Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DREPT INTERNAŢIONAL
PRIVAT
Anul IV, semestrul I
GABRIELA LUPŞAN
1
In continuare, vom folosi prescurtările „DIP” pentru expresia ”dreptul internaţional privat” și ”EE” pentru expresia
”element de extraneitate”.
Drept internaţional privat 11
Gabriela Lupşan Despre dreptul internaţional privat
Domeniul relaţiilor sociale care cad sub incidenţa ramurii DIP trebuie să fie
delimitate de alte relaţii sociale ce intră în domeniul de reglementare a altor
ramuri de drept. Astfel, dispoziţiile art. 2557 alin. (2) din Noul Cod civil 3
statuează că raporturile de DIP sunt raporturile civile, comerciale, precum și
alte raporturi de drept privat cu element de extraneitate. Este vorba, aşadar de
raporturi de drept civil, în sensul larg al cuvântului (unde putem să mai
adăugăm raporturile care privesc anumite instituţii din cadrul transporturilor
internaţionale, proprietăţii intelectuale, a comerţului internaţional).
Nu intră în această categorie raporturile juridice cu element străin din domeniul
dreptului public (drept administrativ, drept financiar, drept penal, drept
procesual penal), unde părţile se află într-o poziţie de subordonare juridică,
intervenind autoritatea statului român, şi pentru care judecătorul român nu
poate aplica, în principiul, legea străină, ci numai legea română.
Aşadar, obiectul DIP, ca ramură de drept, îl constituie raporturile juridice de
drept privat cu unul sau mai multe elemente de extraneitate.
Sarcina de lucru 1
1. Ce înţelegi prin elementul de extraneitate şi care este rolul lui într-un
raport juridic? Enumeră cinci exemple de elemente de extraneitate.
2. Plecând de la conţinutul art. 2586, art. 2587, art. 2597, art. 2600, art.
2618, art. 2633 și art. 2635 din Noul Cod civil, identifică cel puțin un
element străin pentru fiecare text în parte.
3
Corespondent al art. 1 alin. (2) din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat
(a fost publicată în „Monitorul oficial al României”, partea I, nr. 245 din 1 octombrie 1992), aplicabilă anterior intrării în
vigoare a Noului Cod civil.
Drept internaţional privat 13
Gabriela Lupşan Despre dreptul internaţional privat
- alţi autori (de exemplu, T.R. Popescu) chiar dacă recunosc că materia
condiţiei juridice a străinului constituie o premisă a conflictelor de legi, nu o
includ în DIP.
Sarcina de lucru 2
1. Care este domeniul dreptului internaţional privat român?
2. Defineşte dreptul internaţional privat.
3. În ce constă metoda conflictuală?
4. Enumeră câteva asemănări şi deosebiri dintre dreptul civil şi dreptul
internaţional privat.
Izvoarele interne ale DIP4 conţin, în cea mai mare parte, norme conflictuale și
norme materiale destinate să reglementeze raporturi juridice cu elemente de
extraneitate. Dintre acestea menţionăm următoarele:
- Constituţia României, care prevede principiile fundamentale ale politicii
internaţionale a României şi cuprinde norme care interesează DIP (de
exemplu, art. 5 cetăţenia, art. 7 românii în străinătate, art. 17 cetăţenii
români în străinătate, art. 18 cetăţenii străini şi apatrizii, art. 18 extrădarea şi
expulzarea, art. 25 dreptul la libera circulaţie);
- Noul Cod civil (art. 2557-2663) intrat în vigoare la fdata de 1 ocotmbrie
2011 și care a abrogat Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea
raporturilor de drept internaţional privat. De menționat că o mare parte din
conținutul acestei legi a fost preluată în Noul Cod civil;
- Noul Cod de procedură civilă, intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013
conţine reguli de DIP în cartea a VII-a, art. 1065-1133)
- Legea cetățeniei române nr. 21/1991;
- O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România5;
4
Prin izvor al dreptului internaţional privat se înţelege forma de exprimare a normelor juridice aparţinând acestei ramuri de
drept.
5
Publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 955 din 27 decembrie 2002 şi republicată cu modificări ulterioare în
Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008.
Drept internaţional privat 19
Gabriela Lupşan Despre dreptul internaţional privat
6
Publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 337 din 19 mai 2003.
7
Publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 89 din 14 mai 1997.
8
Publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 326 din 18 iunie 2001.
9
Publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 148 din 17 iulie 1991.
10
Publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 235 din 29 mai 2000.
11
Publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 436 din 3 septembrie 2000, a fost aprobată cu modificări prin
Legea nr. 323/2001 (Publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 342 din 27 iunie 2001).
12
Ratificată de România prin Legea nr. 361/2007, publicată în M. Of. nr. 895 din 28 decembrie 2007. Legea transpune
Decizia Consiliul 2003/93/CE din 12 decembrie 2002 autorizând statele membre, în interesul Comunităţii, să semneze
Convenţia de la Haga din 1996, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 48 din 21 februarie 2003.
Drept internaţional privat 20
Gabriela Lupşan Despre dreptul internaţional privat
Sarcina de lucru 3
1. Enumeră trei izvoare interne şi trei izvoare internaţionale ale dreptului
internaţional privat.
2. Pentru instituţia căsătoriei, identifică izvoarele de drept internaţional
privat.
3. Care este norma conflictuală cuprinsă în art. 2572 alin. (1) NCC?
Sarcina de lucru 4
1. Identifică structura normei conflictuale cuprinse în art. 2597 NCC,
respectiv în art. 3 alin.(1) din Regulamentul Roma I.
2. Cărei categorii de puncte de legătură (fixe sau mobile) aparţine fiecare
dintre puncte identificate din art. 2576, art. 2578, art.2589, art. 2613
NCC și art. 1083 NCPC?
3. Clasifică normele conflictuale prevăzute de art. 2587 alin.2, art. 2591
alin.2 teza a III-a NCC și art. 1065, art. 1078-1079, art. 1090 alin. 5
NCPC.
Rezumat
Prezenţa elementului de extraneitate– o împrejurare de fapt care apare în legătură cu
unul sau mai multe dintre elementele de structură ale raportului juridic şi datorită
căreia acel raport intră în legătură cu mai multe sisteme de drept - reprezintă
principalul factor de diferenţiere a raporturilor de drept internaţional privat faţă de
celelalte raporturile juridice. Izvorul conflictului de legi este tocmai elementul de
extraneitate. Atâta vreme cât lipseşte elementul de extraneitate, regulile dreptului
civil, dreptului comercial, de dreptul muncii etc., oferă soluţia asupra unui litigiu cu
privire la un raport juridic din sfera dreptului privat. În momentul în care apare un
element de extraneitate, se apelează la soluţiile dreptului internaţional privat.
Aşadar, dreptul internaţional privat este aceea ramură de drept alcătuită din
ansamblul normelor care reglementează relaţiile cu element de extraneitate, indicând
autoritatea competentă şi legea aplicabilă. În general, se admite că domeniul
dreptului internaţional privat include materiile privind conflictele de legi, conflictele
de jurisdicţii, condiţia juridică a străinului şi, sub anumite aspecte, şi cetăţenia.
Integrarea europeană a României determină ca, în anumite domenii, instrumentele
europene să aibă aplicabilitate directă și prioritară.
Normele conflictuale şi normele materiale alcătuiesc conţinutul reglementării
dreptului internaţional privat. Comparativ, între normele conflictuale şi cele
materiale există asemănări, întrucât fac parte din sistemul de drept al forului şi
reglementează raporturile de drept internaţional privat. Între ele există şi deosebiri,
sub aspectul structurii, al sferei de aplicare, dar şi al succesiunii aplicării, deoarece
norma conflictuală are un caracter prealabil faţă de cea materială.
Spre deosebire de regula potrivit căreia orice normă juridică, inclusiv norma
materială, are trei elemente - ipoteza, dispoziţia şi sancţiunea - norma conflictuală,
specifică dreptului internaţional privat, prezintă în structura sa numai două elemente,
şi anume: conţinutul şi legătura. Legătura normei conflictuale se concretizează în
punctul de legătură, datorită căruia se realizează localizarea raportului juridic într-un
sistem de drept. Ori de câte ori forul urmează să determine legea competentă să
cârmuiască raportul juridic cu un element de extraneitate, trebuie să aplice propria
normă conflictuală.
Teste de autoevaluare
1. Doi cetăţeni români se căsătoresc la sediul Ambasadei României din Franţa.
Elementul de extraneitate este:
a) locul încheierii căsătoriei;
b) nu există nici un element de extraneitate;
c) calitatea ofiţerului de stare civilă.
Bibliografie minimală
Filipescu, P., Filipescu, A.I. (2007). Tratat de drept internaţional privat. Ediţie
revăzută şi adăugită. Bucureşti: Universul Juridic, pp. 19-71.
Macovei, I. (2011). Drept internaţional privat. București: C.H. Beck, pp. 1- 25.
Sitaru, D. Al. (2013). Drept internaţional privat. Bucureşti: C.H. Beck, pp. 1-
55.
Stănescu, Ş. Al. (2008). Drept internaţional privat. Practică judiciară.
Bucureşti: Hamangiu, speţele nr. 1 şi 2, pp. 1-6.
Buglea, Claudiu-Paul (2013). Drept internaţional privat: din perspectiva
reglementărilor europene aplicabile în domeniu și a noului Cod civil român.
Bucureşti: Universul juridic, pp. 3-35.