Incepand de la faptul că limba și gândirea nu sunt fenomene identice, ambele apartin

sistemului intellectual, repectiv sunt strâns legate între ele și interactionează. limbajul este ca
aspectul exterior al gândirii, iar gândirea latura lui interioară.
În timp ce vorbim, există un control al gândirii care supraveghează ceea ce spunem, pentru a fi coerenţi
şi logici.

Vorbirea se începe cu un gând, acesta este urmat de rostirea unor sunete. Sunetele se
transpun în foneme. Când fonemele sunt combinate în mod adecvat, logic, cu ajutorul
gandirii, le percepem/ formăm cuvintele, care mai apoi formează o propoziție logică.

La inceput cuvintele nu spun nimic copilului , sunt doar sunete care il face sa fie atnt,. Insa
odata dezvoltarea acestuia, el incepe sa asocieze cuvintele cu obiecte reale astfel se
contureaza operastiile gandirii.

Cel mai bine, Legătura dintre gândire şi limbaj se evidenţiază şi în situaţiile în care diferite perturbări
ce se pot produce în cadrul unuia. Spre exeplmu bolile psihice se manifestă şi prin dificultăţi ale
comunicării.