STRUCTURI

DEMOGRAFICE
Gâdei Giullya- Miruna
 Structura populației unui anumit
teritoriu reprezintă o anumită

Structura diferențiere calitativă a acesteia, pe

baza unor criterii care au în vedere
Populației elemente de natură lingvistică,
religioasă, rasială, vârstă, profesională,
mediu de viață, etnică.
A. Structura Lingvistică

Populația Terrei vorbește un număr mare de limbi

care pot fi reunite în mai multe familiilingvistice; acestea
cuprind mai multe grupe, fiecare cu limbile și dialectele
lor. În prezent, se consideră că există peste 3 000 de
limbi vorbite și peste 6 000 de dialecte. Acesteas arată
marea varietate etno- lingvistică a populației Terrei.
 B. Structura Religioasă

Lumea contemporana se caracterizeaza si printr-o diversitate a credintelor religioase. Ele au origini istorice, au evoluat
de-a lungul timpului si au o importanta influenta asupra oamenilor. Principalele religii actuale sunt:

■ Crestinismul, care cuprinde mai multe grupe de persoane: catolici, ortodocsi, protestanti (acestia din urma fiind
luterani, calvini sau anglicani) si cateva grupuri mai mici (crestini egipteni, denumiti „copti” si crestini etiopieni).
Catolicii predomina in Europa Latina (Franta, Spania, Italia, Portugalia), America Latina, dar se intalnesc si in alte tari
europene (Irlanda, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Lituania), in SUA (indeosebi in nord-est), Canada, Africa si Australia.
Centrul catolicismului este Roma, unde se afla statul papal (Vatican).
Ortodocsii (cu originea in Imperiul bizantin) sunt raspanditi in sud-estul si estul Europei (greci, romani, bulgari, sarbi,
ucraineni, bielorusi, rusi). Centrul lumii ortodoxe este considerat Constantinopole (Istanbul).
Protestantii sunt mai numerosi in Germania si tarile nordice (unde se numesc luterani), in Anglia (unde se numesc
anglicani), in Scotia si Elvetia (unde sunt denumiti calvini), precum si in SUA (unde exista si alte ramuri neoprotestante
reprezentate de baptisti, presbiterieni s.a.), Canada, Australia, Africa.
■ Islamismul cuprinde doua mari grupe de oameni: suniti (cea mai mare parte) si siiti; religia islamica
se mai numeste si „mahomedana” sau „musulmana”.
Dintre musulmani, siitii predomina in Iran (centrul religios fiind Qom), dar pe ansamblul lumii islamice
sunt minoritari, iar sunitii se intalnesc, in restul lumii islamice (Turcia, tarile arabe din Africa si Asia, tarile
din Asia Centrala - Kazahstan, Uzbekistan s.a. - Bangladesh, Pakistan etc); pe langa principalul centru
religios al islamului (Mecca) exista si alte centre islamice regionale (Fez, Medina, Islamabad).
Islamismul s-a extins sensibil in ultimul timp la state foarte populate (Nigeria, Indonezia) si in tari
africane sau asiatice care nu aveau anterior aceasta religie.

■ Budismul (predominant in China, dar originar din India) si hinduismul (predominant in India)
sunt religiile celor mai numeroase popoare. Principalele centre religioase sunt Lhassa si Benares.

■ Religiile etnice orientale cuprind confucianismul, taoismul (ambele mai frecvente in China) si
sintoismul (in Japonia).
■ Iudaismul este religia evreilor, iar principalul centru religios este Ierusalim.

■ Animismul este mai frecvent in Africa, dar se intalneste si la populatiile aborigene din
America, nordul Asiei, Australia si Noua Guinee.

Este interesant de subliniat ca religia si structura religioasa a populatiei unui anumit

teritoriu influenteaza foarte multe elemente ale vietii social-economice si politice ale lumii
contemporane.
 C. Structura Rasială

Exista încă ideea simplistă că rasele reprezinta grupuri umane obiective, ca subdiviziuni
majore ale populatiei planetei noastre; se considera ca exista grupuri rasiale cum ar fi rasa alba
(sau europoida), rasa galbena (sau mongoloida), neagra (sau negroida). In realitate, omenirea
este formata dintr-o singura specie (sau rasa).
Analiza genetică a diferitelor populații a pus ăn evidență un lucru foarte clar: unitatea lor
sub aspectul genelor, că elemente determinante în transmiterea caracteristicilor ereditare ale
oamenilor. Dacă genele sunt aceleași, diferă însă combinația acestora la diferite populații.
Prezența acestor gene comune arată existența, pe termen scurt, a unei populații ancestrale
comune (cu o vechime apreciata la aproximativ 200.000 ani). Migrațiile din zona originară
comună sunt responsabile de repartiția acestor gene și de modul lor de combinare. Diversitatea
caracteristicilor exterioare, realizată sub influența factorilor mediului de viață, nu corespunde
unei diversități genetice.
 D.Structura pe grupe
de Vârstă
Grupele de varsta, luate frecvent in considerare, sunt urmatoarele:
a) sub 15 ani;
b) intre 15 si 60 ani;
c) peste 60 ani.

Ca limită a populației tinere se consideră, uneori, și vârsta de 20 ani.

Mărimea grupelor extreme genereaza existența a două tipuri de țări cu populații opuse:
-țări cu populație tânără în care ponderea populației sub 15 ani este mai mare de 40% (țările
africane, țările din Asia de Sud-Vest si din Asia de Sud, țări din America Centrala);
-țări cu populație îmbătrânită, în care proporția tinerilor este mai mică de 20% și a persoanelor
vârstnice trece de 10% (sunt indeosebi țări europene).

Fenomenul cel mai important pentru anumite țări este „îmbătrânirea demografică”, adică
schimbarea ponderii proporțiilor vârstelor mici în favoarea celor vârstnice.
 Expresia raportului dintre vârste și numărul de persoane pentru fiecare
grupa de vârstă sau contingent, pe sexe (masculin si feminin) este o
reprezentare grafică foarte sugestivă, denumită piramida vârstelor.
Piramida vârstelor redă istoria populației pe aproape un secol.

Un fenomen foarte interesant, pentru majoritatea țărilor, este

preponderentă, la vârstele mici, a populației masculine față de populația
feiminina. Acest lucru este datorat faptului că în fiecare an se nasc mai mulți
băieți decât fete, fenomen vizibil pentru țara noastră prin analiza datelor.
E. Structura Populației
pe Medii
În prezent, se consideră că populația urbană reprezintă peste jumătate din
totalul populației mondiale(56% în 2004).
Ponderea populației urbane a crescut în ultimele două secole și s-a dublat
la fiecare 50 de ani. Creșterile cele mai mari s-au înregistrat în ultimele
decenii, îndeosebi în țările ”lumii a treia”, datorită exodului populației
rurale spre orașe.
F. Structura Profesională

Din totalul populației, o parte este ”activă”, iar din aceasta o

parte este ocupată într-o activitate propriu-zisă (spre deosebire de
cea neocupată).
Structura profesională a populației redă din totalul populației
ocupate, numeric sau proporțional, acea parte caracteristică
fiecăruia dintre cele trei sectoare economice:
-sectorul primar (agricultură, silvicultură, pescuit etc.)
-sectorul secundar (industria și construcțiile)
-sectorul terțiar (comerț, transport și alte servicii).
 Ponderea populației din sectorul primar are cele mai mari valori (între 50-
90%) în țările în dezvoltare și subdezvoltare.
Sectorul secundar are ponderi mai mari în țările dezvoltate sau în curs de
dezvoltare (20-35%).
Sectorul terțiar are cele mai mari ponderi (50-70%) în țările cele mai
dezvoltate.