Sunteți pe pagina 1din 10

Universitatea din Bucuresti Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei Departamentul pentru Pedagogia Invatamantului primar si prescolar Disciplina :Fundamentele

psihologiei Student: Preda Mariuca Anita\ grupa 104

Interactiunea dintre gandire si limbaj

SCURTA CARACTERIZARE PSIHOLOGICA A GANDIRII

Gandirea este procesul cognitiv complex care, prin intermediul abstractizarilor si generalizarilor coordonate in actiuni mintale, extrage si prelucreaza informatii despre insusirile esentiale si necesare ale obiectelor si fenomenelor si despre relatiile lor determinative,in forma conceptiei judecatilor si rationamentului. Gandirea este un proces cognitiv specific uman, un atribut distinctiv al omului fata de celelalte vietuitoare. Numai datorita gandirii , omul poate stabili legaturi informationale cu insusirile de profunzime ale obiectelor si fenomenelor cu care intra in contact sau se confrunta. Gandirea da comportamentului uman caracter anticipativ, rational si eficient . Ea este cea mai importanta componenta a intelectului uman, pentru ca pe deoparte poate atinge ea insasi niveluri inalte de manifestare iar pe de alta parte influenteaza semnificativ celelalte componente ale intelectului uman. Sub influenta gandirii au loc urmatoarele fenomene:
1

memoria devine logica; imaginatia ajunge la rezultate superioare; limbajul isi creste rolul in comunicare; pentru inteligenta gandirea este componenta principala; influenteaza semnificativ procesele senzoriale afective si pe cele voluntare; sub influenta gandirii perceptia se transforma in observatie.

Gandirea , spre deosebire de procesele senzoriale, reflecta insusirile de profunzime ale obiectelor si fenomenelor, acelea care sunt esentiale si necesare si care le fac sa existe ca atare in realitate. Ea se refera la legaturile cauzale dintre fenomene si poate cuprinde infinitul.Legaturile cu aceste insusiri si relatii profunde nu se fac direct ci mijlocit, prin intermediul altor procese psihice si informatiile pe care acestea le furnizeaza, astfel: informatii senzoriale si perceptive ce vor fi prelucrate de gandire pana ce se ajunge la cele esentiale si necesare; informatii pastrate in memorie si reactualizate; rezultate ale actelor de gandire anterioare care sunt din nou complex prelucrate; informatii care sunt oferite viitorului,posibilului,probabilului. de imaginatie asupra

Pentru a prelucra toate aceste tipuri de informatii gandirea se foloseste de limbaj, iar aceasta prelucrare se realizeaza cu ajutorul unui ansamblu de operatii specifice gandirii si anume: analiza; sinteza; comparatia;
2

clasificarea; abstractizarea; generalizarea; concretizarea.

Operatiile gandirii nu functioneaza separat ci in legatura unele cu altele formand structurile operatorii ale gandirii si anume: 1. Notiunile stiintifice: sunt cele care caracterizeaza adevarata gandire umana; sunt unitati cognitive ale gandirii ce refleta insusirile necesare, esentiale si generale ale unei clase de obiecte sau fenomene; sunt produsul gandirii intregii societati si sunt apoi insusite de ceilalti oameni in cadrul activitatii de invatare scolara.

2. Intelegerea ca activitate a gandirii: consta in descoperirea legaturilor si insusirilor esentiale si necesare ale obiectelor si fenomenelor ,pe baza integrarii informatiilor noi in cele deja asimilate. 3. Rezolvarea problemelor: ca activitate principala a gandirii, presupune organizarea si desfasurarea actiunilor si activitatilor de gandire care transforma starile initiale(datele problemei) in stari finale(solutia). ROLURILE GANDIRII: are cea mai importanta functie informationala;
3

asigura intelegerea fenomenelor;

,explicarea

si

interpretarea

are o functie rezolutiva caracteristica numai ei; are cel mai mare rol in luarea deciziilor; este una dintre cele mai importante componente ale creativitatii contribuie la realizarea constiintei,caracteristica doar oamenilor.

)SCURTA CARACTERIZARE PSIHOLOGICA A LIMBAJULUI. Alaturi de atentie si vointa ,limbajul face parte din mecanismele reglatoare ale psihicului uman,el fiind mijlocul dominant de comunicare pentru fiinta umana. Definitie:limbajul este o functie psihica ce consta in utilizarea limbii si a tuturor resurselor ei de comunicare. Limba este totalitatea mijloacelor lingvistice (fonetice,lexicale si gramaticale) ce dispune de o organizare ierarhica potrivit unor reguli de ordonare(M. Zlate ,1994). Prin urmare, LIMBA este un instrument de comunicare elaborat de societate , in timp ce LIMBAJUL este activitatea individuala de folosire a limbii pentru comunicare(E.Verza,1987). Asadar , limba fiind un produs al vietii sociale ea are o dezvoltare in timp legata de existanta unei societati iar limbajul este o activitate individuala ce poarta amprenta personalitatii fiecaruia, fiind influentat de urmatorii factori: dezvoltarea psihica;

inteligenta; cultura; existenta unei aptitudini literare; existenta unor dorinte,aspiratii; existenta unor particularitati de pronuntie; viteza si ritmul vorbirii. Comunicarea prin limbaj este posibila deoarece omul se naste cu un aparat special de comunicare si pe de alta parte isi insuseste limba si o foloseste in mod constient si voluntar. Aparatul vorbirii are urmatoarele componente structurale si functionale: componente energetice(aparatul respirator si sistemul muscular aferent acestuia); aparatul fonator(coardele vocale); componente de rezonanta si modulare a sunetelor(cavitatea nazala si si cavitaea bucala); componenta autoreglatoare a functionarii componentelor anterioare reprezentata prin auzul verbal si centrii corticali.

Intre aceste componente sunt relatii functionale foarte complexe si conexiuni inverse autoreglatoare. Procesul de insusire a limbii incepe foarte devreme si presupune comunicarea cu cei din jur.

FUNCTIILE LIMBAJULUI SI IMPLICAREA LOR IN INVATAREA SCOLARA. 1. Functia de comunicare- este cea mai importanta si specifica limbajului.

2. Functia cognitiva- consta in implicarea limbajului in desfasurarea tuturor proceselor cognitive cu deosebire in realizarea gandirii. 3. Functia simbol reprezentativa- se refera la faptul ca atat cuvintele cat si structurile verbale sunt semnelele mentale pentru obiectele si fenomenele lumii reale. 4. Functia expresiva- antreneaza atat mijloacele verbale cat si pe cele non verbale comunicarea non verbala consta in acea modalitate de comunicare ce nu contine cuvinte sau simboluri sa le inlocuiasca(N.Hayes, S.Orrell, 1997).Principalele mijloace de comunicare nonverbala sunt: intensitatea vocii; intonatia; ritmul; viteza; accentele si pauzele in vorbire; contactul vizual; expresii faciale; gesturi; atingeri; proximitate spatiala; imbracaminte,etc. 5. Functia persuasiva-este cea de inducere la o alta persoana a unor idei si stari emotionale ,formele cele mai importanta de persuasiune fiind: parerea,sfatul,propunerea si rugamintea. 6. Functia reglatoare si autoreglatoare-impreuna cu functia de comunicare si cea cognitiva sunt considerate fundamentale. 7. Functia ludica.
6

8. Functia dialectica. II.c)FORMELE PRINCIPALE ALE LIMBAJULUI. Limbajul poate fi EXTERN si INTERN. 1. Limbajul extern se subdivide in limbajul oral si limbajul scris. ()1 a)Limbajul oral sau vorbirea apare inca din copilaria timpurie si se dezvolta si se manifesta toata viata.el beneficiaza de toate formele de expresie nonverbala:fonetice,semantice si extralingvistice.Formele limbajului oral sunt dialogul si monologul. Dialogul poate fi : adresativ,situativ si expresiv. Monologul poate fi: adresativ,proiectat,desfasurat si coerent. (1 )b)Limbajul scris consta in alegerea cuvintelor, unitatea textului si normarea gramaticala si ortografica.Limbajul scris , manifestat ca citire si scriere, se insuseste in scoala si are influente majore asupra limbajului oral.Scrisul este emisia verbala iar cititul este receptia verbala.(M. Golu) 2. Limbajul intern este asonor prescurtat si rapid El apare dupa varsta de 4-5 ani insa odata format influenteaza vorbirea si scrierea.Acest limbaj este considerat o vorbire cu sine si despre sine.Functiile principale ale acestui limbaj sunt : -functia cognitiva -functia de anticipare ,conducere si coordonare a limbajului oral si scris. DEOSEBIRI INTRE GANDIRE SI LIMBAJ O deosebire ar fi aceea ca ,gandirea in formele ei avansate, este specific umana iar limbajul poate fi intalnit si la alte vietuitoare.O alta deosebire ar fi aceea dupa pozitionarea centrilor nervosi situati in creier,nesesari dezvoltarii fiecareia. UNITATEA DINTRE GANDIRE SI LIMBAJ

Daca avem in vedere evolutia ontogenetica a individului uman,este usor de observat ca gandirea si limbajul sunt intr-o stransa unitate;copilul mic ce are un limbaj slab dezvoltat are o capacitate redusa de gandire( intelegere si solutionare de probleme ); maturizarea psihica a individului presupune un nivel crescand al celor doua fenomene psihice intrucat aceasta maturizare se realizeaza prin invatare,iar invatarea este activitatea complexa ce solicita participarea intregului SPU si in mod special a gandirii si limbajului ( cu toate formele sale: monologat,dialogat si colocvial ,scris si intern ). Aceasta inseamna ca invatarea este in esenta dobandirea capacitatilor operatorii in plan mental,operatiile luand nastere prin interiorizare datorita limbajului ,a actiunilor externe (dupa cum a demonstrat Jean Piaget ) . Legatura dintre gandire si limbaj se evidentiaza insa si in situatiile in care diferite perturbarii ce se pot produce in cadrul unuia,influenteaza negativ si pe celelalte; altfel spus,afectarea accidentala a mecanismului complex al gandiri ( intalnite in boli psihice ) se manifesta si prin dificultati ale comunicarii. Asadar,gandirea se formeaza si se dezvolta prin intermediul limbajului in absenta caruia ramane la un stadiu primitiv ( a se vedea cazurile de copii salbatici sau copiii surzi din nastere). Operatiile gandirii sunt transformari mintale ale obiectelor si fenomenelor care nu pot fi prelucrate decat prin intermediul limbajului: analiza ( desfacerea intregului in partile componente ) ca si sinteza ( refacerea intregului ) necesita urtilizarea limbajului; comparatia ( relevarea asemanarilor si a deosebirilor dintre obiectele gandirii pe baza unui criteriu),deasemenea,abstractizarea ( retinerea unor insusiri prin renuntare la altele) si generalizarea (formarea claselor pe obiecte si fenomene ) presupune interventia limbajului ca suport sau instrument pentru vehicularea semnificatiilor corespunzatoare. Intelegerea ,ca functie a gandirii ce consta in stabilirea de legaturi intre noile informatii si cele vechi,n-ar fi posibila fara sprijinul limbajului. Rezolvarea de probleme ( ca proces de mobilizare a resurselor psiho-nervoase pentru depasirea obstacolului cognitiv ), este regimul in care functioneaza, de regula, gandirea.Aceasta este imposibila in absenta verbalizarii care este prezenta pe tot parcursul sau in punerea problemei ( reformularea datelor), emiterea ipotezelor,intocmirea planului mental,rezolvarea propriu-zisa si eventual, verificarea.

La randul sau limbajul ,ca mijloc al tuturor fenomenelor psihice, deci si al gandirii,ar fi un simplu ambalaj, o forma fara continut ,daca nu ar dispune si de incarcatura semantica. Disocierea dinte gandire si limbaj ( care atrage atentia, prin contrast, tocmai asupra ingemanarilor lor ) se manifesta pregnant in invatarea ( mai bine zis "memorarea" ) mecanica ce se opreste la nivel formal, pur verbal, fara a patrunde prin intelegere ( deci prin gandire ) in esenta lucrurilor si fenomenelor. De aceea functiile ( rolurile ) esentiale ale limbajului, la nivelul SPU sunt inseparabile:functia de comunicare se realizeaza in unitate cu cea cognitiva si ambele sunt dependente de cea reglatorie.Functia persuasiva ( de convingere) ar fi imposibila in absenta rationamentelor.Functia dialectica a limbajului este implicata chiar in solutionarea conflictelor problematice ( apartinand gandirii ) . La nivelul personalitatii, limbajul,in toate formele sale,este un indicator cert al capacitatii intelectuale:bogatia vocabularului,corectitudinea gramaticala,cursivitatea logice,a flexivitatii si fluentei gandirii. In acelasi timp, dovada intelegerii deci a functionalitatii gandirii nu se poate face decat prin intermediul verbalizariisi exteriorizarii prin limbaj a ideilor. In concluzie, unitatea in interactiune ( reciproca ) a gandirii si limbajului poate fi considerata un punct de pornire cu rol central in intelegerea interdependentei tuturor fenomenelor in cadrul complexului sistem psihic uman si a integrarii acestuia in mediul socio-cultural care il conditioneaza.

BIBLIOGRAFIE: -TINCA CRETU --FUNDAMENTELE PSIHOLOGIEI,2005 -M ZLATE --INTRODUCERE IN PSIHOLOGIE,2000

-RITA L. ATKINSON&RICHARD C. ATKINSON,EDWARD E. SMITH,DARYL J. BEM --INTRODUCERE IN PSIHOLOGIE ,2002


9

10