus sylvestris (L.) Mill.

Malus communis Poir.

Malus domestica Borkh.

Malus malus (L.) Britton

Pyrus malus L.

Pyrus pumila (Mill.) K. Koch

Malus sylvestris auct. non (L.) Mill.

Malus praecox (Pall.) Borkh.

Pyrus malus var. paradisiaca L.

Malus pumila var. niedzwetzkyana (Dieck) C.K. Schneid.

Malus sylvestris var. praecox (Pall.) Ponomar.

Modifică text Consultați documentația formatului

Mărul este o specie de plante din familia Rosaceae. Această specie cuprinde între 44 și 55 de soiuri, care
se prezintă ca pomi sau arbuști. Varietățile de măr cresc în zona temperată nordică din Europa, Asia și
America de Nord, printre acestea existând un număr mare de hibrizi.

Cea mai răspândită formă a mărului este mărul de cultură.

Cuprins

1 Utilizări medicinale

2 Producători principali

3 Soiuri de mere

4 Galerie

5 Vezi și

6 Note

7 Legături externe

Utilizări medicinale

Chiar dacă este un aliment, calitățile sale terapeutice sunt cunoscute încă din timpuri străvechi. Plinius
cel Bătrân îl recomandă în bolile de stomac, iar ceva mai târziu, călugărița Hildegard von Bingen
recomandă mărul contra migrenelor, a durerilor de ficat și de splină.[necesită citare]
Mărul are acțiune tonică, diuretică, uricolitică, depurativă, antiseptică, intestinală, laxativă. Este indicat
în astenie, surmenaj, convalescență, graviditate, anemie, reumatism, gută, litiază urică, hepatită,
colibaciloză, stări febrile, ulcer gastric, gastrite, insomnie, diabet și altele.[necesită citare]

Partea comestibilă a mărului este receptaculul (o prelungire a codiței), iar fructul în sine este ceea ce se
numește în termeni populari „cotor”, parte care în cele mai multe cazuri nu este comestibilă.

Cercetările sugerează că merele pot reduce riscul de cancer la colon, cancerul de prostată și cancerul
pulmonar.[2] Cojile de mere conțin acid ursolic, care, pe baza experimentelor pe șobolani, crește masa
mușchilor scheletici și a țesutul adipos brun, de asemenea scade grăsimea de culoare albă, reduce
obezitate, intoleranța la glucoză și steatoza hepatică.[3]