Cetăţenia română

I. Noţiuni generale. Principiile cetăţeniei

Noţiunea de cetăţenie interesează atât dreptul constituţional cât şi dreptul internaţional,

dreptul familiei şi alte ramuri de drept.
Noţiunea de cetăţenie este folosită atât în sens juridic, cât şi în sens politic atunci când
este privită ca apartenenţa unui individ la o colectivitate umană organizată într-un stat.
În dreptul constituţional noţiunea de cetăţenie este utilizată pentru a desemna o instituţie
juridică – adică o grupare de norme juridice – dar şi o condiţie juridică ce se creează celor
persoane care au calitatea de cetăţean.
În literatura juridică cetăţenia a fost definită ca:
- legătură dintre stat şi individ,
- legătură politică şi juridică,
- apartenenţă juridică la un stat,
- calitate a persoanei.
Cetăţenia este legătura politică şi juridică permanentă dintre o persoană fizică şi un
anumit stat.
Din punct de vedere al naturii juridice, cetăţenia este un element al capacităţii juridice
cerute subiectelor raporturilor juridice de drept constituţional.
Normele care reglementează cetăţenia sunt norme ale dreptului constituţional formând o
instituţie a acestei ramuri de drept.
Cetăţenia română este acea calitate a persoanei fizice ce exprimă relaţiile
permanente social-economice, politice şi juridice dintre persoana fizică şi stat, dovedind
apartenenţa sa la statul român şi atribuind persoanei fizice posibilitatea de a fi titularul
tuturor drepturilor şi îndatoririlor prevăzute de Constituţia şi legile României.
Prin art. 2 lit. a) din Convenţiei europene asupra cetăţeniei adoptată la Strasbourg la
06.11.1997 (denumită în continuare Convenţia), cetăţenie este definite ca fiind legătura juridică
dintre o persoană şi un stat, textul prevederii din Convenţie prevăzând în mod expres că aceasta
nu indică originea etnică a persoanei.
Legea cetăţeniei române (denumită în continuare Legea nr. 21/1991 sau Legea cetățeniei
române), prin art. 1 alin. (1), defineşte cetăţenia română ca fiind legătura şi apartenenţa unei
persoane fizice la statul român.
Normele privitoare la cetăţenia română se regăsesc în Constituţie, în Legea cetăţeniei
române – Legea nr.21/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum şi în

1
Convenţia europeană asupra cetăţeniei adoptată la Strasbourg la 06.11.1997, ratificată de
România prin Legea nr. 396/2002.
Analiza normelor juridice care formează instituţia cetăţeniei permite formularea unor
principii care stau la baza cetăţeniei române:

1. Cetăţenii români sunt titularii tuturor drepturilor prevăzute de Constituţie şi de legi

Dintre drepturile de care nu se bucură străinii şi apatrizii enumerăm: dreptul de a alege şi a
fi ales în organele reprezentative, cu excepţiile consacrate prin art.16 din Constituţia, republicată;
dreptul de a fi proprietar de terenuri în România, în condiţiile art.44 din Constituţia României,
republicată; dreptul de a nu fi extrădat sau expulzat din România; dreptul de a fi protejat
diplomatic când se află pe teritoriul altui stat, etc.
2. Cetăţenii români sunt ţinuţi să îndeplinească toate obligaţiile stabilite prin Constituţie şi legile
române.
Dintre obligaţiile pe care nu le au străinii şi apatrizii enumerăm: obligaţie de fidelitate faţă
de România; îndatorirea de apărare a patriei, etc.
3. Cetăţenii români sunt egali în drepturi şi îndatoriri, astfel precum sunt egali în faţa legii şi a
autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex,
opinie, apartenenţă politică, avere sau origine socială, indiferent de modul cum au dobândit
cetăţenia. Egalitatea în faţa legii este un principiu constituţional prevăzut de art. 16 din
Constituţie, prin care se subliniază că aceasta presupune lipsa oricăror privilegii pentru orice
categorie de cetăţeni, precum şi a oricărei forme de discriminare, în funcţie de orice fel de
criteriu. De altfel, potrivit art. 4 din Constituţia, republicată, egalitatea între cetăţenii români nu
trebuie să fie afectată de niciunul dintre criteriile de discriminare, anume: rasă, de naţionalitate,
de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de
origine socială. De altfel, Convenţia, prin art. 5 alin. (1) și (2), impune fiecărui stat obligaţia de a
se conduce după principiul nediscriminării între cetăţenii săi, fie că sunt cetăţeni prin naştere, fie
că au dobândit ulterior cetăţenia acestuia, în construirea reglementării naţionale privitoare la
instituţia cetăţeniei.
4. Cetăţenia este în exclusivitate o chestiune de stat – constituie un atribut exclusiv al statului. În
acelaşi sens sunt şi prevederile art. 3 alin. (1) din Convenţie, potrivit cărora fiecare stat va
determina prin legislaţia proprie care sunt cetăţenii săi. Astfel, Legea cetăţeniei române
stabileşte, prin art. 2, că modurile de dobândire şi de pierdere a cetăţeniei române sunt cele
prevăzute chiar de acest act normativ.
5. Căsătoria nu produce nici un efect juridic asupra cetăţeniei soţilor.
6. Schimbarea cetăţeniei unuia dintre soţi nu produce nici un efect asupra cetăţeniei române al
celuilalt soţ

2
 Cât priveşte aceste ultime două principii, prin art. 3, Legea cetăţeniei române prevede,
expressis verbis, că încheierea, declararea nulităţii, anularea sau desfacerea căsătoriei între un
cetăţean român şi un străin nu produce efecte asupra cetăţeniei soţilor.
7. Cetăţenia română nu poate fi retrasă celui care a dobândit-o prin naştere. Acesta este un
principiu constituţional, prevăzut, în mod expres, prin art. 5 alin. (2) din Constituţie. Acest text
constituţional se întemeiază inclusiv pe o prevedere din Convenţie prin care se menţionează, la
art. 4, că unele dintre principiile pe care fiecare stat trebuie să le aibă în vedere în legislaţia
internă privind cetăţenia sunt cel potrivit căruia fiecare persoană are dreptul la cetăţenie, cel
potrivit căruia apatridia trebuie evitată, precum şi cel potrivit căruia nimeni nu poate fi privat, în
mod arbitrar, de cetăţenia sa. Coroborând aceste principii, precum şi obligaţia constituţională pe
care o au statele de a-şi proteja proprii cetăţeni, poate cu atât mai mult pe cei care au obţinut-o
prin naştere, am adăuga, putem explica înscrierea acestui principiu în Constituţia noastră.

II. Dobândirea şi pierderea cetăţeniei române

A. Dobândirea cetăţeniei române

Dobândirea cetăţeniei, în general, cunoaşte două sisteme şi anume:
- sistemul care are la bază principiul jus sangvinis conform căruia copilul devine cetăţeanul unui
stat dacă ambii sau unul dintre părinţi au cetăţenia statului, respectiv
- sistemul care are la bază principiul jus soli (jus loci) conform căruia copilul devine cetăţeanul
unui stat dacă se naşte pe teritoriul acelui stat.
România a adoptat sistemul jus sangvinis.
Din prevederile art. 5 alin. (2) din Constituţie, deducem că există două modalităţi prin
care poate fi dobândită cetăţenia română:
- prin naştere, modalitate ce poate fi considerată a fi cea principală;
- prin alte moduri care, raportat la cele menţionate anterior, vor constitui modalităţi derivate de
deobândire a acesteia.
Legislaţia română prevede patru moduri de dobândire a cetateniei române:
a. prin naştere – este cetăţean român copilul care are un părinte cetăţean român – modul principal;
b. prin repatriere – prin redobândire – persoane care au avut cetăţenia română, au pierdut-o şi
doresc să şi-o recapete – mod derivat;
c. prin adopţie – anume urmare a adopţiei unui cetăţean străin de un cetăţean român – mod
derivat,
d. la cerere – mod derivat. Pentru persoane care îndeplinesc anumite condiții se poate acorda
cetățenia română la cerere, printr-o procedură simplificată, începând cu 2005.

3
 Acest ultim mod de dobândire a cetăţeniei – dobândirea la cerere - impune îndeplinirea
cumulativă a mai multor condiţii:
- s-a născut şi domiciliază, la data cererii, pe teritoriul României sau, deşi nu s-a născut pe acest
teritoriu, domiciliază în conditiile legii pe teritoriul statului român de cel puţin 8 ani sau, în cazul
în care este căsătorit şi convieţuieşte cu un cetăţean român, de cel puţin 5 ani de la data căsătoriei.
Este necesar ca în fiecare dintre aceşti ani să domicilieze pe teritoriul statului român cel puţin 6
luni. Legea cetăţeniei române prevede şi posibilitatea ca, prin excepţie de la regulă, aceste
termene să se reducă până la jumătate în una dintre următoarele situaţii: solicitantul este o
personalitate recunoscută pe plan internaţional, solicitantul este cetăţeanul unui stat membru al
Uniunii Europene, solicitantul a dobândit statul de refugiat potrivit prevederilor legale, sau
solicitantul a învestit în România sume care depăşesc 1.000.000 de Euro;
- dovedeşte prin comportament, acţiuni şi atitudini loialitate faţă de statul român, nu întreprinde
sau sprijină acţiuni împotriva ordinii de drept sau a securităţii naţionale şi declară că nici în trecut
nu a întreprins asemenea acţiuni;
- a împlinit 18 ani;
- are asigurate în România mijloacele legale pentru o existenţă decentă;
- are un comportament bun şi nu a fost condamnat în ţară sau străinătate pentru infracţiuni care îl
fac nedemn să fie cetăţean român;
- cunoaşte limba română şi posedă cunoştinte elementare de cultură şi civilizaţie românească;
- cunoaşte prevederile Constituţiei şi imnul naţional.
Copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi care domiciliază, la data cererii, pe teritoriul
României, născut din părinţi străini sau apatrizi dobândeşte cetăţenia română odată cu părinţii săi,
la cererea depusă de aceştia odată cu propria lor cerere. Dacă însă numai unul dintre părinţi
solicită acordarea cetăţenei române, cetăţenia copilului minor se va hotărî consensual de către
părinţi, iar, în caz de dezacord, de instanţa de judecată (tribunalul) de la domiciliul copilului.
Consimţământul copilului care a împlinit 14 ani este necesar. Cererea pentru acordarea cetăţeniei
copilului care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi care domiciliază, la data cererii, pe teritoriul
României, se va depune odată cu cererea părintelui. Copilul va dobândi cetăţenia română la data
la care o va dobândi şi părintele.Dacă un copil se naşte ulterior depunerii de către părinţi sau de
către unul dintre părinţi a cererii pentru acordarea cetăţeniei române, atunci cererea pentru ca
acesta să dobândescă această cetăţenie poate fi depusă, prin excepţie de la regula enunţată
anterior, până la data acordării cetăţeniei române acestora sau acestuia, după caz.
Cetăţenia română se poate acorda şi persoanelor care au pierdut această cetăţenie, precum
şi descendenţilor acestora până la gradul II inclusiv şi care cer redobândirea ei, cu păstrarea
cetăţeniei străine şi stabilirea domiciliului în ţară sau cu menţinerea acestuia în străinătate, dacă
îndeplinesc în mod corespunzător condiţiile mai sus prevăzute, mai puţin cele legate de

4
domicilierea pe teritoriul statului român, de cunoaşterea limbii române şi a unor elemente de
civilizaţie românească, respectiv a prevederilor Constituţiei şi a imnului naţional. Aşadar, cei care
solicită practic redobândirea cetăţeniei române, respectiv descendenţii acestora până la gradul II
inclusiv, pentru a putea dobândit această cetăţenie trebuie să îndeplinească cumulativ doar
următoarele condiţii:
- să dovedească prin comportament, acţiuni şi atitudini loialitate faţă de statul român, să nu
întreprindă sau sprijine acţiuni împotriva ordinii de drept sau a securităţii naţionale şi să declare
că nici în trecut nu a întreprins asemenea acţiuni;
- să fi împlinit 18 ani;
- să aibă asigurate în România mijloacele legale pentru o existenţă decentă;
- să nu fi fost condamnat în ţară sau străinătate pentru infracţiuni care îl fac nedemn să fie
cetăţean român.
Aceste prevederi se aplică și apatrizilor fosti cetăţeni români şi descendenţilor acestora
până la gradul II inclusiv.
Persoanele care au fost cetăţeni români şi care au pierdut cetăţenia română din motive
neimputabile lor sau această cetăţenie le-a fost ridicată fără voia lor, precum şi descendenţii
acestora până la gradul III, la cerere, pot redobândi sau li se poate acorda cetăţenia română, cu
posibilitatea păstrării cetăţeniei străine şi stabilirea domiciliului în ţară sau cu menţinerea acestuia
în străinătate, dacă îndeplinesc cumulativ condiţiile privitoare la:
- dovedirea prin comportament, acţiuni şi atitudini a loialităţii faţă de statul român, că nu
întreprind sau sprijină acţiuni împotriva ordinii de drept sau a securităţii naţionale şi declară că
nici în trecut nu au întreprins asemenea acţiuni,
- faptul că au împlinit 18 ani;
- faptul că nu au fost condamnaţi în ţară sau străinătate pentru infracţiuni care îi fac nedemni să
fie cetăţeni români.
În virtutea unuia dintre principiile cetăţeniei mai sus indicat potrivit căruia schimbarea
cetăţeniei unuia dintre soţi nu produce nici un efect asupra cetăţeniei române al celuilalt soţ,
redobândirea cetăţeniei de către unul dintre soţi nu are nicio consecinţă asupra cetăţeniei celuilalt
soţ. Soţul cetăţean străin sau fără cetăţenie al persoanei care redobândeşte cetăţenia română poate
cere acordarea cetăţeniei române în condiţiile mai sus mentionate.
În cazul dobândirii cetăţeniei române la cerere sau prin repatriere – prin redobândire,
legea prevede obligativitatea depunerii unui jurământ de credinţă faţă de România. În aceste
situaţii cetăţenia română se dobândeşte la data depunerii jurământului.
O situaţie aparte este aceea a copilului găsit pe teritoriul României ai cărui părinţi sunt
necunoscuţi şi care este cetăţean român până la proba contrarie, în virtutea aceluiaşi principiu jus

5
sangvinis. Astfel se prezumă (este o prezumţie relativă) că cel puţin unul dintre părinţii copilului
este cetăţean român dat fiind că s-a născut pe teritoriul statului român.

Procedura de acordare la cerere a cetăţeniei române

Aprobarea cererilor de acordare ori de redobândire a cetăţeniei române se face prin ordin
al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, pe baza propunerilor Comisiei pentru
cetăţenie, organism fără personalitate juridică din cadrul autorităţii menţionate.
Această cerere de acordare sau, după caz, de redobândire a cetăţeniei române se
formulează în limba română, se adresează Comisiei pentru cetăţenie şi se depune personal sau, în
cazuri temeinic justificate, prin mandatar cu procură specială şi autentică la sediul Autorităţii
Naţionale pentru Cetăţenie, fiind însoţită de acte care dovedesc îndeplinirea condiţiilor
menţionate mai sus.
Cererile de redobândire sau de acordare a cetăţeniei române ale celor care au avut
cetăţenia română şi care, practic doresc a o redobândi, pot fi depuse şi la misiunile diplomatice
sau la oficiile consulare ale României. În cazul în care cererile au fost depuse la misiunile
diplomatice sau la oficiile consulare ale României, acestea vor fi trimise de îndată Comisiei
pentru cetăţenie din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie.
Comisia pentru cetăţenie verifică îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru
acordarea, redobândirea, retragerea sau renunţarea la cetăţenia română.
Aceasta comisie are activitate permanentă, este formată dintr-un preşedinte şi dinr-un
număr de membri care se stabileşte anual prin ordin al ministrului justiţiei, pentru un mandat de 2
ani. Membrii acesteia provin din personalul din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie,
personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor.
Lucrările Comisiei nu sunt publice, acestea se desfăşoară în prezenţa a cel puţin 3 membri
şi sunt prezidate de preşedinte, iar în lipsa acestuia, de către un membru desemnat de acesta.
Îndeplinirea sau, dupa caz, neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru acordarea
ori redobândirea cetăţeniei române se constată printr-un raport motivat, care se adoptă de
Comisie cu votul majorităţii celor prezenţi. În caz de paritate, votul preşedintelui Comisiei sau al
înlocuitorului acestuia este decisiv.
Cererea de acordare sau de redobândire a cetateniei este înregistrată la secretariatul tehnic
al Comisiei. În cazul în care se constată lipsa unor documente necesare soluţionării cererii,
preşedintele Comisiei solicită, prin rezoluţie, completarea dosarului. În cazul în care, în termen de
cel mult 4 luni de la primirea solicitării, nu sunt transmise actele necesare, cererea se va respinge
ca nesusţinută.

6
 Preşedintele Comisiei, prin rezoluţie, stabileşte termenul la care se va dezbate cererea de
acordare sau redobândire a cetăţeniei, dispunând totodată solicitarea de relaţii de la orice
autorităţi cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege şi menţionate mai sus.
În cazul în care sunt întrunite condiţiile pentru acordarea cetăţeniei române, Comisia
stabileşte, într-un termen ce nu va depăşi 6 luni, programarea persoanei la interviul organizat
pentru verificarea condiţiilor privind cunoaşterea limbii române şi a noţiunilor elementare de
cultură şi civilizaţie românească, respectiv cunoaşterea prevederilor Constituţiei României şi a
imnului naţional.
În cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru acordarea ori
redobândirea cetăţeniei, precum şi în cazul nepromovării interviului ori al neprezentării, în mod
nejustificat, la susţinerea acestuia, Comisia, printr-un raport motivat, propune preşedintelui
Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie respingerea cererii. O nouă cerere de acordare sau de
redobândire a cetăţeniei române se poate depune după 6 luni de la respingerea cererii anterioare.
Dacă solicitantul este declarat admis la interviu, Comisia va întocmi un raport în care va
menţiona întrunirea condiţiilor legale pentru acordarea sau, după caz, redobândirea cetăţeniei.
Raportul, însoţit de cererea de acordare ori de redobândire a cetăţeniei, va fi înaintat preşedintelui
Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie. Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie,
constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, emite într-un termen ce nu va depăşi 3 zile
ordinul de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române, după caz. Ordinul de acordare sau de
redobândire a cetăţeniei române se comunică solicitantului, prin scrisoare recomandată cu
confirmare de primire, în termen de 3 zile de la data emiterii ordinului.
În cazul în care constată neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, preşedintele Autorităţţii
Naţionale pentru Cetăţenie respinge, prin ordin, cererea de acordare sau de redobândire a
cetăţeniei, ordin care, de asemenea, se comunică de îndată solicitantului, prin scrisoare
recomandată cu confirmare de primire.
Ordinul de respingere a cererii de acordare sau redobândire a cetăţeniei române poate fi
atacat, în termen de 15 zile de la data comunicării, la Tribunalul Bucureşti, Secţia contencios
administrativ şi fiscal. Hotărârea Tribunalului nu este definitivă şi poate fi supusă recursului la
Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.
Însă, cetăţenia română se acordă sau se redobândeşte la data depunerii
jurământului de credinţă. Astfel, în termen de 6 luni de la data comunicării ordinului
preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie de acordare sau redobândire a cetăţeniei
române, sau a hotărârii de guvern, după caz, persoanele cărora li s-a acordat sau care au
redobândit cetăţenia română vor depune jurământul de credinţă faţă de România. Jurământul de
credinţă se depune în şedinţă solemnă în faţa ministrului justiţiei şi a preşedintelui Autorităţii

7
Naţionale pentru Cetăţenie sau a unuia dintre cei 2 vicepreşedinţi ai autorităţii delegaţi în acest
sens.
După depunerea jurământului, Comisia eliberează certificatul de cetăţenie română, care va fi
întocmit în două exemplare, semnate de preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie,
dintre care un exemplar va fi înmânat titularului. Ambele exemplare ale certificatului conţin
elemente de siguranţă şi au aplicate fotografii ale titularului.
În situaţia în care copiii minori dobândesc cetăţenia română odată cu părinţii sau cu unul
dintre ei, acestora li se va elibera certificat de cetăţenie, dar nu depun jurământul. În cazul în care
copilul devine major în timpul procesului de soluţionare a cererii şi până la data dobândirii
cetăţeniei române, acesta va depune jurământul şi i se va elibera certificatul de cetăţenie.
Persoana care a obţinut cetăţenia română păstrându-şi domiciliul în străinătate, în
condiţiile prevăzute mai sus, va depune jurământul de credinţă în faţa şefului misiunii
diplomatice sau al oficiului consular al României din ţara în care domiciliază. În acest caz,
certificatul de cetăţenie română va fi eliberat de şeful misiunii diplomatice sau al oficiului
consular respectiv.
Nedepunerea, din motive imputabile persoanei care a obţinut cetăţenia română, a
jurământului de credinţă, în termenul prevăzut, atrage încetarea efectelor ordinului de acordare
sau de redobândire a cetăţeniei române faţă de persoana în cauză.
Constatarea încetării efectelor ordinului de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române faţă
de persoanele care nu au depus jurământul în condiţiile legii se face de către preşedintele
Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, la sesizarea direcţiei de specialitate din cadrul autorităţii,
sau, după caz, de şeful misiunii diplomatice ori al oficiului consular.
Persoana care decedează înaintea depunerii jurământului de credinţă faţă de România este
recunoscută ca fiind cetăţean român, la cererea succesorilor săi legali, de la data emiterii
ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie de acordare sau de redobândire a
cetăţeniei române, urmând a fi eliberat certificatul de cetăţenie de către Comisie. Cererea poate fi
depusă în termen de un an de la data decesului titularului cererii de acordare sau de redobândire a
cetăţeniei române.
Persoana care nu poate depune jurământul de credinţă faţă de România din cauza unui
handicap permanent sau a unei boli cronice obţine cetăţenia română de la data emiterii ordinului
preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie de acordare sau, dupa caz, de redobândire a
cetăţeniei române, pe baza cererii şi a înscrisurilor medicale, transmise în acest sens, personal sau
prin reprezentantul legal ori convenţional cu mandat special, până la data finalizării procedurii de
acordare sau, după caz, de redobândire a cetăţeniei. Cererea adresată Comisiei privind eliberarea
certificatului de cetăţenie poate fi formulată în termen de un an de la data luării la cunoştinţă a
termenului de depunere a jurământului de credinţă. Nedepunerea cererii în termenul de un an

8
atrage încetarea efectelor ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie de
acordare sau de redobândire a cetăţeniei române.
Printr-o modificare din anul 2015 a Legii cetăţeniei române, se poate acorda, la cerere,
cetăţenia română şi următoarelor categorii de persoane:
- persoanei fără cetăţenie sau cetăţeanului străin care a contribuit în mod deosebit la protejarea şi
promovarea culturii, civilizaţiei şi spiritualităţii româneşti, cu posibilitatea stabilirii domiciliului
în ţară sau cu menţinerea acestuia în străinătate, dacă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
dovedeşte, prin comportament, acţiuni şi atitudine, loialitate faţă de statul român, nu întreprinde
sau sprijină acţiuni împotriva ordinii de drept sau a securităţii naţionale şi declară că nici în trecut
nu a întreprins asemenea acţiuni; a împlinit vârsta de 18 ani; este cunoscut cu o bună comportare
şi nu a fost condamnat în ţară sau în străinătate pentru o infracţiune care îl face nedemn de a fi
cetăţean român;
- persoanei fără cetăţenie sau cetăţeanului străin care poate contribui în mod semnificativ la
promovarea imaginii României prin performanţe deosebite în domeniul sportului, cu posibilitatea
stabilirii domiciliului în ţară sau cu menţinerea acestuia în străinătate, dacă sunt întrunite
cumulativ următoarele condiţii:
a) solicitantul va reprezenta România în loturile naţionale, în conformitate cu reglementările
statutare ale federaţiei sportive internaţionale la care România este afiliată;
b) solicitantul îndeplineşte urmatoarele condiţii: dovedeşte, prin comportament, acţiuni şi
atitudine, loialitate faţă de statul român, nu întreprinde sau sprijină acţiuni împotriva ordinii de
drept sau a securităţii naţionale şi declară că nici în trecut nu a întreprins asemenea acţiuni; a
împlinit vârsta de 18 ani; este cunoscut cu o bună comportare şi nu a fost condamnat în ţară sau
în străinătate pentru o infracţiune care îl face nedemn de a fi cetăţean român, şi îşi exprimă
ataşamentul faţă de România şi faţă de sistemul de valori specific societăţii româneşti.
În cazul celor care în aceste condiţii solicită acordarea cetăţeniei române, anume doar atunci când
este vorba despre persoana fără cetăţenie sau cetăţeanului străin care poate contribui în mod
semnificativ la promovarea imaginii României prin performanţe deosebite în domeniul sportului,
prin excepţie de la procedura detaliată mai sus, acordarea cetăţeniei române se face prin hotărâre
de guvern, la propunerea ministerului de resort (actualmente este Ministerul Tineretului şi
Sportului).

B. Pierderea cetăţeniei române

Pierderea cetăţeniei române se poate produce prin:
1. retragere;
2. renunţare;
3. alte cazuri.

9
1. Retragerea cetăţeniei române apare ca o sancţiune care nu poate fi aplicată celui care a
dobândit-o prin naştere.
De asemenea nu se poate aplica decât persoanei vinovate, nu şi membrilor familiei sale şi
numai dacă aceasta se află în afara teritoriului României, cu excepţia situaţiei în care a obţinut-o
fraudulos, respectiv dacă se dovedeşte că are legături sau a sprijinit sub orice formă grupări
teroriste ori a săvârşit alte fapte care pun în pericol siguranţa naţională.
Pierderea cetăţeniei române prin retragere are loc la data emiterii ordinului preşedintelui
Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie de aprobare a retragerii cetăţeniei române.
Motivele pentru care poate interveni pierderea cetăţeniei române prin retragere sunt:
- cetăţeanul român săvârşeşte în străinătate fapte deosebit de grave prin care vatămă interesele
statului român sau prestigiul ţării;
- cetăţeanul român se înrolează, aflându-se în străinătate, în forţele armate ale unui stat cu care
România a rupt relaţiile diplomatice sau se află în stare de război;
- cetăţeanul român a obţinut cetăţenia în mod fraudulos;
- cetăţeanul român este cunoscut ca având legături sau a sprijinit sub orice formă grupări teroriste
ori a săvârşit alte fapte care pun în pericol siguranţa naţională.
Orice autoritate sau persoană care are cunoştinţă de existenţa unui motiv pentru retragerea
cetăţeniei române poate sesiza, în scris, Comisia pentru cetăţenie din cadrul Autorităţii Naţionale
pentru Cetăţenie, având obligaţia să prezinte dovezile de care dispune. Preşedintele Comisiei
stabileşte, prin rezoluţie, termenul la care se va dezbate sesizarea de retragere, dispunând
totodată:
a) solicitarea punctului de vedere al autorităţilor competente cu privire la îndeplinirea condiţiilor
legale privind retragerea cetăţeniei;
b) invitarea persoanei care a formulat sesizarea, precum şi a oricărei persoane care ar putea da
informaţii utile soluţionării cererii;
c) citarea persoanei în cauză la domiciliul cunoscut sau, dacă acesta nu se cunoaşte, prin
publicarea citaţiei în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.
Citarea persoanei are loc cu cel puţin 6 luni înainte de termenul fixat pentru dezbaterea
sesizării.
La termenul stabilit pentru dezbaterea sesizării, Comisia verifică îndeplinirea condiţiilor
necesare retragerii cetăţeniei române. Aceasta audiază persoanele citate, precum şi persoana în
cauză. Lipsa persoanei legal citate nu împiedică desfăşurarea procedurilor de retragere a
cetăţeniei române.
În cazul în care constată îndeplinirea sau, dupa caz, neîndeplinirea condiţiilor legale de
retragere a cetăţeniei române, Comisia va propune preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru

10
Cetăţenie, printr-un raport motivat, aprobarea retragerii cetăţeniei române sau, după caz,
respingerea sesizării.
Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, constatând îndeplinite condiţiile de
mai sus, emite ordinul de retragere a cetăţeniei române, respectiv de respingere a sesizării de
retragere a cetăţeniei, în cazul în care constată neîndeplinirea aceloraşi condiţii.
Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie de admitere sau de respingere
a sesizării de retragere a cetăţeniei se comunică persoanei în cauză, precum şi persoanei care a
făcut sesizarea, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Ordinul poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicării, la Tribunalul
Bucureşti, hotărârea tribunalului putând fi atacată cu recurs la Secţia de contencios administrativ
şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.
Pierderea cetăţeniei române prin retragere are loc la data emiterii ordinului preşedintelui
Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie de aprobare a retragerii cetăţeniei române.

2. Renunţarea la cetăţenia română – este un mod amiabil de rezolvare a unor probleme ce ţin de
statutul juridic al persoanei în raport cu statul al cărui cetăţean este.
Condiţiile cumulative necesare aprobării cererii de renunţare sunt următoarele:
- cetăţeanul a împlinit 18 ani;
- nu este învinuit sau inculpat într-o cauză penală şi ori nu are de executat o pedeapsă penală;
- nu este urmărit pentru debite, ori le achită, ori prezintă garanţii corespunzătoare pentru
executarea lor;
- a dobândit ori a solicitat şi are asigurări că va obţine o altă cetăţenie:
- există motive temeinice pentru susţinerea unei astfel de cereri.
Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie dispune, prin ordin, aprobarea sau,
după caz, respingerea cererii de renunţare la cetăţenia română, pe baza raportului Comisiei pentru
cetăţenie, prin care aceasta constată îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţiilor menţionate.
Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie de aprobare sau, după caz, de
respingere a cererii de renunţare la cetăţenia română se comunică solicitantului, prin scrisoare
recomandată cu confirmare de primire. Ordinul poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data
comunicării, la Tribunalul Bucureşti, hotărârea tribunalului putănd fi atacată cu recurs la Secţia
de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.
Pierderea cetăţeniei române prin renunţare are loc la data eliberării adeverinţei de
renunţare la cetăţenia română.
Dovada renunţării la cetăţenia română se face cu adeverinţa eliberată de secretariatul
Comisiei, pentru persoanele cu domiciliul în România, ori de misiunile diplomatice sau oficiile
consulare ale României, pentru persoanele cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate, în baza

11
ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie. Neprezentarea în vederea eliberării
acestei adeverinţe în termen de 6 luni de la data comunicării ordinului preşedintelui Autorităţii
Naţionale pentru Cetăţenie de aprobare a renunţării la cetăţenie, are drept consecinţă încetarea
efectelor ordinului faţă de persoana în cauză.

3. Alte cazuri de pierdere a cetăţeniei române sunt:

- adopţia unui copil minor de către cetăţenii străini;
- stabilirea filiaţiei copilului găsit pe teritoriul României (dacă părinţii sunt cetăţeni străini);
- anularea sau declararea nulităţii adopţiei unui minor de către cetăţeni români.

III. Dovada cetăţeniei române. Cetăţenia de onoare. Dubla cetăţenie

Dovada cetăţeniei se face cu cartea de identitate sau, după caz, cu buletinul de identitate,
cu paşaportul, cu titlul de călătorie fără menţiunea «identitate incertă», cu certificatul de cetăţenie
română eliberat de Comisia pentru acordarea cetăţeniei după depunerea jurământului sau cu
dovezile de cetăţenie pentru cetăţenii români aflaţi în străinătate eliberate, la cerere, în caz de
nevoie, de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României. Cetăţenia copilului până la
vârsta de 14 ani se dovedeşte cu paşaportul, cu titlul de călătorie fără menţiunea «identitate
incertă», cu certificatul de cetăţenie sau cu certificatul său de naştere, însoţit de cartea de
identitate, după caz, sau paşaportul oricăruia dintre părinţi, ori cu dovezile de cetăţenie pentru
cetăţenii români aflaţi în străinătate eliberate, la cerere, în caz de nevoie, de misiunile diplomatice
sau oficiile consulare ale României.
Cetăţenia de onoare se poate acorda unor străini care au adus servicii deosebite ţării şi
naţiunii române de către Parlamentul României la propunerea Guvernului, fără nicio altă
formalitate. Beneficiarul cetăţeniei de onoare se bucură de toate drepturile civile şi politice ale
cetăţenilor români cu excepţia drepturilor electorale şi a dreptului de a ocupa o funcţie publică.
Dubla cetăţenie este îngăduită potrivit legii române, chiar şi multipla cetăţenie.

12