Curs nr 5

Aspecte privind organizarea auditului financiar extern asupra

fondurilor publice în România

În România auditul extern asupra formării şi utilizării resurselor

publice se asigură de către Curtea de Conturi a României.
Ea funcţionează pe lângă Parlament şi este prevăzută în
Constituţie ca fiind una dintre instituţiile fundamentale ale statului.
Potrivit Constituţiei şi legii organice privind organizarea şi funcţionare
ei, Curtea de Conturi este instituţia supremă de control financiar
ulterior extern asupra modului de formare, de administrare şi de
întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public.
Prin atribuţiile de control Curtea de Conturi urmăreşte respectarea în
gestionarea mijloacelor materiale şi băneşti şi, de asemenea,
analizează calitatea gestiunii financiare din punct de vedere al
economicităţii, eficienţei şi eficacităţii.
În exercitarea atribuţiilor de control şi audit financiar Curtea de
Conturi urmăreşte ca şi obiective:
a. formarea şi utilizarea resurselor bugetare de stat, ale bugetului
asigurărilor sociale de stat şi ale bugetelor unităţilor administrativ –
teritoriale, precum şi mişcarea fondurilor între aceste bugete;
b. constituirea, utilizarea şi gestionarea fondurilor speciale şi a
fondurilor de tezaur;
c. formarea şi gestionarea datoriei publice şi situaţia garanţiilor
guvernamentale pentru credite interne şi externe;
 d. utilizarea alocaţiilor bugetare pentru investiţii, a subvenţiilor şi
transferurilor şi a altor forme de sprijin financiar din partea statului sau
a unităţilor administrativ – teritoriale;
e. constituirea, administrarea şi utilizarea fondurilor publice de
către autorităţile administrative autonome şi de către instituţiile
publice înfiinţate prin lege, precum şi de organismele autonome de
asigurări sociale ale statului;
f. situaţia, evoluţia şi modul de administrare a patrimoniului
public şi privat al statului şi unităţilor administrativ – teritoriale de către
instituţiile publice, regiile autonome, companiile şi societăţile naţionale,
precum şi concesionarea sau închirierea de bunuri care fac parte din
proprietatea publică;
g. constituirea, utilizarea şi gestionarea resurselor financiare
privind protecţia mediului, îmbunătăţirea calităţii condiţiilor de viaţă şi
de muncă;
h. utilizarea fondurilor puse la dispoziţia României de către
Uniunea Europeană prin Programul SAPARD şi a cofinanţării aferente;
i. utilizarea fondurilor provenite din asistenţă financiară acordată
României de Uniunea Europeană şi din alte surse de finanţare
internaţională;
Curtea de Conturi exercită controlul cu privire la respectarea de
către autorităţile cu atribuţii în domeniul privatizării a metodelor şi
procedurilor de privatizare prevăzute de lege, precum şi asupra
modului în care acestea au asigurat respectarea clauzelor contractuale
stabilite prin contractele de privatizare. Curtea de Conturi exercită
controlul respectării dispoziţiilor legale privind modul de administrare şi
întrebuinţare a resurselor financiare rezultate din acţiunile de
privatizare. Ea poate exercita aceste controale indiferent de momentul
în care s-a desfăşurat procesul de privatizare, prin vânzarea acţiunilor
deţinute de stat la societăţile comerciale, până la clarificarea tuturor
aspectelor.
Unităţile care intră, potrivit legii sub incidenţa activităţii de
control şi audit a Curţii de Conturi sunt:
a. statul şi unităţile administrativ – teritoriale, în calitate de
persoane juridice de drept public, cu serviciile şi instituţiile lor publice,
autonome sau neautonome;
b. Banca Naţională a României;
c. regiile autonome;
d. societăţile comerciale la care statul, unităţile administrativ –
teritoriale, instituţiile publice sau regiile autonome deţin, singure sau
împreună, integral sau mai mult de jumătate din capitalul social;
e. organismele autonome de asigurări sociale sau de altă natură,
care gestionează bunuri, valori sau fonduri, într-un regim legal
obligatoriu, în condiţiile în care prin lege sau prin statutele lor se
prevede acest lucru.
Curtea de Conturi poate hotărî efectuarea de controale şi la alte
persoane juridice care:
- beneficiază de garanţii guvernamentale pentru credite, de
subvenţii sau de alte forme de sprijin financiar din partea statului, a
unităţilor administrativ – teritoriale, sau a instituţiilor publice;
- administrează, în baza unui contract de concesiune sau
închiriere, bunuri aparţinând domeniului public sau privat al statului
sau al unităţilor administrativ – teritoriale;
 - nu-şi îndeplinesc obligaţiile financiare către stat, unităţile
administrativ – teritoriale sau instituţiile publice, verificările
efectuându-se împreună cu reprezentanţii instituţiilor competente în
domeniul supus controlului;
- sunt societăţi de investiţii financiare, asociaţii şi fundaţii care
utilizează fonduri publice, verificările urmând a se efectua în legătură cu
legalitatea utilizării acestor fonduri;
- controlul execuţie bugetelor Camerei Deputaţilor, Senatului,
Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Curţii Supreme de Justiţie,
Curţii Constituţionale, Consiliului Legislativ şi Avocatului Poporului se
exercită exclusiv de Curtea de Conturi;
- controlul bugetului Curţii de Conturi se exercită de către o
comisie instituită în acest scop de cele două Camere ale Parlamentului.
În legătură cu obiectivele de control şi audit Curtea de Conturi
verifică dacă sunt îndeplinite următoarele cerinţe în ce priveşte
gestionarea banilor publici:
a. conturile supuse controlului său sunt exacte şi conforme cu
realitatea şi dacă inventarierea patrimoniului public a fost făcută la
termenele şi în condiţiile stabilite de lege;
b. veniturile statului, unităţilor administrativ – teritoriale,
asigurărilor sociale de stat şi ale instituţiilor publice finanţate integral
sau parţial din mijloacele extrabugetare au fost legal stabilite şi încasate
la termenele prevăzute de lege;
c. cheltuielile au fost angajate, lichidate, ordonanţate, plătite şi
înregistrate conform reglementărilor legale şi în concordanţă cu
prevederile legii bugetare;
 d. modificările aduse prevederilor iniţiale ale bugetelor sunt
autorizate şi dacă s-au făcut în condiţiile legii;
e. subvenţiile şi alocaţiile pentru investiţii s-au acordat de la buget
sau din fonduri speciale, în condiţiile legii, şi s-au utilizat conform
destinaţiilor stabilite;
f. contractarea şi utilizarea împrumuturilor de stat, rambursarea
ratelor scadente ale acestora şi plata dobânzilor aferente s-au făcut în
condiţiile legii;
g. creanţele şi obligaţiile statului şi ale unităţilor administrativ –
teritoriale sunt îndreptăţite sau garantate, iar activele sunt protejate
potrivit legii;
h. Curtea analizează legalitatea concesionării sau închirierii de
bunuri proprietate publică;
i. exactitatea şi realitatea bilanţurilor contabile şi a conturilor de
profit şi pierderi;
j. îndeplinirea obligaţiilor financiare către buget sau către alte
fonduri stabilite prin lege;
k. utilizarea fondurilor alocate de la buget sau din alte fonduri
speciale, conform destinaţiei stabilite;
l. calitatea gestiunii economico – financiare, dacă prin aceasta se
afectează drepturile statului, unităţilor administrativ – teritoriale sau
instituţiilor publice ori se crează obligaţii în sarcina acestora;
m. economicitatea, eficacitatea şi eficienţa achiziţiilor publice.
Conducerea Curţii de Conturi este asigurată de către:
- Plenul Curţii de Conturi format din 18 consilieri de conturi numiţi de
către Parlament care sunt consideraţi membrii Curţii de Conturi;
- Comitetul de conducere format din preşedinte, vicepreşedinte,
preşedinte de secţie şi trei consilieri de conturi aleşi de Plen;
- preşedintele şi vicepreşedintele care sunt numiţi de către Parlament
dintre cei 18 consilieri de conturi;
- preşedinţii de secţii care de asemenea sunt numiţi de către Parlament
şi sunt consilieri de conturi.
Curtea de Conturi are sediul central în capitala ţării şi are organizate în
fiecare judeţ Camere de Conturi.
La nivel central Curtea este structurată pe divizii conduse de către un
consilier de conturi. Diviziile se organizează pe domenii de activitate
(ordine publică, buget de stat, buget asigurări sociale, sănătate, regii
autonome, învăţământ, etc..) şi au în componenţă direcţii de
specialitate conduse de către un director.
Din cadrul Diviziilor şi ale direcţiilor fac parte controlorii financiari .
Începând din anul 2005 pe lângă Curtea de Conturi la nivel central îşi
desfăşoară activitatea Autoritatea de Audit pentru fondurile acordate
României de Uniunea Europeană prin programele ISPA şi SAPARD cât şi
pentru fondurile ce vor fi acordate în perioada postaderare. Ea este
condusă de către un preşedinte şi un vicepreşedinte – consilieri de
conturi – şi are în componenţă auditori financiari.
Din cadrul Curţii de Conturi, la nivel central, face parte secretariatul
general condus de către secretarul general.
La nivel teritorial în cadrul fiecărui judeţ există Camere de Conturi care
au în componenţă controlori financiari conduşi de către un director.
Capitolul IV. Metodologia de exercitare a auditului financiar extern

Obiective:
- principii metodologice: calitate, independenţă, necesitate
- etapele procesului de audit
- planificarea în procesul de audit: etape şi proceduri de realizare
- execuţia auditului: metode tehnici de efectuare a auditului
- raportarea: concluzii, recomandări, opinia de audit
- lucrări conexe procesului de audit

4.1. Aspecte principiale

Exercitarea auditului financiar presupune existenţa şi aplicarea unei

metodologii specifice acestei activităţi. Auditorii financiari nu pot utiliza
metode şi tehnici de exercitare a activităţii lor care să difere de la unul
la altul de la o organizaţie profesională la alta sau de la o ţară la alta.
Acest lucru ar îngreuna procesul de comunicare, de culegere şi
transmitere, precum şi de utilizare a informaţiilor obţinute în procesul
de audit.
De aceea prin Standardele Internaţionale de audit financiar au fost
stabilite etapele, metodele şi tehnicile pe care trebuie să le respecte
fiecare misiune de audit. Acestea constituie tot atâţia paşi metodologici
de urmat astfel încât activitatea de audit să aibă valoare.
Calitatea unei misiuni de audit constă de fapt în asigurarea, pe baza
utilizării unei metodologii unitare şi recunoscută internaţional ca
reprezentând cea mai bună practică în domeniu, a cel puţin
următoarelor cerinţe:
- să descopere erorile sau abaterile existente în domeniul auditat;
- să convingă pe utilizatorul informaţiilor (concluzii, recomandări)
că
acestea sunt valoroase, reale, stabilite în mod obiectiv şi independent.
În acest sens metodologia de audit are un rol deosebit de
important. Am putea spune că cel mai important lucru pe care trebuie
să-l realizeze auditul financiar este să convingă asupra faptului că opinia
exprimată asupra domeniului sau a situaţiilor financiare auditate este
obiectivă, corectă şi reală. Acest lucru nu se poate obţine decât prin
aplicarea unei metodologii de audit unitară, ştiinţific elaborată şi
suficient de clară.
- să surprindă atât în detaliu cât mai ales la nivel macro fenomenul
auditat şi să exprime concluzii în consecinţă.
- recomandările şi opinia misiunilor de audit trebuie să se bazeze
pe informaţii sau probe provenite în primul rând din documente corect
şi legal întocmite, din evidenţele tehnico – operative şi contabile
sintetice şi analitice conduse la zi şi cu respectarea regulilor valabile în
domeniu.
- documentele de audit şi raportarea rezultatelor să fie întocmite
clar şi profesional la cele mai înalte standarde.

4.2. Etapele desfăşurării auditului financiar

 Având ca bază prevederile de natură metodologică referitoare la
auditul financiar ale standardelor internaţionale de audit se pot stabili
etapele şi în cadrul fiecărei etape paşii care trebuie urmaţi în
desfăşurarea misiunilor de audit. În stabilirea metodologiei de
exercitare a auditului financiar avem ca bază prevederile următoarelor
documente:
- standarde de audit financiar ale Federaţiei Internaţionale a
Contabililor (IFAC);
- standardele internaţionale de audit elaborate de organizaţia
internaţională a instituţiilor supreme de audit (INTOSAI);
- liniile directoare europene de aplicare a standardelor de audit
INTOSAI;
- recomandările Curţii de Conturi Europene şi a grupului de lucru
SIGMA în ce priveşte elaborarea de manuale de audit.
Etapele auditului financiar sunt:
1. Planificarea auditului
2. Execuţia auditului
3. Raportarea
4. Alte activităţi legate de auditul financiar
Planificarea auditului presupune parcurgerea următorilor paşi:
1.1. Înţelegerea activităţii entităţii auditate
1.2. Stabilirea materialităţii
1.3. Evaluarea riscului de audit
1.4.Determinarea obiectivelor şi a ariei de aplicabilitate a auditului
financiar
1.5. Abordarea auditului
1.6.Eşantionarea în procesul de audit
1.7 Planul de audit
1.8 Elaborarea programelor detaliate de audit
Execuţia auditului cuprinde, la rândul ei, următoarele subetape:
2.1. Obţinerea probelor de audit
2.2. Evaluarea sistemului de control intern
2.3. Efectuarea procedurilor de fond
2.4. Efectuarea procedurilor analitice
2.5.Stabilirea concluziilor auditului
Raportarea constă în elaborarea raportului de audit şi a altor
documente
adiacente, precum şi în formularea opiniei de audit şi a recomandărilor.
Alte activităţi legate de procesul de audit se referă la:
- documentarea activităţii de audit
- controlul calităţii auditului
- analiza şi supervizarea activităţii auditorilor
- aspecte legate de fraude şi erori respectiv de responsabilităţile
managementului şi a auditorilor în legătură cu acestea.
- utilizarea muncii altor auditori sau experţi
- auditarea sistemelor informatice.