Viaţa lui Caesar şi semnificaţia sa

Gaius lulius Caesar s-a născut la 13 iulie - în acea vreme luna respectivă se numea Quintilis -
desigur în 101 î.e.n. şi a murit la 15 martie 44 î.e.n. 1 . în aceşti cincizeci şi şapte de ani, el a
străbătut o existenţă fascinantă, presărată de numeroase dificultăţi, pe care a ştiut să le înlăture cu
iscusinţă, ca să atingă culmile puterii şi ale gloriei, până ce adversarii săi au izbutit să-l doboare şi să
curme o viaţă teribilă în atâtea privinţe.
Aparţinea unei venerabile familii patriciene şi "troiene" ale Romei. într-adevăr ginta lulia, deşi nu
jucase un rol proeminent în istoria Romei, pretindea că descinde din lulus, fiul descălecătorului
troian Enea şi nepotul zeiţei Venus.
Caesar a primit o educatie aleasa, mai intai de la mama sa, apoi de la profesorul M. Antonius
Gnipho. Se spune ca avea o dictie perfecta, scria foarte corect in latina si greaca si avea talent
literar.
Facea exercitii fizice grele, ii placea  inotul si era un calaret foarte priceput.
Cariera sa a inceput dupa razboiul civil, in timpul dictaturii lui Sylla, care l-a prigonit pe Caesar. De
aceea a plecat in Asia, unde si-a desavarsit educatia in ale razboiului si a diplomatiei.

In anul 68  î.Hr., dupa moartea dictatorului  Sylla, Caesar se apropie de Pompeius, fiind ales
questor. Popularitatea i-a crescut din ce in ce mai mult, dar a crescut si ambitia sa. De aceea s-a
implicat in disputele si intrigile de la Roma, dovedind reale calitati de politician.

In 64 î.Hr. reuseste sa fie ales mare pontif. Gruparea sa politica, partidul popularilor, devenea tot
mai puternica.

Devenit guvernator al provinciei Spania, Caesar si-a demonstrat calitatile de militar si de

administrator, care l-au facut un candidat de seama la functia de consul. Pentru a deveni o figura
politica puternica la Roma, Caesar avea nevoie de aliati puternici, iar cei mai potriviti erau Crassus
si Pompei.

In 59 î.Hr. Caesar, Crassus si Pompei formasera un triumvirat, iar Caesar, in acest an, este primul
care trage foloasele, devenind consul.

In calitate de consul, Caesar a stiut sa indeparteze neincrederea senatorilor, dar si-a atras si simpatia
poporului prin masurile luate. Si-a facut chiar si propaganda, printr-un soi de stramos al ziarelor de
astazi. A hotarat ca un magistrat sa faca un rezumat al noutatilor zilnice, pe care sa le scrie pe tablite
de lemn vopsite in alb si asezate in diferite locuri din oras – Acta diurna populi romani. Sprijinit de
aliatii sai, a luat si masuri in domeniul agricol, care i-au sporit popularitatea, ca si in domeniul
organizarii provinciilor.

Dupa terminarea mandatului , senatorii doreau trimiterea lui Caesar in provincii neinsemnate, ca sa-l
indeparteze de putere. Acolo, Caesar nu putea decat sa aiba grija de paduri si drumuri, lucru care nu
era deloc pe placul sau. Dupa manevre abile si cu sustinerea lui Pompei si Crassus, a reusit sa obtina
provinciile Gallia Cisalpina, din nordul Italiei, si Illyria. A avut grija si ca urmasii sai in functiile 
importante sa-i fie prieteni, mai ales dintre tribuni. Dupa aceea, a plecat linistit in Gallia, hotarat sa-
si sporeasca faima.

La 15 aprilie, 56 î.Hr., dupa lupte cu triburile din Gallia, Caesar era ingrijorat de tulburarile de la
Roma, de aceea si-a chemat tovarasii din triumvirat la o intalnire, la Luca, la frontiera Galliei
Cisalpine. Nu se stie exact ce s-a discutat, dar Caesar a reusit sa-i impace pe Crassus si Pompei,
intre care izbucnisera neintelegeri. Caesar primea Gallia pe inca cinci ani dupa expirarea
mandatului, adica pana in anul 49 î.Hr. Pompei si Crassus urmau sa devina consuli in 55, iar apoi
primeau Spania, respectiv Syria.
Devenit consul în 59 î.e n., Caesar loveşte în aristocraţie, în forţele tradiţionaliste, anihilează
complet influenţa colegului său de consulat, Bibulus, şi obţine un proconsuiat în Gallia Cisalpină, de
unde trece, în anii următori (58-50 î.e.n.), la cucerirea Galliei libere. Lunga şi dificila sa campanie
de cucerire a întregii Gallii a îmbrăcat o semnificaţie deosebită. Pe de altă parte, Caesar înţelegea
primejdia pe care o reprezenta tendinţa gallilor liberi de a accede la lumea civilizată sau "locuită",
la oikoumâne. Totodată s-a arătat că războiul gallic a accelerat ruinarea republicii şi a pregătit la
Roma instituirea regimului monarhic, de tip imperial.
După ce a desăvârşit cucerirea Galliei, Caesar a pornit spre sud, pentru a triumfa într-un război civil
al cărui pretext a fost o dispută juridică prilejuită de drepturile tribunilor plebei. După ce a ocupat
Roma însăşi, Caesar şi-a zdrobit succesiv adversarii republicani şi pompeieni.
Ca dictator al Romei, Caesar a înfăptuit reformele anterior consemnate, care urmăreau în ultimă
instanţă instaurarea unei monarhii de inspiraţie elenistică. De altfel Caesar a dat numele său
împăraţilor romani, care vor domni după 27 î.e.n. şi altor monarhi de mai târziu, precum Kaiser-ul
german şi ţarul rus.
Reintors la postul sau, Caesar a intreprins o expeditie scurta in Insulele Britanice, fiind nevoit sa
revina in Gallia datorita tulburarilor de aici.
In 54 î.Hr. a facut inca o expeditie, cu aceleasi rezultate ca si in prima, motiv pentru care Caesar nu
a mai atacat Britannia. A infrant triburile rasculate din Gallia si a trecut Rinul, pentru a nu permite o
alianta a gallior cu triburile germane.
In 53 î.Hr. Crassus moare in luptele din Asia, relatia lui Caesar se racisera si triumviratul se
destrama.
Galli se rascoala impotriva lui Caesar, hotarati sa ii aluge pe romani din Gallia, planurile acestora au
fost spulberate, Caesar iesind victorios din luptele cu acestia. Infrangerea gallilor a sporit si mai
mult puterea lui Caesar dar Pompei avea si el planuri de marire si se afla la Roma, avand de partea
sa Senatul. Intre cei doi fosti aliati a izbucnit razboiul
In anul 49 î.Hr. Pompei este infrant de legiunile lui Caesar. In acest razboi, Caesar ar fi spus
celebrele cuvinte "Zarurile au fost aruncate" (in lat. Alea iacta est).

Totuşi duşmanii lui Caesar l-au ucis în senat, la idele lui martie 44 î.e.n. Acest dictator, acest general
excepţional ca valoare, acest "monstru" genial, de altminteri abil şi prudent la nevoie, acest vizionar
neobişnuit beneficia şi de o solidă formaţie literară. Opera sa este foarte concludentă în acest sens.
Opera lui Caesar
Această operă a fost destul de amplă, dar, din nefericire, numeroase lucrări s-au pierdut. Ştim printre
altele că Caesar a compus diverse poeme, de pildă în timpul deplasărilor, pe care i le impuneau
campaniile lui militare). Printre altele, a alcătuit un poem intitulat "Drumul", /fer., pe când călătorea
de la Roma spre Hispania. De asemenea se pare că a scris tragedia "Edip", Oedipus, şi o culegere de
anecdote şi vorbe de spirit.
A rostit numeroase discursuri, cu un caracter politic sau reprezentând elogii funebre, dintre care s-au
păstrat puţine fragmente. De asemenea, în 45 î.e.n., pe când organiza pregătirea bătăliei de la Munda
(unde au fost înfrânţi ultimii republicani) a alcătuit un Anticato, în două cărţi, în care riposta cu
vigoare critică deosebită elogiilor aduse de Cicero lui Cato din Utica. Mai important este tratatul
gramatical "Despre analogie*, De analogia, în care definea elocinţa drept "alegerea cuvintelor") şi
se pronunţa, pe un ton intransigent, pentru o scriitura pură, congruentă principiilor enunţate de
analogişti. Se ocupa de diverse aspecte ale gramaticii latine. De asemenea, Caesar a întreţinut o
intensă corespondenţă, din care s-au conservat numai câteva scrisori trimise lui Cicero şi inserate în
culegerea epistulelor acestuia. Dar esenţială este opera istoriografică, de memorialist de război,
alcătuită de Caesar şi ajunsă până la noi. Este vorba de Commentarii, relativi la campania
întreprinsă de Caesar în Gallia şi la războiul civil, purtat împotriva republicanilor.
S-a presupus că, la moartea lui Caesar, exista un ansamblu unic de memorii de război, care se
intitula "însemnări despre faptele lui Gaius lulius Caesar", Gaii lulii Caesaris commentarii rerum
gestarum, şi era împărţit în zece sau mai degrabă nouă cărţi. Primele şapte cărţi narau războiul
gallic, an de an, încât fiecărei cărţi îi corespundea unul dintre anii perioadei 58-52 î.e.n. Cartea a
opta a prezentării campaniilor militare a fost adăugată de Hirtius, locotenentul lui Caesar, pentru a
asigura continuitatea memoriilor de război, a lega între ele narările celor două conflicte. Cartea a
noua - sau prima referitoare la războiul civil - înfăţişa confruntările militare ale anului 49 î.e.n. şi
corespundea cărţilor întâi şi a doua ale memoriilor prinvind contenciosul cu republicanii. într-
adevăr, contrar deprinderilor lui Caesar, două cărţi din Războiul civil narează evenimentele
survenite în cursul unui singur an. Iar cartea a doua a Războiului civil este mai scurtă - 44 de 211
capitole, faţă de 87 ale cărţii precedente - încât această compartimentare n-a fost probabil efectuată
de Caesar, ci de către editorii luii postumi. De altfel cartea a zecea a ansamblului memoriilor - a
treia din diviziunea actuală a Războiului civil -privea numai anul 48 î.e.n. 3 . "Războiul gallic",
adică Bellum Gallicum sau De belle Gallico, după descrierea Galliei şi a preliminariilor
conflictului, tratează în detaliu campaniile militare, cu bătăliile, mişcările de trupe, intrigile locale.
Cartea întâi prezintă riposta victorioasă dată orgolioşilor inamici ai Romei, în vreme ce a doua
dezvăluie clemenţa lui Caesar, care a succedat acestei riposte.
Unii cercetători au presupus că toate digresiunile din Războiul gallic au fost adăugate mai târziu de
secretarii lui Caesar sau de alte persoane. Ni se pare însă cert că ele aparţin lui Caesar, care se
interesa activ de etnografia popoarelor pe care le înfruntase.
Opera următoare, după criteriile actuale, Războiul civil, Bellum ciuile sau De bello ciuili, prezintă,
într-o lumina favorabilă lui Caesar, cauzele şi începuturile războiului dintre el şi forţele republicane,
primele etape ale acestuia. Datarea memoriilor a suscitat aprige controverse între cercetătorii operei
lui Caesar Se pare că Războiul gallic, în pofida diferenţierii riguroase a materiei pe ani, a fost
redactat ca o naraţie rapidă, numai în două luni şi la Bibracte, în Gallia, în noiembrie şi în decembrie
52 î.e.n. Publicarea a intervenit foarte iute, în legătură cu eforturile propagandistice ale partizanilor
lui Caesar şi cu dorinţa autorului de a anihila, la Roma, impresia nefavorabilă lui, pe care o crease
rebeliunea generală a gallilor şi adeziunea haeduilor la răscoală. Războiul civil a fost scris la
sfârşitul anului 45, când Caesar pregătea marea sa expediţie în Orient şi năzuia să elucteze de la
Roma orice opoziţie, orice tulburare politică, care ar fi putut să-i stânjenească demersul .
Desigur însă că memorialistul exaltă Roma şi misiunea ei de reconciliere a popoarelor. De fapt, la
începutul Războiului Gallic, Caesar caută să legitimeze extinderea imperiului Romei la scara
întregii lumi locuite. El elogiază virtuţile belgilor, cei mai bravi dintre galii, "pentru că ei sunt cei
mai izolaţi de traiul bun şi civilizat din Provincia romană" Negustorii romani ajung rar pe
meleagurile belgilor, ca să aducă mărfuri care să moleşească sufletele, în vreme ce conflictele
militare cu germanii îi călesc substanţial
. Nu credem că Caesar ar configura un elogiu al vârstei de aur a omenirii, al virtuţilor primitive.
Caesar de fapt afirmă că raporturile cu civilizaţia romană înlesneau cucerirea şi romanizarea altor
popoare. Dacă civilizaţia poate prezenta dezavantaje, ea este superioară datorită atributelor ei,
traduse de Caesar prin noţiunile de cultus şi de humanitas, încărcate de multiple conotaţii şi
tălmăcite liber prin "traiul bun şi civilizat". Civilizaţia îi face pe barbari mai umani
MESAJUL LUI CAESAR
Caesar şi-a clamat totdeauna fidelitatea faţă de legalismul politic, de mentalităţile tradiţionale, de
fides şi, parţial, chiar faţă de pietas. Stategia istoriografică a lui Caesar nu a fost niciodată naivă şi
elementară. Absenţa unei adevărate filosofii a istoriei nu echivalează cu superficialitatea viziunii
asupra realităţilor istoriografice. Caesar asumă o viziune subiectivă, care este însă profundă.
Istoricul oferă informaţii bogate asupra trăsăturilor anumitor popoare, informaţii ce la
individualizează şi le reliefează mărcile specifice. Pentru prima oară în istoriografoa antică, el
diferenţiază categoric pe germani de celţi. Bellum Gallicum constituie un document de o valoare
remarcabilă. Cum s-a arătat, această lucrare comportă un adevărat program de transformare a
Europei occidentale în folosul Romei . Deformarea istorică Macrosintaxa discursului istoric
caesarian evidenţiază un echilibru desăvârşit, o simetrie perfectă. Sobrietatea olimpiană a expresiei
pare să denote o obiectivitate foarte reală.
Caesar este de fapî primul autor latin, care mânuieşte cu dibăcie spaţiul şi timpul enunţurilor.
Distanţele reale sunt nesocotite sau minorate: ele sunt lungi sau scurte în funcţie de interesele lui
Caesar. Pe de altă parte, în Comentarii, se tinde spre perceperea spaţiului şi a timpului ca lungi, când
evenimentele se desfăşoară în defavoarea Romei şi scurte, dacă, e contrario, acţionează spre binele
ei.
 Referat
Tema: Oameni ilustri ai
Romei antice – Caesar

Student:Viscun Roxana
Profesor:Cemirtan Claudia
Chisinau 2019