Ana Blandiana, Face oricine ce vrea

În grădina mea, şirete, Profitând că nu-s un zbir,

Piersicile-s violete, A crescut şi-un fir de pir;

Iar prunele, şi mai şi, Şi, văzând că-i slobodă,

S-au făcut portocalii; Creşte-n voie-o lobodă;

Căţăraţi cu mult dichis, Ba, ceea ce-i prea de tot,

Strugurii cresc în cais; Se întinde şi-un troscot;

Castraveţii, cum să spun, Iar un dovlecel grăbit

Au pornit să urce-n prun; Sare gardul ilicit.

Pe-o tulpină de mărar, Ce să fac? Tot ce se poate

Se roşeşte-un gogoşar; Că-i prea multă libertate.

Sub o frunză de măcriş, Mi-a spus mie o furnică:

Creşte-o floare pe furiş; Multă libertate strică.

Sub o tufă de urzici, Iar o viespe rea de gură

Ziua doarme-un licurici; Mi-a spus că-i harababură.

Sub un fir de caprifoi, Dar nu vreau să schimb nimic,

Stă şi toarce un pisoi; De aceea şi eu zic:

La umbră de pătrunjel, Uite că-n grădina mea

Doarme dus şi un căţel; Face oricine ce vrea.
Gheorghe Tomozei, Legenda cărţii
Îmi umplui, găsii cu cale,
filele, cu animale.
Parcă mă cuprinde frica
răsfoindu-mi cărticica.
Dintre rimele perechi
coame cresc şi sar urechi,
şi-ntre stihuri se înnoadă,
negru câte-un fleac de coadă,
şi când gata-s s-o deznod,
şoareci titlurile-mi rod,
şi pe fiecare coală
se semnează cu cerneală.
Nu mai ştiu de-s autor,
cartea e a mea? a lor?
Dacă se mai bat şi rag
dau din umeri, mă retrag
şi sub toamnă şi sub stele
fac o carte fără ele,
care, chiar de e frumoasă
pare o pustie casă.
Fără mare tărăboi
vin cu toatele-napoi.
Eu le dojenesc, tăcut.
... Şi o luăm de la-nceput...
Gheorghe Tomozei, Poveste
Dacă Pară s-ar da peste cap
de trei ori, dintr-o dată
s-ar preface neapărat
într-o gingaşă fată.
Mărul domnesc de-ar face la fel
o odraslă de crai s-ar ivi,
cu păru-auriu şi tras prin inel,
logodnic al fetei din miazăzi.
Naş le-ar fi Pepene împăratul,
cu-mpărătiţa lui Nuca,
fiica lui cneaz Gutuie Întunecatul
cu barba cât e uluca.
Strugure ar fi vornicel
care nimeni nu e să-i semene,
neştiind să aleagă, de fel,
pe cea mai frumoasă dintre Cireşele
gemene.
Floarea-soarelui, ca soră-a miresii
ar îngriji de pocalele goale
şi de podoabele mesii:
frigărui şi sarmale.
S-ar chercheli Dovleac logofăt
rostogolindu-şi chelia, ici-colea
şi n-ar mai şti drumu-ndărăt
pân’ la muierea lui, Fasolea...
Vezi câte minuni în poveste încap
şi cum s-ar nunti până-n zori,
dacă poamele s-ar da peste cap
de trei ori?