Curs nr 4

. Aspecte referitoare la exercitarea profesiei de auditor financiar

Activitatea de audit financiar se exercită de către auditorii financiari după ce au primit această
calitate, şi numai dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

- să aibă calitatea de auditor financiar;

- să fie membru – persoană activă – a Camerei;

- să îndeplinească condiţiile prevăzute de Regulamentul de organizare şi

funcţionare a Camerei Auditorilor Financiari;

- să aibă viza anuală, respectiv autorizaţia pentru exercitarea profesiei;

- să încheie contract cu clientul care să cuprindă obligatoriu clauza de

confidenţialitate.

În cazul în care Camera ia cunoştinţă de situaţia în care un auditor financiar activ, în timpul
exercitării profesiei, nu a îndeplinit cerinţele profesionale conform normelor de audit şi Codului privind
conduita etică şi profesională în domeniul auditului financiar, aceasta va sesiza autoritatea statului
competentă asupra acestor deficienţe şi va lua măsuri disciplinare împotriva auditorului financiar
respectiv. În situaţia în care autoritatea de stat sesizată solicită efectuarea unui al doilea audit financiar,
entitatea economică va lua măsurile necesare pentru a se confrunta, în cel mai scurt timp, dar înlăuntrul
unui termen ce nu va depăşi 6 luni de la data primirii de către entitatea economică a comunicării scrise.

Auditorii financiari pot fi în unele situaţii de incompatibilitate sau conflict de interese care pot
afecta negativ cerinţa fundamentală de independenţă în exercitarea profesiei de auditor financiar activ.
Astfel:

Auditorii financiari, membri activi ai Camerei, în exercitarea independentă a profesiei trebuie să

fie liberi şi percepuţi a fi liberi de orice constrângere care ar putea aduce atingere principiilor de
independenţă, obiectivitate şi integritate profesională.

Auditorii financiari activi, membri ai Camerei, nu pot să îşi exercite profesia de auditor financiar
la o entitate economică dacă sunt angajaţi ai acesteia ori dacă au relaţii care conduc la situaţii de
incompatibilitate sau conflict de interese.

Auditori financiari activi, nu pot desfăşura activităţi de audit financiar şi audit intern care
prejudiciază sau care pot prejudicia integritatea, obiectivitatea, independenţa ori reputaţia profesională,
astfel cum acestea sunt definite de Codul privind conduita etică şi profesională în domeniul auditului
financiar sau al auditului intern.
 Dacă pe durata exercitării profesiei auditorul financiar activ nu îndeplineşte condiţiile pentru
exercitarea acesteia, are obligaţia să renunţe imediat la îndeplinirea contractului şi să notifice clientului
asupra motivului renunţării la contract.

Activitatea profesională desfăşurată de către auditorii financiari activi se monitorizează de către

Cameră prin următoarele mijloace:

Auditorii financiari activi, membri ai Camerei, au obligaţia ca în exercitarea profesiei să

coopereze cu Camera şi să se asigure că toate persoanele în asociere cu aceştia cooperează cu Camera în
aplicarea legii, normelor şi regulamentului de organizare.

Auditorii financiari activi, membri ai Camerei, au obligaţia să conducă evidenţa corectă a

activităţii lor şi să prezinte Camerei toate datele şi informaţiile necesare pentru a permite acesteia să
desfăşoare în mod eficient procesul de monitorizare.

Auditorii financiari activi, au obligaţia de a întocmi şi de a prezenta Camerei, până la data de 31

martie a anului următor, raportul anual asupra activităţii pentru anul expirat.

Auditorii financiari persoane fizice active sau persoane juridice, care sunt angajaţi,
administratori sau acţionari ai unei firme de audit financiar şi nu efectuează această activitate în nume
propriu, vor transmite Camerei o declaraţie, în care vor specifica această situaţie.

Nedepunerea raportului şi a declaraţiei la termenul stabilit constituie abatere disciplinară şi se

sancţionează potrivit prezentului regulament.

Departamentul de monitorizare şi competenţă profesională al Camerei organizează inspecţii

asupra realităţii şi legalităţii informaţiilor cuprinse în rapoartele înaintate Camerei de către auditorii
financiari activi, membri ai acesteia.

Anual, Camera întocmeşte şi transmite Ministerului Finanţelor Publice un raport asupra calităţii
activităţii de audit financiar.

Pentru toate firmele de audit care efectuează audit la societăţile cotate la bursă Camera
organizează cel puţin o inspecţie pe an, al cărei obiect constă în analiza dosarelor de audit pentru cel
puţin un client cotat la bursă. Pentru restul firmelor de audit Camera organizează cel puţin o inspecţie o
dată la 5 ani, începând cu primul angajament de audit efectuat.

Angajamentele de audit ce urmează să fie inspectate se selecţionează de inspectorul şef (şeful

Departamentului de monitorizare şi competenţă profesională) pe baza raportului anual.

Anterior inspecţiei Camera notifică firmei de audit data la care se va efectua inspecţia. La data
efectuării inspecţiei firma de audit trebuie să aibă pregătite toate dosarele de audit aferente
angajamentelor de audit al situaţiilor financiare întocmite pentru exerciţiul financiar încheiat în ultimele
12 luni.

Cu ocazia fiecărei inspecţii inspectorul întocmeşte un raport în finalul căruia precizează clasa
propusă , o motivare sintetică a acesteia şi măsurile propuse. Astfel:

Clasa A înseamnă că nu au existat probleme de semnalat;

Clasa B înseamnă că au existat erori minore care nu au necesitat măsuri de

remediere;

Clasa C înseamnă că au existat abateri care au necesitat măsuri de remediere;

Clasa D înseamnă că raportul va fi transmis Departamentului de conduită şi disciplină

profesională.

Inspecţiile se efectuează după manualul de proceduri elaborat de Departamentul de

monitorizare şi competenţă profesională din cadrul Camerei.

Regulile generale pe care trebuie să le respecte auditorii financiari în desfăşurarea activităţilor

sunt în esenţă următoarele:

- să nu încheie contractul dacă în ultimii doi ani anteriori acceptării acestuia au fost
administratori sau angajaţi ai clientului ori ai unei entităţi economice din cadrul aceluiaşi grup;

- să nu încheie contractul dacă în conducerea sau în acţionariatul semnificativ al clientului ori al

unei entităţi economice din cadrul aceluiaşi grup se regăsesc rude sau afini până la gradul al IV lea ai
auditorului financiar;

- să nu se implice direct sau indirect în desfăşurarea activităţii financiare a clientului, neavând

dreptul să deţină acţiuni ori părţi sociale, să încheie contracte de împrumut sau de garantare a unor
împrumuturi, să desfasoare acte de comerţ ori să beneficieze de alte avantaje din partea clientului, cu
excepţia onorariilor;

- pe parcursul desfăşurării activităţii de audit financiar nu pot efectua operaţiuni contabile

pentru clientul respectiv, însă pot face recomandări privind înregistrările contabile;

- dacă desfăşoară activităţi de contabilitate, consultanţă, fiscalitate sau alte activităţi

profesionale similare, să nu accepte contract pentru activitatea de auditor financiar la acelaşi client;

- contractul de audit financiar încheiat cu clientul trebuie să cuprindă clauza de confidenţialitate

şi eventualele condiţii speciale, adaptate de la caz la caz;

- să respecte hotărârile Camerei referitoare la eventualele limitări în timp ale numărului

contractelor care pot fi încheiate cu acelaşi client;

- să îşi organizeze propriile mecanisme de control pentru a asigura acceptarea sau continuarea
în mod corespunzător a fiecărui angajament.@

De asemenea, în exercitarea profesiei de auditor financiar, auditorii – persoane fizice şi juridice -

trebuie să urmărească strict aplicarea şi respectarea următoarelor norme şi reguli procedurale:

a. Standardele internaţionale de audit financiar, adoptate integral de Cameră, Normele

minimale de audit financiar, Standardele de audit intern şi Normele de audit intern, precum şi alte
norme profesionale elaborate de Cameră;

b. Codul privind conduita etică şi profesională în domeniul auditului financiar şi Normele privind
pregătirea profesională continuă a auditorilor financiari, emise de Cameră;

c. Procedurile de control al calităţii activităţii de audit financiar, emise de Cameră;

 d. Normele referitoare la obligaţiile financiare privitoare la cotizaţii şi tarife, elaborate de
Cameră;

e. Normele privind asigurarea pentru riscul profesional, elaborate de Cameră. Limita sumei
asigurate pentru riscul profesional, se stabileşte în funcţie de răspunderea patrimonială a auditorului
financiar, conform contractului de audit încheiat cu clientul.

Calitatea de membru al Camerei Auditorilor Financiari se retrage în una din următoarele situaţii:

- pierderea calităţii de auditor financiar;

- neachitarea cotizaţiilor şi a altor obligaţii anuale, la termenele stabilite de

Consiliul Camerei;

- aplicarea sancţiunii de excludere din Cameră prin hotărâre rămasă definitivă;

- reorganizarea persoanei juridice, în condiţiile prevăzute de lege.

Orice auditor financiar care a renunţat sau căruia i s-a retras calitatea de membru al Camerei
poate solicita redobândirea acesteia, respectând regulamentul Camerei.

Auditorii financiari persoane fizice şi juridice au dreptul să:

- să exercite independent profesia în care ei trebuie să fie liberi şi percepuţi a fi liberi de orice
constrângere care ar putea aduce atingere principiilor de independenţă, obiectivitate şi integritate
profesională;

- membrii Camerei, persoane fizice şi juridice, pot folosi în exercitarea profesiei titlul profesional
de auditor financiar „AF”;

- să aleagă şi să fie aleşi în organele de conducere cu rol reprezentativ, de decizie şi de control

ale Camerei;

- membrii aleşi au dreptul la un vot în şedinţele organelor de conducere cu rol reprezentativ, de

decizie şi de control ale Camerei;

În faţa organelor alese, cu rol reprezentativ, de conducere, de decizie şi de control, problemele,

interesele, precum şi propunerile persoanelor juridice sunt susţinute de către asociaţii, acţionarii sau
administratorii acestor societăţi, care sunt membrii ai Camerei şi care au drepturile prevăzute de lege şi
de regulamentul Camerei.

Auditorii financiari, persoane fizice şi juridice, activi şi nonactivi, sunt înscrişi în Registrul
auditorilor financiari care se publică anual în Monitorul Oficial al României, Parte I. Registrul cuprinde
următoarele informaţii:

a. pentru persoanele fizice: numele, prenumele, adresa, numărul de telefon şi numărul

certificatului, carnetului şi parafei de auditor financiar, membru al Camerei;

b. pentru persoanele juridice:

 - denumirea societăţii, adresa sediului social, numărul de telefon şi numărul autorizaţiei de
funcţionare;

- numele, prenumele, adresa şi numărul de telefon ale persoanelor fizice active care efectuează
auditul financiar în numele şi în contul societăţii de audit financiar;

- numele, prenumele, adresa şi numărul de telefon ale asociaţilor sau ale acţionarilor;

- numele, prenumele, adresa şi numărul de telefon ale membrilor consiliului de administraţie;

În exercitarea independentă a profesiei de auditor financiar aceştia trebuie să aplice normele de

asigurare pentru risc profesional.

Auditorii financiari trebuie să aibă în vigoare un contract de asigurare de răspundere civilă

profesională pentru toată perioada în care desfăşoară efectiv activitate în calitate de auditor financiar,
auditor intern sau pentru alte activităţi desfăşurate prin exercitarea calităţii de auditor financiar

Contractul de asigurare se încheie cu un asigurător, altul decât cel pentru care se efectuează
activităţi prin exercitarea calităţii de auditor financiar, condiţiile minime ale acestuia fiind în concordanţă
cu prevederile legii privind asigurările şi reasigurările în România.

Limita minimă de acoperire a riscului profesional asumate de auditorul financiar reprezintă

valoarea riscurilor asumate de acesta prin contractele încheiate cu beneficiarii activităţii desfăşurate în
calitate de auditor financiar. În cazul în care această valoare a riscurilor nu este menţionată în contract,
limita minimă de acoperire a riscului profesional asumat de auditorul financiar reprezintă valoarea
veniturilor brute din onorarii stabilite prin contractele de audit, înmulţită cu 2.

Dacă asigurarea se face pe evenimente, limita minimă pentru eveniment asigurat nu poate fi
mai mică decât cea mai mare valoare a riscului profesional asumat în contractele de audit. În cazul în
care această valoare a riscului profesional asumat nu este menţionată în contract, limita minimă de
acoperire a riscului profesional asumat de auditorul financiar pe eveniment o reprezintă valoarea
maximă a veniturilor brute din onorarii stabilite prin contractele de audit, înmulţită cu 2.

Auditorul financiar, persoană fizică, care este angajat, asociat/acţionar, administrator al unui
auditor financiar, persoană juridică, nu încheie contract de asigurare în nume propriu dacă nu
desfăşoară şi activităţi individuale.

Pentru activităţi individuale desfăşurate în calitate de auditor financiar, persoană fizică, acesta
este obligat să încheie contract de asigurare.

Membrii Camerei au obligaţia de a pune la dispoziţia Departamentului de servicii pentru membrii din
cadrul Camerei dovada valabilităţii contractului de răspundere civilă profesională, precum şi a plăţii
primei de asigurare. Pentru contractele de asigurare de răspundere civilă profesională, care prevăd plata
primei de asigurare în rate, se depune dovada plăţii fiecărei rate.

Departamentul de servicii pentru membrii, precum şi Departamentul de monitorizare şi competenţă

profesională, pentru clarificarea unor aspecte rezultate din analizele şi, respectiv, din inspecţiile
efectuate privind respectarea prevederilor prezentelor norme, pot solicita membrilor Camerei informaţii
si documente suplimentare ( spre exemplu, acte adiţionale ale contractului de asigurare).
3.3. Organizarea auditului în domeniul formării şi utilizării resurselor

publice

3.3.1. Consideraţii principiale

Formarea şi utilizarea resurselor publice reprezintă o componentă importantă a activităţii economico –

sociale a statului. De aceea, în cele mai multe ţări printre care şi în România, statul prin legea
fundamentală -Constituţia-

a creat instituţii specializate în verificarea – auditarea, acestui complex proces.

Auditul formării şi utilizării resurselor publice impune în mod deosebit asigurarea caracterului
obiectiv, profesionist şi independent al modului de organizare a acestei activităţi. Ca urmare, este
aproape unanim acceptat, că realizarea acestei activităţi cu respectarea condiţiilor de obiectivitate şi
independenţă, nu se poate efectua decât prin organisme special create care să funcţioneze în afara
puterii executive (Guvernului). Problema a fost rezolvată prin înfiinţarea unor instituţii specializate în
auditarea fondurilor publice, intitulate „ Curţi de Conturi „ , „Oficii de Audit”, „Instituţii Supreme de
Audit”, care să funcţioneze „pe lângă” Parlament (puterea legislativă).Dacă Guvernul este gestionarul
tuturor fondurilor publice, apare logic şi necesar ca să existe un organism din afara acestuia care să
auditeze şi să informeze contribuabilii în legătură cu modul cum se colectează veniturile publice
provenite din impozitele, taxele şi contribuţiile pe care aceştia le plătesc, precum şi, mai ales, în legătură
cu legalitatea şi performanţa cu care aceste fonduri se distribuie în societate şi se cheltuiesc.

Auditul organizat „pe lângă Parlament” din afara Guvernului, apare ca un „audit extern” asupra
sectorului public, a instituţiilor şi entităţilor economice aparţinând statului, iar auditul exercitat în cadrul
instituţiilor guvernamentale este privit ca „audit intern” sau „control intern” indiferent dacă el este
exercitat de către Ministerul Finanţelor, instituţiile guvernamentale sau alte structuri guvernamentale
de control create în acest scop.

Necesitatea exercitării auditului extern asupra fondurilor publice constă în principal în

următoarele:
 - într-un stat democratic care respectă drepturile fundamentale ale cetăţenilor săi, aceştia, în
calitatea lor de plătitori de impozite şi taxe au dreptul să

cunoască din surse obiective, profesioniste şi independente cum se respectă legile, regulile şi criteriile
de performanţă în ce priveşte formarea şi utilizarea fondurilor provenite din impozitele, taxele şi
contribuţiile plătite;

- auditul intern, oricât de performant ar fi, în organizare şi exercitare, nu poate avea

obiectivitatea şi independenţa celui extern pentru a furniza informaţii contribuabililor. Fiind o structură
guvernamentală poate oricând să fie cel puţin suspectat de subiectivism în evaluarea şi prezentarea
informaţiilor referitoare la activitatea economico – financiară a Guvernului.

- dacă instituţiile guvernamentale (ministere, agenţii, unităţi administrativ – teritoriale) ar

comanda auditul extern asupra fondurilor publice la auditori externi plătiţi de către acestea, se poate
pune din nou problema unui anumit subiectivism in prezentarea eventualelor probleme în gestionarea
fondurilor publice. Existând o instituţie a statului care are obligaţia legală de a audita periodic toate
entităţile publice, indiferent dacă a fost sau nu vreo comandă în acest sens din partea celor auditaţi,
independenţa auditului fondurilor publice se poate asigura cu mai multă certitudine. Nu se pune atât
problema obiectivităţii unor auditori externi plătiţi direct de către instituţiile publice auditate cât mai
ales aceea a existenţei vrând – nevrând a suspiciunii că informaţiile prezentate nu au fost culese şi
prezentate în mod independent şi obiectiv.

Auditul extern asupra formării şi utilizării resurselor publice are un caracter independent.
Această caracteristică poate şi trebuie să fie asigurată prin modalităţile de organizare a instituţiilor care
au ca scop efectuarea auditului extern asupra fondurilor publice.

În principiu independenţa unor asemenea instituţii este asigurată prin legea fundamentală –
Constituţia – precum şi prin legi şi reguli care stabilesc sistemul de organizare şi funcţionare a lor.
Independenţa instituţiilor de audit asupra fondurilor publice se asigură de regulă prin respectarea de
către stat a următoarelor reguli:

- instituţia de audit să fie considerată ca una dintre instituţiile fundamentale ale statului,

- să fie organizată şi să funcţioneze ca o entitate din afara Guvernului, de regulă „pe lângă”
Parlament. Sintagma „pe lângă” este menită să asigure independenţa funcţională şi faţă de Parlament
nu numai de puterea executivă. Faţă de Parlament, în ansamblul său, este subordonată, şi nu anumitor
parlamentari sau structuri ale acestuia. Poate fi numită aceasta o „independenţă relativă”.

- să nu depindă din punct de vedere financiar de nici o structură a Guvernului,

- personalul de execuţie şi de conducere să fie inamovibil şi neimplicat politic,

- să fie asigurate, din punct de vedere legislativ posibilităţi de valorificare eficientă si eficace a
constatărilor auditului,

- nivelul de salarizare să asigure cointeresarea şi stimularea personalului în creşterea continuă a

calităţii activităţii,
 - procedurile de planificare a entităţilor auditate să aibă la bază, criterii obiective ,

- să nu existe constrângeri în exercitarea activităţii de audit de nici un fel:economic, politic,

profesional, material şi financiar.