Componentele intonației[modificare 

| modificare sursă]
După unii autori, intonația este compusă din trei elemente: accentul (deseori însoțit de o creștere a
intensității sunetului), înălțimea sunetelor și pauza dintre unitățile lingvistice[1].
În opinia lui Čirgić 2010, parametrii intonației sunt melodia propoziției/frazei, accentul cel mai
puternic din propoziție, care cade pe un cuvânt din rema acesteia, și pauza[4].
Pentru alți autori, de exemplu Barić 1997, intonația este linia melodică a propoziției/frazei, accentul
în sensul din definiția precedentă și pauza fiind considerate elemente prozodice aparte[5]. Toate
aceste trei elemente îndeplinesc împreună funcții pragmatice și sintactice pentru exprimarea unor
sensuri care nu ar putea fi exprimate fără ele, sau care participă la exprimarea lor împreună cu
mijloace gramaticale.
Melodia, termen preluat din muzică, adică intonația în sensul din definiția precedentă, este linia dată
de variația înălțimii sunetelor din sintagmă, propoziție sau frază. Unii autori precizează
componentele intonației considerate în acest sens, care ar fi după unii în număr de trei[6], după alții
de patru[7].
Nivelul de înălțime a sunetului este dat în primul rând de frecvența vibrației coardelor vocale, dar și
de tensiunea lor, care depinde de faptul dacă sunetul este accentuat sau nu. Cu cât frecvența
vibrațiilor este mai mare și cu cât accentul este mai puternic, cu atât sunetul este mai înalt. Se
disting, după unii autori, trei niveluri: grav, mediu și înalt[8][9]. Alți autori adaugă un al patrulea nivel,
acut (cel mai înalt)[7]. Nivelul depinde și de factori individuali. În general, la bărbați este mai grav, la
femei și copii este mai înalt. Alt factor individual este firea individului: la oamenii serioși, nivelul este
mai grav decât la cei veseli[8].
Intervalul dintre sunete este diferența de înălțime dintre ele. Poate fi foarte larg (peste 60%), larg
(40-60%), mediu (20-40%), îngust (10-20%) sau foarte îngust (sub 10%)[9]. Intervalurile pot fi
influențate de starea sufletească a individului: o stare de vioiciune implică intervaluri mai mari decât
una mohorâtă, care dă intonației un caracter monoton[8].
Direcția intonației se realizează la fiecare nivel de înălțime. Din punctul de vedere al direcției sale,
sunt trei tipuri principale de intonație: ascendentă, descendentă și uniformă. Rezultă și două tipuri
secundare din faptul că primele două pot fi brusc ascendentă, respectiv brusc descendentă.
Direcțiile bruște sunt asociate cu un interval mai mare, iar cele obișnuite cu unul mai mic[8]. Există și
direcții compuse: ascendentă-descendentă, descendentă-ascendentă, ascendentă-uniformă-
descendentă etc., inclusiv cu variantele lor bruște[9].
Unii autori mai adaugă o a patra componentă, curba melodică a intonației, care poate fi concavă
sau convexă[7].

Funcțiile intonației[modificare | modificare sursă]

Intonația are funcții pragmatice (numite și comunicative) și sintactice, iar aceeași funcție poate fi
realizată cu trăsături ale intonației diferite de la o limbă la alta

Funcții pragmatice
În primul rând, intonația distinge tipurile de propoziții considerate în sine: după scopul comunicării pe
cele enunțiative de cele interogative, iar după afectivitate, adică după atitudinea vorbitorului față de
ceea ce exprimă, pe cele exclamative de cele neexclamative[11]. Tipurile de intonație care le exprimă
sunt considerate fundamentale. De exemplu, în franceză, acestea sunt, din punctul de vedere al
direcției, următoarele[12]:

 enunțiativă – ascendentă într-o propoziție scurtă (nr. 3, numită de Delattre „finalitate”);

 interogativă – ascendentă într-o întrebare totală (la care se răspunde prin „da” sau „nu”) (nr. 5);
 exclamativă, inclusiv imperativă – brusc descendentă (nr. 9 și nr. 10).
 Tot din punct de vedere pragmatic, intonația exprimă diverse sentimente: mânie, indignare,
mirare, bucurie, rugăminte etc. (vezi mai sus propoziția nr. 9).
  Prin intonație se poate de asemenea sugera ceva ce nu se exprimă direct. De exemplu, o
propoziție imperativă ca  fr  Viens avec moi „Vino cu mine”, poate fi făcută cu ajutorul
intonației să fie în mod neutru imperativă, rugătoare, în mod amenințător imperativă etc. O
propoziție interogativă precum Tu n’as pas acheté de chocolat ? „N-ai cumpărat ciocolată?”
poate fi neutră sau să exprime și mirare sau decepție, în funcție de anumite trăsături ale
intonației. Și o propoziție enunțiativă, cum este Je n’ai pas encore terminé „Încă n-am
terminat” poate implica prin intonație: „Lăsați-mă să vorbesc”, „Din păcate n-am reușit să
termin”, „Crezi că e ușor?”, „Mă tem că mai am mult de lucru”, „E mai greu decât credeam”,
„Durează cât durează, așteptați!” etc.[14]
 Funcții sintactice[modificare | modificare sursă]
 Funcțiile sintactice ale intonației se manifestă la nivelul sintagmei, al propoziției și al frazei,
împreună cu accentuarea și cu pauza.
 În sintagmă și în propoziție
 Intonația și pauza exprimă uneori coordonarea sau subordonarea între propoziții juxtapuse,
fără a se putea preciza despre ce raport este vorba. Astfel,  fr  Cet homme est habile, il
réussira „Omul acesta este abil, va reuși” poate însemna Cet homme est habile, aussi
réussira-t-il „Omul acesta este abil, de aceea va reuși”, Cet homme est habile et il
réussira „Omul acesta este abil și va reuși”, Cet homme réussira parce qu’il est habile „Omul
acesta va reuși, pentru că este abil”[18].
 Tot intonația, accentul și pauza delimitează propoziția regentă de subordonata
atributivă sau circumstanțială intercalată în regentă, prin nivelul sonor mai înalt al ultimului
cuvânt al primului fragment al regentei și al ultimului cuvânt al subordonatei:  fr  La Finlande,
où il y a beaucoup de lacs, est un pays idéal pour la pêche „Finlanda, unde sunt multe lacuri,
este o țară ideală pentru pescuit”[12].
 Într-o frază cu propoziții având subiect comun, intonația și pauza arată în care dintre
propoziții este subiectul: Când a venit mama, s-a bucurat de ce a văzut vs. Când a
venit, mama s-a bucurat de ce a văzut[19].
 Intonația poate deosebi sensurile unei fraze prin aceea că provoacă sau nu o ruptură
(pauză) între regentă și subordonată:  fr  Il n’est pas parti parce qu’il avait peur (intonație
ascendentă cu nivelul maxim la pas, apoi descendentă până la sfârșitul frazei, fără pauză)
„N-a plecat pentru că i-a fost frică” vs. Il n’est pas parti, parce qu’il avait peur (intonație
ascendentă – pauză după parti – descendentă) „N-a plecat, pentru că i-a fost frică”[

Intonatia si viteza vorbirii

Intonatia

Multe persoane din tari diferite nu au o intonatie corecta pentru ca profesorul lor a avut o intonatie
incorecta.In multe situatii, sa fii monoton e mai bine decat sa ai o intonatie gresita.Cel mai rau e cand
cineva merge sus jos pentru fiecare cuvant. Un lucru pe care trebuie sa-l evitati este sa terminati pe
"inalt" la sfarsitul unei propozitii.

Ca sa corectati intonatia gresita, trebuie sa va amintiti sa incepeti "sus" si sa terminati "jos".Ve

recomandam sa mergeti la sectiunea pentru interviu si sa ascultati un fisier audio cu vorbirea unei
persoane engleze originale. Aceea este o intonatie corecta. Dupa ce ascultati fisierul audio inregistrati-va
propria voce si ascultati-o. Suna la fel? Daca nu, atunci faceti corectiile necesare.

Intonatia este relativ usor de corectat. Cu putin effort puteti sa va corectati intonatia. Daca aveti un
prieten vorbitor de limba engleza original puteti sa va corectati intonatia in catva lectii. Inregistrandu-va
vocea si apoi ascultand-o pare complicat dar o intonatie corecta e pentru totdeauna.

Au gost multi studenti care si-au corectat intonatia dupa 2 sesiuni mici. Sfatul nostru a fos la fel cu cel de
mai sus. Daca vreti sa aveti o intonatie corecta atunci urmati sfatul nostru.
Viteza vorbirii

O greseala comuna pentru persoanele care au devint fluent in engleza dar au pronuntie si intonatie
gresita, este viteza cu care vorbesc. Este dificil sa integeli persoanele care vorbesc prea relede pentru ca
nu au o intoantie si pronuntie perfecta. Aceasta este cea mai mare proble pe acre am vazut-o la
persoanele acre sunt confidente in vorbire.

Ca sa imbunatatiti comunicarea si sa auziti "scuzati" mai putin, este importanat ca viteza vorbirii sa fie
corecta. Pentru persoanele increzatoare, sfatul nostru este sa incetineasca si sa vorbeasca clar. Nu
amestecati prea mult cuvintele si fiti siguri ca faceti o pauza suficienta intre cuvintele care sunt greu de
pronuntat.