Cursul al 9-lea

1 Analiza numerică
a ecuaţiilor cu derivate parţiale
Se consideră problema liniară cu derivate parţiale de ordinul al doilea
∂ 2u ∂ 2u ∂ 2u ∂u ∂u
a + b + c + d + f + g = 0,
∂x2 ∂x∂y ∂y 2 ∂x ∂y
unde a, b, c, d, f , g sunt funcţii de variabilele independente x şi y, şi de u.
Problemele de acest tip descriu fenomene din natură: probleme de echili-
bru, conductibilitate termică etc.

Dacă ∆ = b2 − 4ac, aceste ecuaţii se ı̂mpart ı̂n trei categorii:

1. dacă ∆ > 0, ecuaţii de tip hiperbolic;
2. dacă ∆ = 0, ecuaţii parabolice;
3. dacă ∆ < 0, ecuaţii eliptice.
În vederea găsirii unei metode adecvate pentru rezolvarea acestor clase
de probleme, vom generaliza metoda diferenţelor la cazul bidimensional. În
acest sens, vom considera ı̂n planul xOy o reţea rectangulară cu pasul h pe
axa Ox şi k pe axa Oy, formată din punctele (xi , yj ), xi = x0 +ih, yj = y0 +jk.

1.1 Problema eliptică

Fie ecuaţia lui Poisson
∂ 2u ∂ 2u
+ = F (x, y), (x, y) ∈ intD,
∂x2 ∂y 2
u(x, 0) = f (x), u(x, b) = f¯(x), x ∈ (0, a),
u(0, y) = g(y), u(a, y) = ḡ(y), y ∈ (0, b),

1
 Figura 1: Reţea de noduri

unde D = {(x, y)|0 ≤ x ≤ a, 0 ≤ y ≤ b}.

Să presupunem că u este o funcţie de clasă C4 ı̂n interiorul domeniului
său de definiţie.
Fie xi fixat ı̂n (0, a), xi = ih, i ∈ N. Aplicând formula lui Taylor pentru
funcţia u(xi , ·), ı̂n jurul lui yj , se obţine

y − yj ∂u (y − yj )2 ∂ 2 u
u(xi , y) = u(xi , yj ) + (xi , yj ) + (xi , yj ) + 0((y − yj )2 ).
1! ∂y 2! ∂y 2
Considerând, pe rând, y = yj−1 , respectiv y = yj+1 , rezultă

∂u k2 ∂ 2u
u(xi , yj−1 ) = u(xi , yj ) − k (xi , yj ) + 2
(xi , yj ) + 0(k 2 ),
∂y 2! ∂y
∂u k2 ∂ 2u
u(xi , yj+1 ) = u(xi , yj ) + k (xi , yj ) + 2
(xi , yj ) + 0(k 2 ).
∂y 2! ∂y
Adunând aceste două egalităţi, şi notı̂nd cu uij valoarea numerică a

2
funcţiei u ı̂n nodul (xi , yj ), suntem conduşi la

∂ 2u ui,j−1 − 2uij + ui,j+1

2
(xi , yj ) = + 0(k 2 ),
∂y k2
deci folosim aproximarea

∂ 2 u 

ui,j−1 − 2uij + ui,j+1
2
= . (1)
∂y i,j  k2

Fixând acum yj şi utilizând dezvoltarea ı̂n serie Taylor pentru u(·, yj ), ı̂n
jurul lui xi , rezultă

x − xi ∂u (x − xi )2 ∂ 2 u
u(x, yj ) = u(xi , yj ) + (xi , yj ) + (xi , yj ) + 0((x − xi )2 ),
1! ∂x 2! ∂y 2
de unde, pentru x = xi−1 , şi respectiv x = xi+1 , avem

∂u h2 ∂ 2 u
u(xi−1 , yj ) = u(xi , yj ) − h (xi , yj ) + (xi , yj ) + 0(h2 ),
∂x 2! ∂x2
∂u h2 ∂ 2 u
u(xi+1 , yj ) = u(xi , yj ) + h (xi , yj ) + (xi , yj ) + 0(h2 ).
∂x 2! ∂x2
Astfel, se obţine

∂ 2u ui−1,j − 2uij + ui+1,j

2
(xi , yj ) = 2
+ 0(h2 ),
∂x h
rezultând aproximarea

∂ 2 u 

ui−1,j − 2uij + ui+1,j
2
= . (2)
∂x i,j  h2

Înlocuind formulele (1) şi (2) ı̂n ecuaţia eliptică iniţială, se obţine
ui−1 , j − 2uij + ui+1,j ui,j−1 − 2uij + ui,j+1
+ = Fij ,
h2 k2
de unde rezultă
1 2 2

h2 k 2
uij = k (ui−1,j + u i+i,j ) + h (ui,j−1 + u i,j+1 ) − Fij .
2(h2 + k 2 ) h2 + k 2

3
 Pentru h = k suntem conduşi la

h2
 
1
uij = (ui−1,j + ui+i,j ) + (ui,j−1 + ui,j+1 ) − Fij ,
4 2

iar pentru cazul ecuaţiei lui Laplace ı̂n care F ≡ 0,

1
uij = (ui−1,j + ui+1,j + ui,j−1 + ui,j+1 ) .
4

Exemplu 1.1. Fie problema

∂ 2u ∂ 2u
+ = 0, (x, y) ∈ intD,
∂x2 ∂y 2
u(x, 0) = 0, u(x, 0.4) = 100, x ∈ (0, 0.3),
u(0, y) = 0, u(0.3, y) = y, y ∈ (0, 0.4),

unde D = {(x, y)|0 ≤ x ≤ 0.3, 0 ≤ y ≤ 0.4}. Considerând h = k =

0.1, rezolvaţi numeric folosind metoda reţelelor. Pentru sistemul obţinut,
efectuaţi două iteraţii cu metoda Jacobi.
Soluţie Vom utiliza notaţiile din Figura 2. Scriind ecuaţiile ce rezultă
ı̂n nodurile reţelei, se obţine sistemul

 1

 u 1 = (0 + u2 + u3 + 0)
4



1


u2 = (0 + 0.1 + u4 + u1 )





 4
 u3 = 1 (0 + u1 + u4 + u5 )



4
 1

 u 4 = (u2 + 0.2 + u6 + u3 )


 4
1


u5 = (0 + u3 + u6 + 100)





 4

 1
 u6 = (u4 + 0.3 + 100 + u5 )

4

4
 Figura 2: Reţeaua din Exemplul 1.1

Alegând drept vector de start (0, 0, 0, 0, 0, 0), rezultă


 (1) 1 (0) (0)

 u 1 = (u2 + u3 ) = 0
4



1

(1) (0) (0)

u2 = (0.1 + u4 + u1 ) = 0.02500





 4

 u(1)
 1 (0) (0) (0)
3 = (u1 + u4 + u5 ) = 0

4
 u = 1 (u(0) + 0.2 + u(0) + u(0) ) = 0.05000
 (1)
4
4 2 6 3




1 (0)

(1) (0)

u5 = (u3 + u6 + 100) = 25





 4

 (1) 1
 u6 = (u(0) (0)
4 + 0.3 + 100 + u5 ) = 25.07500,

4

5
iar pentru iteraţia a două avem

 (2) 1 (1) (1)

 u 1 = (u2 + u3 ) = 0.00625
4



1

(2) (1) (1)

u2 = (0.1 + u4 + u1 ) = 0.03750





 4
 u3 = 1 (u(1)

 (2) (1) (1)
1 + u4 + u5 ) = 6.25625

4
 (2) 1
 u = (u(1) + 0.2 + u(1) + u(1) ) = 6.32500
4
4 2 6 3




1 (1)

(2) (1)

 u5 = (u3 + u6 + 100) = 31.26875




 4
 u6 = 1 (u(1)

 (2) (1)
 + 0.3 + 100 + u5 ) = 31.33750.
4 4

1.2 Problema parabolică

Ne propunem să rezolvăm problema parabolică
∂T ∂ 2T
= , (x, t) ∈ intD,
∂t ∂x2
T (x, 0) = f (x), x ∈ [0, 1],
T (0, t) = g(t), T (1, t) = ḡ(t), t > 0,

unde T este un operator de c;asă C4 pe domeniul D = {(x, y)|t ≥ 0, x ∈

[0.1]}, iar f , g, ḡ sunt funcţii date.
Conisderăm o reţea cu pasul h pe axa Ox şi k pe axa Ot, cu nodurile
(xi , tj ), xi = ih, yj = jk.
Ca şi ı̂n cazul problemei eliptice, ne propunem să găsim aproximări ale
derivatelor parţiale ce apar ı̂n problema parabolică formulată mai sus. Simi-
lar cu metoda descrisă la problema eliptică, avem
∂ 2 T 

Ti−1,j − 2Tij + Ti+1,j
2
= . (3)
∂x i,j  h2

Din necesităţi impuse de forma domeniului D, pentru derivata ı̂n raport

cu t avem nevoie de o formulă de tipul celei care va fi descrisă mai jos.
Vom dezvolta ı̂n serie Taylor funcţia T (xi , ·), ı̂n jurul lui tj :
t − tj ∂T
T (xi , t) = T (xi , tj ) + (xi , tj ) + 0(t − tj ).
1! ∂t
6
Considerând t = tj+1 , rezultă
k ∂T
T (xi , tj+1 ) = T (xi , tj ) + (xi , tj ) + 0(k),
1! ∂t
aşadar

∂T  Ti,j+1 − Tij
= + 0(k),
∂t (i,j)
 k

deci aproximăm prin


∂T  Ti,j+1 − Tij
= . (4)
∂t (xi ,tj )
 k

Folosind formulele (3) şi (4) ı̂n ecuaţia iniţială, rezultă

Ti,j+1 − Tij Ti−1,j − 2Tij + Ti+1,j
= ,
k h2
k
de unde se obţine, după ce notăm r = ,
h2
Ti,j+1 = rTi−1,j + (1 − 2r)Tij + rTi+1,j .

Exemplu 1.2. Fie

∂T ∂ 2T
= , (x, t) ∈ intD,
∂t ∂x2
T (x, 0) = x(1 − x), x ∈ [0, 1],
T (0, t) = 0, T (1, t) = 0, t > 0.
1
Rezolvaţi această problemă folosind metoda reţelelor, alegând h = şi
3
1
k = . Efectuaţi două iteraţii ”temporale” (determinaţi valorile ı̂n nodurile
36
2
de la momentul t = ).
36
1
Aici r = , deci formula se scrie
4
1 1 1
Ti,j+1 = Ti−1,j + Tij + Ti+1,j ,
4 2 4
7
 Figura 3: Reţeaua din Exemplul 1.2

care, pentru j = 0 devine

1 1 1
Ti1 = Ti−1,0 + Ti0 + Ti+1,0 .
4 2 4
Pentru i = 1, respectiv i = 2 rezultă
1 1 1
T11 = T00 + T10 + T20
4 2 4
1 12 12 1
= ·0+ + = ,
4 29 49 6
respectiv
1 1 1
T21 = T10 + T20 + T30
4 2 4
12 12 1 1
= + + ·0= .
49 29 4 6

8
 2
Pentru momentul , considerăm j = 1, obţinând
36
1 1 1
Ti2 = Ti−1,1 + Ti1 + Ti+1,1 .
4 2 4
Pentru i = 1, respectiv i = 2, avem
1 1 1
T12 = T01 + T11 + T21
4 2 4
1 11 11 1
= ·0+ + = ,
4 26 46 8
respectiv
1 1 1
T22 = T11 + T21 + T31
4 2 4
11 11 1 1
= + + ·0= .
46 26 4 8