SR Masters - pdf251-453

Machine Translated by Google
E doar după șapte când aud o bătaie la ușa dormitorului meu.
Închid ochii și îmi pun mâna pe burtă să încerc

calmeaza-mi nervii.
Nu am fost niciodată atât de nervos și știu că nu este vorba despre ceea ce sunt pe
cale să fac. Asta e ceea ce ignor.
Instinctul îmi spune să fug. Aceasta este o idee proastă.
N-ar trebui să ies cu Julian în seara asta. Știu că ar trebui să păstrăm
lucruri separate.
Trăim împreună, pentru numele lui Dumnezeu.
Deschid ușa și iată-l, bărbatul meu înalt și frumos, în costumul lui negru.
Zâmbește sexual în timp ce ochii lui aterizează pe rochia mea strâmtă de seară
maro. Inspir când îi zăresc aftershave-ul ceresc.
„Arăți frumos”, șoptește el.

Zâmbesc încet în timp ce inima mea încearcă să scape din pieptul meu.
-Mulțumiri.
Ochii lui întunecați îi țin pe ai mei.
— Ești gata să faci asta?
Îmi înghit nodul din gât.
— Cât de gata pot fi.
Mă conduce de mână prin casă și apoi spre mașină. Ca de obicei, îmi deschide ușa, dar
apoi mă sprijină de mașină înainte de a se apleca să mă sărute.
Zâmbesc când îmi pun brațele în jurul gâtului lui.

„Acum ne putem săruta în garaj?”
„Ne putem săruta în garaj”. Mâinile lui mari îmi cutreieră fundul și mă trage în
corpul lui dur. Ne ținem în brațe în timp ce el mă privește, luând în considerare fiecare
detaliu al feței mele. Fruntea i se încrunta brusc, apoi devine serios.
Ce este acel aspect?

Se îndreaptă și pleacă.
-Trebuie să plecăm.
-Bine. Intru și fără un cuvânt, el închide ușa în urma mea și intră în partea
șoferului.
Odată ce mergem pe drumul principal, mă trezesc uitându-mă la el. Este adânc
în gânduri în timp ce ridică privirea și mă surprinde privindu-l. Julian îmi ia mâna în a lui și
o pune pe coapsa lui.
-Totul e bine? -Întreb.

Se concentrează înapoi pe drum, ridicându-mi mâna spre
sărut-o pe spate
— De ce n-ar fi așa?
-Ești tăcută.
Zâmbet.
„Încerc să-l îmblânzesc pe acest Roger în pantaloni, dacă trebuie să știi. Pare să
aibă o minte proprie atunci când ești prin preajmă.
Îi zâmbesc, u urată că bărbatul meu jucău s-a întors.
— Atunci poate ar trebui să-l folosești pe Roger pentru mine. El râde.
„Nu-ți face griji, frumoasa mea domnișoară Brielle. Îmi sărută din nou dosul
mâinii, în timp ce ochii lui rămân pe drum. Vei fi cu adevărat mulțumit când voi termina
cu tine.
Mi-a numit domnișoara Brielle. Fac un zâmbet și ochii mei se întorc să privească
drumul din fața noastră.
Câmpul lui de forță s-a întors.
De ce sunt singurele cuvinte pe care le-am auzit în toată acea propoziție?
Amândoi rămânem pierduți în propriile noastre gânduri pentru tot restul

drumului.
Mă întreb cum o să meargă asta. Nu știu la ce se gândește, dar știu că este mai
mult decât Roger în pantaloni.
Întotdeauna este încântat să mă atingă la hotel, dar când am stat obraz la obraz
și am avut acel scurt moment de intimitate perfectă acasă, l-am simțit că se îndepărtează.
Nici nu știu de ce mă deranjează. Nu ar trebui. Știu ce se întâmplă aici. M-a

avertizat și știu cum funcționează acest joc.
Nu există pretenții false, nici promisiuni și nu este nevoie să pretinzi că ai

sentimente care nu există.
Nu confunda asta cu altceva decât cu ceea ce este, Brell.
Ceea ce avem este o prietenie cu câteva orgasme pe margine.
Nimic mai mult și nimic mai puțin.
În cuvintele lui... avem un aranjament.
Douăzeci de minute de tăcere mai târziu, oprește în fața unei clădiri elegante din
gresie, la parcarea cu valet. Iese și îi dă însoțitorului cheile înainte de a merge lângă mine
să mă ajute să ies din mașină. Este un domn, deschide mereu uși și merge în spatele meu.
Trebuie să fie educația ei rafinată, cred că măcar toate acele taxe de școală îți dau ceva
pentru banii tăi. Mă întreb dacă Sammy este învățat așa ceva.
Julian îmi ia mâna în a lui și urcăm treptele din față. Clădirea este lux pur.
-Ce este locul asta? — șoptesc.

„Spencer House”, răspunde el, clar distras când se uită în jur.
Tavanele sunt boltite, iar pereții sunt acoperiți cu picturi impresionante. Covorul
este roșu, iar mobilierul este în afara lumii. Aceasta este arhitectura antică în cea mai bună
calitate.
„Doamne, este frumos. El îmi zâmbește.
- Credeam că ți-ar plăcea. Este din secolul al XVII-lea și este perfect
conservat.
Îmi mușc buza de jos pentru a încerca să-mi ascund entuziasmul.
Îmi spune constant mici fapte din istorie, știind că eu
iubirile.
„A aparținut cândva lui Cond Spencer”, adaugă el.
Am ochii mari.
-Într-adevăr? Lady Diana era fiica celui de-al optulea conte Spencer. —
Zâmbește blând.
-Asa este. Fratele său este al nouălea.
„Uau”, șoptesc eu. Oamenii sunt peste tot înăuntru. Bărbații sunt în smoking, în
timp ce femeile sunt îmbrăcate până la nouă. Chelnerii merg cu atenție cu tăvi cu șampanie.
„Pentru ce este această funcție din nou?” -Întreb.

„Este o strângere de fonduri pentru un program de sănătate mintală pentru
criminalii reformați.
-Oh. Trece un chelner cu o tavă și Julian apucă două și îmi dă una.
-Mulțumiri. -Zambesc.
Tângănește-ne ochelarii.
— Ajungi la toate aceste lucruri? -Întreb.
„Ne luăm pe rând. Doar unul dintre noi ajunge la aceste evenimente. În
sunt în mare parte pline de oameni gata să doneze mulți bani.
-Ne? Ridic sprâncenele.
„Eu și ceilalți judecători.
Îmi beau șampanie în timp ce o privesc.
„Știi, sunt surprins că ești judecător. Un adevărat judecător.
-De ce? -Zâmbet.
dau din umeri. -Nu știu. Nu mai întâlnisem niciodată un judecător.
Ridic sprâncenele. „Nu am întâlnit niciodată pe nimeni care să cunoască un

judecător.
Își ridică paharul în aer și îl înclină spre mine. Ochii îi ard.
„Iată că îl cunoști destul de bine pe acest judecător”.
Zâmbesc încet și simt cum nervii din stomac îmi fierb. Nu am fost niciodată cu un
bărbat ca Julian Masters. Are un nivel mai ridicat de sexy pe care nu l-am experimentat
până acum. Nu îmi imaginez că multe femei au. El este profund, precaut, volubil și atât de
sexy. Cu costumul lui de rochie neagră, părul întunecat, falca pătrată și acei ochi
pătrunzători, totul despre el țipă dominație.
Oare pentru că este mai în vârstă și îi este interzis să-mi preia majoritatea
gândurilor? Trebuie să mă întreb dacă aș fi atât de atras de el dacă ar fi de vârsta mea și
doar un tip normal.
Este un gând interesant, de fapt. De ce mă atrage?
Dacă ar fi fost de vârsta mea și m-ar fi întâlnit primul?
Am ieși vreodată? Adică, dacă m-ar fi întâlnit înainte să se îndrăgostească de

soția lui.
Tristețea mă umple. Ea ratează atât de mult din viețile frumoase ale copiilor
ei. Sunt atât de prețioase și au nevoie de ea. Îmi las capul în jos și mă uit la covor o
clipă. Ar trebui să fie aici cu el, el era soțul ei. Cea mai mare frică a mea este să nu îmi
pot vedea copiii crescând. Atât de tragic.
Mă întreb cum ar arăta.

Mă încruntă când un gând ciudat îmi trece prin minte.
De ce nu sunt fotografii cu ea în casă? Nici măcar în camerele copiilor. Nu ai vrea ca
copiii să-ți amintească de tine? Mă concentrez și trec prin casă mental, în fiecare colț.
Nu. N-am văzut niciodată o poză cu ea nicăieri.
Asta-i foarte ciudat. O să-l rog pe Sammy să mă învețe într-o dimineață.

„Deci nu întâlnești niciodată pe nimeni la astfel de evenimente?” întreb eu
schimbând subiectul.
-Nu. Ia o înghițitură din băutură. Ne invită doar de dragul asta și, așa cum am
spus, sunt plini de oameni care doresc să cheltuiască bani. Este o noapte singuratică
dacă nu vii însoțit.
Se uită la rochia mea și își linge buzele.
— Ți-am spus cât de frumos arăți în seara asta?
Mă uit la rochia mea și netezesc materialul cu mâinile transpirate.
„Ai făcut-o, dar poți să-mi spui din nou. El râde.
"Tu..." El face o pauză pentru efect. Sunteți fără îndoială

cea mai frumoasă femeie de aici în seara asta.
Îmi cade fața și mă comport din caracter.
-Doar aici? Vrei să spui că există mai multe femei frumoase decât mine pe
lume?
Ochii îi dansează răutăcios.
„Nici unul despre care să știu.
- Salvare bună. -Zambesc.
Ridică o sprânceană și sorbi din băutură în timp ce privește peste mulțime,
dar ochii mei rămân pe fața lui. Mă simt ca o fetiță care merge la primul meu concert
rock. Se uită înapoi și mă surprinde privindu-l.
-La ce te gandesti?
-Acum? -Întreb.
-Chiar acum.
„Că aș vrea să mă săruți”, îi răspund.
Electricitatea bâzâie între noi și îmi dă un lent,
sexy.
-Aici?
Dau din cap.
— Vrei să te sărut chiar aici?
Râd.
„Nu, dar putem găsi un loc unde poți?” El își pune mâna
pe partea mică a spatelui meu și se aplecă să-mi șoptească la
ureche. Respirația lui îmi gâdilă gâtul și îmi dă pielea de găină.
„De ce am senzația că-mi vei face secretul

greu de salvat?
Mă aplec și mai aproape.
-Pentru ca vreau.
Ochii i se întunecă și mă privește pentru o clipă.
„Din momentul în care îți ajunge mâncarea, ai aproximativ opt
minute până ajungi la mașină.
-Ce o sa-mi faci?
Se aplecă și îmi sărută ușor buzele.
-Ceea ce vreau.
Buzele noastre se ating din nou. Deodată nu-mi pasă unde
unde suntem sau cine ne poate vedea, pentru că el este singura persoană din loc.
Are această intensitate despre el. Parcă ar încerca să mă facă să-mi
pierd mințile cu acele sărutări blânde și tandre ascunse între cuvintele
dure.
Și funcționează.
M-a sărutat doar de câteva ori de când am plecat de acasă.
Ar putea să mă convingă să fac orice cu acel sărut. Este perfecțiunea
pură.
Atenția lui este o dependență...
Sunt ca un drogat în pragul euforiei și am nevoie de o
trage.
Mâna lui alunecă în jos și apucă subtil o mână de a mea
spate.
„Frumoasa mea Bree. Aproape că aud electricitatea

bâzâit în aer între noi și știu că și el poate.
„Asta îmi face ceva”, șoptesc eu. El ridică din sprâncene, întrebându-mă în
tăcere ce vreau să spun. Aud că mă numești așa. „Îmi spune așa doar când suntem
singuri”.
Probabil de asta o iubesc atât de mult.
Limba îi scapă, trecând peste buza de jos în timp ce eu
uite.
„Bree”, spune el cu gura, iar eu râd în timp ce sună un clopoțel mare pentru
a semnala deschiderea sălii de bal.
Așteptăm ca mulțimea să se limpezească puțin. Mă ia de mână, conducându-
mă în sala de bal și în mulțime. Verificați unde stăm pe hartă și mergeți la masă.
Julian se oprește brusc la mijlocul pasului.

„La naiba”, șoptește el.
-Ce?
„Unul dintre colegii mei este aici.
-Atunci? Ridic sprâncenele.
„Nu vreau să știe ei despre tine.
Îmi scăpa mâna ca un cartof fierbinte și se apropie de masa noastră,
smulgându-mi furios scaunul.
Ce naiba? Nu e vina mea, prietenul tău de la serviciu este aici, dar eu mă
așez oricum.
-Băutură? se repezi el.
Faci misto de mine? Nu am greșit cu nimic.
„Te rog”, răspund eu calm. El dispare
în bar și eu stau singur în timp ce oamenii
începe să intre încet, unul câte unul, umplând mesele.
Bună, sunt Veronica. — O doamnă zâmbește în timp ce stă lângă mine
latură.
„Sunt Ted”, spune soțul ei și inițiază o conversație cu mine despre

divertismentul programat pentru diseară.
Sunt foarte distras.
De ce durează atât de mult pentru Julian?
Mă uit spre bar să-l văd vorbind cu o doamnă și un bărbat, adânc în
conversație. îmi scot telefonul.
Mă așteaptă un mesaj de la Willow.
Bună, Brell,
nu putem uita de uniforme mâine.
Imi inchid ochii. La naiba, uniformele.

Am uitat complet de ei. A venit rândul nostru să spălăm tricourile după
antrenamentul de joi seară. Am aruncat punga mare cu ele în portbagaj. Sunt încă
acolo, toți murdari.
Blestem. Va trebui să le spăl în seara asta când ajung acasă.
Da, desigur.
La ce oră plecăm din nou?
Ea raspunde.
Ora opt.
Am scos un oftat. Excelent. Se pare că voi începe să mă spăl când ajung

acasă. Raspund la mesaj.
Ești bine la bunica?
Un răspuns se ridică.
Da.
Noapte bună.
Zambesc.
Noapte bună.
Stau singur la masă douăzeci de minute, în timp ce oamenii încearcă să

inițieze o conversație politicoasă cu mine. Cu fiecare clipă care trece, devin puțin mai
agitată. Mă uit la el și îl văd râzând în hohote, distrându-se de minune în timp ce
vorbește, în timp ce mă lasă aici singur.
Nu înțeleg.
Îmi beau șampania, dorindu-mi să pot goli toată sticla.
Primul fel este servit, dar încă nu s-a întors la masă. El și femeia sunt singurii
doi care stau acum lângă bar și este evident că este
evitând să stea lângă mine.

Bine, acum sunt supărat.
Îmi îndoaie buzele și îmi împing scaunul afară. Ma duc la baie.
Mă duc la baie și stau puțin în cabină. De ce m-ar lua la cină și nici măcar nu ar face
un efort să stea cu mine? Știu că nu vrei să știe nimeni cine sunt, dar chiar aș trata o prietenă
așa dacă aș scoate-o afară? Eu nu cred acest lucru.
Inima îmi bate cu furie.

Pentru. Probabil că vorbești despre un caz foarte important și eu sunt doar
melodramatic. După cincisprezece minute, mă întorc la masă. Acum stă pe scaun lângă
mine, iar femeia cu care vorbea la bar este de cealaltă parte a lui. La final servesc felul
principal.
Îmi trag scaunul și el îmi zâmbește în timp ce mă așez. Îi aduc un zâmbet strâmb
în schimb.
„Domnișoară Brielle. Îmi face semne. Aceasta este Anna, o colegă de-a mea.
îi zâmbesc frumosului roșcat. Are patruzeci de ani și are un corp uimitor. Părul ei
până la umeri este liber și voluminos și are pielea măslinie care îi completează ochii verzi. Ea
chiar este impresionantă.
-Buna ziua. -Zambesc.

Bună ziua, domnișoară Brielle. Se întoarce către Julian. Este o prietenă a lui Willow?
Sprâncenele lui Julian se ridică surprinse înainte să râdă nervos.
-Tocilar. Ea este doar dădaca noastră. Iubește istoria și această clădire, așa că am
vrut să o aduc să o vadă. E nouă la Londra din Australia. Anna râde și spune ceva ce nu pot
auzi, iar cei doi cad într-un
conversație cu o voce joasă, șoptită.

Îmi las capul în jos când sângele începe să fiarbă. Doar dădaca.
Îmi iau paharul și îl scurg dintr-o singură mușcătură. cine naiba crede că este
este?
Îmi dau farfuria deoparte.

-Nu ti-e foame? -el intreaba.
M-am uitat la el.
„Tocmai mi-am pierdut pofta de mâncare.

În următoarele patruzeci de minute, stau în tăcere în timp ce restul mesei
mănâncă și vorbesc între ei. Nu mi-a spus un cuvânt frumos de peste o oră și
jumătate, dar el și Anna nu s-au oprit din vorbit de când a ajuns ea aici. Alți membri
ai mesei, care sunt în mod evident incomozi, încearcă să inițieze o conversație
inactivă cu mine pentru că le e milă pentru mine.
De ce m-ai adus? Mă simt foarte prost.

Spune ceva și Anna începe să râdă. Doamna de peste drum îmi
aruncă un zâmbet trist.
La naiba cu asta, plec.
Îmi las șervețelul și îmi iau geanta de sub masă.
-Unde te duci? întreabă el încet.
Îmi aud bătăile inimii bătându-mi în urechi, sunt atât de supărată.
-Spre casă. Mă ridic și ies din sala de bal și intru

hol, apoi prin ușile din față către parcare cu valet.
— Scuză-mă, poți să-mi iei un taxi, te rog? -Întreb.
-Desigur.
Stau cu brațele încrucișate în fața mea când el iese pe stradă și mi-aș dori
doar ca Emerson să nu fie la întâlnirea lui în seara asta sau să plece acasă și să nu se
întoarcă până luni. Dacă mă întorc.
-Ce faci? întreabă Julian, venind în spatele meu. Mi-am pus ochiul alb.
"Cu ce seamănă?"
-Te duc acasă.
-Nu te obosi.
O mașină oprește și valetul, cel care încerca să-mi ia un taxi, trebuie să vină
să-l ducă la lot.
„Mă întorc într-un minut, domnișoară”, strigă el.

Am scos un oftat.
-Excelent.
— Scuză-mă, poți să-mi aduci mașina, te rog? îl întreabă Julian pe celălalt
asistent.
-Desigur, dl.
El este lângă mine, tăcut.

— Întoarce-te înăuntru, domnule Masters, oft.
-De ce ești supărat?
Ridic sprâncenele cu dezgust.
— Dacă nu știi, nu îți voi spune.
Ea rămâne tăcută, neștiind ce să spună sau înțelegând cât de supărată sunt.
Mașina lui sosește și îmi deschide ușa. Mă uit în jur. Stai aici în frig sau mergi cu el.
La naiba, tot ce vreau este să ajung acasă. Intru si el inchide usa in urma mea.
Intră în trafic. Mă uit pe parbriz, privind picăturile de ploaie încep să cadă și

ștergătoarele automate de parbriz pornesc.
„Nu am vrut ca nimeni să știe că suntem împreună”, mărturisește ea.

„Ei bine, nu va mai trebui să-ți faci griji că mă ascunzi. El ridică
privirea.
-De ce?
„Pentru că am prea mult respect pentru mine”, am izbit.
-De ce ești supărat?
"Ce naiba?" - ipăt-. Mă duci la cină și petreci două ore vorbind cu o altă
femeie, apoi îi spui că sunt doar dădaca. Se uită la mine.
— E bine, judecător Masters. — Mă batjocoresc.

-Ce ar trebui sa insemne asta?
„Înseamnă că în seara asta, în timp ce tu jucai judecător cu Anna, eu te
judecam. Și nu mi-a plăcut ce am văzut.
-Chiar așa?
Mă întorc spre el, revoltată de comportamentul lui.
„Nu știu cum tratezi în mod normal femeile, Julian, dar lasă-mă să-ți spun
asta... nu vei mai avea niciodată șansa naibii de a mă face să mă simt așa cum te-ai
simțit în seara asta.
„Cum te-am făcut să te simți?” mârâie el.
„Ca o târfă ieftină pe care o iei acasă să o tragi la sfârșitul nopții”.
Maxilarul i se strânge și strânge strâns volanul, fără să scoată niciun cuvânt.

Mergem restul drumului în tăcere. Intră pe alee și parchează mașina sub garaj. Ies
afară, închid
ușa s-a trântit și mă îndrept spre ușa din față, bâjbând după chei.
Stă în fața mea, descuie ușa din față cu cheia și

apăsați pentru a o deschide. Sprintez pe lângă el și prin casă.
-Stop! -mă sună.
Mă întorc brusc spre el.
„Nu am fost niciodată atât de furios. Ești un nemernic arogant, care crede că voi
suporta genul ăsta de tratament. Eu dau din cap. Cine te crezi?
Închide ochii.
„Nu poți să-mi spui ce să fac. Aceasta nu este o relație.
Zâmbesc, fără cuvinte, și nu ofer altceva decât un pufnit
Răspuns. Nu mă obosesc să răspund.
„Bree”, spune el încet, apucându-mă de braț.
Îl smulg de braț.
„Nu vreau o relație cu tine!” țip eu. Chiar ideea de a dormi cu un porc atât de
arogant îmi întoarce stomacul. Nu îndrăzni să-mi spui din nou așa. Numele meu este
domnișoara Brielle și sunt doar dădaca.
Stai departe!
uită-te la mine
„Lui asta din context și continui toată drama fără niciun motiv.
- La naiba.
Mă întorc și merg în camera mea, închizând ușa în urma mea.
din a mea. Sunt atât de furios încât lacrimile încep să-mi curgă în ochi.
Nu pot să cred că măcar justifică să mă trateze așa. Nu mi-a spus niciun cuvânt
timp de două ore în timp ce vorbeam cu o altă femeie, pentru numele lui Dumnezeu.
Aud ușa din față închizându-se și apoi mașina pornește. Fug la fereastră și îl văd
plecând ca un nebun în libertate.
A ieșit din nou.
Mă las pe pat și mă șterg lacrimile furioase din ochi.
Cuvintele lui răsună în capul meu.
Aceasta nu este o relație.
Nu te dracu, Sherlock. Aceasta nu este o relație, este o epavă de tren.
cincisprezece
Brielle
A trecut o oră, iar eu sunt încă în patul meu, privind în tavan.
Cum am ajuns in aceasta situatie? Ce credeam sincer că va ieși din întâlnirea cu Julian
Masters?
Când eram în hotel și eram doar noi doi, lucrurile erau în siguranță. Eram
controlat.
Nu a durut.
Îmi scot telefonul și verific Instagram și Facebook pentru a încerca să uit cât de
rău mă simt. Nimic nu funcționează.
Îmi arunc telefonul dezgustat. Uf. Urăsc Facebook. Ar trebui să se numească
Fakebook din cauza felului în care toți idioții din lume postează poze și arată cât de bună
sunt viața lor. Toți iubiții și soții ei frumoși și iubitori, bebelușii, copiii, toți par să aibă tot
ceea ce eu nu am. Nu vezi pe nimeni să posteze poze spunând „Oh, am ieșit cu șeful meu
care este mai în vârstă decât mine în seara asta, care apropo m-a tratat ca și cum aș fi o
cățea proastă și mi-a făcut rușine naibii de mine”, nu?
Mi-am pus ochiul alb.

Nenorociți falși.
Telefonul meu sună și citesc în grabă mesajul mamei.
Hei, Brell,
cum merge?
Iti ducem dorul.
Am citit-o și mi se umplu ochii de lacrimi. înainte de a se gândi

În ea, apelez numărul tău. Ea răspunde la primul apel.
Bună, frumoasa mea Brell.
-Buna mama. Sunetul vocii ei iubitoare mă cuprinde și mă sufoc instantaneu.
— Ești bine, dragă?

Imi inchid ochii. Cum știi întotdeauna când ceva nu este în regulă?
Dau din cap, deși știu că nu mă poate vedea.

„Da,” mint, în ciuda lacrimilor mele evidente.
— Ce e, Brell? -întrebare.
Am fost la o întâlnire cu un tip care este mai aproape de vârsta ta decât
mine, care s-a dovedit a fi un adevărat ticălos, iar acum sunt singur în această casă
mare și înfricoșătoare, fără unde să merg altundeva.
„Nimic, mamă. Zambesc. Mă simt un pic nostalgic.
Întorc pătura între degete.
„Totul va fi bine dimineața.

— Ai de gând să vizitezi obiectivele turistice?
-Da am să o fac. Îmi suf aer în obraji. Emerson a cunoscut pe cineva.
— Uau, ce se întâmplă?
„Este un visător. Numele lui este Alastar. El este irlandez. Zambesc. El este diferit.
— Și ce zici de tine, un om în miză?

-Nu. Ridic sprâncenele. Toți bărbații pe care îi cunosc sunt idioți.
ezit o clipa.
„Sunt ca un magnet pentru ei.
„Te așteaptă, Brell. stă cineva foarte special
a teptând să vii În orice moment, el va apărea.
Am un nod în gât. Mereu am crezut că cineva, pe undeva, mă așteaptă, dar nu știu
dacă mai cred.
Îmi pierd încrederea în specia masculă zi de zi.
„Ce mai faci tu și tata?” - Schimbare de subiect.
-Suntem bine. De fapt, ne gândim să mergem într-o excursie. Am ochii mari. Într-
adevăr?
— Da, n-ar mai fi pentru încă șase sau opt săptămâni, dar ne-am gândit că am
putea merge să stăm la Londra o săptămână și apoi să mergem la Praga.
— Oh, ai putea? Ar fi grozav. „Ochii mi se umplu de lacrimi”.

din nou-. Chiar mi-ar plăcea să le văd.
— Ești bine, dragă? Sună stins. Este vineri seara.
Am crezut că vei ieși.
„Ies mâine seară cu Em. Are o întâlnire în seara asta.
— Ai mai întâlnit pe cineva cu care poți ieși?

„Colegii de cameră ai lui Emerson sunt foarte drăguți.
Cred că aș putea începe să mă întâlnesc cu ei dacă lui Em chiar îi place tipul ăsta. Nu
stau singur în casa asta mare și veche, asta e sigur”, mormăi, aproape pentru mine.
— Și cum merge treaba ta? Faci tot ce trebuie?

Ceea ce ar trebui să faci?-
Îmi fac ochii mari când îmi amintesc uniformele care sunt încă în portbagaj.
Uniformele. La dracu.
„Da, sunt”, mint. Mamă, trebuie să plec, unul dintre copii
el mă sună.
— E bine dragă. Te iubesc”, spune el cu dragoste. Vă voi contacta în legătură
cu călătoria mea.
-Si eu te iubesc. Pa mamă.
Închid și cobor în garaj pe întuneric. Dau cu piciorul pe ceva ce iese în afară.
„La naiba!” Scot un zgomot în timp ce sar. Durerea mă străbate. Aprind

supărat lumina și mă apropii de portbagaj pentru a scoate geanta uriașă de tricouri.
Glumești cu mine? Există cel puțin două acuzații aici. Trag sacul mare înapoi
în casă. Lumina garajului este aprinsă, dar nu-mi pasă, poate plăti factura. Acum,
pentru a încheia o noapte grozavă, trebuie să stau aici singură și să-i spăl rufele, în
timp ce ea se întoarce fără îndoială la serviciu pentru a se distra în continuare cu
roșcata uimitoare.
Împing prima încărcătură de rufe în mașina de spălat și o pornesc puternic.

Sângele meu a ajuns la temperatura de fierbere.
nemernic prost
Unde este whisky-ul tău fantezist? Eu beau tot.
Buzz, buzz, buzz, buzz.

Ridic sprâncenele. Ce naiba e aia? Îmi dau un pumn în pernă, mă răsturn și
închid ochii.
Buzz, buzz, buzz, buzz.

— Taci, mormăi eu în pernă. De ce naiba sună alarma sâmbătă?
Apăs pe butonul de amânare și închid din nou ochii. De ce ar suna? Nu l-am

oprit?
A teptare…
Am ochii mari. Uniformele.
Îmi pun halatul și fug la spălătorie, scot tricourile din mașină de spălat și le
arunc în uscător. Intru in bucatarie si pornesc aparatul de cafea. Mă uit la ora în
cuptor. Este ora șase și e foarte liniște pe aici.
Oh, este adevărat. Copiii au dormit la bunica și proastul judecător încă

doarme sus. Mă întreb la ce oră a ajuns idiotul acasă.
Mă apropii de fereastră și mă uit în garaj să văd dacă îi văd Porsche-ul pe

alee. Nu. Trebuie să fi parcat în garaj. Ciudat. Nu am auzit ușa garajului deschizându-
se așa cum o fac de obicei. Mă deranjează că uneori mă trezesc.
La naiba, ar trebui să fiu super entuziasmată după o întâlnire chiar acum, să

mă simt relaxată și revigorată. În schimb, sunt obosită, menstruală și supărată; nu
este o combinație bună pentru a fi în orice situație. Sper că târfa lui Tiffany să nu-mi
ia în cale astăzi la fotbal. Am nevoie de o scuză să mă despart de cineva.
Îmi fac o ceașcă de cafea și mă așez la masa din sufragerie.

Vreau că acele cămăși să se usuce și să se pună deoparte înainte ca cineva să se
trezească. Nimeni nu va ști vreodată că sunt nasol de chestia asta cu babysitting.
În mintea mea reluez evenimentele de aseară și cred că acum sunt mai
supărat decât aseară, dacă se poate. Am o viziune în care el este plin de duh și
fermecător și îmi face sângele să fiarbă.
Mă întreb... a luat-o pe roșcata aia în cele din urmă? Îmi dau ochii peste cap
de dezgust. Imaginează-ți dacă ar aduce-o înapoi aici. Ce aș face cu adevărat dacă ea
ar coborî?
Îmi strâng nasul în timp ce îmi imaginez pe ei sau pe ea împreună în această
casă. Aș înnebuni dacă aș vedea-o aici chiar acum, fără îndoială.
Probabil că și-ar pierde controlul și l-ar fi lovit și pe Julian în pula.
Zâmbesc când îmi imaginez că s-a dublat de durere, implorându-mă să nu-l

mai dau din nou cu piciorul în mingi.
idiot al naibii.
Doamne, urăsc să mă simt așa. Credeam că zilele mele în care mă simțeam așa s-
au terminat.
Mă întorc la spălătorie și deschid rapid uscătorul.
Hainele sunt încă ude. Blestem.
Mă întorc spre casă și mă uit pe scări. nu ar fi
adus acasă, cel puțin așa sper. Ridic sprâncenele. Aș?
Expiră adânc pentru că cine știe? Adică, nu m-am gândit niciodată că
mă va trata așa cum a făcut aseară.
Totul este posibil acum. Îmi mușc buza, uitându-mă în stânga și în dreapta
pentru a mă asigura că nimeni nu mă poate vedea.
Nu e nimeni aici jos, prostule, îmi amintesc. Doarme cu ușa
întredeschisă. Dacă o aducea acasă, ușa ei ar fi cu siguranță încuiată. Dacă
este... Cerul să-l ajute.
Urc pe scări în vârful picioarelor. Trebuie doar să arunc o privire. Mă uit
Merg pe hol și văd că ușa ei este deschisă.
Mi-am pus mâna pe piept u urată. Slavă Domnului. Dar apoi mă
încruntă.
Ușa ta este prea deschisă.
Merg pe hol și mă uit în camera ei să o văd
pat gol, nedistrus, încă făcut.
Ce?
El nu a venit acasă.
Glumești cu mine? Mă întorc pe scări ca Hulk.
Mă duc la spălătorie și deschid uscătorul, înjurând când văd că hainele
sunt încă ude.
„Uscați-vă, nenorociți!” strig la tricouri. nu-i asa
obiective cu mine azi. Mă înțeleg?
Scot cea de-a doua încărcătură din mașina de spălat și încep să o atârn
în jurul încălzitorului de pe coada de rufe pliabilă. De ce nu m-am gândit să fac
asta aseară?
„Prostia ta mă uimește”, mormăi eu pe sub răsuflarea mea.
Mă așez din nou și mai fac o ceașcă de cafea, bând totul în tăcere.
Trebuie să ia copiii în drum spre casă din oraș.

Am o viziune cu el pășind pe ușă și eu, lovind-l cu pumnul drept în nas,
făcându-l inconștient. Sunt sigur că dacă m-aș privi într-o oglindă chiar
acum, albul ochilor mi-ar fi roșu. Sunt ca exorcistul înainte să omoare.
Mi-am pus capul în mâini. Calm, calm... stai calm.

E un idiot și tu ești prea bun pentru el. Aseară a făcut sex cu
curva Strawberry Shortcake.
Aud mașina trăgând pe alee și alerg spre
fereastră.
Oh nu.
Ei sunt aici.
Fug la spălătorie și încep să trag tricouri din uscător cu viteză
dublă când ceva cade pe podea. Hei? Mă uit în jos și văd un lucru alb. Ce
e aia? O ridic și văd că este un număr șapte foarte fierbinte.
Am ochii mari.
Scot o cămașă din uscător și văd că numărul de pe spate se
topește și atârnă.
Oh nu.
Ce naiba?
Scotoc printre cămăși. Într-adevăr, toate numerele din
spatele este complet lăsat sau pe jumătate atârnat.
- Brelly! sună Sammy din bucătărie.
Îmi acopăr gura cu mâinile. Ce dracu sa întâmplat?
Asta nu se poate intampla! Nu... Doamne, nu.
„Du-te, trezește-o”, îl aud pe Julian spunându-i lui Willow.
„Sunt treaz”, mormăi eu. Și în mijlocul unui coșmar.
Willow intră în spălătorie și ochii i se fac mari când vede cămașa
pe care o țin în mână.
„O, Doamne,” strigă el. Ce ai facut?
Trec și îmi pun mâinile peste cap.
-Nu știu! strig ca răspuns.

Julian intră în spălătorie și îi cade fața la vederea numărului doi
topit.
- Ce naiba se întâmplă aici? Nu le poți pune în

mașină de stors. Nu-mi spune că le-ai pus în uscător! se repezi el.
— Bineîn eles că am făcut-o! - ipăt.
Willow începe să plângă și urcă la etaj, prăbușindu-se.
total.
Știu ce simți pentru că vreau să am unul. Este al naibii de uimitor.
Domnul Masters ridică cămășile și începe să le parcurgă.

„Sunt toți încurcați”, mârâie el.
„Ce fel de tricouri de rahat nu pot fi puse în
al naibii de uscător? -Plâng-. Toate tricourile din lumea dracului.
Sammy pocnește și îl lovește pe tatăl său în picior cât poate de tare.
„Nu țipa la el”, îl certa. Pentru.

Apoi începe să plângă.
Asta mă încurcă.
„Sammy, nu, dragă. Este bine. Îl ridic și el plânge pe mine
umăr-. Tatăl tău nu a vrut să spună asta.
Îl legănesc pentru că și el are o criză.
„Nu poți să-l lovești niciodată pe tatăl tău.
Julian se uită la mine și alergă în sus pe scări pentru a o consola pe Willow. Mi-am
pus capul peste capul lui Sammy în timp ce îl legăn.
Da…
Sâmbăta liberă a început bine. Adu-mi tot alcoolul.
Mă așez pe scaunul pliant cu Sammy în poală în timp ce așteptăm să înceapă jocul.

Julian s-a ocupat de situația tricourilor în această dimineață, pentru că în mod clar, nu m-am
putut descurca.
S-a dovedit că în geanta respectivă erau două seturi de tricouri, iar combinate cu cele care
nu erau în uscător, aproape că aveam o ținută întreagă. Au mai rămas doar patru numere și
le-a călcat temporar în timp ce eu am speriat. Cu siguranță vor cădea pe teren, dar în acest
moment,
cui ii pasa? Nu vorbesc cu Julian și Willow nu vorbește cu mine.

Sammy nu vorbește cu nimeni decât cu mine și acesta este un weekend incredibil de
traumatizant.
Julian stă în spatele nostru cu brațele încrucișate, prea furios ca să se așeze.
— Samuel, de ce m-ai lovit în dimineața asta? întreabă el, incapabil să mai

suporte.
Îmi rotesc buzele, dar țin cumva ochii pe teren.
„Pentru că am vrut să te oprești”, răspunde Samuel sincer.
"Opri cu ce?"
— Urlând la Brelly. O să-l faci să plece.
Oh nu.
„Nu, Sammy”, îi spun. Nu mă duc. eram doar
având o ceartă. Puteți avea o discuție fără să plece nimeni.
Îmi înconjoară brațele în jurul lui. Baiat sarac.
-Promiti? mă întreabă în timp ce mă privește cu chipul lui mic îngrijorat.
-Iți promit. Nu mă duc, răspund eu. nu va trebui niciodată

îngrijorează-te.
Ochii mi se ridică spre Julian, iar el se uită la mine, furios că propriul său fiu
a ales să mă apere împotriva lui.
Pot să-ți ucid tatăl, dar nu te voi lăsa, Sam.
Se ghemuiește în poala mea și începe jocul. În curând, Sammy
își vede micul prieten pe celălalt câmp și fuge să se joace cu el.
Julian și cu mine ne uităm la meci în tăcere... până când el decide să
vorbească.
— Îmi pare rău pentru noaptea trecută, spune el încet.
Mă uit la câmp, incapabil să-i răspund.
— Nu vorbe ti cu mine?
O ignor din nou. Dacă vorbesc cu el, o să-mi pierd mințile și am prea multă
demnitate să fac asta aici.
— Ce te a teptai să fac? El împinge.
„Nu mai vorbi”, șuier eu. Încerc să mă uit la meci.
— Brell? Aud vocea unei femei în spatele meu și ne întoarcem amândoi să-i
vedem pe mama și tatăl domnului Masters, Joseph și
Frances, se apropie.
Oh, minunat. Exact ce am nevoie.
-Buna ziua. Zâmbesc în timp ce mă ridic să-i salut.
Amândoi mă sărută pe obraz și stau lângă mine și fiul lor.
-Ce mai faci? întreabă Frances în timp ce se uită la Will pe teren.
-Excelent. -Zambesc.
Ochii lui Julian se îndreaptă spre mine, acuzându-mă în tăcere că sunt un mincinos.
Julian?
„Auzim o altă femeie strigând și ne întoarcem cu toții să o vedem pe acea proastă
Rebecca.
-Buna ziua. El preface un zâmbet.
— Te-ai ascuns de mine? Râde, punându-și mâna pe piept. Râde inconfortabil.
Îmi dau ochii peste cap cu dezgust total.

Ea flirtează și râde cu el timp de zece minute, făcându-i pe toți să se cutremure
până nu mai suportă.
— Mă duc să-l văd pe Sammy, spun.
Îi învârt pe Sammy, apoi mă duc strategic și stau la
cealaltă parte a curții.
Nu o pot asculta o clipă pe femeia aia flirtând cu el.
plus.
Frances vine și stă lângă mine.
„Doamne, Brell, nu mă lăsa cu femeia aceea proastă.
— Știu, ai nevoie de o găleată ca să-l asculți cum este încântat.
Ea tresări și preface un fior.
„Julian are talent de a atrage cele mai rele femei.
„Îi place”, răspund eu, fără expresie.
„Tu și Julian ați dori să veniți în seara asta... la cină?” Întreabă el cu speranță. Mi-ar
plăcea să returnez favoarea.
La naiba, e drăguț.
-Nu pot, îmi pare atât de rău. Am planuri. — Pe fața lui
trage dezamăgirea.
Gândește-te o clipă.
-Ai o întâlnire?
-Nu. Eu dau din cap. Ies cu prietenul meu, Emerson.
-Oh. Face un zâmbet și își leagă brațul de al meu. Ce adorabil.
— Habar n-ai, oft.

Ea mă lovește pe braț.
-Nu aș îndrăzni.
Julian și tatăl lui merg pe marginea curții pentru a sta lângă noi.
— Mamă, ar fi bine dacă ai lua copiii acasă în după-amiaza asta?

Aș dori să am o întâlnire cu domnișoara Brielle în privat.
Ochii i se fac mari de entuziasm.
„Da, o idee grozavă. Du-l pe Brell la prânz pentru acea întâlnire. Ea mă
lovește pe braț. Și dacă o poți convinge să nu-și anuleze întâlnirea în seara asta, pot
avea copiii ca să o poți duce la dans.
șarpele ăla bătrân...
Fața lui Julian se schimbă.
— Ai o întâlnire în seara asta? întreabă el îngrozit.
-Da. „Mă îndoiesc pentru că sunt cel mai rău mincinos din lume”. Asa este.
-Cu cine? se repezi el.
„Un doctor”, răspunde Frances în timp ce mă strânge de braț.
Mă încruntă la el. Ce faci, bătrână senilă?
— Ce doctor?
Tatăl lui zâmbește în timp ce se preface că se uită la meci.
— Nu e treaba ta, îi spun. De ce nu te duci și întrebi
una dintre acele mame disperate și fără șanse să meargă să danseze cu tine?
Mă prefac că mă uit la meci.
— Sau cu Strawberry Shortcake. Ea este întotdeauna gata să se distreze
putin timp.
Își mijește ochii, știind exact la cine mă refer.

„Cine este Strawberry Shortcake?” Mama lui șoptește încet.
„Prietenul nepoliticos al lui Julian de la serviciu.
„Nu este nepoliticos, a fost o întâlnire de afaceri”, o apără el.
„Ea este mai mult decât doica”, ofer eu sarcastic.
Julian falsifică un zâmbet.
„M-am pierdut”, șoptește mama ei, crezând că numai eu pot auzi. Cine este
prost?
„El este”, răspund eu.

Tatăl lui zâmbește câmpului, amuzat de conversația noastră.
„O, pentru că a pune cămășile în uscător este foarte inteligent.
Julian bate joc.
Mă uit la el și strâng brațul mamei lui.
„Îmi pare rău, dar în Australia ne putem pune cămășile în uscător. Nu sunt
obișnuit cu aceste produse inferioare din Marea Britanie... sau cu bărbați.
Tatăl său râde din nou în timp ce se uită la telefon.

„Uau, înțeleg. Strawberry Shortcake este o păpușă din anii optzeci cu păr roșu. El
ridică telefonul ca să ne arate.
Julian își dă ochii peste cap și îmi mușc buzele pentru a-mi ascunde zâmbetul.
Tatăl tău a căutat cu adevărat pe Google Strawberry Shortcake în tot acest timp?
- Julian? „O femeie sună de peste câmp.

Ne uităm și vedem o femeie zâmbind și fluturând cu mâna într-o manieră exagerată. Face
un zâmbet și îi întoarce salutul.
-Caramba. Mama lui oftă. Aceste femei sunt insuportabile.
„Sunt potrivirea perfectă pentru el”, murmur eu în timp ce mă uit la meci.
— Julian, vino și ia-o ca să nu vină aici să vorbească, te rog.
Mama lui Julian râde și mă lovește pe brațul care este încă în

a ta.
„Oh, chiar te placi, Brell. Se uită la Julian. Sunteți sigur că voi doi nu puteți dansa
în seara asta?
„Pozitiv”, spunem amândoi în același timp.
Trebuie să ies din această conversație.
-Mă duc să beau o ceașcă de cafea. vrea cineva unul? -Întreb.
„Da, te rog”, spun atât Julian, cât și tatăl lui.
— Am să merg cu tine, dragă. Mama lui zâmbește, ținându-se de mână
puternic atașat de al meu în timp ce mergem între curți.
„Cine este Strawberry Shortcake?” murmură el.
„Ești foarte băgacioasă.
— E adevărat, spune-mi.
„Nu poți să-i spui că ți-am spus.
Încrucișează-ți degetele peste piept.
-Pentru Dumnezeu.
„Am ieșit cu Julian aseară ca prieteni. Ochii i se fac mari de entuziasm.
-Da?
-Nu te entuziasma. A fost un dezastru.
-De ce?
„M-a ignorat timp de două ore și a vorbit cu o roșcată de la serviciu. Ochii i
se îngustează. Prăjitură cu căpșuni?
Dau din cap.
„Întotdeauna am urât păpușa aceea”, murmură el.
„Oricum, am plecat, ne-am certat, apoi s-a întors și nu a venit acasă toată
noaptea.
„Ei bine, a fost la mine acasă.
-Ce? Ridic sprâncenele.
— S-a întors la mine acasă să caute copiii și a ajuns să rămână
adormit pe canapea, așa că a decis să rămână peste noapte.
-Oh.
Ea se încruntă.
„N-ai crezut că...” ridic din umeri.
„Nu, Brelly. Ea mă lovește pe braț și mă trage mai aproape. El a fost
cu noi.
Eu dau din cap cu dezgust.
-Nu conteaza. Suntem doar prieteni, așa că…” Ridic din umeri. Asta e.
-Asta e? Ea se încruntă. Nu se poate.

Mă uit la ea în gol.
-Asta e.
„Vorbește cu el mai târziu. Poate că vor să iasă și să-și dea seama în
seara asta.
îl smulg din strânsoarea lui.
„Nu, nu există nicio soluție la asta. E ciudat, e o persoană ciudată...”

Ezit, pentru că suna atât de nepoliticos. Fără supărare, este un bărbat
drăguț, dar...
„Nu mă jignești. El este rar. -Ea râde-. Și tocmai de asta te plac. Ești atât de
revigorant de sincer. Julian are nevoie de cineva ca tine în viața lui.
Îl mângâie pe braț și îl leagă de al meu.

„Nu-mi place Julián. El nu este omul pentru mine, oft. Dar

Vrei să bei cafea și prăjitură marți?
Zâmbește larg.
-Mi-ar plăcea.
Drumul înapoi spre casa lui Julian se face în tăcere deplină. The
copiii s-au întors acasă la mama lor, așa că putem vorbi despre aseară.
Păcat pentru el, nu am despre ce să vorbesc. O să intru, îmi împachetez
lucrurile și mă duc la Emerson în weekend. Nici măcar nu-mi pasă dacă nu e acasă și
trebuie să stau pe trotuar așteptând-o. Orice este mai bine decât să fii cu Julian chiar
acum.
Sunt încă atât de supărat încât nici măcar nu e amuzant. parca
mașină și coboară, mergând spre casă.
"Putem sa vorbim, te rog?" -întrebare.
„Nu am despre ce să vorbesc, Julian”, spun peste umăr.
-Eu am.
„Atunci cheamă pe cineva, că nu am chef.” Trec prin casă, în
camera mea și scot geanta de noapte.
Ce ar trebui să mă îmbrac în seara asta? Ceva incredibil de sexy. Încep să-mi
trec prin dulap și să pun lucrurile pe pat. Scot niște lenjerie drăguță din dantelă
neagră și o pun peste o rochie neagră. El intră în camera mea.
-Ce faci? -întrebare.

- Îmi împachetez lucrurile.
Ochii lui se îndreaptă spre lenjeria pe care am aruncat-o deasupra plapumei.
— Ai o întâlnire în seara asta?

-Da. „Mă tot uit prin sertarele mele.
-Unde l-ai intalnit?
-Nu este treaba ta. Ieși din camera mea.
Expirați puternic.
— Putem vorbi despre aseară, te rog?
-Nu. Mă aplec și încep să mă uit la pantofii din partea de jos a

dulapul meu.
„Nu am vrut ca nimeni să știe că suntem împreună.
Îmi arunc tocurile pe pat cu forță.
-Nu suntem împreună.

„Este doar o femeie cu care lucrez”, adaugă el.
„Nu-mi pasă cine este ea. Nu este vorba despre ea.
Își pune mâinile pe șolduri.
-Atunci ce-i?
Ochii mei se ridică spre el.
„Nu poți fi atât de prost.
-Gustă-mă.
„Este vorba despre tine și incapacitatea ta de a comunica.
„Voi lua legătura”, răspunde el, indignat. Eu comunic foarte bine.
„Nu ai idee cum să comunici cu nimeni, nici măcar cu tine
copii.
-Nu este adevarat.
„Bine atunci, deștept. Ai aflat ce i-a spus fata aceea lui Willow săptămâna
trecută despre mama ei la meciul de fotbal. Ai menționat asta și ai vorbit cu ea? Se
încruntă.
„Nu vreau să o enervez.

„Ignorând-o, o înfurii!” - ipăt-. Spune-mi. Spune-mi ultima dată când ai
vorbit cu oricare dintre copiii tăi despre ceva despre ei.
-Ce? Vorbesc cu ei în fiecare zi. Ce vrei sa spui?

—Le vorbești despre ce e la televizor, evenimente mondiale, ce mănâncă,
teme, lucruri legate de școală. Ai de vorbă mică, nimic mai mult, nimic mai puțin.
Se încruntă mai tare.

„Când a fost ultima dată când i-ai întrebat despre ceva personal?” Willow a
jucat golf săptămâna trecută și a fost foarte, foarte bună, dar nici nu ai discutat cu
ea. De ce? De ce esti asa?
„Pentru că nu am plăcerea de a fi un tată distractiv. Trebuie să fiu disciplinat.
Fața mea se încrețește.

„Sunt băieți buni. Nu au nevoie de un sergent, au nevoie de un tată care să

le arate cum să iubească.
Își lasă capul în jos și apoi ochii se uită la mine.
"Nu este treaba ta." Nu voi vorbi despre copiii mei cu tine.
— Ai vrut să vorbești. Ăsta vorbesc eu. Îmi încrucișez brațele peste piept. În
timp ce suntem la asta, de ce nu sunt fotografii cu mama ta nicăieri în casa asta?
Ochii lui sclipesc de furie.

— Stai departe de asta.
-Nu. Vreau sa stiu. De ce nu există dovezi că a existat vreodată? Copiii tăi

merită să-ți amintească de tine. Ei fac parte din ea, dar sunt crescuți ca și cum ea nu
ar fi existat niciodată.
„La naiba, ieși afară!” urlă el.
„Ești în camera mea. Pleacă de aici! - ipăt.
Privirea lui o ține pe a mea și văd că l-a rănit comentariul despre soția lui.
Regretul mă umple.
„Julian, copilăria ar trebui să fie plină de mizerie, dragoste și râsete. Tacem o
clipa. Pur și simplu nu vreau să te uiți înapoi într-o zi și să te întrebi de ce nu ești
aproape de copiii tăi.
- Îmi iubesc copiii. Mai mult decât orice, îmi iubesc copiii”, răspunde el cu
tristețe.
„Știu că faci.
— Păi, ce spui atunci?
„Spun că trebuie să înveți să te dăruiești lor.
-Fac. Le dau pe toate din mine! -răspuns.
„Le dai stabilitate. Au nevoie de compasiune și înțelegere, ei
De asemenea, au nevoie ca tu să le fii prieten.
Ochii lui se îngustează și cad la lenjeria mea de pe pat.
— Și despre aseară? Încercam doar să te protejez de bârfe.
„Nu am nevoie de protecție. În calitate de copii tăi, vreau afecțiune și

înțelegere.
Clătină din cap și se oprește o clipă.
„Înainte să plecăm... când eram aici...” Vocea i se stinge.
— Când eram noi aici, ce?
Ochii lui se ridică pentru a-i întâlni pe ai mei.
„M-ai nedumerit.
Te-am derutat? Ridic sprâncenele.
Își trece ambele mâini prin păr frustrat.
-Nu știu. Tocmai ai făcut-o. El ridică privirea pentru a se întâlni
cu a mea-. Eram foarte încântat să ies cu tine...
-Ce e în neregulă cu asta?
El ridică din umeri.
„Nu am relații normale, Bree. Habar n-am ce se întâmplă între noi. Își ridică
mâinile în aer. Sunt al naibii de confuz, bine?
„Julian”, oft.
Ia-mi mâna.
„Nu ieși în seara asta. Stai cu mine.
Expirez puternic și el își pune brațele în jurul meu
Vino mai aproape
„Eu doar...” El ezită. Doar eu.

-Nu mai vorbi.
ies din bratele lui.
„Julian, înțeleg că nu vrei o relație. Înțeleg că nu avem viitor. Dar nu voi
înțelege niciodată cum m-ai făcut să mă simt aseară.
Nu aș trata niciodată un prieten așa.
Fața îi cade.
„Trebuie să-ți repari rahatul. Nu pot fi într-o relație
prieteni cu beneficii stabilite dacă nu există nici măcar o prietenie.
— Bree. Se duce să mă apuce din nou, dar mă smulg de el. Nu folosi tonul
ăsta cu mine.
Ochii lui caută pe ai mei.
— Chiar ieși cu altcineva în seara asta?
-Da.
Maxilarul i se strânge de furie.
— Consideră-ne terminați dacă o faci.
Zâmbesc și scutur din cap neîncrezător.
— Ne-ai terminat aseară, Jules. Nu pune asta pe umerii mei.
Lasă-ți capul și uită-te la pământ.
— Poți să ieși, te rog? -Întreb-. Vreau să mă pregătesc.
Se întoarce și iese, iar ușa se închide în urma lui. Regret se bucle adânc în
stomac
Se pare neașteptat de definitiv.

16
Julian
Mă așez la masă și îmi frec degetele pe frunte, dintr-o parte în alta.

alte.
Oprește-o să plece. Intră și cere scuze.
Sunt în flăcări de furie și mă simt rău.
Fă-l să rămână.
Închid ochii și expir adânc, înghițind nodul din gât. Un sentiment necunoscut
de regret se învârte în pieptul meu.
Dacă vrei să ieși cu altcineva, asta e treaba ta. Aceasta nu este o relație
serioasă, de ce am acest sentiment al naibii de agitație în stomac doar când mă gândesc
la ea cu un alt bărbat?
Pentru.
Mă ridic să-mi torn un whisky, apoi mă așez la masă și iau o înghițitură. Poate
că nu va merge.
Cuvintele lui îmi trec prin minte iar și iar.
Nu am nevoie de protecție. În calitate de copii tăi, vreau afecțiune și înțelegere.
Le dau compasiune copiilor mei. Îmi dau toată viața pentru copiii mei. Cine
este ea să mă învinovă ească când nu tie nimic despre situa ia noastră?
Iau o băutură mare din whisky-ul meu în timp ce el iese cu geanta lui mică.
Spune-i să nu meargă.
Îmi strâng buzele pentru a nu implora cu voce tare. Iau din nou o înghițitură
de whisky, cu piciorul sărind sub masă.
-Tu esti bine? -întrebare.
„De ce n-aș fi?”
„Ei bine, bei whisky la zece dimineața.
Se ridică și mă privește o clipă.
— Nu am vrut să par de parcă credeam că ești un tată rău. — Îndoială. Nu asta
—. am vrut să spun.
„Așa suna.
Luați loc la masă vizavi de mine.
- Julian. Mă uit la paharul meu de pe masă.
— Ai de gând să te uiți la mine?
Îmi trag ochii spre ai ei.

„Știu că nu vrei o relație. Îmi strâng maxilarul.
„Nu știu cum crezi că se va întâmpla asta între noi, dar m-ai înfuriat cu adevărat
aseară.” Chiar mi-ai rănit sentimentele și am fost surprins pentru că nu mă așteptam. Am
fost complet uluit, atât de felul în care m-ai tratat, cât și de cum m-am simțit.
Mi se răsucește stomacul.
„Și nu este un semn bun pentru mine să mă simt rănit de tine când nici măcar nu
suntem într-o relație.
Privirea lui o ține pe a mea.
„Mi-ai spus să mă protejez de tine. Iau o înghițitură din whisky-ul meu.
un răspuns inteligent îmi scapă.
"Asta e ceea ce fac.
— Ieși cu altcineva? Eu raspund.
„Vreau doar un prieten în care să am încredere”.
„Poți avea încredere în
mine.” Nu, nu pot. Mi-ai arătat aseară.
„Aseară a fost o excepție.
„Aseară a fost prima noastră întâlnire, pentru numele lui Dumnezeu.
Îmi strâng buzele ca să nu spun nimic care să mă facă mai de rușine. Nu am de
gând să te implor. Am o viziune a ei sărutând pe altcineva și simt că îmi crește temperatura.
Îmi frec mâna peste barbă de frustrare. Pentru!
Nu practici monogamia.
Ce este acest sentiment prostesc?
Aceasta este gelozie?
Îmi arunc piciorul sub masă în timp ce încerc să-mi controlez emoțiile.

„Aceste bariere pe care le-ai pus. Mă încruntă, fără să înțeleg.
De ce o faci?
Îmi încreți fața.
— Nici măcar nu știi despre ce naiba vorbești.
— De ce te protejezi, Julian?
Mă ridic brusc.
„Nu stau aici ascultând rahatul ăsta de psiho. Eu dau din cap frustrat.
Nu am nevoie de protecție. Mă bucur că am prieteni cu beneficii. Nu răsuciți
asta pentru a fi ceea ce credeți că ar trebui să-și dorească.
— Chiar ești fericit? Ea se uită la mine. Pentru că arătai destul de

supărată când credeai că ies cu altcineva în seara asta.
— Pentru că mă părăse ti! - ipăt-. Nimeni nu ma lasa!

Mă întorc cu spatele la ea în timp ce respirația îmi încetează. A trecut
mult timp de când cineva m-a atacat suficient încât să-mi pierd cumpătul.
Expirez puternic în timp ce încerc să-mi controlez furia.
Fugi. Ieși din cameră chiar acum.
"Lasa-ma sa intru si putem incerca din nou."
Mă întorc spre ea.
„Nu am idee despre ce vorbești.
„M-ai lăsat afară. Seara trecută, când ne mângâiam, am avut această
mică fereastră a intimității și ai închis-o imediat.
-Eu nu am făcut-o.
„Da, ai făcut-o și cu cât mă gândesc mai mult la asta, cu atât cred că

este un model de comportament pentru tine. Nu aduceți în discuție anumite
subiecte cu copiii pentru că nu doriți să le oferiți șansa de a pune întrebări dificile.
Mă întorc spre ea cu ochii închiși.
„Te protejezi și tu de ele, Julian, indiferent dacă îți dai seama sau
Nu.
Stomacul îmi zvâcnește la sugestia lui.

- E ridicol.
-Este? Te poți gândi măcar la asta după mine
Wow?
Mă uit la ea și trebuie să spun asta pentru că mă mănâncă de viu.
— Nu vreau să fii cu nimeni altcineva.
-Ce vrei să spui?
Mă încruntă, știind că trebuie să spun mai multe, dar nu pot scoate
cuvintele din gură.
„Chiar crezi că ies cu alt bărbat când mă rănești este tot ce mă pot gândi?”
Asta mă încurcă.
— Nu am vrut să te rănesc, Bree.
„Ai făcut-o oricum.
Mă uit la pământ, plin de rușine.
„Poate că trebuie să învăț să lucrez cu propriile mele bariere”.
murmur eu.
Îmi înghit nodul din gât în timp ce mi se ridică ochii
găsește-o pe a ei.
-Trebuie să pleci?
-Da.
Mă umple de furie și mă uit la ea. Respins din nou. afară se aude
claxon.
„Uberul meu este aici.
expir puternic.
Se duce spre u ă i se întoarce.
„Vorbește cu mine, Julia. Spune-mi ce vrei.
Îmi strâng maxilarul și dorința puternică de a o ataca și de a o răni pentru
că m-a lăsat mă copleșește.
„Vreau o femeie care nu are nevoie”. — Mă batjocoresc.
Ochii ei triști îi țin pe ai mei și vreau să mă lovesc pe moment
când cuvintele îmi părăsesc buzele.
De ce spun asta? Îmi las capul în jos și apoi aud ușa
se închide în tăcere în urma ei.
Brielle
Aplic ruj și îmi mișc buzele în oglindă.

— Crezi că ar trebui să port rochia neagră sau gri? întreabă Emerson, ținând
cele două rochii în fața corpului.
Mă încruntă în timp ce mă uit între ei.
-Gri.
Sunt acasă la Emerson și mă pregătesc pentru noaptea noastră. Încerc să-l
scot pe Julian din cap.
Vreau o femeie care nu are nevoie.
Îmi pare rău că nu pot vizita obiectivele turistice mâine. Em oftă. Habar nu
aveam că trebuie să lucrez.
— Bine, mă duc să fac ceva pe cont propriu. Putem merge săptămâna
viitoare.
— Thomas, nu? Emerson zâmbește. E atât de distractiv.
Sincer, râd mereu ori de câte ori este el prin preajmă.
„Da, e frumos”, sunt de acord.
— Păi, măcar el e mult mai drăgu decât eful ăla al tău care se smuciază
cu picioarele tale. Spune ea în timp ce se așează lângă mine și începe să-și aplice
rimelul. Te rog spune-mi că ai trecut peste fascinația pentru el.
Mă uit la ea pentru o clipă. Nu i-am spus aproape nimic despre asta.
Ce sa întâmplat între mine și Julian? De ce nu sunt chiar sigur.
„Ce nu-ți place la el, Em?” -Întreb-. Nici măcar nu-l cunoști.
Ea se uită la mine.
„Ai dreptate, nu, dar te cunosc.

-D? Ridic sprâncenele.
„A spus că vrea sex ocazional”.
Îmi ridic rimelul.
-Atunci?
„Așa că te duce la cină și te ignoră complet pentru doi
ore.
Mă uit la reflexia mea în oglindă și îmi strâng din nou buzele.
„Și apoi există toată această tensiune sexuală și el îți spune că copiii lui sunt
pe primul loc.
„Este o calitate admirabilă”, răspund eu neimpresionat.
-Este. Renunță la ceea ce face și se uită la mine. Dacă sunt copiii tăi.
Mă uit la ea pentru o clipă.
„Te cunosc doar pe tine, Brell. Știu că nu o vei face ocazional pentru că nu
ești programat să fii o fată ocazională. Deci de ce ai pierde următoarele luni cu un tip
care nu vrea angajament și
Probabil că se culcă cu cine vrea ea în timp ce tu ești acasă, ai grijă de copiii ei? Nu e
ca și cum nu l-ai vedea, locuiești cu el. Îți pasă de copiii lor. Concluzia este că tu vei fi
loial, iar el nu.
Expirez, îmi ridic fardul de obraz și încep să mă periez pe obraji.
„Nu știi niciodată ce s-ar putea întâmpla.
Emerson se oprește și scutură din cap.
„Brell, nu e genul pentru tine.
Am pus fardul de obraz pe sifonier.
-De ce ești atât de sigur?
Gândește-te o clipă.
„Bine, să ne uităm la asta în felul următor: ai putea întâlni un tânăr de
douăzeci și cinci de ani care este sufletul tău pereche”. Te îndrăgostești și te distrezi
atât de mult, poate te întâlnești pentru câțiva ani. Ei sunt o echipă. Ei decid împreună
unde va fi casa lor și economisesc pentru unul. Se căsătoresc, au copii și sunt pe
picior de egalitate pentru tot restul vieții. Ochii mei îi întâlnesc pe ai ei în oglindă și
mă uit la ea.
„Sau... ai putea să te culci cu domnul Masters, care s-a îndrăgostit deja de
sufletul său pereche și a pierdut-o”. El este văduv și vei fi mereu pe locul doi după ea,
indiferent de ce. Casa lui, slujba lui, copiii lui... și trebuie să te încadrezi undeva în
jurul lor.
„Chiar dacă și-a dorit o relație, și nu o vrea, nu vei fi niciodată primul la el,
Brell. Vei fi mereu pe locul patru sau al cincilea. Nu se poate muta în Australia. Nu
poți să ieși și să fii spontan. Nu te poate pune înaintea copiilor lui. Nu îți poate oferi
ceva ce ți-ar putea oferi un bărbat mai tânăr.
Asta mă încurcă.
„Vreau doar ce este mai bun pentru tine, Brell, iar domnul Masters nu este.
El este total opusul. Ea își pune brațul în jurul meu și ne uităm la reflectarea noastră
în oglindă. Ai stat cu ultimul tău iubit prea mult timp de trei ani pentru că ți-a părut
rău pentru el, pentru că ești o persoană bună și ai vrut să-l repari.
„Știu”, oft.
Își lovește umărul de al meu.
„Nu îl poți repara pe Julian, indiferent ce faci. Nu te poți întoarce în timp

pentru el. Era deja acolo și a făcut-o cu altul
persoană.
Zâmbesc trist.
„Orice ai face, nu te culca cu el. Totul va deveni complicat și confuz dacă o faci.
Expiră adânc, îmi iau rujul și încep să-l aplic.

Acesta este primul secret pe care l-am păstrat lui Emerson.
Și știu de ce, pentru că în adâncul sufletului știu și că e greșit.
— Pe aici, doamnelor. Thomas zâmbește în timp ce ne conduce prin

mulțime-. Fă drum, femei frumoase trec.
El țipă la mulțime, iar ei într-adevăr se despart pentru noi.
Emerson și cu mine am râs.
„Ești un idiot”, șoptesc eu.
-La dispozitia ta. Zâmbește, făcându-mi cu ochiul sexy.
Suntem în galeria de artă la una dintre licitațiile de artă ale operei lui Emerson.
Alastar, noul om al lui Em este un artist și are o parte din arta lui scoasă la licitație în seara
asta. Thomas este fratele lui.
Aparent, el este foarte talentat, sau așa l-am auzit pe Em spunând.
I-am cunoscut pe Thomas și Alastar în al doilea weekend în care am fost aici și, în
timp ce Alastar, sau pe scurt, Star, este tăcut și chinuitor, Thomas este exact opusul. Este
amuzant și deschis, iar eu râd ori de câte ori este prin preajmă. Este cochet, dar cred că e
așa cu toată lumea. Oricum, mă simt foarte confortabil cu el.
„Trebuie să merg să văd niște oameni. Mă voi întoarce în curând”, spune Star.
-Este bine. „I-am zâmbit.
„Mă duc să beau câteva pahare”, sugerează Thomas. ce iti place?
Ridic sprâncenele. Hmm, ce simt eu?
— O să iau niște Sauvignon le Blanc, te rog.
-Și eu. Em zâmbește.
Locul este plin și plin de viață. Amândoi ne uităm uluiți în jur. Bărbații poartă
costumele lor scumpe, iar femeile poartă hainele lor de designer. Toată lumea se străduiește
pe măsură ce are loc licitația costisitoare de artă de fundal.
„Uau”, îi spun lui Em.

-Stiu. Îți vine să crezi că asta se întâmplă cu adevărat?

-Nu. -Râd-. Ce naiba? Urmărește-ne la o licitație de artă elegantă.
Thomas se întoarce cu băuturile noastre și ne uităm în jur în timp ce le bem.
Am fost mai întâi la un restaurant și am luat cina cu băieții, precum și am

băut prea multe cocktail-uri. Licitația de artă a lui Star începe la 10:30, așa că suntem
la timp. De fapt, avem o jumătate de oră liberă.
Port rochia mea neagră strâmtă, care atârnă chiar sub genunchi. Bretelele
spaghete îmi expun umerii, iar un lanț lung cu margele aurii adaugă puțină strălucire,
asortându-mi tocurile aurii și poșeta. Am părul căzut și port ruj roșu. Am depus puțin
efort în plus în seara asta pentru că aveam nevoie de un impuls. Mintea mea este
copleșită de gânduri despre Julian acasă, precum și de ceea ce a spus Emerson
despre el când ne pregătim
inainte de.
Are dreptate în orice; Am făcut o greșeală. Este enervant că nu pot

nu te mai gândi la el și la cum m-a concediat atât de rece.
Mă simt ca un rahat, sincer să fiu.
Thomas spune ceva, dar nu-l aud în mulțime.
- Scuze? Nu te-am auzit, îi spun.
Se aplecă și își pune brațul în jurul taliei mele, trăgându-mă mai aproape ca
să-l aud.
„Am spus... vrei să mergi la o cafea dimineața?
săptămâna viitoare?—
Oh.
— Ca la o întâlnire? intreb surprins.
Râde și mă trage aproape ca să mă sărute pe obraz.
„Desigur, la o întâlnire. Ce crezi? Privesc dincolo de cameră, ochii mei
aterizează direct pe privirea rece și dură a lui Julian Masters.
Mă încordez imediat. ce naiba

El stă alături de un grup de șase bărbați, de toată vârsta lui, frumoși și fiecare
poartă un costum scump.
Zâmbesc stânjenit și las capul. Atunci îmi dau seama că Thomas încă are
brațul în jurul meu.
La dracu.
Îmi ridic privirea și Julian se uită la mine, deschis furios. În seara asta a
făcut o aruncare gigantică.
Ce naiba caută aici?
17
Julian
Furia îmi sună în urechi.

E aici cu cineva... La o întâlnire?
Mâna lui este pe partea mică a spatelui ei, iar când el spune ceva, ea îi
zâmbește. Bree poartă o rochie neagră care o pune în valoare pe fiecare dintre ei
curbe.
Pare comestibil.
Îmi feresc privirea furios. Nu e de mirare că avea atât de multe
dorinta de a pleca de acasa.
Sângele meu începe să fiarbă.
— Ce sa întâmplat, Mae tri? Seb se încruntă. Se pare că tocmai ai văzut o
fantomă.
Adrenalina începe să curgă prin mine și o arsură ciudată de gelozie începe
să mă apuce.
-Orice. Mă uit prin cameră la Brielle, apoi îi întorc spatele.
„Voi licita pentru Panton”, spune Seb în timp ce răsfoiește programul. Mai
am doi de-al lui la casa de pe plajă.
— Cât ai de gând să plătești? întreabă Spencer în timp ce citește listele.
„Voi verifica mai întâi cât am plătit pentru ultimele”. Își scoate telefonul și
începe să-și verifice e-mailurile.
Îmi strâng maxilarul ca să nu mă întorc să o privesc.
„Brielle e aici”, le spun încet.
-Care? Seb se încruntă.
-Dodaca mea.
-Iisus. -Zâmbet-. Unde?
— De cealaltă parte, cel în rochie neagră. Păr lung închis la culoare.
Seb caută locul, apoi scoate un fluier scăzut.
„La dracu-mă, e foarte fierbinte”.
-Cine este frumos? întreabă Spencer, intrând în cele din urmă la conversație.
„Dădaca maeștrilor este aici.

-Unde?
— Rochie neagră, păr lung. Bruneta, îți amintești de ea de la golf?
Privește și în altă parte.
— La naiba, da, grozav.
-Ce face ea? întreb eu printre dinții strânși.
— Vorbește cu un tip, dar continuă să caute aici.
șoptește Seb.
Închid ochii și respir adânc în timp ce încerc să-mi calmez inima care îmi
bate cu putere. Nu contează că ea este aici cu un alt tip. Nu-mi pasă atâta timp cât
ea îmi dă ceea ce vreau.
Îmi scurg paharul de whisky și inima îmi bate cu putere.
Spencer zâmbește mulțumit.
„Uitați-vă la voi, Maeștri. Esti al naibii de gelos?
— Nu fi prost, răsturn eu.
"Da, sunteti. transpiri. — Râde și îl ghiontește pe Seb.
—. Masters a făcut imposibilul.
„Nu am”, latră.
— Julian, pot să vorbesc cu tine o clipă, te rog? -Cere
Bree, apucându-mă de cot din spate.
Mă întorc spre ea și îmi pierd controlul.
— Ai o întâlnire dracului? mârâi el.
Ochii lui Bree se fac mari și se uită la cei doi prieteni ai mei, plină de jenă.
Spencer zâmbește și întinde mâna să-i strângă mâna.

„Eu sunt Spencer.
„Sunt Sebastian”, îi spune Seb. Ei stau zâmbind în timp ce mă privesc,
bucurându-se clar de spectacol.
„Eu sunt Brielle”. Zâmbește blând.
„Știm exact cine ești”, spune Seb arogant.
Bree se uită la el încruntat și își întoarce atenția asupra mea.
— Pot să vorbesc cu tine afară? Acum te rog?
„Ești la o întâlnire. Nu-mi vine să cred, mă răstesc.
Ea strânge buzele.
— Nu-ți faci nevoie, nu-i așa, Julian? Își pune mâna pe șold. Nu există nimic mai
puțin atrăgător decât un bărbat în nevoie.
îmi îngust ochii. Cățea, aruncându-mi propriile cuvinte

scump.
Băieții râd și Spencer își ridică mâna în aer. Seb dă instantaneu un mare cinci.
— Bum. Spencer zâmbește. Luați asta, Maeștri.

„La naiba,” strig eu și mă îndrept spre u ă.
-Ce naiba faci? mormăie ea furioasă în timp ce trecem prin porți și ieșim pe
terasă.
"Ce naiba faci?"
-Mă distrez. Ce arăt ca fac?
— Ai o întâlnire? Nu pot să cred.
„Mi-ai spus că sunt prea nevoie.
Îmi pun mâinile pe șolduri de furie, urechile îmi ard
Furie.
— Credeam că avem ceva.
-Și eu.
-Deci, ce faci? șoptesc supărată.
- Încerc să te uit.
-Asta pentru că?
„Pentru că nu vrei ce vreau eu”, se răstește el.
-Ce e aia?
-O prietenie.
„Ne dracului”. Bineînțeles că avem o prietenie. Ai înnebunit? — Îți jur, sunt pe
cale să-mi pierd mințile.
— Vreau să vorbești cu mine.
„Vorbesc cu tine”, mârâi eu când îmi trec mâna peste a mea
părul, complet exasperat.
— De ce te comporți așa, Julian? murmură el.
„Pentru că nu suport gândul că altcineva te atinge.
-De ce?
„Pentru că îmi aparții”, recunosc, pierzând controlul.
Ea ridică o sprânceană și zâmbește încet, în timp ce eu mă uit la ea și
mă chinui să-mi trag răsuflarea.
Nu pot să cred că tocmai am spus asta.
Ne uităm unul la celălalt, eu cu mâinile pe șolduri, gâfâind, ea părând

relaxată și liniștită.
- Totul e bine aici? a întrerupt prietenul meu prost.
„La naiba, Spence”, strig eu fără să mă uit la el.
"Bine atunci." Se întoarce și se întoarce înăuntru.
— Ce se întâmplă între noi, Julian? întreabă Bree.
Mă uit la ea, neajutorat.
—Nu-mi spune că nu simți nimic pentru mine, pentru că știu că simți.
Mă încruntă, confuzia și durerea sunt scrise peste mine.
față.
-Nu ai nici o idee.
— Atunci ce este asta? Ea îmi face semne. De ce
Te porți așa dacă nu-ți pasă?
Îmi strâng maxilarul.
„Știu că îți pasă de mine, Julian. Economisiți-ne ceva timp și recunoașteți.
Îmi las privirea în pământ.

„Poți să fii un bărbat adevărat și să mă duci să dansez acum, sau poți să te
duci să fii cu prietenii tăi pentru tot restul nopții, iar eu voi dansa cu Thomas din nou”.
Își alunecă mâna sub haina mea și în jurul fundului meu.
„Nu mă amenința, Bree. Nu mă vei plăcea când sunt supărat.
— Oricum îmi place de tine. Zâmbește sexy.
-Vrăjitoare.
Ea se ridică în vârful picioarelor să-mi vorbească la ureche.
-Vrei sa afli un secret?
-Ce? spun eu în timp ce o sărut repede. încă sunt supărat.
-Și eu te plac.
Îmi mușc zâmbetul.
-Noi mergem acasă.
-Nu. Limba ei trece peste buzele mele și penisul îmi zvâcnește în semn de
recunoștință. Hai să ieșim, vreau să dansez cu bărbatul meu.
O emoție neașteptată mă străbate când mă cheamă ea
omule, și îmi lins buza de jos, cu privirea fixată pe a lui.
— Atunci hai să ie im.
Ieșim din galeria de artă și trimitem un mesaj prietenilor noștri pentru a le
anunța că plecăm.
Deschid ușa mașinii și ea intră, lăsându-mă să alerg la el.

partea soferului si intra pe partea lui.
Ea își pune mâna pe pula mea când pornesc motorul și inspir.
brusc, încercând să iasă înapoi din parcare.
Adrenalina continuă să circule prin corpul meu.
- Julian.
Mă uit la ea.
- Condu-l ca și cum l-ai furat.

Dau jos ambreiajul, dau treapta mare în prima treaptă și mă uit în sus la ea.
— Atunci o să te trag de parcă te urăsc.

Ea râde cu un râs răgușit și pentru prima dată după mult timp... mă simt în
viață.
După o ședință de relax în mașina mea, am lovit un bar o jumătate de oră mai
târziu. Este mic, retras și există o doamnă care cântă o melodie tribut pentru Lady
Gaga, dând un spectacol întreg. Bree se apropie de bar și se aplecă peste el, sprijinindu-
se pe coate.
-Ce dau? întreabă barmanul.
Zâmbește răutăcios și se uită la tabla de băuturi.
— Patru tequila și patru margaritas, vă rog.
Mă încruntă la el, dar tot ce văd sunt ochii lui dansând de bucurie.
"Hai sa ne imbatam."
„Oh, nu”, mârâi eu. Jules.

Hei? Genele îmi flutură în timp ce încerc să-mi deschid pleoapele grele.
Totul începe să se învârtească și greața îmi întoarce stomacul.
"Ce naiba?" - oaptă. Vocea mea este răgușită și abia se aude.

Mă uit în jur și văd că suntem pe podeaua sufrageriei. Bree se uită la mine și
râde. Mă încruntă și îmi pun capul înapoi pe covor cu o bufnitură.
-Oh, Dumnezeule. Ce naiba s-a întâmplat?

Se ridică încet, sprijinindu-se pe coate.
Doar să o văd mă face să zâmbesc.
„Uită-te la tine”, spun eu.

Se uită la ea însăși și apoi înapoi la mine.
-Oh nu.
E goală și are cravata mea legată în jurul capului ca o bandă de transpirație.
Părul lui este sălbatic și liber. Mă trag și eu într-o poziție așezată, iar ea izbucnește în
râs. Ceva atârnă în fața ochilor mei și îl alung.
-Ce este asta?

Bree râde în hohote când se uită la mine. Mă uit la mine.
Port un ciorap și am colierul ei de aur legat în jurul capului meu ca o bentiță.
Îmi lins buzele, care par a fi făcute din șmirghel.

„Am gura atât de uscată”, gemu.
Mă târăsc să iau două pahare cu apă și mă întorc în sufragerie cât de repede
pot. Îi dau băutura și atunci observ că camera este distrusă. Canapeaua este împinsă
în sus de pereți și există așchii peste tot pe covor. O sticlă de whisky este cu susul în
jos pe măsuța de cafea. Îmi ciupesc podul nasului.
„Sună ca nenorocitul de film „Ce s-a întâmplat ieri?”

Brielle își bea paharul cu apă dintr-o înghițitură înainte să se ridice și să se
miște să stea lângă mine. Mă sărută în timp ce îmi zâmbește pe buze.
„Am avut o noapte bună. Se oprește, apoi își mijește ochii. Cred că.
Mă încruntă când am o viziune în care dansăm foarte sexy pe melodia „Poker

Face”. Unde a fost asta?
Ea își ia telefonul de pe noptieră și ne face un selfie cu noi doi.
exact când îmi împing chestia de pe cap.
Ea râde din nou.
„Trebuie să fac un duș înainte de a muri”. O iau de mână pe Bree și

o trag pe scări până în baie. Stăm unul lângă altul și ne uităm la reflexele
în oglindă.
"Oh omule. Bree se încruntă. Ce naiba s-a întâmplat și unde sunt
copiii?
-La mama acasă.
aprind dușul.
— Trebuie să mă duc să-i găsesc. Mi se fac ochii mari pe măsură ce se
instalează groaza. Unde este mașina mea?
Ea își acoperă gura cu mâinile și râde în hohote.
„Oh, asta a fost o idee grozavă, Einstein. Hai sa ne imbatam. - Mi-
am pus ochiul alb.
Stau sub apă, iar Brielle se face călușă în chiuvetă.
„Cred că o să mor”, mormăie el.
„Te servește bine, al naibii de maniac.
Ea intră sub apă cu mine și ne îmbrățișăm. sărută partea
vârful capului său în timp ce apa fierbinte se repezi peste noi.
— Am făcut sex?
„Sunt la pastilă, așa că e în regulă dacă am luat-o. Ea mă sărută pe
piept.
Ne îmbrățișăm îndelung și îmi zâmbesc în sinea mea în timp ce
amintirile se strecoară înapoi în mine. Nu-mi amintesc ultima dată când m-
am distrat așa.
Bree mă sărută în piept și se uită la mine.
— Deci... acum vei fi iubitul meu?
mă încruntă la ea.
-Ce?
-Nu. Ea îmi sărută buzele. Nu da înapoi.
„Nu mă pricep la chestii cu iubitul”. Oft trist.
Mă sărută din nou în piept.
„Știu că trebuie să fie dificil pentru tine după ce ți-ai pierdut soția.
Știu de ce nu lași pe nimeni să se apropie de tine. Ești un soț atât de bun să
plângi atât de mult pentru ea.
Ce?
Mă îndepărtez de ea în timp ce sângele meu se răcește. Privirea mea ține
a ei în timp ce apa fierbinte îmi curge peste cap și pe față.
Timpul pare să se fi oprit.
„Sunt un soț bun?” -Întreb-. Crezi că sunt un soț bun?
Ea dă din cap.
— Habar n-ai despre ce vorbești. — Mă batjocoresc. Ea palidează, dar nu
vorbește.
„Soția mea a murit în ziua în care am cerut divorțul.”
Fața lui Bree cade și ochii ei îi cercetează pe ai mei.
-Cum? Cum a murit?
- S-a sinucis.
18
Brielle
"C-ce?" -bâlbâială.
-M-ai auzit.
Ea ia șamponul și începe să-și spele părul în timp ce eu îl spăl.
Mă uit.
Ea s-a sinucis.
Ea își clătește șamponul din păr, apoi se uită la mine.
— ocat? întreabă el sarcastic. Sau te-am lăsat prea îngrozit ca să vorbești?
Ridic sprâncenele și iau șamponul pentru a-mi spăla părul.

Tac și sunt prea îngrozit să vorbesc.
De ce nu mi-a spus Janine, bucătarul nostru?
— Cine știe despre asta? -Întreb.
-Părinții mei.
-Cine altcineva?
— Sebastian și Spencer. Nimeni altcineva. Nu îi spusese niciodată unei alte
femei.
Mă uit la el și nu știu dacă să mă simt flatat sau mortificat să fiu primul căruia îi
spune. Ce să spun la asta?
îmi îngust ochii.
— Ai păstrat acest secret timp de cinci ani? Dă din cap și apa
îi curge pe față. Ochii lui chinuiți îi țin pe ai mei, de parcă s-ar aștepta să fug. Chiar
este stricat. Acum e limpede ca ziua.
Știam eu. Știam că ceva îl rănește. Am simțit-o în urmă

săptămâni.
Îi pun fața în mână.

„Jules”, șoptesc eu.
El își lasă capul în jos și eu îmi ridic mâna și îi sărut buzele cu tandrețe.
Chiar acum, ai nevoie de mine. Are nevoie de acceptarea mea și, indiferent de motiv,
Am de gând să ți-l dau.
— E în regulă, dragă, o asigur.

Își lasă capul pe umărul meu și îl îmbrățișez strâns.
Brațele lui mă înconjoară și simt tristețea ieșind de pe el.
Este prima dată când mă lasă să-l văd complet vulnerabil așa.
Și este mai frumos decât mi-aș fi putut imagina vreodată.

„Bine, dragă, s-a terminat.
Ochii lui sunt sticloși și își strânge brațele în jurul meu,
îngropându-și fața adânc în curba gâtului meu.
Cum te simți să spui cuiva un astfel de secret după ce l-ai păstrat atât de mult
timp înăuntru?
Stăm multă vreme cu brațele unul în jurul celuilalt și știu sigur că ar trebui să fac
o discuție psihologică despre sinucidere sau ceva acum, dar nu am idee de unde să încep.
În schimb, aleg să tac.

Îmi va spune când este gata și voi aștepta cât va fi nevoie.
„Știi că probabil că voi vomita toată ziua”, șoptesc.

Îmi pare rău că zâmbesc pe gâtul meu.
"Vei supravietui.
Râd de umărul lui.
„Am vrut doar să mă distrez spontan cu tine”. „Totul este atât de planificat între
noi și cuvintele lui Emerson despre incapacitatea lui de a fi spontan trebuie să mă fi
înveselit”.
Se lasă pe spate, recăpătându-și calmul. Începe să-mi spele părul sub apă, adânc
în gânduri.
-Misiune indeplinita. -Zâmbet-. Nici măcar nu știu unde este mașina mea.
Este suficient de spontan pentru tine?
Râd de el și apoi devenim din nou serioși. Îmi trec degetele prin părul lui.
-Mulțumiri.
Se încruntă.
„Înseamnă mult ceea ce mi-ai spus.
Își strânge buzele, de parcă ar fi încercat să nu mai spună nimic, iar eu îl sărut cu el
sensibilitate.
„Vreau să știi, Jules, că voi fi mereu de partea ta.

El mă trage mai aproape și apoi eu mă îndepărtez.

„Ar trebui să știi și asta dacă facem sex în asta
moment, voi vomita.
El râde, aplecându-se mai departe de mine.
„Asta cu siguranță nu este pe lista mea de dorințe.
Termină de spălat părul meu și apoi iese de la duș și se usucă. Îmi dă un prosop
în care să intru și îl înfășoară în jurul meu înainte de a începe să mă usuce cât de atent
poate. Ne sărutăm, iar și iar, iar eu zâmbesc pe buzele lui.
„Va trebui să aștepți până în seara asta. Avem o casă distrusă și copii de luat.” Oft.
-Golf. murmură el. Le-am promis copiilor că îi voi duce la golf. Râd și spun ceva ce
știu că o să regret.
„Bine, merg cu tine.
Mă așez pe canapea cu ochii ațintiți asupra lui Julian. Spre deosebire de alte zile, știu
că tăcerea lui este grea. Stă și se preface că se uită la televizor, cu mintea la un milion de
mile distanță. A fost tăcut astăzi, pierdut în propriile sale gânduri și știu că, după ce mi-a
încredințat în această dimineață, acum se gândește la asta. Copiii stau întinși pe podea cu
animalele lor iubite.
În sfârșit, mă trezesc. Sunt epuizat și adorm aici.
— Du-o pe Tillie la baie înainte de a merge la culcare, Sammy, îi spuse el.

Spune.
-Bine. Ea fuge cu puiul ei, iar eu zâmbesc când ea dispare.
— E timpul să te culci, Will, spune Julian.

-Da.
Se aplecă și își ridică pisicuța, Maverick.
„Noapte bună”, strigă el în timp ce dispare pe scări.
Ochii mei îi întâlnesc pe cei ai lui Julian dincolo de cameră și

nevoia copleșitoare de a-l sărut de noapte bună mă umple.
„Noapte bună”, spun eu.
uită-te la mine
— Bună seara, Bree. Voi adormi înaintea capului meu

atinge perna.
-Bine. Mă apropii să stau în fața lui. Dacă aș putea să te sărut de noapte
bună, aș face-o.
-Ma intreb la fel. El îmi zâmbește.
Ochii noștri rămân ațintiți pe celălalt și se naște această afecțiune caldă
între noi. Urăsc asta. Urăsc că nu pot sta un minut singură cu el decât dacă este într-
un hotel.
De ce nu putem face dragoste acasă?
Chiar va face diferența?
— Mulțumesc că m-ai distrus aseară. -Zâmbet.
Zâmbesc și îi fac cu ochiul obraznic.
-La comanda ta.
-Ne vedem mâine seară? -întrebare.
-Desigur.
Mă duc în camera mea, fac un duș, mă spăl pe dinți și în cele din urmă mă
bag în pat. Când sting lumina și privesc în întuneric, mintea mea începe să rătăcească.
Cum trebuie să te simți să fii el, lăsat singur cu vinovăția lui? Mamă
dintre copiii lui... a plecat.
Nu se va mai întoarce niciodată.
Mă întorc, mă rostogolesc iar și iar și chiar ajung să mă lovesc de perna.

Tot văd chipul angoasă al lui Julian când mi-a spus secretul lui. Sunt atât de obosită
încât vreau doar să dorm. Habar n-am la ce oră ne-am culcat aseară. Am o viziune a
lui Julian, gol, cu mărgelele mele de aur legate în jurul capului lui în această
dimineață și îmi zâmbesc în sinea mea. Părea atât de nepăsător și fericit. Îmi întind
telefonul și parcurg rețelele de socializare pentru o vreme, dar totuși mintea mea
nu se stinge. Fără să stau pe gânduri, îi scriu lui Julian.
Noapte bună, omule.

Patul meu este rece fără tine.
xx
Astept un raspuns si nu vine. Probabil că deja doarme.

Mă rostogolesc pe spate și mă uit în sus la tavan. Am acest sentiment oribil și trist în
adâncul meu și nu știu cum să mă smulg de el. Sunt pierdut în atâtea gânduri când
simt că mi se scufundă patul și mă întorc brusc să-l văd pe Julian lângă mine.
„Bună”, șoptește el.

Îi zâmbesc și el mă ia în brațe, căzând lângă mine. Buzele noastre se ating și
ne sărutăm ușor. El este aici. E aici în patul meu.
Ceva s-a schimbat între noi la duș azi dimineață. Secretul lui a intrat cumva
sub apărarea mea. Acum vreau doar să fie totul în regulă pentru el.
-Tu esti bine? șoptesc în timp ce îl țin în brațe.

„Da, dragă, sunt bine. —Mă sărută.Ne
îmbrățișăm strâns și ochii mi se umplu de lacrimi. A trecut prin multe. Ne
sărutăm iar și iar și nu mă pot apropia suficient de el. Se ridică imediat și îmi scoate
cămașa de noapte de pe corp, îndepărtându-și cumva și hainele. Aseară să te joci
amuzant și nebunesc a fost totul pentru el. În seara asta, simt că tandrețea lui este
pentru mine.
Își poate da seama că am nevoie de el de la el. Poate că și el are nevoie
din a mea.
Se ridică deasupra mea și se legănă ușor între picioarele mele, sărutându-

mă în timp ce merge. Degetele mele trec în sus și în jos prin mușchii spatelui lui și
apoi în sus prin părul lui, ochii noștri nu se părăsesc niciodată unul pe celălalt.
„Ești perfect”, șoptește el.

Îi zâmbesc și îmi înconjoară brațele în jurul lui. Continuăm să ne pierdem în
sărutări, până când el se ridică deasupra mea și alunecă adânc în corpul meu.
Gemem împreună și i se zădărnicește respirația.

Îmi place cum îi tremură respirația când e pe cale să-și piardă controlul.
Se retrage încet și apoi merge mai adânc. Buzele noastre sunt închise și
corpurile noastre își iau propriul ritm.
Julian merge din ce în ce mai adânc, iar picioarele mele sunt desfăcute cât
de larg. El este atât de mare. Atât de perfect.
Înăuntru, afară, rotund și rotund, se mișcă cu ritmul

perfect și mă agățăm de umerii lui.
„Jules,” scâncesc, știind că sunt aproape.
Se ridică deasupra mea și începe să mă pompeze adânc, fără să-și ia
niciodată ochii de la ai mei. Părul îi cade peste frunte și îi zâmbesc. Are cel mai bun
chip sexual, pe deplin concentrat
asupra sarcinii tale.
Îmi ridică piciorul, îl pune peste umăr și mă lasă cu adevărat

am.
Pielea noastră se îmbină în timp ce el preia corpul meu.
Îmi rămâne gura deschisă în timp ce mă pierd în plăcere. E atât de adânc.
Oh Doamne. El este atât de bun.
-La dracu. „La naiba,” geme el în timp ce ține nemișcat, iar eu simt zguduirea
orgasmului lui și știu că a intrat adânc în mine.
El îmi aprinde orgasmul și mă convulsesc în timp ce mă agățăm de el atât

de strâns degetele mele devin albe. Îmi ia fața în mâini și mă sărută. Este moale și
drăgălaș și mă îmbrățișează. Știu că acesta ar trebui să fie un apel pentru sex
ocazional, dar la naiba, nu este.
Este mult mai mult decât atât. O pot simți.
Se mișcă încet pentru a se goli complet, dar buzele noastre nu se despart
niciodată.
— Cum l-ai făcut să facă asta? opte te el. Sunt obosit.
Mă sărută din nou.

— Ești o influență proastă asupra mea, domnișoară Brielle.
Râd.
„Scuză-mă, zăceam aici și mă gândeam de treburile mele când m-a abordat
pe patul meu.” „N-ar trebui să fii atât de irezistibil. Râde în timp ce alunecă din corpul
meu și se rostogolește de pe mine. Mă trage aproape și eu îl sărut pe piept,
bucurându-mă de senzația zâmbetului lui pe fruntea mea. Îi pot simți și aud inima
bătându-i în piept.
Rămânem așa câteva clipe în timp ce coborâm de la noi

înalt.
„Mâine e luni”, oft somnoroasă.
-Nu-mi aminti asta.
M-am uitat la el.
Cum e să fii judecător?

Se încruntă blând.
„Trebuie să fii foarte serios.
— Ar fi un judecător bun? -Zambesc.
El râde și mă sărută pe frunte.
— Ai fi un judecător groaznic.
-Auzi! Pot să vorbesc serios, de ce nu mă crezi? Își dă
ochii peste cap.
„Nu, nu poți, recunoaște. Se gândește o clipă și apoi zâmbește. Dar nu
schimba nimic, ești perfect așa cum ești.
Mă așez pe jumătate și îmi rămâne gura deschisă.
— Recunoașteți că vă place personalitatea mea, Judge Masters?
Sprânceana i se ridică.
-Poate. Mă trage în jos să mă sărute din nou. Nu
nu spune nimănui.
Cad înapoi lângă el.
— Ei bine, oricum nimeni nu știe despre noi, așa că va continua.
fiind un secret.
Am tăcut o vreme.
— Weekend grozav, nu? -Zambesc.
-Da.
— Cât timp a trecut de când te-ai lăsat, așa cum ai făcut aseară?
Ride din umeri, se încruntă și mă trage înapoi pe corpul lui. Aștept să

răspundă cu capul pe piept.
„Aveam douăzeci și doi de ani când am cunoscut-o pe Alina.
Ce?
— Era la aceeași universitate cu mine și o văzusem prin preajmă. Era o fată
frumoasă.
Zâmbesc imaginându-l mai tânăr.
„Ne-am culcat într-o noapte după ce am mers într-un club de noapte.
Doamne, ar fi fost un tânăr frumos de douăzeci și doi de ani.
Dacă acum la treizeci și nouă de ani arată superb.

„Ne-am culcat din nou împreună câteva săptămâni mai târziu, după o altă noapte.
Nu am mai văzut-o până când nu a apărut în dormitorul meu trei luni mai târziu. Era
însărcinată.
Inima mi-a sărit o bătaie.
Își linge buza de jos în timp ce privește în spațiu.
-Ce s-a întâmplat? -Întreb.

-Am făcut ceea ce trebuie.
— Te-ai căsătorit cu ea? „Mi se răsucește stomacul.

Dă din cap ușor, cu buza inferioară prinsă între dinții din față, iar eu aștept să
continue, dar nu o face.
-Ai facut bine? șoptesc încet.
-Am încercat. Am încercat în fiecare zi să mă îndrăgostesc de ea. — Mi se umplu
ochii de lacrimi.
„Douăzeci și trei de ani cu o soție și un copil”, murmură el încet.
Îi sărut pieptul și îmi frec obrazul de pielea lui. Urăsc această poveste pentru că știu
deja cum se termină.
„Nu a fost atât de rău la început. Am pus amândoi un front de dragul celuilalt. Până
când s-a îndrăgostit de mine, dar eu nu m-am îndrăgostit de ea…” Vocea ei se stinge.
O lacrimă cade liberă și o șterg repede. Pentru.

Își strânge maxilarul și știu că este acolo, cu toți acești ani în urmă.
„Nici măcar nu m-am putut decide să fac dragoste cu ea.
Oh, aceasta este o poveste oribilă.
„Jules”, șoptesc eu, iar el își înfășoară brațul în jurul meu și mă trage mai aproape.
„Samuel a fost conceput când am venit acasă beat într-o noapte.

Asta e singura dată când s-a întâmplat.
Imi inchid ochii.
„Deci... a început să bea.
Dumnezeu.
„A devenit atât de rău încât a trebuit să am o dădacă cu normă întreagă care să aibă
grijă de copii chiar și când era acasă. Se uită în spațiu. În unele zile, nu se ridica niciodată din
pat.
Oh, săraca femeie.
„Am încercat, am încercat să-i ajut”. Doar că nu am făcut-o

suficient. — Mă doare pieptul pentru amândoi.
„Nu am mai suportat. Într-o dimineață, înainte de a merge la muncă, i-am spus
că în acea zi o să fac cerere de divorț.
Îmi închid ochii în timp ce aștept următoarea parte a poveștii.
Și-a luat rămas bun de la copii.

O singură lacrimă curge pe fața mea până la pieptul lui.
„Și am condus beat într-o fundătură cu aproximativ 130 de mile pe oră, chiar
într-un copac”.
Mă doare nodul din gât când încerc să-mi rețin lacrimile. Se uită drept înainte,
aproape înghețat.
— Copiii știu? — șoptesc.

-Nu. Cum îi poți spune fiului tău că mama lui s-a sinucis pentru că tatăl lui nu o
iubea?
Aruncă în timp ce lacrimile îmi curg pe față.
-Îmi pare foarte rău. „Sărută-mi tâmpla”.
-Și eu.
19
Brielle
Ai de gând să vezi filmul cu noi? - ma intreaba el.
-Da, sigur.
Copiii au fost cu noi toată ziua și nu am avut o clipă singuri.
El își ridică încet mâna pentru a-mi prinde fața și ochii mi se închid. Atingerea lui
este magică.
„Vreau să știi cât de rău îmi pare pentru felul în care te-am tratat la acea cină”.
opte te el. Continuă să se repete în capul meu.
Scaun.
-Stiu.
Neagă cu capul.
-Nu știu ce s-a întâmplat cu mine. Am gestionat totul atât de greșit.
Îl privesc în timp ce se luptă cu această conversație.
-Stiu.
„Copiii mei trebuie să vină pe primul loc.
— Și pentru mine, șoptesc.
„Nevoile lui vor veni înaintea mea sau a tale.
Avem ochii închiși și simt că fac o înțelegere aici. El vrea ca eu să asigur fericirea
copiilor lui. Cum mă asigur?
Saruta-ma.
„Este mai greu decât ar trebui”, recunoaște el încet.

Nu mă pot gândi la nimic în afară de tine.
Își trece degetul mare peste buza mea inferioară.
-Promite-mi. Promite-mi că atunci când ne vom destrama, nu-i vei părăsi.
De ce ești atât de sigur că ne vom destrama?

Mă încrunți și dau din cap înainte să mă pot opri.
„Promit că copiii tăi vor fi întotdeauna pe primul loc”.
Ochii lui aterizează pe buzele mele și inima începe să-mi bată repede.
La semnal, auzim pe cineva coborând scările și sărim unul de lângă celălalt. Se duce la
frigider și scoate o sticlă de vin pentru un capac.
Sammy intră în bucătărie.
-Haide. Să ne uităm la film. El dispare în sufragerie și îi aud pe Willow și pe el
vorbind. Se simt confortabil în noile lor saci de fasole, ghemuiți cu animalele lor de
companie.
Julian vine în spatele meu și își înfășoară brațele în jurul taliei mele, trăgându-
mă agresiv spre el.
„Du-te și îmbracă-ți o fustă”, îmi șoptește el la ureche. ciugulește-mi lobul urechii
iar pielea mea se încrețește.
Ce? Dumnezeul meu.
Intru în camera mea și încep să-mi trec repede prin dulap.
Ce naiba? Nici măcar nu am fustă care să nu fie strâmtă.
La dracu. Mă gândesc pentru o clipă.
Stiu. Am cămășile mele de noapte. Îmi scot lenjeria și îmi pun cămașa de noapte
de mătase neagră, împreună cu halatul alb pentru a o acoperi, apoi mă întorc în
sufragerie. Inima îmi bate repede în timp ce adrenalina îmi ia stăpânire pe mine.
O să mă atingă.
„Grăbește-te, Brell”, spune Willow.
Intru în sufragerie pentru a găsi copiii pe podea în fața televizorului și pe Julian
la un capăt al canapelei. El mângâie spațiul de lângă el în timp ce limba lui iese să-și ude
buza de jos.
-Stinge lumina.
La naiba, nu există un bărbat mai sexy pe pământ decât el.
Opresc lumina și mă așez lângă el și imediat ne acoperă trupurile cu o pătură.
Începe să joace Terminator 2 , dar nu mă interesează absolut niciun film.
„Întinde-te”, spune el.
Fac cum îmi spune și îmi pun picioarele în poală. Pătura ne acoperă complet.
El mă apucă de picior și îl freacă pe pula prin pantaloni și

Închid ochii când simt cât de greu este.
Cu ochii ațintiți la televizor, îmi dezleagă halatul, apoi îmi balansează piciorul din
spate peste umăr de-a lungul canapelei. împinge-mi celălalt picior
înainte, deschizându-mă efectiv.

Ce naiba?
Zâmbește în timp ce ochii îi rămân ațintiți pe televizor, iar eu văd cum
umbrele trec pe față. Mâna lui alergă pe gambele mele și apoi pe coapsa mea, sub
cămașa de noapte, până la stomacul și pieptul meu gol. Maxilarul i se strânge în
timp ce mă apucă de piept și îl strânge strâns.
Încerc să mă concentrez și să-mi controlez respirația. Ce naiba

noi facem?
Sunt doi copii în cameră, complet distrași, dar totuși...
Se duce la celălalt sân și îl frământă în palmă. Simt dorința în atingerea lui și

aproape că ard. Își alunecă mâna pe stomacul meu în timp ce îmi explorează corpul.
Degetele lui urmăresc oasele șoldului și coastele mele. Mă apucă de picior și îl freacă
din nou peste penis.
La naiba, e dur ca piatra.
Închid ochii și mă bucur de felul în care îmi furnică corpul.
Aceasta este o nebunie.
Timp de cincisprezece minute, mâna lui stângă explorează fiecare centimetru

din trunchiul meu în timp ce mă atinge cu tandrețe, în timp ce mâna lui dreaptă este pe
piciorul meu, care este pe penisul lui.
De fiecare dată când mă apucă de piept, își flexează penisul sub mine și
amândoi închidem ochii și ne pierdem în clipa.
atinge-ma...
Atinge-mă... Atinge-mă acolo.
Pelvisul meu începe să se ridice de pe canapea spre mâna lui.
Îmi pierd controlul. Ma apuca de picior si macina mai tare, iar eu ii vad
pieptul ridicandu-se si coborand in umbra.
Doamne, el este la fel de entuziasmat de asta ca și mine.
Coboară mâna și ne ținem amândoi respirația. barbia mea
aplecă-te spre tavan în așteptare.
Degetele lui îmi trec prin părul pubian. Nu am mare lucru, doar un tablou
mic și foarte scurt, și văd urma unui zâmbet străbătându-i chipul, simte cât de udă
sunt și ochii i se închid și gura căscată de uimire.
Își aruncă capul pe spate și rostește cuvântul „La naiba”. Doamne, sunt atât
de excitat acum.
Degetul lui alunecă înainte și înapoi peste carnea mea deschisă și se

întoarce, cu privirea ținându-i pe a mea în timp ce își împinge degetul mare în mine.
Mă strâng și el tresări. El are

de gând să alerge. O să ejaze, pentru că m-a atins.
Moartea maniacă explodă la televizor la volum maxim și toată lumea țipă
cu împușcături răsunând în jurul nostru, dar tot ce simt este extaz.
Îmi apăsă tare piciorul pe penisul lui, iar amândoi apăsăm împreună pentru
a ne ține orgasmul.
Îmi trage corpul spre el cu putere, astfel încât șoldurile mele
sunt aproape în poala lui, pierzând controlul.
Vrea acces pentru mâna dreaptă.
Ochii ni se întâlnesc în timp ce alunecă două degete înăuntru
Ale mele. Gura i se deschide când începe să mă pătrundă adânc.
Slavă Domnului că e întuneric. Cine știe cum arată asta?
Cu mâna stângă prinzându-mă de sân, degetele de la mâna dreaptă sunt
adânc în sexul meu și le alunecă până la capăt înăuntru și apoi în afară. În și în afara.
De fiecare dată când le alunecă, simt căldura întinderii și știu că acesta este scopul
lui.
Asta e chiar bună.
Înăuntru, afară, rotund și rotund, totul încercând să-și țină brațul cât mai
nemișcat posibil. Facem asta aproape o oră. De fiecare dată când mă apropii, îmi ia
presiunea de pe mine și se întoarce la sânii mei.
Sunt speriat și nu-mi pasă dacă îl ucid pe Terminator.
Omoară fiul de cățea și termină filmul ăsta nenorocit ca să-l pot dracu pe
Julian ca pe un prost.
Intrăm într-un ritm, unul pe care nu îl voi putea opri. Împingerile sunt dure
și adânci, cu trei dintre degetele lui groase pătrunzând în mine. Se simte atât de
bine. Foarte bun.
Pelvisul meu se ridică din nou de pe canapea în timp ce mă rog în tăcere.
Dă-mi-l.
Dă-mi-l.
Mă călărește tare cu degetele și încep să văd stele. Oh.
Asta e.
Corpul meu se leagănă cu presiunea mâinilor lui puternice care mă scutură,
iar eu îmi arunc capul pe spate când un orgasm mă cuprind.
trece prin. Închid ochii și tremur, contractându-mă în jurul lui.

Ochii ni se întâlnesc și triumful îi luminează chipul. Est
omule e prea mult.
Continuă să mă pompeze încet în timp ce îl urmăresc și simt că am trăit o
experiență extracorporeală. Acesta a fost cel mai puternic și cel mai perfect orgasm pe care
l-am avut vreodată. O oră de îngrijire a degetelor este visul oricărei femei.
Julian și-a luat timp. A făcut bine. S-a asigurat că ea este bine și cu adevărat
mulțumită. Își alunecă încet degetele de lângă mine și mă încruntă la retragerea lui.
Nu te duce. Stai aici.

Își duce degetele la gură și inima mea se oprește. Ce faci? În lumina slabă a
camerei, își duce degetele la gură și începe să-mi sugă excitarea din ele.
Îmi rămâne gura deschisă. Oh Doamne. Ochii lui se închid în timp ce mă gustă.
Gâfâi în timp ce privesc. Cine este acest barbat? Cum naiba s-a făcut atât de
fierbinte?
El mă apucă de picior și îl strânge de penis în timp ce se coboară pe degetele de la
picioare acoperite de excitare.
Îmi țin respirația. Sfânt…
Își aruncă capul pe spate și penisul se smuciază sub piciorul meu și al meu
sexul se strânge din nou în timp ce el vine doar pentru a gusta excitarea mea. A venit
doar să guste excitarea mea.
Nici nu trebuia să-l ating. Asta e. Jocul s-a terminat.
Nu este nimic mai fierbinte decât asta. Sunt ruinat pentru totdeauna.
În următoarele douăzeci de minute, mâinile lui cutreieră corpul meu și continuă să
alunece peste sexul meu, dar, în mod surprinzător, nu se simte sexual.
Parcă mă venerează, având nevoie să atingă fiecare centimetru. Se asigură că încă

mai poate. Mâna lui alunecă pe coapsa mea, apoi peste sexul meu și se ridică înapoi la sânii
mei cu deplină reverență.
Stau întins cu picioarele desfăcute larg, oferindu-i acces deplin în timp ce îl privesc.
El este al naibii de frumos. Am crezut că arăta sexy când urmărea orgasmul, dar să-l văd
atingându-mă așa este la un cu totul alt nivel.
Un alt nivel pe care nu l-am avut niciodată.

Filmul se apropie de sfârșit când îmi trage cămașa de noapte în jos și îmi
rearanjează cămașa de noapte, astfel încât să fie închisă. Mă târăsc peste canapea,
îndepărtându-mă puțin de el. Totuși, mâna lui rămâne ferm pe piciorul meu, de parcă n-
ar da drumul.
Trage puțin pătura înapoi, ca să ne poată vedea. Creditele
încep să se rostogolească.
„A fost uimitor”, spune Sammy. Ți-a plăcut, tată?

Ochii lui Julian se fac mari.
„Cel mai bun film pe care l-am văzut vreodată în viața mea”. Râd și el mă strânge
picior jucău .
„Voi doi, la culcare. Voi fi cu tine într-o secundă
El spune.
„Noapte bună, Brell”, spune Willow în timp ce dispare pe scări cu pisoiul ei

ghimbir în brațe.
Sammy sare în sus și vine să mă îmbrățișeze. — Ne vedem mâine, Brell. — Își
scoate puiul pe spate la olita înainte de culcare.
„Este în regulă, Sammy. îi zâmbesc.

Julian se întoarce spre mine și mă așez pe canapea, brusc
singur cu el.
Se aplecă și mă sărută ușor în timp ce mă ține pe față.
„Voi fi în camera ta într-o jumătate de oră”, promite el pe buzele mele.
Ne sărutăm din nou.

"Ești gata pentru mine?"
„Doamne, da”, șoptesc eu. Grăbiți-vă.
Se ridică și apoi se aplecă să mă sărute din nou.
-Ne vedem în curând.
O jumătate de oră mai târziu și sunt în pat, proaspăt făcută duș și în cămașa de noapte.
Camera este iluminată de lampa mea.
Număr invers minutele până ajunge el aici, până mă face să mă simt din nou așa.
Se aude o bătaie ușoară în ușă și ritmul cardiac mi se accelerează.

„Intră”, strig.
-Buna ziua. El intră zâmbind.
Mă așez și mă sprijin de tăblie.
-Buna ziua. Are o pungă de cumpărături cu el dintr-un motiv oarecare.
Ce ai acolo?
-Oh. Costum de șampanie și pahare. Se întoarce și descuie ușa. Am crezut
că ne putem relaxa puțin.
Râd.
— Stresul meu a fost deja eliminat, Julian.
Ochii îi dansează răutăcios.
„Și ce pierdere frumoasă de stres am putut să asist.
Scoate paharele din geantă și deschide sticla pentru a ne turna fiecăruia câte
un pahar înainte de a se așeza pe marginea patului meu.
Ridic paharul.
„De către Terminator. ”
Râde și clincăni paharul cu al meu.
„De către Terminator. ”
Julian își lasă paharul jos și mă sărută, și totul este limba și putere când mă
lasă pe spate pe pat. Gura lui cade pe sfârcul meu și mușcă prin mătase.
„Bree”, șoptește el, mișcându-se de gâtul meu. Îmi ridică repede cămașa de
noapte peste umeri și mă întind în fața lui complet goală. Se uită la mine, cu ochii
pâlpâind de entuziasm.
-Ești atât de frumos.
Deodată sunt disperat.
-Dezbracă-te.
Îi iau partea de jos a cămășii și o trag peste cap.
-Am nevoie de tine. -O sărut-. Am nevoie de tine acum.
Se ridică și își smulge tricoul, urmat de blugi și pantaloni.
chiloți negri.
Ochii îmi cad pe corpul lui, iar când el se mișcă să mă sărute, ridic mâna în
aer.
-Nu. Nu misca. lasa-ma sa te uit
Stă nemișcat, gol lângă patul meu, în timp ce așteaptă ca totul să fie clar să
mă atingă.
Pieptul lui este lat, stomacul ondulat și are V-ul perfect al mușchilor care îi
coboară până la vintre. îmi ling buzele. Nu am văzut niciodată un exemplar atât de
perfect. Ochii mei cad la penisul lui mare care atârnă greu între picioarele lui. Vene
groase curg peste tot. Inima mea începe să-mi bată viteza și ochii mei se ridică din nou
pentru a-i întâlni pe ai lui. Îmi înghit nodul din gât și mă las pe spate, pe cale să fac un
atac de cord. Acesta este cel mai nervos moment din viața mea.
Ochii lui cutreieră corpul meu de parcă s-ar întreba de unde să încep, iar eu
clătin din cap.
„Te vreau doar pe tine, fără jocuri”. Nu vreau încă un minut fără tine în mine.
Ochii lui se ridică pentru a-i întâlni pe ai mei. El cade lângă mine să mă sărute,
iar amândoi zâmbim în sărut de parcă am aștepta asta de mult timp.
Ne apucăm unul de celălalt și el îmi întinde picioarele pentru a se ridica

deasupra mea. Ochii lui sunt întunecați și începe să se legăneze împotriva mea.
Atingerea lui este tandră și iubitoare. Sărutul lui... perfecțiunea.
Limbile noastre dansează împreună mult timp și el se balansează mai tare
împotriva mea. Picioarele mele sunt înfășurate în jurul taliei lui în timp ce îl aștept.
Gâfâim în timp ce disperăm.

— Jules, murmur eu.
„Știu, iubito”, îmi șoptește el în gură. Stiu.
Îmi împinge deschiderea și îmi desfac picioarele mai larg, astfel încât el alunecă
adânc într-o singură mișcare rapidă.
Gemem împreună.
„O, Doamne, asta e atât de bine”, gemu eu.
El alunecă afară și apoi înapoi înăuntru, iar amândoi șuierăm din nou. Oh, la
naiba. Simt că mă lovește până la capăt. Are dimensiunea perfectă și îmi face ochii să
se rotească înapoi.
"Cum se simte asta?" opte te el.
Îl apuc de față și îl sărut cu disperare pură.
— Fă-o să dispară. Faceți ca această nevoie să înceteze, vă implor.
Se ridică deasupra mea și alunecă afară, apoi alunecă înapoi mai adânc. Iar și
iar, de fiecare dată mai adânc decât ultima, de fiecare dată mai greu.
Intrăm într-un ritm și începe să mă lase să-l am. Loviturile puternice și

adânci obligă patul să se ciocnească de peretele. Mâna lui se mișcă până la coapsa
mea și o ridică mai sus, oferindu-și un acces mai mare.
— La naiba, Bree. Geme când începe să-și piardă controlul. Cum o să mă
satură de asta?
Dacă aș putea răspunde la asta, aș face-o, dar ochii îmi dau peste cap și gura
îmi rămâne deschisă.
Își pierde controlul și îmi ridică picioarele, conducându-se din ce în ce mai
tare până când zgomotul patului lovind peretele este tot ce putem auzi. țip în timp
ce lumea mea strălucește în technicolor strălucitoare.
Corpul lui este acoperit de o strălucire de sudoare și îmi ridică șoldurile acolo unde
vrea el, pompând mai adânc, apoi rămânând nemișcat în timp ce este îngropat în
mine. Corpul lui se zvâcnește în timp ce propriul orgasm îl smulge.
Gâfâim după aer și el se aplecă să mă sărute. Zâmbim unul pe buzele

celuilalt, în timp ce corpul lui se mișcă încet în interiorul și în afara mea.
„Ești al dracului de perfect”, spune el, de parcă ar fi cel mai important lucru
pe care l-a spus vreodată.
Zâmbesc timid, copleșită de emoție.
Mă sărută iar și iar, până când în cele din urmă, zece minute mai târziu, se
retrage și cade pe o parte lângă mine. Ne întindem unul față de celălalt, iar el își
trece degetele prin părul meu, evident adânc în gânduri.
-Ce? intreb eu zâmbind.
-Doar tu.
Zâmbesc și ne întindem într-o tăcere confortabilă. Mă simt atât de relaxat
și ochii încep să se închidă.
„Nu dormi, iubito. Vreau să petrec mai mult timp cu tine.
Zâmbesc la pieptul lui.
— Mă poți avea în fiecare seară, Jules. Sunt a ta. șoptesc somnoroasă,
lăsându-mi ochii să se închidă corect.
„Până când pleci”, mormăie el pe sub răsuflarea ca fiind distras.
Zâmbesc pe pielea ei.

-Da. Pleoapele mele sunt atât de grele încât nu pot să le țin deschise. Până
nu voi pleca.
douăzeci
Brielle
Încă e întuneric în camera mea când mă trezesc. Julian a plecat deja la muncă și
se uită ușor prin lateralul perdelelor mele. Îmi frec ochii și mă uit în sus la tavan,
neputând să cred ce weekend am avut.
S-au întâmplat atâtea lucruri. Am probleme cu procesarea totul.
Aline. Biata Aline.
Mintea mea este copleșită de gânduri despre ea și cât de tristă trebuie să fi
fost viața ei. A rămas însărcinată atât de tânără, iar apoi Julian nu a putut să o
iubească, dar asta nu a împiedicat-o să se îndrăgostească de el. Acea durere a
schimbat-o până la punctul de a deveni alcoolică și a murit de singurătate.
Mi se strânge gâtul când îmi imaginez cât de singură trebuie să se fi simțit.
Ce poveste teribil de tragică. Tristețea mă umple când mi-o imaginez întinsă

la etaj, descurajată, disperată după o ieșire din ceea ce devenise viața ei.
Nu e de mirare că această casă este atât de grea și serioasă. Niciodată

a fost altfel.
Și frumosul meu Julian, prins să se căsătorească cu o femeie pe care nu o
iubea. A încercat să facă ceea ce trebuie și să-și preia responsabilitățile. Nu a avut
niciodată ocazia să-și urmărească propria fericire. Nu-mi pot imagina vina pe care
trebuie să o simtă în fiecare zi, știind că incapacitatea lui de a iubi o femeie îi
provocase, din neatenție, moartea.
Mama lui mi-a spus că are probleme. La naiba, nu glumea, nu-i așa? Acum
știu exact de ce nu aduce în discuție subiecte dificile cu copiii. Cum ai putea explica
acea poveste fără ca ei să-l deranjeze?
Îmi pare rău, copii, pur și simplu nu v-am putut iubi mama după ce am rămas
însărcinată, așa că este vina mea că a devenit alcoolică și s-a sinucis.
Asta nu se va întâmpla.
Mă târăsc în baie și fac un duș. Am acest nou impuls copleșitor de a-l proteja
pe Julian. Este un om bun, un om onorabil care a încercat din răsputeri să repare o
situație proastă, dar până la urmă pur și simplu nu a putut.
Nu-l voi lăsa să se învinovă ească în altă zi. Știu de ce ți-e frică de relații și
de cineva care te iubește. Bineînțeles că nu și-ar mai dori niciodată să fie responsabil
pentru fericirea altcuiva. Nici eu, dacă aș fi el.
Apa fierbinte curge pe fața mea, lăsându-mă pierdut în gânduri.
O să te dezamăgesc doar. Cuvintele lui revin la mine. te ingrozeste

dezamăgi pe cineva din nou, lasă pe cineva să se apropie.
Păcat, Julian, pentru că sunt deja aproape atât de tine, cât și de copii și nu te
voi lăsa să mă alungi de frică.
În timp ce sunt sub duș, îmi simt rezervele față de Julian
Maeștrii dispar pe canalul de scurgere împreună cu apa fierbinte.
Îl vreau ca șef, ca iubit... ca iubit. Vreau tot pachetul, copii și tot.
Eu și Willow stăm pe blatul din bucătărie și luăm micul dejun.

„Aștept cu nerăbdare ziua fetelor noastre, Will. Zâmbesc în ceașca mea de
cafea. L-am forțat pe Julian să-l lase pe Willow să aibă o zi liberă de școală pentru
câteva întâlniri. Nu trebuie să știi că este pentru unghiile noastre. Avem nevoie de
ceva timp împreună și vreau să încerc să o fac să vorbească cu mine.
„Ce faci mai exact într-o zi a fetelor?” -ea intreaba.

„Ei bine, ne vom face unghiile și apoi ne-am putea tunde”. După aceea, am
putea merge undeva frumos la prânz. Ea îmi oferă un zâmbet strâmb.
— Am putea chiar să mergem să-ți cumpărăm haine noi. fac ochii mari
încercând să o fac la fel de entuziasmată ca mine.
"Serios ca si ce?"
dau din umeri.
-Ce vrei. În sfârșit, începe să zâmbească.

— Și Emerson are și o zi liberă. M-am gândit că putem merge la o cafea cu
ea în după-amiaza asta.
— Vrei să mă întâlnesc cu prietenul tău? — Întrebare uimită.
-Clar. Zambesc. Tu ești prietena mea și ea este prietena mea, așa că
este mult mai ușor dacă cei doi prieteni ai mei devin și buni prieteni.
„Oh, nu, Tillie. L-am auzit pe Sammy țipând de la etaj.
Ochii lui Willow îi întâlnesc pe ai mei.
„Ce face acum cățelușul ăla obraznic?” -Întreb.
„Oh, omule, e epuizantă. Will oftă și ne îndreptăm sus să vedem despre ce
este zarva.
Wow Wow.
Tillie se lasă pe spate pe picioarele din spate, apoi sare în sus și îl atacă pe
Sammy.
„Tillie”, strigă el.
Ni se face ochii mari în timp ce evaluăm daunele.
Tillie a fost în trusa de machiaj a lui Willow și a mestecat totul în interior.
Există fard de obraz și ruj pe tot covorul de la etaj, precum și peste tot pe scări. Acum
are un burete în gură și fuge de Sammy, bucurându-se de urmărire, crezând că
acesta este cel mai amuzant lucru vreodată.
„Oh, nu, obraznic”, șoptesc eu.

Ea latră și apoi fuge. O alergăm după ea, alergând după ea în timp ce
coboară scările.
„Doamne, cineva o apucă”, țipă Willow.
Sunt îngrozită că va înghiți buretele.
„Tillie”, strig în timp ce cobor scările. Vino inapoi aici.
Pisica Maverick crede că sună ca un joc bun și începe să se răstoarne cu
capul în jos de-a lungul canapelei din piele folosind ghearele, astfel încât Tillie să nu
atragă toată atenția.
„Încetează cu asta, Maverick”, strig eu în timp ce alergăm pe lângă. Aceste animale
de companie sunt foarte obraznice astăzi.
„Sammy va întârzia la școală în ritmul ăsta”, țipă Willow.
O încolțim pe Tillie în bucătărie și ea devine sălbatică, îndoindu-și picioarele
din spate în timp ce își îndreaptă cele din față. Ea se distrează foarte mult.
Wow Wow.
Mă uit la noi trei în pijamale, urmărind un câine mic, deoarece distruge complet
casa și mă face să râd.
— Vino aici, obraznic. Îmi întind mâinile pentru a încerca să o atrag.
Ea începe să mestece buretele în gură și țipăm cu toții.

— Nuuu!
Willow se aruncă spre ea, iar eu îi despart gura minusculă și îi iau buretele de
machiaj spart.
Îl apucă de degetul lui Sammy și mușcă cu putere.
— Ahhh! -strigă.
— Nu, spun eu tăios. Nu musca, obraznic!
Willow o pune pe Tillie jos, iar puiul aleargă la etaj cu o misiune de a distruge
altceva.
„O, Doamne,” țipă Willow în timp ce aleargă după ea.
Sammy își dă ochii peste cap și o urmărește. Râd și mă întorc să-l văd pe Maverick
urcând pe perdele folosind ghearele. Se uită la mine cu capul în jos.
„Dă-te jos, Maverick, pisică obraznică. Îmi frec părul cu al meu

mâinile.
Aceste animale de companie sunt complet scăpate de sub control.
— Și cămașa asta? îl întreb pe Will.

Ne facem unghiile și acum mergem în magazine cu cardul de credit de aur pe care
mi l-a dat Julian. Aceasta este o cheltuială esențială, mult mai importantă decât lenjeria de
bondage, asta e sigur.
Will se uită la cămașă și se încruntă.
"E bine, presupun."
-Ce stil iti place? Mă gândesc pentru o clipă. esti in asta
vârsta la care te transformi dintr-o rățușă într-o lebădă frumoasă.
Ea își dă ochii peste cap la drama mea, apoi își răsucește buzele.
„Ei bine, întotdeauna mi-au plăcut hainele grunge.

Dau din cap în timp ce ascult.
„Dar, mă gândeam că poate să încerc să obțin ceva puțin…” Vocea i se stinge.
— Un pic ce? întreb în timp ce mă tot uit în jur.

rafturi.
-Nu știu. Ceva mai mult…” El ridică din sprâncene. Atractiv?
Zâmbesc, știind că îi place tipul ăla de la clubul de golf de după
Tot.
„Este o idee excelentă. Îmi leg brațul prin al ei.
Hai să-ți oferim un aspect complet nou.
Două ore mai târziu, avem șase genți în mână, pline cu unele dintre cele mai
frumoase haine pe care ți le poți imagina, precum și patru perechi de pantofi. Ți-am
folosit cardul de credit. Dar sincer, cui îi pasă? Nu este că nu și-ar putea permite.
Am mers pe stradă, în drum spre Emerson,

mâncând conuri de înghețată de ciocolată.
„Spune-mi despre școală”, spun în timp ce îmi ling cerul de ciocolată.
Ea scutură din cap.

-Nimic de spus.
— De ce crezi că fetele alea se iau de tine? Îmi lins înghețata în timp ce mă
prefac că nu observ răspunsul.
-Sunt diferit. Ea se încruntă.
-Ce zici de asta? — Mă uit la ea. Mi-am petrecut toată ziua pregătind-o
să poarte această conversație cu mine și dacă e nevoie de toți banii lui Julian
pentru a obține mai mult de ea, așa să fie.
„Nu am o mamă. Ea ridică din umeri în timp ce se uită la pământ. Nu-mi
place ce le place lor.” „Ce ce? Mă uit la ea: „Muzica, băieții proști”. Tot. Nu am nimic
în comun cu niciunul dintre ei... — Dar e bine, nu? Ridic sprâncenele. Te
deranjează
ca nu ai nimic in comun cu ei?

„Obișnuia să mă deranjeze.
-Dar nu mai?
— Acum m-am obișnuit, cred.
Îmi leg brațul prin al ei în timp ce mergem.
„Știi că e în regulă să fii diferit, Will. Sunt diferită și nu toată lumea mă place.
„Toată lumea te place, Brell. -Ea spune.

"Nu, nu este așa." Știi de câte ori am fost numit prost pentru că aleg să fiu deschis
și fericit? Oamenii presupun că sunt prost pentru că râd mult. -Ridic din umeri. „Gândește-
te la asta, atât tu, cât și tatăl tău m-ai gândit de la început …
că sunt un prost.
Se încruntă în timp ce mă privește, cuvintele mele căzând la locul lor.

Aleg să fiu ceea ce vreau să fiu. Îmi lovesc umărul de al ei. Nu-mi pasă ce cred
oamenii. Trebuie să alegi cum vrei să fii și să uiți ce spun sau gândesc alții despre asta.
Ea ascultă cu atenție.
„Pentru că oamenii care contează te vor iubi așa cum ești.
-Si tata? -ea intreaba-. O va face?
„Tatăl tău te iubește atât de mult. Vrea doar să fii fericit, Will. Nu
el spune mereu ceea ce simte, știu, dar este adevărul și în adâncul sufletului îl știi.
Zâmbește blând, cu ochii ațintiți asupra ai mei.
„Își va uda pantalonii când te va vedea cu aceste frumoase
rochii. -Zambesc.
Ea râde.
„Ce-ar fi să o sunăm pe bunica și să-i arătăm hainele tale noi în drum spre casă?”
-Spun.
-Bine. -Zâmbet.
Ajungem la cafeneaua unde o vom întâlni pe Emerson și o vom găsi stând în
spate.
-Buna ziua. Zâmbesc în timp ce o sărut pe obraz.
Bună Will. „Zâmbește.” „Bună”,
răspunde Willow nervoasă.
— La naiba, au cumpărat tot magazinul? — sufla Emerson
în timp ce ne uităm la toate gențile.
-Da. Oft în timp ce cad înapoi pe scaunul meu. Aveam nevoie de ceva care să ne
ridice moralul. Unele cățe bogate răsfățate îi fac lui Will o perioadă grea la școală.
Emerson își mijește ochii și își trântește pumnul în palmă.

„Pe cine trebuie să lovesc?”
Mă odihnesc pe canapea.
„Pune-te rochia gri”, strig eu la ea.
Frances stă pe fotoliu în timp ce amândoi ne uităm la prezentarea de
modă a lui Will. Majordomul scoate o tavă cu ceai și biscuiți și o pune pe masă.
— Asta e tot, doamnă?

— Da, mul umesc, dragă. Frances zâmbește. Nu pot să cred că am
personal. E ca și cum ai fi parte din familia regală sau un rahat.
Willow iese din studio în rochia ei cenușie curgătoare, cu mâinile mândru
pe șolduri.
„O, Doamne,” exclamă Frances în timp ce începe să bată din palme. Pur si
simplu frumos. Arăți cel puțin douăzeci și unu în acea ținută, Will.
Willow se ridică în vârful picioarelor și se uită în jos la ea însăși.

„Pune-ți fusta și bluza neagră cu tocuri înalte”. -Zambesc.
Will se întoarce în studio pentru a se schimba în următoarea sa ținută.
Suntem acasă la Frances, sau ar trebui să spun la palat, avem un spectacol
de haine noi de la Wills și nu am văzut-o niciodată atât de entuziasmată. Este atât
de distractiv.
„Pune-ți părul pentru această ținută”, strig din poziția mea pe canapea.
Am fost aici de câteva ori în ultima săptămână să o vizitez pe Frances.

Devine singur în casa aceea mare și veche când toată lumea este la școală și la
muncă. Mama lui Julian este o femeie foarte cool și îmi place inteligența și
sarcasmul ei. Nu vorbim deloc despre Julian când sunt aici, dar am o bănuială
furișă că citește printre rânduri și știe exact ce se întâmplă. Ea este într-adevăr la
fel de ascuțită ca o chindă.
Willow reapare în fața noastră cu brațele deschise.

„Ta-dah.
-Oh, Dumnezeule. Frances își duce mâinile la obraji.

Doamne, miluiește-te, dumnezeiesc ești.
Râd.
— Nu-i a a? Întoarce-te și arată-ne spatele tău.
Willow se învârte și amândoi gâfâim.
Willow râde și dispare înapoi în birou. Ochii lui Frances aterizează asupra
mea.
„Mulțumesc”, murmură el.
-De ce?
„Pentru că ți-ai făcut timp să o cunoști pe Willow.
Ochii mi se umplu de lacrimi. Câți oameni își iau timp să se uite sub cicatricile
ei pentru a admira fata frumoasă care este cu adevărat?
„A fost o onoare să petrec timp cu ea.

Zâmbește în cunoștință de cauză.
— Te-ai gândit încă să te căsătorești cu fiul meu?
Râd.
-Nu.
Se așează lângă mine pe canapea și îmi ia mâna în a lui, privindu-mă cu ochi
plini de speranță.
„Suntem doar prieteni, Frances. Nu te entuziasma.
Ea îmi lovește mâna în a ei și zâmbește larg.
„Desigur, dragă. Cred că.
Willow apare din nou într-o rochie albastră strâmtă de data aceasta.
„Și pot folosi asta dacă ies vreodată”. Ea își pune mâinile pe șolduri cu
mândrie. Ca... la o întâlnire.
Mi-am pus mâinile împreună.
„O, Doamne, Will, da. Aceasta este o ținută finală pentru prima întâlnire.
Frances se ridică și îl îmbrățișează pe Will într-o îmbrățișare.

„Sunt atât de mândru de tine, dragă.
Fața mea aproape s-a rupt în două, sunt atât de fericit. A fost o zi bună. Cel
mai bun, de fapt.
„O răzuiești, așa.
Mă uit cum Willow răzuiește ultimul amestec în bol.
-Asta e. Zambesc. Acum pune-l la cuptor.
Willow și-a dezvoltat gustul pentru a fi în bucătărie și încerc să o învăț cât de
mult pot. Sammy stă pe bancă și se uită la noi, iar „Pokerface” lui Lady Gaga răsună
prin casă. Afară începe să se întunece și cina este la cuptor.
Îmi pare rău înainte să văd.
Mă întorc să-l găsesc pe Julian stând în prag, privindu-ne.

Poartă un costum bleumarin și își ține servieta în lateral. Nu văzuse niciodată un
bărbat să arate atât de divin. Ochii lui mari, căprui, sunt fixați pe ai mei și îmi dă cel
mai bun venit, dă-mi dracu’ uite pe care l-am văzut vreodată.

„Bună”, răspunde el, cu ochii arzând, făcându-mi sexul să se strângă în semn
de apreciere.
Îi îmbrățișează Sammy și apoi îi sărută pe obraz lui Will.
„Coacem, tată”, îi spune Will.
-Pot vedea. -El zambeste-. Ce o să mănânc la desert în seara asta?
— Rulouri cu mere. Ea zâmbește mândră cu mâinile pe șolduri.
Se uită la cuptor și apoi înapoi la ea.

„O să mă faci gras și neatrăgător, Will”, mă tachinează el în timp ce ochii lui
aterizează asupra mea.
Îi zâmbesc, de parcă s-ar putea întâmpla asta.
„Duceți-vă să vă spălați la cină, băieți”, le spun. Will, de ce nu-ți dai jos hainele
noi ca să-i arăți tatălui tău?
Se uită la Julian pentru aprobare înainte de a-i vedea zâmbetul,
Ea își aplecă umerii și aleargă pe scări cu Sammy chiar în spatele ei.
Mă duc la frigider să pun ingredientele deoparte când brațul lui Julian mă
înconjoară din spate. Mă trage înapoi de corpul lui și penisul lui este deja tare.
Corpul meu slăbește instantaneu.

Julian îmi împinge părul într-o parte, iar buzele lui îmi găsesc gâtul unde mă
strânge ușor, făcând pielea de găină să-mi extindă brațele.
„Mi-a fost greu toată ziua să mă gândesc la tine”, îmi șoptește el la ureche.
Excitația îmi pompează corpul.
-De ce? șoptesc în timp ce fața lui se freacă peste umărul meu de a mea.
Mă trage mai aproape, astfel încât erecția lui să-mi înfige în fund.
— Pentru că am vrut să fiu acasă, aici, în tine. „Îmi sărută urechea.
Wow Wow.
Tillie apucă partea de jos a pantalonilor ei de costum și încearcă
alungă-l, folosind toată puterea, trăgând și dansând.
La naiba, Tillie, pentru că mi-ai stricat momentul. Târfa asta va fi moartea
mea.
-Nu o face! pocnește el în timp ce își scutură piciorul pentru a încerca să
despartă cățelușul obraznic. Dacă-mi rupi costumul, va fi un dracu să plătesc,
mestiere. Se aplecă și o împinge, dar ea devine mai nebună și sare în sus.
înapoi pentru a-ți prinde mâneca între dinții ei mici ascuțiți.

Râd în timp ce mă uit la ea.
„Tillie, oprește-te. Ea mârâie în timp ce el o împinge.
Maverick se urcă pe bancă și fața lui Julian cade.
— Coborâți în acest moment.
Iau mingea cu păr roșu și o pun înapoi pe podea.
„Este doar un copil. Încă nu știi regulile, îi spun lui Julian.
„Este un pericol pentru sănătate.
Willow coboară cu rochia albastră și își întinde mândră brațele.
De îndată ce o vede, Julian stă gura deschisă, iar ochii lui pâlpâie spre mine și apoi
înapoi la ea.
"Va..." spune el pe nerăsuflate. Arăți atât de frumos.
Will radiază de mândrie și trebuie să clipesc în lacrimi.
Devin moale la bătrânețe.
-Plângi? întreabă Will.
Flutur prosopul de vase în aer.
„Toată ceapa aceea pe care le-am tăiat”.
-Esti un idiot. -Ea râde.
— Am fost numit mai rău, pufnesc.
Ochii lui Julian rămân pe fața mea înainte de a-și îndrepta atenția înapoi spre
Will.
„Ce ați mai făcut azi, fetelor?”
„Ne-am făcut unghiile, am fost la cumpărături și apoi am vizitat-o pe bunica.

Se încruntă.
— Te-ai dus acasă la bunica?

-Desigur. A trebuit să le arătăm hainelor noi lui Will
Bunica, am întrerupt-o.
„Oh, și l-am cunoscut pe Emerson, mi-a plăcut foarte mult de el”. Și știai că
este ziua lui Brell miercuri? adaugă Will.
Ochii lui se întorc spre mine.
„Nu mi-ai spus asta. Se uită între mine și Will. Ce vreți să faceți
pentru ziua ta?
Mă uit la Will. De fapt, azi mă gândeam la asta.
„Speram că Will ne poate pregăti cina”.
Gura îi rămâne deschisă de surprindere.
— Vrei să gătesc de ziua ta? Will gâfâie când se uită între mine și Julian.
Dintre toate lucrurile pe care le-am putea face, vrei să gătesc pentru tine?
Dau din cap și zâmbesc.

„Ei bine, dacă ai timp.
-Mi-ar plăcea. Ea își flutură brațele în fața ei. Îl putem invita pe bunica și pe
bunicul... și pe Emerson?
Julian zâmbește entuziasmul ei.
-Dacă vrei.
-Da! Putem lua o cină completă. Va trebui să fac o prăjitură. Ea flutură și
apoi alergă pe scări ca un copil amețit de Crăciun. Tillie începe să latre și aleargă
după ea.
Auzim zarva când dispar pe scări.
Ochii lui Julian se întorc spre mine și îmi prinde fața în mâini.
— Ai câștigat dracu în seara asta, domnișoară Brielle.
Mă ridic în vârful picioarelor și îl sărut pe buze, alunecându-mi brațele
sub jacheta lui.
-Bun. Fă-o greu, domnule Masters.
„LA MULȚI ANI”, cântă cu toții tare în jurul lui

birou.
Lumânările pentru ziua de naștere îmi luminează fața zâmbitoare. Este ziua mea
de naștere și una dintre cele mai fericite zile din întreaga mea viață.
Julian m-a trezit azi dimineață, îmbrăcat în costumul lui sexy, cu o ceașcă de
cafea în mână pentru mine, un lux pe care nu l-am avut până acum. Copiii mi-au făcut
felicitări de ziua de naștere, mi-au cumpărat un pulover și chiar mi-au cules flori din
grădină.
Tillie a mestecat covorul, iar Maverick a adormit în interiorul covorului.
mașină de spălat. Acea pisică proastă are clar o dorință de moarte.
Și acum stau aici cu Julian, Will, Sammy, Emerson, Frances și Joseph și îi privesc
cântându-mi La mulți ani. Will a pregătit o cină frumoasă, iar conversația a fost
distractivă și ușoară. Masa este perfect aranjata. Se pare că tot ceea ce am încercat să-
l predau pe Will a dat în sfârșit roade.
sting lumânările și toată lumea aplaudă. Ochii mei îi întâlnesc pe cei ai lui
Julian peste masă și el zâmbește blând.
Abia aștept să-l țin în brațe până la urmă
s-au dus la culcare.
Acum e diferit între noi. De când mi-a povestit despre trecutul ei și am făcut
sex în casă, ea vine în camera mea în fiecare noapte și stă până trebuie să se trezească
la serviciu. Abia aștept să mă culc acum pentru că îl am pentru mine. Chiar și sunetul
lui dormind lângă mine este reconfortant.
Sunt indragostita de el.

S-a întâmplat undeva între legăturile nebunești la hotel și acum, în ciuda
personalității serioase pe care o prezintă lumii. Știu cât de torturat este, și totuși
tandrețea pe care mi-o dă când suntem singuri îmi topește inima. Fiecare centimetru
deteriorat al lui este perfect pentru mine.
-Pune-ți o dorință. -Zâmbet.
Ochii mei îi cercetează pe ai lui și sting ultima lumânare.
Nu lăsa asta să se termine.
Oaspeții au plecat, casa este liniștită și îmi aștept bărbatul în camera mea. Aceasta este
cea mai proastă parte a zilei mele, când e sus și așteaptă ca copiii să adoarmă înainte de a
putea veni acasă.
ma vezi.
La sfârșit, bate ușor la ușă și intră. Mă întorc și îi zâmbesc

vezi-l într-un halat bleumarin peste boxeri.
"Ce mai face fata mea?" îmi șoptește în păr.
Închid ochii și îmi înconjoară brațele în jurul lui.
— Mai bine acum că ești aici.
Se dă înapoi și scoate un plic auriu cu o panglică roșie în jurul lui.
-Ce este asta?

„Aș putea să te mint și să-ți spun că este un cadou pentru tine, dar într-adevăr
Este un cadou pentru mine.
Mă încruntă în timp ce mă uit la plic. -Deschidel.
-Îmi spune.
Dezleg panglica de mătase și scot un cartonaș crem.
Râd când văd că este de fapt o invitație, dar aceasta arată ca o adevărată invitație
de nuntă.
Julian Masters solicită compania lui Bree

Johnston Ocazie: Data nașterii: În acest
weekend Ora: 18:00 Locul: Roma Cod
vestimentar: Exact așa cum ești.
-Roma? Ridic privirea pentru a-i întâlni pe a lui. ce?

„M-am gândit că ți-ar plăcea să mergi la Roma în weekend...”
o pauză, parcă s-ar fi tulburat brusc. Pentru ziua ta.
Îmi rămâne gura deschisă.
-Într-adevăr? El
ridică din sprâncene și îmi aruncă un zâmbet sexy.
-Într-adevăr. Sar în brațele lui.
-Oh. Mă retrag și mă uit la invitație. Vrei sa plec

îmbrăcat așa cum sunt

— Pe tine te vreau.
Îmi mușc buza de jos pentru a-mi suprima rânjetul prost.
„Azi am împlinit douăzeci și șase de ani, Julian.
— Atunci îți datorez douăzeci și șase de orgasme. Întoarce-te pe spate și deschide
acele picioare frumoase.
Mă împinge înapoi și cad pe pat cu un chicot. El se târăște peste mine și îi pot simți
erecția pe stomacul meu, în timp ce buzele lui coboară pe corpul meu. Îmi desfășoară
agresiv picioarele, iar limba lui îmi trece prin carnea umedă, făcându-mi spatele să se
arcuiască de pe pat.
„La mulți ani, dragă”, îmi șoptește el. Lasa-ma inauntru.

douăzeci și unu
Brielle
Stau la ghișeul de check-in al aeroportului ca și cum aș fi
groupie care așteaptă să fie lăsată într-un concert rock.
Julian Masters este zeul meu rock.
Ne face check-in pentru zborul nostru și este clar că însoțitorii de bord se leșin de
fiecare cuvânt al lui. Poartă un costum gri închis, o cămașă albastră deschisă cu cravată
bleumarin, pantofi scumpi și ceasul de marcă. Bărbatul meu este înalt, întunecat și frumos.
Presupune putere, bani și suficientă energie sexuală pentru a lumina un univers.
Îmi pare rău, fetelor. E tot al meu și mă duce la Roma pentru mine
ziua de naștere pentru a-mi oferi douăzeci de orgasme. La dracu și plângeți, cățele.
Zâmbesc prost. Ce este viața asta naibii? Am un bărbat fierbinte care mă duce la
Roma și tot.
Așa trăiește cealaltă jumătate. Acum o fac cu stil.
Fac o fotografie rapidă și o trimit lui Emerson cu legenda:
Lista pentru Roma

Sărutări
Julian se întoarce spre mine, încruntat când mă vede deja.

zâmbetul meu exagerat
"Ce este aspectul acela?" -el intreaba.
„Acesta este aspectul meu „Sunt atât de fericit că aș putea izbucni”. —
Zâmbește blând.
„Sunt sigur că-mi vezi tot timpul pe fața”, adaug.
Neagă cu capul.
„Nu am mai văzut-o în viața mea”.
Îi iau mâna în a mea.
— De o săptămână mi l-am plantat în față, domnule Masters.
„Oh , asta. Mă întrebam dacă ești bolnav. -Zâmbet-. Ești foarte ușor de mulțumit,
domnișoară Brielle.
zâmbesc înapoi.
— Dimpotrivă, iubirea mea. Zâmbetul lui se estompează în timp ce privirea lui o
ține pe a mea.
La naiba, l-am numit dragostea mea. De ce am făcut asta?
Mă apropii și îl sărut ușor pe buze pentru a încerca să-i distrag atenția. Ia-mă mâna
în a ta.
-Să mergem.
Mă uit la reflexia mea în oglinda din baie. Părul meu este liber, plin de bucle moi.
Machiajul meu este fumuriu și port o rochie de seară roz moale, pe care am cumpărat-o ieri,
alături de tocuri asortate. Știu de ce mi-ai dat cardul tău de credit acum. Știam că nu am
nimic de îmbrăcat care să măsoare la nivelul locurilor în care mă va duce.
-Sunteți gata? întreabă el de la u ă.

Mă simt ca o regină. Camera noastră de la Rome Cavalieri este spectaculoasă. Are
o tăblie uriașă aurie pe saltea.
Picturile supradimensionate cu îngeri aliniază pereții aurii, iar covoarele acoperă podelele.
Nu văzusem niciodată un asemenea lux.
Îmi întinde mâna pentru a-mi deschide corpul către el, iar ochii lui flămânzi coboară
la fiecare centimetru.
„Arăți atât de frumoasă, că nu pot suporta.”
„Nici tu nu arăți rău, Maeștri. „Asta este subestimarea anului. Poartă un smoking
negru și chipul acela frumos al lui strălucește pentru mine. Este o întâlnire uimitoare.
Miernicia lui de două zile arată câteva gri și este suficient să înnebunească orice femeie.
Ne-am revenit după micul nostru alunecare din dragostea mea în această după-amiază.
Nu știu de ce am spus-o, dar teama de pe fața lui când am făcut-o m-a făcut să mă retrag
puțin. M-am gândit că poate devine moale cu ideea.
Poate nu…
Se aplecă să mă sărute, iar mâinile lui se plimbă peste fundul meu
să se poată apropia Îi simt dezgustul prin pantaloni.
— Este întotdeauna greu? -Întreb.

Zâmbet.
„Când sunt în preajma ta, da.
„Cum reușești să te gândești când tot sângele din corpul tău s-a redus la un
penis de asemenea dimensiuni?”
Râde în timp ce mă ia de mână și mă conduce în sufragerie.
„Lingu irea te va duce peste tot”. Se uită la mine. Te am
ceva.
-Ce?
Mă conduce la sertarul biroului și scoate o cutie de catifea.
negru.
-Ce este asta? șoptesc în timp ce mi-l întinde.
- Cadoul tău de ziua ta.
„Acesta este cadoul meu de ziua mea. Gestesc prin cameră. Tu ești cadoul
meu de ziua mea.
„A te avea pe toți pentru mine în weekend este un cadou pentru mine, nu
pentru tine. Deschidel. Zâmbește, privindu-mă cu atenție.
Deschid cutia și îmi prinde respirația, ridic privirea în căutarea
al ei.
Jules, nu. Aceasta este prea mult.
-Prostii.
Mi-a cumpărat cercei cu diamante. Sunt din aur roz, care înconjoară două
diamante imense.
„Nu pot să accept astea.
Mă sărută în timp ce îmi îndepărtează părul de pe față.
—Da, o să le accepți, ești prima femeie pe care am vrut să o răsfăț. Lasa-ma
pe mine sa o fac.
Îmi scot nervos cerceii și îi pun pe cei noi.
Apoi mă privesc în oglindă și ochii mi se umplu de lacrimi.
Fața îi cade.
-Ce s-a întâmplat?
„Nimeni nu mi-a mai cumpărat un cadou ca acesta până acum.
„Dacă e vreo consolare, nu am cumpărat niciodată un cadou”.
ca aceasta.
Ochii mei îi cercetează pe ai lui.
Întreabă-l acum. Doar fă-o... Întreabă-l.
Această întrebare mi-a făcut o gaură în creier de timp

Mai mult de o săptămână.
— Ai fost vreodată îndrăgostit, Julian?

Privirea lui o ține pe a mea și clătină încet din cap.
-Nu.
Stomacul îmi flutură de emoție și zâmbetul meu trădător se eliberează.
— Îți place răspunsul ăsta? Îmi zâmbește în timp ce mă îndepărtează.
părul frunții.
„Da, îmi place foarte mult răspunsul ăsta”, murmur eu. Simt că îmi revine
încrederea. Este rău că este entuziasmată că nu a mai fost niciodată îndrăgostită? Există
posibilitatea ca eu să fiu prima femeie pe care o iubește. Poate fi mic, dar totuși, o
oportunitate este o oportunitate.
— Acum sunt gata să am o aventură la Roma, domnule Masters.

Ridică o sprânceană.
— Ești conștient că ești cu cineva care habar nu are cum să aibă o aventură, nu?
„Orice timp petrec cu tine, Julian, este minunat și romantic pentru mine. îi zâmbesc.
Râde și mă trage spre u ă.

— De aceea ești percepută ca o proastă, domnișoară Brielle. Nu chiar
Habar nu ai despre ce vorbesti.
Râd în timp ce îmi trage mâna pe hol. Aceasta este cea mai bună noapte din viața
mea.
Julian
Îi ascult respirația în timp ce doarme. Bree este pe partea ei, cu fața spre mine, cu
mâna ei mică în a mea. Părul ei lung și închis a fost împletit într-o împletitură adormită.
buzele ei frumoase
Cele mari sunt ușor despărțite și genele ei întunecate se răspândesc peste obrajii
pielii ei de porțelan. Încep să fluture din când în când, parcă visează. Nu pot să-mi
iau ochii de la ea, în caz că eu sunt cea care visează și nu va fi cu mine când se va
trezi.
Cear aful alb se mototole te în jurul ei. O ridic cu grijă și o alunez pe spate
pentru a o ține de cald. Se agită o clipă și apoi mă sărută pe mână înainte de a adormi.
Acesta este, lucrul despre care ai citit. Pace.

Zâmbesc și îi bag o șuviță de păr în spatele urechii, apoi mă aplec și îi sărut
ușor buzele cu deplină reverență.
Ea este perfectă din toate punctele de vedere. Nu am întâlnit niciodată o
femeie ca ea. Ne conectăm la toate nivelurile: minte, trup și suflet.
Mă ține de mingi.
Nu vreau să fiu în altă parte pe pământ decât aici cu
ea făcând asta.
Este rar.
Am ieșit la cină aseară și am vorbit și am râs ore întregi. Apoi am dansat și
ea mi-a cântat. Am o imagine a ei cântându-mi pe ringul de dans și inima mi se
contractă, făcându-mă să mă încrunc. După aceea ne-am întors la hotel și am făcut
dragoste, iar ea mi-a mai cântat puțin în timp ce eu râdeam de vocea ei îngrozitoare.
Care este acest sentiment?

murmură el.
— Jules? murmură el somnoros.
„Sunt aici, iubito”, îi șoptesc, înconjurând-o cu brațul.
ea să se apropie.
Ea zâmbește, cu ochii încă închiși și se ghemuiește în pieptul meu.
Câteva clipe mai târziu, îmi dau seama că a adormit din nou după ritmul respirației
ei.
Trebuie să merg la baie, dar nu mă voi ridica pentru că atunci va trebui să-i
dau drumul. O sărut pe frunte și închid ochii.
Să o țin în brațe este cel mai aproape în care am fost vreodată de rai.
Brielle
Lumânarea dintre noi pâlpâie, aruncând o umbră subtilă asupra lui Julian. Ne
aflăm într-un restaurant italian romantic, bem șampanie, cocktail-uri limoncello după
ce am devorat cea mai frumoasă masă din istoria mesei fine.
-Pot să vă întreb ceva?

— Bănuiesc că o vei face oricum. -El zambeste.
Râd și îmi ridic paharul spre el.
—Mama ta mi-a spus despre Grupul de Maeștri și care este rolul tău acolo.
-Este bine.
Ridic sprâncenele.
„De ce ești judecător când afacerea familiei tale are atât de multe
succes?
„Am studiat dreptul la universitate ca să pot lucra în afacerea de familie. Dar
apoi... Vocea ei se stinge pentru o clipă.
Am trecut prin toate chestiile cu Alina și aveam nevoie de o distragere a atenției, așa
că m-am dedicat studiului mai mult. La un moment dat, afacerea de familie nu mi-a
fost suficientă.
Mă uit la el în timp ce încerc să-l imaginez pe atunci.
„Ce s-a întâmplat când ți-a spus că este însărcinată?”
„Am cerut un test de paternitate. Ridic sprâncenele.
„M-am culcat cu ea în prima noapte în care ne-am întâlnit. -Ride din umeri-.
El știa că ea s-a culcat cu alți băieți. Ea știa cine sunt, despre averea familiei mele.
— Asta ai crezut? Ce a fost în spatele banilor tăi? - Întreb.
Își ia o înghițitură din băutură și ochii îi strălucesc.

-Asa este.
-Pana cand?
„Până când a murit.
— S-au luptat des? Scuze că pun întrebări, doar încerc să înțeleg situația de a
fi căsătorit cu cineva și de a nu fi îndrăgostit.
„Bine, nu am vorbit niciodată despre asta cu altcineva decât Spencer și

Sebastian.
— Spencer și Sebastian? Ridic sprâncenele.
„Cei doi prieteni ai mei. Ia o înghițitură din băutură și zâmbește. Deja
știi, cei din spatele holului de la școală?
Am ochii mari și râd.

„Oh, ei. Spencer și Sebastian. Până și numele lor sună obraznic.
„Sunt o problemă, asta e sigur.

-Ce fac ei?
—Sebastián deține o companie minieră. Este divorțat, nu are copii. Zâmbește
cu drag. Și Spence este un arhitect care și-a făcut drum în jurul lumii... de două ori.
Proiectați zgârie-nori și alegeți să locuiți între aici și New York.
Zambesc.
„Ei sunt încă foarte apropiați, pot spune.

„M-au ținut sănătos de-a lungul anilor. Ei mă cunosc mai bine decât oricine. Am
trecut prin multe împreună. Își ridică mâna către chelner, comandând în tăcere încă
două cocktail-uri.
Mă uit la fluidul auriu din paharul meu elegant.
„Aceste lucruri sunt super puternice.
— O, de parcă n-ai putea bea o băutură bună, domni oară, hai să mergem.
La dracu.
Râd, iar apoi îmi vine o altă întrebare și fața mea devine serioasă.
-Ce? -întrebare.
„Am o altă întrebare și nu vreau să fii supărat pe mine, dar acestea sunt lucrurile
la care mă gândesc când sunt singur. Vreau doar să-l las pe masă, știi? Își dă ochii peste
cap.
-Înainte.
„Ești cel mai sexual bărbat cu care am fost vreodată. Când suntem împreună,
facem mult sex și nu poți să-ți ții mâinile de pe mine. În fiecare noapte în care dormim
împreună facem sex într-o anumită formă. Nu-mi pot imagina că poți rezista mult fără
sex.
Se așează pe spate în scaun și își freacă degetul mare peste buza de jos.
Înainte și înapoi.
— Unde te duci cu asta? -întrebare.
„Ai spus că nu prea ai făcut sex cu Alina. asta tocmai sa întâmplat
de câteva ori.
— Ai avut aventuri? — șoptesc.
Ia o înghițitură din băutură și privirea îi cade încet spre masă.
Cu toate acestea, răspunsul este important pentru mine. Trebuie să știu de

cine sunt îndrăgostit.
„Nu am avut niciodată o aventură. Nu aș face asta nimănui.
Îmi țin respirația în timp ce mă uit la el.
„În schimb, am făcut sex cu mai multe prostituate de lux”.
nivel. Sprâncenele mele se încrețesc împreună.
Se așează în față și îmi ia mâna peste masă, încercând să-mi citească expresia
șocată.
„Și a fost singur și frig și nimic nu seamănă cu ceea ce avem noi.
— De cât timp folosești prostituate?
„De la vârsta de douăzeci și patru de ani până în ziua în care ai intrat în mine
Casa.
Ce?
— Și celelalte femei cu care te-ai întâlnit? Ridic sprâncenele.
„Am tot văzut prostituate în timp ce le priveam.
-De ce?
„Nu aveam un atașament real pentru ei. Le vedeam doar o dată pe săptămână.
Am nevoie de sex mai mult decât atât.
îmi îngust ochii.
— Niciun atașament?
El clătină din cap și se încruntă.
„Până când te-am cunoscut, nu credeam că am capacitatea de a iubi
nici unul.
El a spus doar că...

Nu e destul.
-Si acum? șoptesc în timp ce îi iau mâna și o țin în mână.
A mea.
Ochii îi strălucesc de tandrețe.

„Cred că ești o vrăjitoare care m-a transformat în acest adolescent.
patetic și îndrăgostit.
Îi ridic mâna și zâmbesc împotriva ei.
-De ce?
„Pentru că mă gândesc la tine toată ziua și la gândul de a fi cu altcineva,
altcineva care mă atinge...” Se încruntă și clătină din cap. Stomacul mi se învârte.
Aerul se învârte între noi. Ce este Roma care o face deschisă și romantică?
„Știi, încep să cred că nu am făcut-o niciodată

îndrăgostit, șoptesc eu.
Se aplecă și mă sărută blând.
— Atunci care au fost ceilalți bărbați din viața ta?
- Doar exersează.
-Astfel încât?
-Pentru dumneavoastră.
Îmi zâmbește buzele și uităm complet că suntem într-un restaurant

aglomerat, sărutul nostru devenind pasional.
„Am un nou ser favorit pentru adevăr. -Zambesc.

- Care este acela?
—Cocteiluri limoncello cu șampanie .
Julian mă învârte pe ringul de dans, chiar dacă acum e trecut de miezul
nopții. Am râs, am băut și am mâncat la Roma. „Your Song” al lui Elton John se joacă
în timp ce îi zâmbesc bărbatului meu.
Suntem singurii doi pe ringul de dans și clubul este aproape gol. Brațele mele sunt
înfășurate în jurul gâtului larg al lui Julian, în timp ce mâinile lui se sprijină pe șoldurile
mele în timp ce ne legănăm. Este fericit, lipsit de griji și tot ce știam că poate fi.
Zâmbesc în timp ce ascult cuvintele. Nu mi-a plăcut niciodată această melodie până
acum, dar fiind aici cu el, cred că poate fi cea mai perfectă melodie din lume.
— Am o mărturisire de făcut, domnule Masters.

-Care? -Zâmbet.
„Din momentul în care te-am întâlnit la aeroport, am știut că ești specială.
Ochii lui îi cercetează pe ai mei și se încruntă de parcă s-ar lupta cu ceva în

interior.
— Am i eu o mărturisire de făcut, domni oară Brielle.
-Ascult. Îi zâmbesc prostesc.
Ochii i se fac mari și buzele se înmoaie.
— Când ți-am spus că nu m-am îndrăgostit niciodată… Am mintit. — Își
înghite nodul din gât.
Mă uit în ochii lui mari căprui.
„Pentru că sunt îndrăgostit de tine”, șoptește el.
Mă încruntă când lumea mi se oprește.

— Dar... am crezut că nu știi să iubești?
- Și este adevărat. Mă sărută încet. Dar se pare că al meu
inima face, cu sau fără permisiunea mea.
Zâmbesc cu lacrimi în ochi.
„Oh, Julian, sunt atât de îndrăgostit de tine”, mărturisesc.
Buzele noastre se ating într-un moment perfect de intimitate, iar el mă
zdrobește de el, ținându-mă.
Continuăm să dansăm pe ringul de dans cu Elton. Amândoi…
singur.
Privind unul la altul.
În ceea ce poate fi cea mai minunată noapte din istoria mea
via ă.
Julian
Intrăm în cameră, cu buzele încă blocate, în timp ce o conduc înăuntru. Penisul

meu este tare și plânge, iar ușa închid cu piciorul în spatele meu. Nu m-am simțit
niciodată așa: nevoia asta copleșitoare de a dracu o femeie atât de rău, dar să mă
gândesc și să ai grijă de ea a doua zi dimineață.
Iubind-o.
Mă aplec și îi ridic rochia de pe umeri dintr-o singură mișcare. Ea stă în fața
mea în lenjerie de dantelă albă. Ochii mei cutreieră peste corpul lui și penisul meu se
întărește la un nivel dureros. Sânii ei sunt mari și fermi, stomacul ușor rotunjit,
șoldurile curbate și fața...
Fața lui frumoasă și curată.

-Dă-o jos. O sărut agresiv. Am nevoie să-l scoți.
Îmi smulg jacheta și cămașa de pe umeri în timp ce ea bâjbâie după cureaua
mea, gâfâind de disperare, când ea le alunecă pe picioarele mele și, în sfârșit, stau în
fața ei goală.
Ochii lui rătăcesc peste trunchiul meu.
„Ești atât de incredibil de sexy. Ea zâmbește în sinea ei.
Îmi trec degetele prin carnea lui. Fata mea este umflată și umedă; atât de
gata pentru mine
Mi-am pus mâna pe capul ei și o împing în jos.
-În genunchi. — Îmi iau penisul în mână și ung lichidul înainte

seminal pe buzele ei.
Se uită la mine și își linge buzele. Ochii ni se întâlnesc și nimic altceva nu contează
când mă privește așa.
„O să-ți trag mai întâi gura, apoi o să te trag atât de tare
Nici nu-ți vei aminti că suntem la Roma.
Îmi pompez încet penisul în pumn și Bree deschide gura. Doar să o văd în genunchi
cu gura deschisă mă provoacă în stupoare. Pumnul îmi tremură din ce în ce mai tare ca
răspuns.
„Atinge-te,” șoptesc.
Mâna lui cade între picioarele ei și ochii lui se închid în timp ce extazul ia stăpânire
pe corpul lui. Un foc arde în mingile mele.
La naiba la naiba…
Îi prind o șuviță din părul ei și mă ghidez în gura ei, cu ochii închiși. La naiba, gura
ei este perfectă.
Alunec afară și apoi înapoi, făcându-l mai mult
adânc. Ochii lui întunecați îmi urmăresc fiecare reacție.
— Îți place asta, iubito? șoptesc aspru.
Ea dă din cap în jurul meu. Mâinile îmi prind ceafa ei în timp ce îmi împing penisul
în gura ei.
Fii delicat. Știu, blând, îmi amintesc, dar nu pot fi niciodată cu ea. Ea mă face să
pierd orice control. Ea este cea mai tare dracu pe care am avut-o vreodată și sunt surprins
că este și cea pe care o iubesc.
Acest lucru este rar. Știu că asta e ciudat. Se întâmplă asta cu adevărat?
Îmi construiesc un ritm, făcând-o să geme în jurul meu. Mâinile mele îi strâng părul
cu puterea degetelor albe și simt că încep să tremur.
La naiba, nu încă.
O trag agresiv și chiar încep să-i trag gura,
șuierând cu nimic altceva decât apreciere în timp ce mă ia complet.
— Fată bună, icnesc. Asta e.
continui sa pompez.
— Arată-ți dinții. mârâi.
El zâmbește în timp ce le arată, iar eu țip în timp ce orgasmul meu mă sfâșie.
Penisul meu se smucitură și i se smulge în gura ei. Bree se chinuie să înghită totul, iar eu îi
peri ușor părul de pe frunte în timp ce o privesc. Inima îmi bate în piept și ea mă linge
în sus și în jos, asigurându-vă că priviți. Indiferent de câte ori ai văzut-o făcând asta, nu va
fi niciodată suficient. O trag in picioare si o sarut profund. Pot să-mi gust propria excitare
și mă face greu
nou.
E atât de frumoasă, și atât de a mea.
O împing pe pat, buzele mele luându-le pe ale ei în timp ce strec trei degete în
ea. El este fierbinte și mușchii lui se unduiesc în jurul degetelor mele, făcându-mi penisul
să se strângă din nou.
„Trebuia asta frumoasă trebuie hrănită”, șoptesc eu.
Ea geme și își arcuiește spatele de pe pat.
-Nu e ca asta? șoptesc, scuturându-mi mai tare degetele.
— Da, geme el.
Mai adaug un deget, ceea ce face patru în total.
„Oh, ai grijă.
Ochii mi se întunecă.
— Nu-mi spune să fiu atent, Bree. Știi regulile când ești cu mine.
Ea dă din cap și închide ochii. Știu că am multe de luat în dormitor, dar dacă vrea
să mă iubească, trebuie să se obișnuiască cu cine sunt eu.
Am încercat să mă stăpânesc cu ea până acum, dar știind că ea îmi aparține acum a
eliberat animalul pe care îl ținisem în cușcă.
Știu să trag doar într-un fel.
O pompez cu putere când îi simt carnea care picură contractându-se în jurul
meu. Ne mișcăm greu și repede și patul se leagănă, lovește peretele.
Îi place asta, îi place când o trag cu mâinile.

-Sunteți gata? -Întreb.
Privirea ei o ține pe a mea și îmi trec degetul mare peste clitorisul ei. Corpul ei se
contractă instantaneu în jurul degetelor mele, iar penisul meu se zvâcnește în timp ce ea
se trântește înainte, orgasmul ei consumatoare.
„Julian”, strigă el.

Îi închid picioarele, le împing în lateral și le îndoiesc
genunchi. Apoi alunec din nou adânc. Mi se închid ochii.
„La naiba da”, șoptesc eu.
Picioarele ei sunt împreună, făcând-o foarte strânsă în jurul penisului meu. O
plesnesc pe fund și ea strigă: „Ai.
O lovesc din nou pentru că s-a plâns și ea închide ochii, luând-o.

de data asta.
-Asta e.
Îi prind osul șoldului și o călăresc adânc, atât de adânc încât se smuciază și
geme, înnebunindu-mă.
Corpul meu este acoperit de un strat de sudoare în timp ce mă uit la locul
în care corpurile noastre se întâlnesc. Penisul meu dur dispare în carnea ei moale și
umedă, roz. Sunetul plesnirii pielii noastre răsună prin cameră.
„La naiba, Bree”, mârâi eu.

„Julian”, geme el. Doamne, e atât de bine.
Mă uit la fața ei îmbujorată și la părul ei negru întins pe perna mea.
„Strânge”, cer, lovind-o din nou. Ea face ce i se spune și îmi strânge penisul.
Îmi arunc capul pe spate și vin în grabă, pompând-o cu putere. Ea țipă imediat și nu
știu dacă e din plăcere sau din durere. Oricum, sună atât de bine.
O călăresc încet prin orgasmul ei înainte de culcare

deasupra ei și sărut-o blând.
„Te iubesc”, șoptește el în timp ce se lipește de mine.
Zâmbesc pe buzele lui, încă gâfâind.
-Si eu te iubesc.
22
Brielle
Aud mașina oprindu-se și zâmbesc în sinea mea. Julian tocmai a mers să ia copiii.
Mi-au fost foarte dor de ei. Am zburat din Roma acum câteva ore după cel mai bun
weekend. Mai întâi m-a lăsat acasă și apoi s-a dus să le ia. Urăsc că nu pot merge, dar
părinții ei cred că a fugit cu Sebastian în weekend. Nu știu cât timp vom păstra acest
secret al nostru. Trebuie să vorbesc cu el despre asta. Urăsc să mint copiii. Urăsc să
dorm la parter când restul familiei este sus.
Vreau să fiu acolo sus cu ei.

Cina este la cuptor și apoi îmi dau seama cât de bună este
simt ca acasa.
Ușa de la intrare se deschide.
- Brelly! țipă Sammy în timp ce fuge în bucătărie și se aruncă spre mine.
-Salut papusa. o sărut pe frunte. Oh, mi-a fost dor de tine.

Zâmbesc în timp ce îl strâng în brațe. Tillie fuge în bucătărie și sare pe
picioarele mele.
Apoi apare Will și îmi pun brațul liber în jurul ei.
"Bună iubirea mea. o sărut pe frunte.
În curând, Julian îi urmărește și mă găsește cu un copil sub fiecare braț și un
câine care îmi sare în picioare.
„Nu am fost întâmpinat cu atâta bucurie”, mormăie el sec, aruncând cheile
pe bancă.
Râd în timp ce mă uit în ochii lui.
„Am multe să-ți spun, Brell”, spune Willow, cu vocea plină de emoție.
-Într-adevăr? -Zambesc.
Își întinde mâinile.
— N-o să crezi.
-Ce?
„Lola m-a invitat la petrecerea ei de naștere.
-Într-adevăr?
„Da, și toată lumea pleacă.
Am ochii mari.
— Te referi la băieții de golf?
El zâmbește și dă din cap.
— Și toți prietenii lui de la facultate.

- Aceasta este o veste grozavă. arat spre ea. ar trebui să pui
rochie albastră și-ți voi face părul. Ar trebui să exersăm niște stiluri mâine.
-Daca putem?
Julian își dă ochii peste cap în timp ce se așează la tejghea.
„Pot să-ți amintesc că rochia albastră este doar pentru uz casnic?”

Zâmbesc când îmi ridic ochii spre el. Urăște că fetița lui crește.
— Atunci când ai vorbit cu ea? întreb, concentrându-mă

înapoi la Willow.
„Mi-a trimis mesaje tot weekendul.
— Ea a făcut-o? Zâmbesc larg. Uită-te la tine, toți sunteți prietenoși și sociabili.
Ea zâmbește plină de mândrie.

„Cina e peste o jumătate de oră”. De ce nu faci baie și te pregătești
pentru scoala maine? -Întreb.
-Este bine. Sammy se întoarce în sufragerie. -Oh nu!
Maverick, nu, l-am auzit plângând.
Willow intră în sufragerie.
-Oh, la naiba. gâfâie ea.
— Ce se întâmplă acolo afară? Sună Julian.
„Nimic”, îi spune Willow calm.
Cu siguranță se întâmplă ceva acolo. Mi-am pus mâna pe umărul lui Julian
când trec pe lângă el.
— Dă-ne un vin, dragă. O să rezolv lucrurile cu copiii. „Acesta este codul
pentru „te rog să stai aici în timp ce fac ordine în animalele sălbatice pe care le
numim animale de companie”.
Intru în sufragerie și o găsesc pe Willow stând pe canapea încercând să pună
înapoi draperiile pe care Maverick le-a rupt de la fereastră. Mă duc să le inspectez și
să văd că chiar s-au rupt în vârf.
Julian intră și se încruntă la distrugere.

„Afurisita aia de pisică este acasă de cinci minute”, țipă el. Cum poți strica
draperiile în cinci minute?
„Este doar un copil”, îi spun.
„Oh... și încă nu știe regulile”, mă imită Julian cu ochii peste cap înainte să plece
și strigă peste umăr. Pisica aceea se va întoarce la adăpost dacă nu va învăța nenorocitele
de reguli în curând.
Râd când îl văd dispărând. Domnul meu Grumpy s-a întors.
Julian Masters solicită compania de

Bree Johnson
Ocazie: Inspecție de situație
Data: joi seara
Ora: 7 p.m.
Locație: Camera 612: Rosewood London
Cod vestimentar: Bondage
Zâmbesc în timp ce citesc invitația din e-mailul meu.

El chiar este în chestia asta al naibii de robie, nu-i așa?
Poate că ar trebui să facă totul și să cumpere niște bice. Oricum, el deja mă bate când
este cu adevărat pornit. Nu că ar fi cu adevărat o noutate.
A fost mortificat la Roma când și-a văzut amprenta roșie a mâinii pe fundul meu
în timp ce făceam duș după sex. Probabil că și-a cerut scuze de cel puțin zece ori.
Telefonul meu sună și zâmbesc. Apropo de diavol. Numele Mister Masters îmi
luminează ecranul.
Bună ziua, domnule Master.
„Ce mai face dădaca mea obraznică azi?” toarcă el.
„Se simte deosebit de obraznică.
-De ce, mă rog?
„Mi-aș dori ca bărbatul meu să fie aici cu mine”.
„Și mi-e dor de tine”, șoptește el.
Cine este acest om și ce a făcut cu domnul Masters cu handicap emoțional pe
care l-am întâlnit acum șase săptămâni?
„Sunt pe cale să renunț la muncă. Ești pe drum? - întrebare.
-Nu încă. Sunt la o oră distanță.

-Bun. Conduceți cu grijă.
Închid și mă uit o clipă la telefon. a început să
spune-mi că de când ne-am întors de la Roma: Condu cu grijă.
Ți-a trecut vreodată prin minte apelul pe care l-ai primit când a murit Alina? Ți-e
frică să primești din nou acel apel?
Avem atât de multe poduri de traversat, atât de mulți demoni interiori de luptat,
amândoi avem. Mă tot gândesc la acest gând oribil și urăsc că o face, dar cum rămâne cu
dependența lui de prostituate? M-aș întoarce vreodată la asta?
Adică, dacă aș fi însărcinată și nu aș putea face sex pentru o perioadă lungă de

timp, aș fi totuși mulțumită?
Pentru. Nu te mai gândi la rahatul asta. Nu este sănătos.

Trecutul tău este trecutul tău. Mă poate răni doar dacă o las.
bate bate
Sunt în afara camerei șase și douăsprezece de la Rosewood, zâmbind în sinea mea.
Port unul dintre trenciurile lui negre. Dedesubt, port lenjerie din piele, precum și cizme
negre cu șireturi până la coapse.
Pot fi cât de obraznic vrea el. El scoate în evidență
o latură a personalității mele despre care nu știam că există.
Aștept cu nerăbdare această sexualitate supusă.

Când suntem acasă și el se strecoară în patul meu, facem dragoste încet și liniștit.
Ne-am șoptit cuvintele dragoste unul altuia toată noaptea. Dar când stăm în hoteluri ne
dracului ca animalele și sunt complet dependent.
Sunt dependent de această acțiune.
Îmi place contrastul dintre puternic și moale.

Să iubesc și să tragi.
De la domnul Masters și Julian.
Julian mă iubește.
Dlui Masters îi place să mă tragă... Tare.

Îmi deschide ușa, deja dezbrăcat, purtând altceva decât un halat. Are un pahar de
whisky în mână și știu că va avea deja o gălăgie sub halat. Mă străbate un fior, un fior
bolnav, pentru că știu ce reac ionează aici: timpul ei în bordeluri. Și singurul lucru rău la
asta este că îmi place.
Îmi place să fiu curvă lui.

„Bună ziua, domnule Masters”, șoptesc eu.
Ochii îi ard de entuziasm.
Bună ziua, domnișoară Brielle. Vocea lui se adâncește când
el este entuziasmat. Acum pot face diferența dintre personalitățile lor.
Masters are un ton profund și autoritar. Julian are un ton
jucăuș sau trist, în funcție de starea lui de spirit.
Mă ia de mână și o duce la gură, sărutând-o ușor.
-Te-am asteptat.
Mă conduce în dormitor și mă uit și văd o sticlă de ulei pentru copii pe noptieră.
Înghit nodul din gât și încerc să ignor nervii care dansează în stomacul meu.
Îmi toarnă un whisky.

„Bea asta. Se aplecă și mă sărută pe obraz. Veți avea nevoie de el.
Inima îmi bate repede și beau combustibilul de care am nevoie. Aduce în minte
amintiri despre șaptele noastre de noapte împreună. Ele par acum o viață întreagă.
Cobor paharul din trei înghițituri și el zâmbește sumbru.

„Aceasta este fata mea”, șoptește el.
țin paharul.
—A vrea altul.
Zâmbește și îmi umple încet paharul. Odată plin, îl beau, ignorând felul în care
îmi tremură mâna.
Sunt atât de nervos încât nu am idee ce îmi rezervă, dar uleiul pentru bebeluși îmi
spune că este ceva ce nu am mai făcut până acum.
„Dezbracă-te”, ordonă el rece, alunecând lin înapoi în jocul său de rol.
Eu beau restul celui de-al doilea whisky, îmi scot trenciul și îl arunc pe scaun.
Zâmbește întunecat și ochii lui flămânzi cutreieră peste corpul meu.

Port un corset din piele neagră, cu șireturi, care îmi împinge sânii spre lună, împreună
cu chiloți mici din piele. Umblă în jurul meu ca vânătorul care își înconjoară prada. Își
pune halatul peste umeri și îmi trage respirația.
El este gol și dur. Mușchii i se unduiesc în abdomen și are un V perfect definit

care ajunge până la vintre. Penisul lui mare atârnă greu între picioare. Văd fiecare
venă din capul lui umflat. Precum picură din vârf și nici măcar nu m-a atins încă.
Corpul meu începe să-mi furnică, de la emoția mea ȘI de la

whisky-ul, dar mai ales pentru el.
Se apropie de valiza lui și scoate un bici de piele neagră.
Ochii mi se fac imediat.
La dracu.
— O să te lovesc de trei ori. Ochii lui întunecați țin
A mea- Și apoi o să-ți trag fundul.
-Da domnule. Mă uit prin cameră. pot avea altul
whisky te rog?
Zâmbește la sunetul consimțământului meu și dă din cap înainte de a-mi
mai turna un pahar. Când se întoarce la mine, mă sărută încet, de parcă și-ar fi cerut
deja scuze în avans pentru ceea ce sunt pe cale să suport. Buzele lui stau pe ale mele
și frunțile noastre se ating.
„Știi că te iubesc”, șoptește el.
-Da.
„Nu te voi răni.
„Știu”, mormăi eu, inima îmi bate sălbatic. Chiar nu știu dacă pot face asta.
Dar vreau... pentru el.

Vreau să fiu totul pentru el.
Îmi arunc capul pe spate și scurg paharul de whisky, iar deodată mă apucă
de păr să mă sărute. El este tot aspirator și dominator, în timp ce limba lui îmi trece
prin gura și îmi ține capul oricum vrea el.
— Cu fața în sus, iubito.
Degetul lui alunecă pe sub chiloții mei de piele și prin mine.
sex în care mă prinde agresiv.
„Vreau să-ți sug păsărica ta frumoasă și cremoasă”. Sexul meu se strânge,

dorindu-l... având nevoie de el.
Doamne, e atât de sexy.
Mă întind pe pat și el îmi coboară încet chiloții de piele
picioarele mele. Își alunecă degetele peste sexul meu și mă deschide pentru ca eu să studiez.
Îmi țin respirația.
Se aplecă și îmi sărută cu tandrețe partea interioară a coapsei, dând un fior
prin corp. Privirea lui o ține pe a mea în timp ce suflă asupra mea. Pentru ce, nu sunt
sigur, dar ar putea fi un incendiu acolo. Nu aș fi surprins.
Se mângâie de câteva ori și văd picurarea pre-ejaculată. Doamne, acesta

este un spectacol uimitor. Imaginați-vă că sunteți plătit pentru a face asta. Sunt
multe de spus despre prostituție când vine vorba de clienți ca el.
Julian se aplecă și își apasă limba peste carnea mea deschisă, iar eu trebuie
să-mi strâng pumnii pentru a mă opri. Îmi apucă coapsele, le deschide și începe să-
mi suge sexul. Ochii lui negri nu-i părăsesc niciodată pe ai mei.
Doamne, cerul ai milă.
Mâinile mele merg la ceafă, ținându-l aproape în timp ce îi închid ochii.
Sunetele gemetelor ei vibrează împotriva mea. Mă aduce aproape la orgasm și apoi
se oprește chiar în pragul acestuia. Trebuie să închid ochii ca să-l blochez. Simpla
vedere a lui este suficient de excitantă încât să înnebunească orice femeie cu sânge
roșu.
„J-Julian”, răsuflesc.
„Nu poți să vii”, mârâie el.
-De ce nu?
„Vei veni pe penisul meu și nu o clipă mai devreme.
Iar și iar, mă suge, mă tachinează, aducându-mă în pragul extazului înainte
să se retragă, lăsându-mă zvârcolindu-mă pe pat și implorându-l pentru mai mult.
„Te rog”, mă plâng. Julian, acum Ridică-ți

capul pentru a-mi săruta interiorul coapsei.
-În genunchi.
Mă întorc, făcând ce mi s-a spus, și mă las în genunchi.

„Coboară-te în coate”, ordonă el.
Fac cum spune el, și atunci el apucă uleiul pentru bebeluș și mi-l toarnă peste
fund și coapse.
Dumnezeu…
Începe să-l frece, lăsându-și degetele să alunece în sexul meu deschis.
„Te simți atât de bine, iubito. — Mă pompează o clipă și închid

Închid ochii, permițând plăcerii pe care o simt să mă cuprindă.
Îmi sărută partea mică a spatelui în timp ce trece un deget în acel loc secret.
„Oh…” închid ochii. Lasa-ma inauntru.

Încerc să-mi controlez respirația și să mă relaxez în timp ce el alunecă un alt
deget adânc. Buzele lui rămân pe spatele meu. Îi văd penisul prin picioarele mele și
jur că pare să vină.
Îmi face gura deschisă.
Asta e în afara topurilor naibii.
Mă lucrează încet, trăgându-mă de osul șoldului până când sunt sprijinit de
degetele lui. Închid ochii în timp ce plăcerea se întinde prin mine.
— Îți place asta, obraznicul meu?

„D-da”, geam eu.
Își întinde cele două degete și apoi adaugă altul. Trebuie să închid ochii mai
strâns ca să mă descurc. Acest lucru este diferit de orice am experimentat vreodată.
E atât de rău, dar al naibii de bine.
Simt o înțepătură ascuțită când biciul se conectează la fundul meu,
dar îl urmează imediat cu o apăsare adâncă a degetelor.
Gemu din adâncul ființei mele.
Julian repetă acea acțiune de două ori, de fiecare dată mai plăcută decât
ultima, apoi își scoate degetele. Atunci îi simt penisul în intrarea din spate.
Îmi toarnă mai mult ulei peste fund, frecându-l cu degetul mare înainte de a
se alinia și a împinge înainte. Fața mea se scufundă în saltea în timp ce o durere
arzătoare mă arde.
-Oh! - ipăt.
Se aplecă și mă sărută pe spate.
„Te descurci grozav, iubito. Aproape am intrat.
Mâna lui se mișcă spre clitorisul meu și își înconjoară degetele cu suficientă
presiune pentru a mă face să simt plăcere în loc de durere. ochii mi se rotesc
înapoi pe capul meu și el se trântește din nou înainte.

-Oh! țip pe saltea.
-Asta e. Se trage înapoi și împinge cât de încet poate. Închid ochii strâns. Se retrage
și alunecă mai adânc, continuând să-și miște degetele peste clitorisul meu.
„Hai, iubito”, șoptește el. dă-mă dracului

Sunetul vocii lui mă scoate din transă și fac un pas înapoi.
„Da, asta-i tot”, spune el răgușit. Te descurci grozav.
Îmi dau din nou înapoi și el șuieră.
Doamne, el iubește asta.
Mai alunecă și iese de câteva ori, apoi cred că l-am prins. Încep să sar peste el,
u urată că durerea a dispărut i plăcerea cre te. Îmi apucă oasele șoldului și începe să
mă călărească în timp ce îmi țin respirația.
rahat sfânt … aceasta este o cantitate nebună de plăcere.

Sunetul uleiului care alunecă între noi este tot ce pot auzi și mă uit în oglindă
pentru a ne uita la reflexele. Ochii lui sunt ațintiți spre locul unde trupurile noastre se
întâlnesc. E udat de sudoare și îmi ia corpul așa cum își dorește: doar pentru plăcerea lui.
Nu văzusem nimic atât de fierbinte în toată viața mea.

Fiecare mușchi al stomacului i se strânge în timp ce pompează și apoi, de parcă
ar avea nevoie de mai multă pârghie, își ridică unul dintre picioare și își așează piciorul
pe pat de lângă mine pentru a mă lăsa să-l iau.
țip în saltea când o tornadă de orgasm mă sfâșie.
Julian își înclină capul pe spate, gemând de apreciere în timp ce alunecă în corpul meu.
Pentru o vreme, se mișcă încet, intrând și ieșind în mod repetat. În cele din urmă,
îi simt sărutările blânde trăgându-mă pe spate când vine să se întindă deasupra mea, cu
penisul încă în mine.
Îmi întoarce capul și îmi dă un sărut.
„Te iubesc”, îmi șoptește el în gură.
Nu pot să-ți răspund. Încă am de-a face cu mine. Cred că termenul „mizerie
fierbinte” a fost făcut pentru acest moment. El este peste tot în jurul meu, tot ce pot vedea.
El este adânc în corpul meu, limba lui prinde gura mea. El este gravat în inima mea.
„Te iubesc”, mărturisesc.

El zâmbește și îmi ține capul de al lui.

— Cum dracu te-am prins?
„Smithson Employment Agency”, răsuflesc.
Râde și iese încet din mine. Simt înțepătura ascuțită a lui
mă retrag și sunt surprins cât de mult îmi doresc să rămână acolo.
Mă sărută și îmi ridică mâna.
— Trebuie să te spăl.
Zâmbesc somnoros.
-Stiu. Sunt o fată foarte murdară.
Este sâmbătă seara și Willow iese în sfârșit cu Lola. Asta nu e pentru petrecere,
asta e weekendul viitor, dar oricum e foarte nervoasă. Până și eu sunt nervos
pentru ea. Este prima dată de când sunt aici când se întâlnește cu cineva de vârsta
ei.
— Unde te duci mai exact? Julian se încruntă în timp ce se așează pe
fotoliul său cu cartea în mâini și picioarele pe podea.
otoman
— Cină și un film.
"La ce oră vei fi acasă?"
„Filmul se termină la unsprezece.
— Ai doar șaisprezece ani, știi, Will. Nu te vreau afară toată noaptea.
Ea își dă ochii peste cap spre mine.

„Știu, tată.
-Vrei să te iau? o intreaba el.
— Nu, Lola conduce. Își
ridică privirea din carte.
— Nu vreau să conduci cu mașina unui începător. -Se uită la mine-. Bree,
știai că fata asta e suficient de mare pentru a conduce?
„Julian, e bine. - Oftez-. Are permisul și m-am cunoscut

Lola la golf și pare drăguță.
Ei bine, nu chiar, dar ne-am salutat. Willow pare să-l placă oricum.
-Ma duc sa ma imbrac. Will zâmbește înainte să urce scările.
Mi-am coborât umerii.

„Sunt atât de încântat pentru ea.
Julian se întoarce la cartea lui.
„Voi fi emoționat când penisul meu va fi în gura ta în seara asta”, mormăie el
parcă pentru sine.
Mă aplec și mă aplec să-i șoptesc la ureche: „Ești un om foarte obraznic.
El zâmbește și îmi plesnește pe fund.

„Cu o dădacă și mai murdară, total nenorocită.
Douăzeci de minute mai târziu, cineva bate la u ă.
„Du-te, deschide-l”, șoptesc eu.
„Du-te să-l deschizi”, răspunde el.
-Aceasta este casa ta. Du-te deschide.
Fără tragere de inimă, se ridică și deschide ușa.
Bună ziua, domnule Master. Eu sunt Lola. El zâmbește și îi strânge mâna.
„Bună, Lola”, răspunde el, „Îmi pare bine să te cunosc”.
Se întoarce spre mine.
„Ea este Brielle.
Zâmbesc și ea îmi strânge mâna.
„Bună, Brielle.
Oh, e frumoasă, în mod natural drăguță și poartă pantaloni bleumarin cu o bluză
albă.
-Bună Lola. Încântat de cunoștință.
Își trece mâna pe coapse, evident nervoasă, iar Will coboară scările. Lola se uită
la Will și zâmbește blând în timp ce ochii ei se măresc.
găsi.
Willow poartă rochia albastră, precum și tocuri. Ea arată absolut frumoasă. Părul
ei este liber și ondulat și are un machiaj moale care scoate în evidență toate trăsăturile ei
cele mai bune.
Ea coboară și Lola se uită. Mă uit între ei doi și încep să simt că trăiesc o
experiență în afara corpului.
Inima îmi bate cu putere în piept în timp ce îi privesc pe cei doi interacționând în
tăcere unul cu celălalt.
Oh, Dumnezeule.
De ce nu am văzut asta înainte? Prostuță, Brielle.
Aceasta nu este o seară de film între prieteni. Aceasta este o întâlnire.
Cred că Willow ar putea fi gay.
Stau în mașină în fața școlii lui Will luni după-amiază.

Ea termină azi la două. Mi-am bătut mintea tot weekendul despre cum să vorbesc cu ea
despre sexualitatea ei. Nu i-am spus nimic lui Julian. Cum aș putea face asta dacă nici
măcar nu știu dacă suspiciunile mele sunt adevărate?
Am vorbit pe larg cu Emerson la prânz ieri și am ajuns amândoi la concluzia că
Willow trebuie să-mi spună ea însăși. Nu mă pot apropia de ea. Poate fi doar o scenă și
nu vreau să fie mai mare decât trebuie să fie. Tot ce pot face este să o susțin și să fiu aici
pentru ea când are nevoie de mine.
Sună soneria școlii și eu stau și aștept când copiii încep să iasă de la școală. În
cele din urmă, toate mașinile încep să plece. Majoritatea băieților au plecat, deci unde
este ea?
Mă uit la ceas. Acum e două și douăzeci. Aștept și aștept.

Parcarea este complet goală acum. O sun pe mobil, dar nu am răspuns.
Unde este ea? Două treizeci și cinci.

ce naiba
Încep să-mi sări piciorul. Trebuie să plec acum sau întârzii
ridică-l pe Sammy. Încerc să o sun din nou.
Fără răspuns.
O sun pe Frances.
„Bună, dragă”, răspunde el.
— Ești acasă, poți să-mi faci o favoare? -Întreb.
— Desigur, ce e?
„Nu îl găsesc pe Will și voi întârzia să-l iau pe Samuel dacă aștept.
— Bine, pot să mă duc să-l iau.

— Da, te rog, mulțumesc foarte mult.

— Desigur, dar unde este Willow?
-Nu știu. Încă nu a părăsit școala. Mă duc să o iau acum.
„E în regulă, dragă. Ne vedem înapoi la tine acasă.

Îl sun pe Julian.
„Hei iubito”, răspunde el.

— Ai auzit de Will?
-Nu pentru că?
„Nu a părăsit școala. Sunt aici de aproape o oră.
„Probabil este în detenție sau în bibliotecă sau așa ceva. O voi suna acum.
Oricum, sunt pe cale să merg acasă”, spune el.
Tribunalul s-a terminat pentru azi.
Ridic sprâncenele.
— Bine, ne vedem acasă.
Cobor din mașină, mă îndrept spre clădirea școlii principale și merg pe hol.
Școala este complet pustie.
Ce naiba? Unde sunt toți profesorii? Școala se golește complet în jumătate
de oră?
Mă îndrept spre clădirea de matematică și mă întorc la bibliotecă, dar nu se
vede nimeni.
E chiar la școală astăzi? incep sa intru in panica.
Sa întâmplat ceva? Aceasta nu este ca ea.
Încep să alerg pe hol, formând din nou numărul ei
În timp ce alerg cu inima batându-mi în piept.
Îi aud telefonul sună și mă uit repede în jur.
Îi găsesc ghiozdanul în fața unui laborator de științe. Mă întind și deschid geanta,
scoțându-i telefonul în timp ce sună. Numele Brelly luminează ecranul.
Cu siguranță este geanta ei. Unde dracu este ea?

"Voi?" -O sun-. Willow, ești aici?
Deschid ușa clasei.
"Salcie?"
Aud o bătaie la ușa unui depozit și fug să o găsesc încuiată din exterior.
Întorc broasca și deschid ușa grea și o găsesc pe Willow udă de lacrimi și sudoare. Ea
îmi cade în brațe.
„Iubito, ce s-a întâmplat?” șoptesc eu, îngrozită.
Ea suspine la pieptul meu, tremurând de frică.

— Te-au închis acolo?
Ea dă din cap în timp ce plânge într-o angoasă completă.
"Oh inima mea.
O imbratisez strans. Este atât de tulburat încât alunecă în jos pe corp și nu
pot să-l rețin. Am ajuns să stăm împreună pe podea într-o îmbrățișare.
Îmi scot telefonul și îl sun pe Julian. Răspunde la primul apel.

-Unde a fost ea?
-Am gasit-o. A fost închisă în depozit. sunați la poliție și
vino la scoala chiar acum. Cred că trebuie să mergi la spital.
— Doamne, ești sigur că e bine?
„Nu, Julian. -Plâng-. Ea nu este.
Corpul lui începe să se convulse când închid telefonul. Este în stare de șoc și
o îmbrățișez strâns, chemând o ambulanță.
„Nu-i nimic, iubito”, șoptesc eu în timp ce o legăn. Nu trebuie să
Vino inapoi aici Nu.
Îl tot legăn.
— Îți promit că nu te vei mai întoarce niciodată aici.
Lacrimile vinovate îmi curg pe față. Ar fi trebuit să fac mai mult pentru a o
proteja.
Ar fi trebuit să fac mai mult.
Willow se uită pe fereastră, lipsită de emoție.

Camera de spital este acum slab luminată. I-au dat medicamente pentru a o
calma. Este ora zece noaptea și nu va fi eliberată decât mâine. Julian stă pe un scaun
pe o parte a patului cu Sammy în poală, în timp ce eu stau de cealaltă parte pe un
scaun mare. Willow nu mi-a lăsat mâna de peste două ore.
Julian este furios, cum ar fi, furios termonuclear. Poliția s-a dus să ia o
declarație, dar Will a izbucnit în plâns de îndată ce au sosit. Le-am rugat să plece și
să se întoarcă altă dată. Pur și simplu nu se poate descurca acum.
Julian nu a mai vorbit cu mine de când am ajuns aici. Îmi dau seama că este
supărat că am intervenit și l-am respins. Se uită la pământ în fața lui. Știu că te învinuiești
la fel de mult ca mine.
Aceasta este doar o mare mizerie.
„Sunt obosit”, șoptește Sammy, frecându-se la ochi.
„Știu, amice”, murmură Julian în timp ce-l sărută pe cap. Vom pleca în curând.
-Te duci? șoptește Willow în panică, ochii ei pâlpâind între ele

ne.
„Nu, dragă, rămân”, o liniștesc.
Privirea furioasă a lui Julian se ridică să o întâlnească pe a mea și eu mă uit
repede în altă parte. Doamne, nu te apuca acum. Nu am dracului de dispoziție.
— Vrei să stai cu ea, Julian, și pot să-l duc pe Sammy acasă? Ofer.
„Nu, Brell, te vreau”, șoptește Willow.

Julian își strânge maxilarul și se ridică, în mod deschis enervat că vrea să stau
cu ea în loc de el.
„Merg atunci”, spune el. Cu fermitate.
„Julian”, oft.
„Bine”, se repetă el înainte de a o săruta pe Willow pe frunte.
Mă voi întoarce dimineață.
Cu o ultimă privire către ei doi, ea îl ia de mână pe Samuel și îl conduce pe hol.
Willow îmi strânge mâna și eu îi dau părul pe spate de pe frunte, zâmbind.

blând.
„Ar trebui să încerci să dormi puțin, iubirea mea”, șoptesc eu.
— Nu mă vei părăsi, nu? Ea se încruntă îngrijorată.
„Nu, voi fi aici toată noaptea.

Ea se relaxează și închide ochii, ghemuindu-se în mâna mea. Îmi scot telefonul
și îi scriu lui Julian.
Buna seara Jules.

te iubesc,
pupici
Aștept un răspuns, dar nu vine niciodată.

Expiră greu și alunec pe spate în scaun. Va fi o noapte foarte,
foarte lungă.
23
Brielle
Mă trezesc pe scaun cu tresărire. E dimineața devreme și
Julian stă lângă Will cu mâinile strânse în fața lui.
„Bună”, șoptesc eu. El
zambeste.
-Buna ziua.
-Tu esti bine? -Întreb.
Da din cap.
„Îmi pare rău pentru noaptea trecută. -Ride din umeri-. Zi grea de ieri.
Ochii mei se îndreaptă spre Will. Ea doarme linistita.

Fac un semn către baie și intru înăuntru. Câteva clipe mai târziu, Julian mă
urmărește, închizând ușa în urma lui. Mă ia în brațe și ne îmbrățișăm.
„Mi-a fost dor de tine aseară”, murmur eu.

-Și eu. Mă sărută încet. A dormit bine?
— Da, a fost afară cu frig toată noaptea.
- Ai dormit? Se uită la mine și îmi bagă o șuviță de păr în spatele urechii.
„Nu, tocmai am tras un pui de somn. sunt bine totuși. îl sărut din nou. Îmi
pare rău că a vrut să rămân aseară. Toată noaptea m-am simțit rău din cauza asta.
Ar fi trebuit să stai cu ea. Ea este fiica ta, nu a mea.
-Nu bine. Doar că nu sunt obișnuit să am pe altcineva în care să am încredere.

El expiră un oftat adânc. M-am comportat ca un ticălos răsfățat aseară când ea nu
mă dorea.
îi zâmbesc.
„Îmi iubesc băiatul răsfățat.
Zâmbește în timp ce mâinile lui îmi strâng fundul.

— Să plecăm din locul ăsta.
— Brell? L-am auzit pe Will.
La dracu. Ies pe usa.

-Sunt aici. Ea se încruntă. Credeam că ai plecat.
„Nu, sunt aici, dragă. Vorbeam cu tatăl tău în baie.
Nu am vrut să te trezim.
Julian iese din baie.
-Buna ziua. El o sărută pe frunte și îi ia mâna în a lui.
Văzându-l atât de iubitor și blând cu copiii lui, îmi doare ovarele.
„Bună, tată”, murmură el. Scuze pentru toată agitația asta.

El zâmbește trist.
— Nu e vina ta, Will. Te rog să nu crezi că asta e vina
a ta.
Ea tace.
„Am vorbit cu doctorul. Poți pleca acasă acum”, îi spune el.
-Într-adevăr?
-Da. Privirea lui o caută pe a mea. Ar trebui să aveți câteva întâlniri în următoarele
săptămâni, dar totul este bine.
Ea zâmbește adormită.
-Este bine. Mi-e foarte dor de Maverick.
„Uau…” își dă ochii peste cap. Te vei bucura să afli că n-am putut găsi acea pisică
însângerată când am ajuns acasă aseară. A trebuit să petrec trei ore afară căutându-l, doar
ca să intru și să constat că a dormit sub pernă tot timpul.
Mă trezesc zâmbind.
„Am fost tentat să-l sufoc cu respectiva pernă când am
găsit acolo.
Willow râde.
— Mulțumesc că ai căutat-o.
Deschide ochii și arată un mic zâmbet.
Chiar trebuie să mă opresc să o țin de mână.
Pe cine păcălește cu acest tip dur? E o păsărică mare sub toate.
Ia-o pe Willow de mână.

-Noi mergem acasă.
Casa este liniștită, greutatea zilei de ieri joacă greu în mintea noastră. Este trei
după-amiaza, iar Frances și Joseph îl vor lua pe Samuel de la școală și apoi îl duc acasă.
Julian a mers la secția de poliție, hotărât să depună acuzații împotriva celui care și-a
închis fiica în acel dulap. Poliția intervievează băieții de la școală chiar acum în speranța
de a obține niște răspunsuri și de a afla cine este responsabil.
Stăm la masa din bucătărie și bem cafea, amândoi rătăciți în propriile noastre
gânduri.
— Dacă nu află cine a făcut-o? -Întreb.
"Ei vor. El suflă în ceașca lui de cafea. Poliția va ajunge la fond.
„Trebuie să găsim o nouă școală pentru ea.

Julian se încruntă.
-De ce?
„Ei bine, ea nu se poate întoarce acolo.
-De ce nu? El dă din cap disprețuitor. Persoana responsabilă va fi acuzată și
expulzată. După aceea, se poate întoarce în siguranță.
„Julian, douăzeci și cinci de copii erau în clasa aceea. Niciunul dintre ei nu a

intervenit și a spus cuiva că este închisă acolo.
Se încruntă.
„Această problemă este mult mai profundă decât unele fete rele.
„Nu fi atât de dramatic.

Asta mă încurcă.
— Te auzi pe tine? Depresia adolescenților este principala cauză de sinucidere
în lume în prezent. Fiica ta este hărțuită. Ea încearcă să se regăsească.
„Nu este sinucigașă”, se răstește el.

„De parcă ai putea da seama când oamenii se sinucigăresc!” - Plâng de furie.
Fața îi cade și își freacă buzele cu vârful degetelor, strângând maxilarul.
- Scuze. Eu dau din cap, regretând instantaneu cuvintele pe care tocmai le-am
scuipat la el. nu am intentionat
acea.
-Da, ai făcut-o.
Îi prind mâna de masă.
— Julian, te rog, să-i schimbăm școala. Nu trebuie să ții
acest. Ea este doar o fată.
„Aceasta este cea mai bună școală din Anglia. Vreau să meargă acolo.
-De ce? mă încruntă. Deci ai drepturi de lauda? Este cea mai bună școală cu cele
mai rele fete.
Îmi arunc mâinile în aer.
„Cea mai bună școală nu înseamnă nimic dacă se simte nenorocit
mizerabil și deprimat.
„Trebuie să învețe să se întărească.
- Trebuie să glumești?
„Lumea nu este numai inimi și flori, Brielle.
— Crezi că ea nu știe asta? — Îmi pierd cumpătul. A crește fără mamă nu este
tocmai inimi și flori, Julian.
Ochii îi cad pe masă.
„Nu se poate întoarce la acea școală. Peste cadavrul meu se întoarce la acea
școală.
„Nu este decizia ta”, spune el, cu vocea ridicându-se de furie.
-Nu pot să cred. Ai capul atât de sus în fund încât nu poți vedea pădurea pentru
copaci? Banii înseamnă un rahat dacă ești nefericit, Julian.
Se ridică brusc.
— Nu crezi că știu? mârâie el. „Eu, mai mult decât oricine, știu.
Scutura capul.
"Nu este treaba ta."
-Nu e treaba mea. Îmi ridic mâinile cu disperare.
Ce naiba caut eu aici dacă Willow nu este treaba mea?
„Îmi fac viața al naibii de dificilă.
Ochii mi se umplu de lacrimi.
— Chiar o vei face să se întoarcă acolo?
-Da. Ea își ridică bărbia sfidător. Ea poate avea liber restul săptămânii până
când poliția descoperă cine este responsabil și depune plângere. Apoi se va întoarce la
acea școală.
Eu dau din cap cu dezgust.
„Sărmanul om delirant. Crezi că poliția va schimba ceva?

Crezi că școala va schimba ceva? Nu le pasă, Julian.
Întregul sistem încearcă să protejeze criminalii. O știi mai mult decât oricine. Ești un
nenorocit de judecător, pentru numele lui Dumnezeu. Un criminal este bătut în
închisoare și lumea întreagă este în brațe. Se uită la mine.
— Dar cei zece băieți pe care i-a violat înainte de a fi trimis la închisoare?
Nimeni nu știe despre victimele tăcute, nu? Auzi doar de criminali. Întregul sistem
judiciar este orientat spre salvarea lor.
Școli, legea, orice.
Scutur din cap în timp ce lacrimi de furie îmi umplu ochii.
„Este vorba de a-i proteja, de a le proteja confidențialitatea și reputația, de a
vă asigura că primesc sfaturi. Șterg o lacrimă rătăcită.
Ei bine, nu o voi lăsa să devină o altă statistică doar pentru că ești un nenorocit.
„Nu ai niciun cuvânt de spus în asta. Nu ești mama lui! El mârâie în fața mea.
„Sunt cel mai apropiat lucru pe care îl ai de unul și aleg să-l apăr așa cum ar
trebui să fie.
Se îndepărtează de mine, disprețul curgând din fiecare por. „Ea este fiica
mea și nu vreau să-mi spui cum să o crești. Cum îndrăznești să te lupți cu mine pentru
asta?
„Ți-am promis că voi pune întotdeauna copiii pe primul loc”, răspund.
-Despre mine? -el striga-. Îl pui pe relația noastră?
„Da, și poți să mă urăști tot ce vrei pentru asta. Loialitatea mea este față de
Willow și orice o face mai fericită. Lacrimile îmi curg pe față. Indiferent de calea pe
care va alege ea să o urmeze, îi voi fi în spatele ei sută la sută.
„Atunci vei fi pe cont propriu”, mârâie el. Parenting nu este un concurs de

popularitate, Brielle. Este vorba despre a lua cele mai grele decizii.
Loviți banca cu mâna.

„Deciziile corecte. Am avut grijă de ea în ultimii șaisprezece ani și eu voi fi
cea care o va avea grijă de ea în următorii șaisprezece ani. Asta nu are nimic de-a
face cu tine! strigă el, pierzând controlul total.
„Doamne, Julian. Ce se întâmplă? șoptește Frances când intră. De ce vorbești așa

cu Brielle?
Îmi șterg lacrimile furioase din ochi și îmi las capul în jos.
— Ce se întâmplă, fiule? întreabă Joseph.
Sammy plutește, fața îi cade imediat când mă vede.
jeli.
„Ce sa întâmplat,
Brelly?” „Nimic, dragă, sunt bine. Forțez un zâmbet. Poți să o iei pe Tillie la plimbare,
te rog? El dă din cap, cu ochii ațintiți asupra ai mei.
-Este bine. Poti pleca. -Zambesc.

Fără tragere de inimă, face ceea ce i se spune. Ceilalti dintre noi
tacem.
-Ce se întâmplă? întreabă Frances în cele din urmă.
Respirația lui Julian se blochează în timp ce încearcă să-și controleze furia, punându-
și mâinile pe șolduri.
„Nu vreau ca Willow să se întoarcă la școala aceea”, le spun încet.
—. Nu are prieteni și este mizerabil. Mi-e frică pentru sănătatea lui mintală.
Julian se uită la mine cu o furie palpabilă.
„Sunt de acord cu tine”, spune Joseph ferm. Nici măcar nu are nevoie să meargă la
școală. Al zecelea an s-a terminat. Ea are deja un post în afacerea de familie, își poate face
restul educației online cât timp lucrează.
— Întreaga lume nu este despre nenorocitele afaceri de familie, tată!

țipă Julian.
„N-ai ști pentru că refuzi să lucrezi acolo”, răspunde Joseph. Doar că nu vrei să
—. lucrezi acolo, nu al lui Willow.
Mi-am pus mâinile pe cap, știind că asta devine
scăpând de sub control
— Destul, șoptesc eu furioasă. Îmi pasă de Willow. Pe mine
Vreau ce e mai bun pentru Willow.
„Ce e mai bine pentru Willow este să nu te amesteci”, mârâie Julian.
Furia mea se ridică și mă uit la el cu foc în ochi.

„Bine”, șuier, apoi mă întorc și mă îndrept spre camera mea.
Nu m-am simțit atât de frustrat în toată viața mea.
Casa a fost tăcută toată după-amiaza. Julian și cu mine nu am vorbit. Willow se

ascunde în camera ei, în timp ce eu am stat în jurul ei, încercând să mă asigur că e bine.
Stau la masa din bucătărie încercând să mă gândesc ce să-i spun lui Julian
pentru a remedia asta. Doar că nu cred că se poate întoarce la școala în siguranță.
Este ora opt când sună soneria și Julian merge să răspundă la ușă.
— Lola, bună. -El zambeste-. Asta este o surpriza placuta.
Asta mă încurcă. Ce caută ea aici?
„Am venit să-l văd pe Will. E în regulă dacă o vizitez pentru o vreme?
-Desigur. -El zambeste-. Intră, intră.
Lola intră și zâmbește când mă vede.
Bună, Brell.
-Bună Lola. Ce drăguț din partea ta că ai venit să o vizitezi. "Mă emoționez."
Willow este sus, o voi lua...
„Nu, îi voi arăta Lolei drumul”, îl întrerupe Julian. Pentru
Aici.
O duce sus și eu pun ibricul. Se întoarce doar câteva clipe mai târziu.
-Îți place o ceașcă de ceai? -Întreb. El dă din cap

și își ia locul pe un taburet din
blat de bucătărie.
Cufund plicul de ceai în apă.
„Îmi pare rău pentru după-amiaza asta. Doar că…” Mă opresc, dorind să înțeleg
bine. Mi-e frică pentru ea. El dă din cap pentru sine.
-Și eu. -Se scarpină în cap-. Si mie imi pare rau. Nu

Ar fi trebuit să-ți spun ce ți-am spus.
Stăm în tăcere, niciunul dintre noi nu știe ce să-i spună
alte.
„Prima noastră luptă”, șoptesc eu. Despre copii.
Se încruntă și zâmbește în același timp.
— Urăsc că ai spus că o vei alege pe ea în locul meu.
„Julian, nu aș alege pe nimeni în locul tău. Dar trebuie să fac ceea ce simt că este
corect. Îi iau mâna pe tejghea. Sunt foarte îngrijorat pentru ea. Dacă i s-ar întâmpla ceva,
nu m-aș ierta niciodată.

— Chiar crezi că e în pericol să devină deprimată?
„Da, cred că este deja, puțin. Își lasă bărbia pe piept.
„O putem ajuta, dar...” Mă opresc în timp ce mă uit la el.

Calea pe care o alegi pentru ea poate să nu fie calea pe care vrea să o urmeze.
Îi strâng mâna.
„Trebuie să ai încredere în alegerile lor. Dacă ea spune că nu se poate întoarce
acolo, atunci ar trebui să asculți.
Își ia ceaiul și ia o înghițitură.
— Cu toate acestea, această Lola pare o persoană bună.
Zâmbesc în sinea mea. Dacă ar ști cât de drăguț se crede Will.
este.
Chiar atunci, Will intră în bucătărie și Julian îmi scapă repede mâna. La dracu.
-Buna ziua. Îi zâmbește fiicei sale. Arăți mai bine.

— Poate Lola să stea peste noapte?
-Sigur.
Ridic sprâncenele.
— Unde va dormi?
— În camera mea, în patul meu rulant.
Ce?
"Aceasta este o miere bună. Julian o înconjoară cu brațul. A se distra.
ce naiba Are șaisprezece ani și vulnerabilă. El nu este în stare să aibă prima

experiență sexuală cu o femeie în vârstă chiar sub nasul tatălui său.
Poate fi această zi mai complicată?

Willow zâmbește.
-Mulțumiri. „Ea sare în sus.
Pulsul pare să-mi sune în urechi. Trebuie să-ți spun suspiciunile mele. Dar sunt
doar suspiciuni. Julian se ridică și își pune brațele în jurul meu.
„Hai să ne culcăm devreme și să facem sex machiat.

„Oh, da”, spun eu, distrasă.
Poate sunt doar prieteni...
Știu că nu sunt. Are doar șaisprezece ani.
Ce se întâmplă dacă ceva se întâmplă și Willow iese complet de pe șine? E prea
fragilă pentru a face asta chiar acum. Trebuie să o opresc, așa că mă opresc.
— Mă duc să mă asigur că sunt bine a eza i.

"E in regula draga. Voi închide ușile.
Urc în camera lui Willow și stau în fața ușii închise.
Sammy doarme deja după ce a stat atât de târziu noaptea trecută în căutarea
lui Maverick.
Inima îmi bate în piept. Cum dracu să abordez asta?
Bat la ușă cât pot de liniștit.

„Doar un minut”, strigă Willow, părând deja vinovat. La naiba, ușa asta are
încuietoare?
O deschide în grabă și mă uit înăuntru. Lola stă întinsă pe patul ei și Willow
pare deja dezordonată.Se sărutau?
— Pot să vorbesc cu tine un minut, Will?
Willow se încruntă.
-Sigur.
O conduc pe hol până nu mai e unde să merg.
O conduc repede în camera lui Julian.
-Ia un loc.
-Ce s-a întâmplat? -întrebare.
Îi iau mâinile în ale mele în timp ce stăm pe pat.
"Știi că te iubesc, nu?" spun eu cu atentie.

Will se încruntă.
„Nu cred că este potrivit ca Lola să rămână aici încă.
-De ce nu?
„Ei bine, tocmai s-au cunoscut.
Se uită la mine și îmi dau seama că încearcă să-și dea seama dacă știu.
-Atunci? Vrem să ne cunoaștem mai bine.
„Va…” șoptesc eu.
Ea se încruntă.
-De unde știți?
Zâmbesc blând.
„Am observat de îndată ce am văzut felul în care se priveau unul la altul”.
Lacrimile îi umplu ochii.
— Ai de gând să-i spui tatălui meu? șoptește el panicat.
Eu dau din cap.
"Nici un bebelus. Trebuie să faci asta când ești gata. Îmi trec mâna prin părul
lui. Dar tu ai doar șaisprezece ani, nu pot, cu conștiința curată, s-o las pe Lola să stea.
Ea aplecă capul și lacrimile îi umplu ochii.

- Mă urăști acum?
-Ce? Nu.” O iau în brațe. De ce te-aș urî? Nu
nu este nimic în neregulă cu asta. Ești perfect exact așa cum ești.
Îi sărut vârful capului.
„Te rog să nu-i spui tatălui meu. Încerc doar să-mi dau seama de asta”,
imploră el.
-Stiu. — O îmbrățișez strâns. Și o vei face, știu că o vei face.
„Te iubesc, Brell”, îmi șoptește el pe umărul meu. Ești prima persoană care a
fost de partea mea.
-Si eu te iubesc draga. Îi sărut vârful capului și ea mă îmbrățișează strâns.
„Ce faceți voi doi aici bofăind?” întreabă Julian în timp ce merge lejer spre
camera lui.
Ne întoarcem unul de celălalt și ne ștergem ochii. — Tocmai am
avut o săptămână de rahat, nu-i așa, dragă? Zambesc.
-Da. Willow se ridică, ștergând în continuare lacrimile.

Tată, Lola nu poate rămâne acum. Trebuie să lucreze dimineața.
-Bine. -Își strânge umerii-. Tot ceea ce.
Will iese și dispare pe hol.
-Ce a fost asta? Julian se încruntă.
Inima mi-a sărit o bătaie. Trebuie să o mint, deși știu că e
rău.
Nu este secretul meu să spun.
„Nimic, doar suprasolicitare emoțională”, spun eu cu tristețe.
Mâna lui Julian mă prinde maxilarul și îmi ridică fața spre el.
a ta.
-Tu esti bine? șoptește în timp ce îmi studiază fața.
Zâmbesc și dau din cap. Mă doare nodul din gât când încerc să-mi țin mai
multe lacrimi. Willow are un drum foarte dificil înaintea ei. Este copleșitor și mă
doare pieptul.
Nu sunt bine.
O oră de plâns și un duș mai târziu, mă bag în sfârșit în pat. Sunt epuizată că nu
am dormit aseară și sper că totul va arăta mai bine dimineața. Julian a trebuit să
aștepte ca Lola să plece înainte de a putea coborî. Probabil că deja doarme. Este și
el obosit, după ce a căutat toată noaptea pisicuța noastră obraznică. Am o viziune
cu el mergând afară în întuneric cu o lanternă și mă face să zâmbesc.
Încearcă să pară dur, dar știu adevărul.

Ușa scârțâie se deschide încet, apoi aud un clic pe încuietoare.
Știind că el este aici, mă face să zâmbesc în perna mea.

Vine de partea mea a patului.
„Bună”, șoptește el.
-Buna ziua. îi zâmbesc. Noaptea trecută a fost prima noapte în care am
dormit separat de când am devenit ceva. Mi-a fost dor de el.
Se dezbracă încet și se târăște sub cuverturi lângă mine, luându-mă în braț.
În secunda în care mă agăț de el, emoțiile îmi cresc din nou și plâng.
— Ce e, iubito? opte te el.

Nodul din gat ma doare tare.
„Sunt obosit și mi-e frică pentru Will.
-Este bine. O să fie bine, îți promit. Se aplecă să se odihnească pe cot,
oferindu-mi un sărut reconfortant.
„Promite-mi că orice s-ar întâmpla, vei fi mereu de partea lui”.
implor încet.
Se uită la mine încruntat.

„Știi că o voi face. Eu o iubesc. Desigur, voi fi mereu de partea ta
latură.
Îmi imaginez cum va reacționa când va afla că ea ar putea fi gay și îmi aduce mai
multe lacrimi pe față. Nu va ști cum să se descurce cu asta. Știu că nu o vei face. Nu-mi pot
imagina cât de speriată trebuie să fie.
Se aplecă mai aproape.

„Hei”, șoptește el, dându-mi părul pe spate de pe față. De ce plângi?
Ridic din umeri și forțesc un zâmbet.

„Întoarce-te”, îmi spune el.
Mă întorc să-l înfrunt, iar el își înfășoară brațele în jurul meu și mă sărută pe obraz.
— Întoarce-te la culcare, iubito.

Mă simt atât de în siguranță în brațele lui și închid ochii în timp ce el îmi trece
sărutările peste umăr.
„Te iubesc”, murmură el în părul meu.
Vina mă lovește în piept.
-Si eu te iubesc.
Au trecut două săptămâni de când Will a mers la școală. Cele două fete care au făcut-o
au fost date afară, dar nu ne mai pasă.
Joseph și Frances, din fericire, l-au convins pe Julian să o lase pe Willow să abandoneze
școala, iar acum ea lucrează la Masters Group ca ucenic, iar un tutore vine și îi dă lecții în
fiecare după-amiază. Este fericită și zâmbește pentru prima dată după mult timp. Astăzi este
primul lui meci de fotbal. Nu se joacă cu nici una dintre fetele urâte și am fost cu toții de
acord că activitățile ei sportive sunt ceva la care nu ar trebui să renunțe niciodată.
Mă așez pe scaunul meu pliant lângă Julian ca să putem urmări meciul.

- Julian? Jessica îl strigă în timp ce se apropie de noi. Ceai

Te-ai ascuns de mine, iubito?
Ea își pune mâna pe umărul lui.
-Ce vei face diseara?
Ochii îmi trec spre el și îi arunc privirea. m-am saturat de tine
târfa asta se încurcă cu omul meu în fața mea.
Julian pare să înțeleagă indiciu.
— Poți să-ți iei mâna de pe mine, te rog? el oftă.
-Ce? Fața lui cade surprinsă.
„Nu-mi place felul în care mă atingi de fiecare dată când vorbești cu mine”.
mormăie el sec.
Îmi țin ochii pe teren și îmi mușc interiorul gurii ca să nu zâmbesc. Incomod.
-Oh. Se încruntă, de parcă ar fi nervoasă. Își îndreptă cămașa, încercând să-

și recapete calmul. Ei bine, ce ai de gând să faci în seara asta?
„Ies cu prietena mea.

Mă tot uit drept înainte, prefăcându-mă că nu ascult.
-Ai o prietenă? întreabă ea, chiar mai îngrozită decât
inainte de.
-Da.
-Care?
-Nu este treaba ta.
Gura îi rămâne deschisă. Nu-l auzise niciodată să fie atât de direct și
Vreau doar să trag în aer pentru a sărbători.
-Oh. Ea se încruntă mai tare. Nu e grav, nu?
-Serios. Sunt complet ieșit de pe piață.

Nu mă pot abține, zâmbetul îmi străpunge de data asta și mă grăbesc.
— Am de gând să beau o cafea, am izbit.
— Mă duc i eu. Julian se ridică.
-Oh. Fața lui Jessica palidează complet. Ne vedem atunci, cred.
Mă îndrept spre duba de cafea cu brațele încrucișate și un zâmbet îndreptat

către pământ.
— Despre ce zâmbești, domnișoară Brielle?
— Îmi place că nu este pe piață, domnule Masters.
Râde și ridică din sprâncene.

„În mod surprinzător, și eu.
24
Brielle
zece săptămâni mai târziu
Mă trezesc cu corpul tremurând, orgasmul meu se apropie. Lumina zorilor se uită prin
lateralul perdelelor mele. Am picioarele desfăcute, sunt goală și Julian ia micul dejun. Face asta
des: mă trezește cu un orgasm. Ceasul meu deșteptător este limba ei, iar eu sunt cel mai
norocos câine de pe planetă. Mâinile îmi cad pe ceafă.
— Bună dimineața, domnule Masters. Zâmbesc în timp ce îmi trec degetele prin părul
lui.
„Bună dimineața, frumoasa mea Bree”, șoptește el înainte de a-mi săruta interiorul
coapsei. Mă deschide cu degetele și continuă să suge.
Doamne, îi place asta, n-am fost niciodată cu un bărbat care dă oral
pentru propria ta placere.
Acesta este lucrul preferat al lui Julian, ceea ce înseamnă că am murit și am plecat în
rai.
Știind că sunt singura femeie pe care a iubit-o vreodată și singura femeie cu care a
avut o relație reală, a dus relația noastră la următorul nivel. Parcă nu a mai venit nimeni înaintea
mea. Se uită la mine de parcă aș fi singura femeie din lume.
Îmi împinge picioarele pe saltea și alunecă două degete înăuntru, făcându-mi să se

arcuiască spatele. Zâmbesc adormit, știind că îmi încălzește corpul ca să-l ia pe al lui.
Se pare că sunt îndrăgostită de un maniac sexual.

Mă ia dracu în fiecare dimineață înainte să merg la serviciu și apoi face dragoste dulce
cu mine în fiecare seară. Primesc tot ce este mai bun din ambele lumi. Nu a avut niciodată asta,
un corp pe care îl poate numi al său pentru a face ce vrea, când vrea.
Poate într-o zi se va sătura de sex, dar acum, corpul meu este ceea ce îi place cel mai
mult și îi place fiecare centimetru din el.
Mă urcă tare cu mâna și eu cad undeva între treaz și adormit. Lumina dimineții se
filtrează prin crăpătura draperiilor și îmi zâmbesc în sinea mea. Câte dimineți am privit
răsăritul cu senzația de plăcere intensă între picioare?
Se ridică, se aplecă peste mine și pot vedea sclipirea excitării mele pe buzele lui în
timp ce se uită la mine.
„Cum vă place de mine în această dimineață, domnule Masters?” - oaptă.
Îmi ridică ambele picioare pe umerii lui, apoi alunecă adânc în timp ce privirea lui
o ține pe a mea.
„Pot să simt fiecare mușchi din interiorul tău”, șoptește el.
Îi cuprind fața în mâini, rostogolindu-mi buzele în timp ce eu
Mă uit.
Își desfășoară genunchii pentru o mai bună pârghie și eu închid ochii pentru a
încerca să mă descurc cu el. E la fel de adânc ca asta. Este atât de concentrat pe ceea ce are
nevoie de la corpul meu. Începe să mă pompeze cu mișcări lente, profunde și dure și pot
simți mușchii din fundul lui contractându-se în timp ce se flexează. Capul meu cade înapoi
pe perne.
„O, Doamne”, geam eu. Atat de bun.

-Iti place asta? Își întoarce capul și îmi sărută glezna.
Dau din cap în timp ce mă uit la el, văzându-i chipul frumos între picioarele mele.
Este un mare semnal de trezire.

"Ce face fata mea azi?" strigă el în timp ce continuă să mă urce încet.
„Hmm”, oft. La naiba, cui îi pasă? aceasta zi este deja

perfect. „La naiba da. Se simte atât de bine.
Ochii ei se închid când începe să-și găsească propriul orgasm
în frenezie și accelerează ritmul. Ochii i se întunecă și mă pătrunde greu.
"Îmi place să te trag."
Zâmbesc, știind ce urmează. Aici merge. Nu poate fi drăguț decât atât de mult
înainte să înceapă să-și piardă controlul.
Brațele lui se îndreaptă și pot vedea fiecare mușchi îndoindu-și pieptul în timp ce
se ridică.
Corpul meu începe să se contracte și îl apuc de brațe.
„O, Doamne”, geam eu. dă-mă dracului
Întorc capul și îi sărut încheietura mâinii lângă a mea.
— Dă-mi totul, dragă.

Suiera si incepe sa ma patrunda. Sexul meu se strânge în jurul lui și îmi strâng fața
pentru a nu striga.
-La dracu. La dracu. La dracu. Se trântește înainte și rămâne adânc în mine. Îi simt
penisul smucind în timp ce ejaculează.
Apoi buzele lui le iau pe ale mele și îmi coboară încet picioarele.
Sărutul nostru este tandru și frumos și jur că acesta este motivul pentru care m-am născut.
Sunt atât de îndrăgostită de bărbatul ăsta încât nici măcar nu pot să văd direct.
Mă agățăm de el.
„Te iubesc”, șoptesc eu.
Zâmbește pe fața mea.
-Te iubesc mai mult.
Ding Dong.
Sună soneria.
Tillie încearcă să-mi desfacă șireturile pantofilor când ies pe ușă.
„Tillie, lasă-l jos”, am certat-o.

Deschid ușa și găsesc un livrător care stă în fața mea
cu cel mai mare buchet de trandafiri roșii pe care l-am văzut vreodată.
— Livrare pentru domnișoara Brielle Johnston?
Zambesc.
-Sunt eu. Dansez pe loc și le scot. Mulțumesc.

Închid ușa și merg spre bucătărie să le pun pe masă.
Trandafirii sunt uriași și roșii intens. Parfumul său este puternic și frumos.
Deschid cardul mic.
Douăsprezece săptămâni astăzi de când ți-am spus că te iubesc.

Cele mai fericite douăsprezece săptămâni din viața mea.
Eu încă te iubesc.
Julian.
Sărutări.
Chicotesc în timp ce ochii mi se umplu de lacrimi. Omul ăsta mă slăbește în

genunchi. Îmi scot telefonul și îi scriu, chiar dacă știu că este în instanță și nu poate
vorbi.
Uită-te că devii sentimental.

Te-am iubit cu mult înainte de asta.
Mulțumesc pentru florile mele.
Grabeste-te acasa.
Sărutări.
-Ti-ar placea sa dansezi? mă întreabă întâlnirea mea sexy de peste masă.
Zambesc.
„Știi că da.
Este sâmbătă seara și Julian și cu mine ne permitem luxul să ieșim singuri.
Sammy doarme acasă la prietenul său, iar Willow ia cina și merge la film cu Lola.
Suntem într-un bar și în ultimul timp am găsit o înclinație pentru dans. Julian se
ridică, luându-mi mâna într-a lui ca să mă conducă pe ringul de dans, îmi înfășoară
gâtul lui cu brațele.
-Mulțumiri. îi zâmbesc.
-De ce? Mâinile lui cad pe fundul meu.
— Poți să-mi pui mâinile pe talia mea, te rog? Zambesc.
Mai sunt și alți oameni aici, știi.
Deschideți ochii și aduceți mâinile înapoi la un nivel respectabil.
-Asta e mai bine?
-Nu chiar.
— De ce, Bree? -repeta.
— Pentru că mi-ai arătat cum te simți.
Se uită la mine încruntat, clar nedumerit.
— Să fii iubit din toată inima. El
râde și mă învârte.
Cred că vrei să spui totul.
Râd.
-Și asta. „Buzele noastre se ating. El își ridică privirea și fața îi cade, făcându-
l să se retragă imediat.
-Ce? Mă încruntă în timp ce mă uit în jurul meu. Părinții mei sunt aici.
-Atunci?
„Deci... nu putem merge la o întâlnire,” șoptește el, trăgându-mă în spatele
restaurantului.
„Până la urmă vor trebui să afle despre noi. - Îmi ridic sprâncenele.
„Nu, nu vor,” se repezi el, trăgându-mă spre ieșire.

Ce?
Mă trage de la restaurant la mașină, fără a uita să-mi deschidă ușa.
-Nu am vrut sa plec. fac bofă, enervat.

„Ei bine, a trebuit. Mă împinge în mașină, închide ușa, se grăbește lângă ea
și intră.
-De ce?
„Nu vreau să știe nimeni despre noi. - Porniți mașina.
-De ce? Mă încruntă la el.
- Ți-e rușine de mine?
Se încruntă de parcă tocmai gândul ar fi ridicol.
„Nu, nu mi-e rușine de tine.
-Deci care este problema? -Clic.
„Nu vreau să am presiunea aceea de a fi într-o relație.
Îl privesc în timp ce conduce.
—Știre: suntem într-o relație. Se uită la mine, enervat.
„Nu ai nicio problemă cu noi să avem o relație în fiecare dimineață când vrei
să mă înșeli, nu?”
Își dă ochii peste cap.
— Nu mai fi atât de nepoliticos.
Ridic sprâncenele.
"Aspru?"
— Da, groaznic.
„Ce e în neregulă cu oamenii să știe despre noi?”
-Vreau să fii doar a mea.
-Pentru cât timp? - Își strânge umerii.
Îl privesc în timp ce conduce.
„Julian, suntem împreună de luni de zile. Suntem îndrăgostiți, vreau să le

spun copiilor.
Fața i se paliște, ochii i se fac mari.
— Nu le vom spune copiilor, în niciun caz.
-De ce nu?
— Pentru că pur și simplu se vor entuziasma și vor crede că ne căsătorim.
Creierul meu încearcă să ajungă din urmă cu ceea ce tocmai a spus.
„Unde vezi exact că se duce această relație, Julian?
Ochii lui îi întâlnesc pe ai mei.
„Nu începe.” „Nu
începe?” Eu dau din cap. Ce vrei să spui că nu începe?
„Înseamnă că nu am această conversație.

-Asta e? Cât despre tine, vom continua așa?
-Precum ce? se repezi el. Ascunzându-se, ca criminalii.
— Și ce e în neregulă cu asta?
Oh, Dumnezeule. Scutur din cap și mă uit pe parbriz.
— Ce-i pe capul ăla al tău, Bree? el pufnește.

Fața mea cade și furia mea începe să fiarbă.
-Oh nu stiu. Poate un viitor cu un bărbat care este cu adevărat mândru să
fie văzut cu mine.
„Nu începe nenorocitul de rahat,” batjocorește el. Știi ce simt pentru tine.
-La dracu? Repet. Nu știu ce parte din „Te iubesc” nu înțelegi, dar vreau să
fiu cu un bărbat care într-o zi are planuri să se căsătorească cu mine.
Se uită la mine de parcă aș fi înnebunit complet.

„Nu mă voi căsători din nou. Nu am cum să mă căsătoresc din nou, Brielle.
Scoate-ți rahatul din cap chiar acum. El apucă volanul și scutură din cap. Deci, dacă
asta vrei de la un bărbat, probabil că ar trebui să terminăm cu asta.
-Ce? -gâfâind. Îl privesc pentru o clipă în timp ce prinde volanul atât de tare
degetelor lui devin albe.
„Nu voi fi controlat din nou cu verigheta!” strigă el.
Îmi rămâne gura căscată de șoc. De fapt, el vorbește serios.
-Si copii? întreb, simțindu-mi sângele rece.

Îți dorești (mai mulți) copii?
— Am treizeci și nouă de ani, Brielle.
-Atunci?
—Nu am de gând să mai fac copii, sunt prea bătrân.
Ochii mi se umplu instantaneu de lacrimi.
— Deci ce facem aici? țip eu. Am crezut că suntem îndrăgostiți?
Tace si se uita la drum.

„Și am crezut că ești fericit doar să mă ai”, spune el categoric.
„Sunt fericit cu tine, dar cum rămâne cu nevoile mele? Am douăzeci și șase
de ani. Nu m-am căsătorit niciodată și vreau să am copii ai mei. Mi-am pus mâinile pe
piept. Îți iubesc copiii și copiii mei.
Respiră adânc, fără a mai spune un cuvânt. Julian ține ochii pe drum și
mergem acasă în tăcere.
Când parchează mașina, cobor și trântesc ușa înainte
Intră. Willow și Lola stau pe canapea și se uită la televizor.
-Buna ziua. Zâmbesc în timp ce trec pe lângă ei. Sunt epuizată, mă duc la
culcare.
Îl aud pe Julian aruncând cheile pe banca din hol în timp ce el
intra in spatele meu.
„Bună, tată”, strigă Willow. Ce e în neregulă cu Brell?
-Nu știu. Am luat-o la întoarcere, a ieșit cu Emerson.
Închid ochii dezgustat și intru în camera mea. Ce laș.
Sunt două dimineața când simt că mi se scufundă patul și Julian se urcă în spatele
meu. Mă prefac că dorm. Nu vreau să vorbesc cu el.
Îmi înfășoară brațele din spate și îmi sărută părul.
„Nu pot să dorm fără tine, dragă”, șoptește el.
Imi inchid ochii. Dacă deschid gura acum, o să cădem doar într-una
meci mare de strigăte. Poate că ai nevoie doar de timp pentru a înțelege totul.
Bănuiesc că nu am avut niciodată această conversație până acum.

Am presupus că el știe că mi-aș dori aceste lucruri. Stau o vreme în întuneric, gândindu-
mă. Poate că dacă îl las să stea o vreme, ar putea accepta ideea. Mă întorc și mă uit la
el.
Ne uităm unul la altul în întuneric.
„Nu sunt Alina, Julian.
-Stiu. Mă trage spre el. Nu am iubit-o niciodată.
Ochii mi se umplu de lacrimi.
— Cu toate acestea, ea ar putea fi soția ta și ar putea avea copiii tăi —
oaptă.
Mă îmbrățișează strâns și mă sărută pe frunte.

„Nu vreau să mai vorbesc despre asta, iubito.
Închid ochii de umărul lui și știu că această conversație este departe de a se
termina.
-Nici eu nu.
Julian
Stau la tejgheaua unui pub cu Sebastian și Spencer. Avem douăzeci și doi de ani și
este dimineața nunții mele. Îmbrăcați în costumele noastre, suntem pregătiți pentru
biserică, dar starea de spirit este sumbră. Ei încearcă să mă consoleze cât pot de bine.
Apropo, sunt devastat de ceea ce urmeaza sa fac

că am stricat totul.
Dacă aș merge la închisoare pe viață, aș fi mai fericit decât sunt acum.
Mă uit la o picătură mică de bere care s-a vărsat lângă suportul pentru pahare
și respir tremurat.
Ai organizat o luna de miere? întreabă Spencer încet.
-Da. -Ridic din umeri-. Sco ia.
— Cât ai de gând să mergi?
-O saptamana. îmi beau berea.
Cu toții tăcem și privim drept înainte.

„Dacă ai noroc, o să ia dracu’ cu un scoțian și te va cere divorțul”, oferă
Seb.
Dau din cap fără emoție și închid ochii cu regret. Un alt val de greață mă
cuprinde. Am vomitat toată dimineața.
„Nu faceți asta, Maeștri”, roagă Spencer. asta e cel mai rau
naibii de decizie pe care nu ai luat-o niciodată.
El și Seb fac schimb de priviri.
„Te-a prins, omule. Ea caută bani, dă-i ei. Dă totul.
Ridic privirea, căutându-l pe a lui. Am avut această conversație de un
milion de ori.
Până și părinții mei m-au rugat să nu o fac.
„Nu voi lăsa un alt bărbat să-mi crească copilul”, le spun cu tristețe.
— Deci îți sacrifici toată viața pentru un copil pe care nici măcar nu-l
cunoști? Spence explodează de dezgust.
-Da.
„Nu cred că pot să stau lângă tine și să te privesc cum faci asta”, spune Seb.
cu o voce monotonă.
Am un nod în gât.
-Este bine. Nu trebuie să vină dacă nu vor.
Șoferul ajunge la ușa din față a cârciumii.
„Trebuie să mergem la biserică sau vom întârzia”, spune el.
Dau din cap și îl văd cum dispare pe ușă. Inima începe să-mi bată în piept.
— O să fugim, se bâlbâie Spencer, iar panica ei crescând. Putem

mergi in Statele Unite. Da, noi vom locui acolo și îi poți trimite bani.
neagă cu capul.
„Doar nu faceți asta, Maeștri.
Mă târăsc de pe scaun.
Bip bip.
Sunt adus înapoi în prezent de mașina care claxonează în spatele meu.
Ridic privirea să văd că acum semafoarele au devenit roșii, adică am ratat cu
totul verdele.
Sunt pe drum spre serviciu. Oroarea vieții mele mai tinere a jucat foarte
mult în mintea mea săptămâna aceasta. Parcă aș fi acolo
a face din nou cu toate acestea.

Se schimbă luminile și pun prima treaptă de viteză pentru a merge înainte. Nu
mă pot întoarce acolo din nou.
Nu acum, nu niciodată.
Brielle
Stau pe canapea în timp ce filmul rulează la televizor.
Este joi seara, întâlnire, dar suntem acasă. Nu am primit invitația mea prin e-mail
săptămâna aceasta și asta m-a durut. Sammy este ghemuită lângă mine în timp ce Will
stă întins pe podea. Julian stă pe scaunul lui cu cartea lui, neinteresat de ceea ce facem.
A trecut o săptămână de când ne-am certat despre căsătorie și mai mulți copii
și nu am mai discutat despre asta de atunci. Mi-e prea frică să o aduc în discuție.
Julian s-a îndepărtat de mine, câmpul de forță a revenit. Inima lui este închisă
în congelator, așa că nu se va dezgheța niciodată. Știu că este speriat, îngrozit să fie
din nou prins într-o căsnicie fără dragoste.
Dar căsnicia aceea ar fi cel mai frumos lucru pentru mine și mă doare că nu
are suficientă încredere în mine încât să se lase să cadă.
Poate o sa fac. Poate că va veni oricând să mă vadă și putem amândoi să stăm
jos și să vorbim deschis despre asta. Puteți explica de ce vă simțiți așa. Dar până când
o face, este un elefant uriaș în cameră, în patul nostru, peste tot între noi.
„Mâine seară ies cu băieții direct de la

muncă”, anunță el în liniște în timp ce continuă să-și citească cartea.
Ma intorc si ma uit la el pana se uita la mine si ridic o spranceana intrebata.
„Mama va avea copii, așa că poți să ieși afară dacă vrei.

-Nu vreau să ies afară.
Privirea lui o ține pe a mea. Vreau să țip și să-l spun laș, dar știu
Asta l-ar îndepărta mai mult.
„Nu voi întârzia”, spune el după o clipă.

Dau din cap și mă întorc către televizor. Nodul din gât mă doare din nou când
încerc să-mi țin lacrimile. Nu suport asta. Să țipi, să țipe sau orice altceva ar fi mai bine
decât asta.
Mintea mea se duce la Alina. Cu asta avea de-a face? The

tratament silentios?
În timp ce se dădea cu prostituatele de pe o parte.
Pentru.
Închid ochii de dezgust. Nu te mai gândi la ea. Acest lucru este diferit. El mă
iubește. Nu mi-ar face asta, știu că nu mi-ar face.
Ar fi el?
Îl sărut pe Sammy pe cap.
— Mă duc să mă culc, iubito. Mă ridic și le spun la revedere de la amândoi.
Noapte buna Will.
Julian nu spune nimic.
„Noapte bună, Brell”, îi sună Will și Sammy.
Intru in camera mea, intru la dus si plang.
Nu mă pot opri să mă gândesc la Alina și să-mi fac griji că cădem în același
tipar. De-abia m-a atins într-o săptămână și nu am făcut dragoste o dată.
M-a părăsit fără niciun regret.

Închid ochii și las lacrimile să-mi curgă pe față.
Inima mea simte că mi-ar fi smulsă din corp cu încetinitorul.
Poate că basmul meu s-a terminat.
„Hai,” râd în timp ce alerg cu Tillie până la capătul aleii. Este patru după-amiaza
și Willow încă lucrează în timp ce Sammy este acasă la prietenul său mai târziu, în
seara asta, după cină.
Julian a venit la mine aseară și am făcut dragoste. Nu chiar. Practic traim

fără nicio emoție. Dar am simțit că era și trist. Am tăcut când am terminat,
îmbrățișându-ne unul pe celălalt, de parcă așteptam ca celălalt să ia înapoi ceea ce
am spus săptămâna trecută.
Nu pot să retrag ce am spus pentru că este adevărat, vreau copii.

Poate că nu mi-a fost dat de mâna lui Dumnezeu, dar măcar vreau
incearca-l. Pot trăi fără căsătorie, dar maternitatea... nu atât.

Poștașul se oprește și eu zâmbesc și fac semn cu semnul în timp ce îmi dă
carduri.
-Ce mai faci? -ma intreaba.
-Bine mulțumesc. Zambesc. Este o zi frumoasa.
„Este, este. Ne vedem mai tarziu.
„Hai, Tillie. Încep să mă întorc spre casă în timp ce răsfoiesc plicurile. Plictisitor,
plictisitor, plictisitor. Ajung la o scrisoare de hârtie
cremă.
Julian Masters
Întorc scrisoarea să văd cine este expeditorul.
Clinica Dr.
Edwards Rosedale
Hmm, mă întreb ce este asta. Mă uit în continuare la scrisoare în timp ce mă întorc

spre casă. Mă opresc să-mi scot telefonul și Google Dr. Edwards, Clinica Rosedale.
Dr. Edwards este principalul specialist în vasectomie din Londra.
Inima îmi răcnește, batându-mi sălbatic în piept. Nu, nu fa asta

ar face?
Fug înapoi spre casă cu scrisoarea în mână. Am așezat-o pe banca din bucătărie și
o privesc.
Sângele îmi pompează puternic prin corp când încep să merg. De ce primești o
scrisoare de la acest doctor? Timp de cincisprezece minute, mă uit la el până când
curiozitatea prinde bine din mine și deschid plicul.
Domnule Masters,
Vă mulțumim pentru întrebarea dumneavoastră săptămâna aceasta despre
serviciile noastre de vasectomie. Mai jos veți găsi o ofertă așa cum ați solicitat.
Întâlnirea dumneavoastră inițială este pe data de șaptesprezece și apoi procedura este rezervată pentru
data de 25, așa cum a fost solicitat.
Cuvintele se estompează în timp ce lacrimile îmi umplu ochii și îmi acopăr gura cu
mâna.
O să facă o vasectomie fără să-mi spună. mă împiedic spre
Înapoi, sunt în stare de șoc.
O, … asta doare.
iau cheile de la mașină, mă urc în mașină și cu scrisoarea în
mână. Nu există niciun gând când ies din alee.
Dacă vrei o luptă, ai doar una.
25
Brielle
Mă îndrept spre tribunal cu inima bătându-mi sălbatic toată călătoria. Nu mi-ar
face asta. Știu că nu aș face-o.
El mă iubește.
De ce l-aș privi când știu că trebuie să existe o explicație rezonabilă pentru
asta? Poate că experimentezi o inversare? Da!
Am ochii mari. Da, desigur.

Asta mă încurcă. Nu, nu este. Am folosit prezervative la început pentru că îmi
era frică să nu rămân însărcinată. Dacă ar fi făcut deja o vasectomie, asta nu l-ar fi
deranjat deloc.
Stomacul îmi zvâcnește și lacrimile curg din nou. asta va iesi
noapte cu prietenii lui. Nu mă pot descurca să nu știu ce se întâmplă.
Trebuie să vorbesc cu el.
Mă uit la scrisoarea de pe scaun. Fața mea este plină de lacrimi și am scos un
strigăt puternic. El nu ar fi făcut-o.
Mă opresc la semafor și mă uit la ceas.

La naiba, grăbește-te.
Dacă nu îl văd mergând spre mașina lui, nu voi ști unde este și nu voi avea
această conversație la telefon. Trebuie să-i văd fața când mă confrunt cu el.
Mă uit la mașina de lângă mine. Doamna se uită la fața mea plină de

lacrimi cu expresie îngrijorată.
Nu, nu sunt bine, cățea.
Dau din cap și îmi șterg ochii cu antebrațul.
Știu că asta trebuie să fie o neînțelegere. Nu mi-ar face asta. Pentru
Bineînțeles că nu ar fi făcut-o pentru că acesta ar fi sfârșitul nostru și el știe asta.
Vă rog să nu lăsați că acesta să fie sfârșitul nostru.
Nu sunt gata să-i dau drumul.
Te rog, te rog, te rog, dragă. Nu lăsa acest lucru să fie adevărat.
Intru în parcarea subterană și conduc până îl văd pe a lui

mașina în locul de parcare rezervat. El este încă aici.
Parcez mașina și ies cu scrisoarea ferm în mână.

Mă uit la ceas. E patru și jumătate, a terminat ziua. Ar trebui să ies în orice moment. Mă
apropii de mașina lui, mă sprijin pe ea și aștept.
Douăzeci de minute mai târziu, el apare, vorbind și mergând alături de un alt bărbat
într-un costum scump. Mă trezesc imediat, inima mea bătătoare mă înnebunește. El ridică
privirea și se încruntă la mine.
merge.
„Ne vedem mai târziu”, îi spune prietenului său în timp ce se apropie de mine.
Privirea lui o ține pe a mea și știu că își poate da seama că am plâns. Ce s-a întâmplat?
Ar trebui să spun ceva inteligent sau să pun o întrebare mișto, orice care mă va
ajuta să nu sune ca un nebun complet, dar pur și simplu nu o am în mine.
țin scrisoarea.
-Să-mi spuneți.
Se încruntă, îmi ia scrisoarea din mână și o citește. Ochii lui se întorc la fața mea
și își freacă limba de dinți.
— Mi-ai deschis poșta?
„Spune-mi că nu este adevărat”, mă rog.
Închide ochii și deschide mașina pentru a-și arunca servieta în portbagaj, trântind-
o cu o lovitură atotputernică.
„Nu este momentul sau locul să discutăm despre asta”, spune el calm.
„Este adevărat? ” țip, pierzând complet controlul.

Își bagă mâinile în buzunarele costumului și înghite nodul din gât.
-Da. Mă dau înapoi, surprins.

-Ce? - oaptă. Durerea îmi trece prin piept. El ridică din
sprâncene și se uită la mine.
"Ți-am spus... nu mai vreau copii."

Mă uit la el, cu silueta încețoșată de lacrimile mele.
— Deci aveai de gând să faci asta fără să-mi spui? - oaptă.
Pune-ți bărbia pe pieptul lui.
— Nu, aveam de gând să- i spun.
— Să mă facă să plec? Ridic sprâncenele.

Ochii lui angoase se ridică spre ai mei.
Îmi încreți fața.
- Ai spus că mă iubești.
— Și e adevărat, te iubesc.
strig tare, tot controlul meu a dispărut.
Fă un pas înainte.
„Bree, iubito. El face o pauză. Noi suntem in
diferite etape ale vieții noastre. Vrem lucruri diferite.
Mă încruntă, lacrimile încă curgându-mi pe față.
Se întâmplă asta?
„Nu pot să-ți dau ce vrei”, mărturisește el cu tristețe. Aș vrea să pot. Eu chiar
nu pot.
„Da, poți”, șoptesc eu. Chestia este că nu vrei.
Maxilarul i se strânge.
„Ai dreptate, nu vreau.
Dacă m-aș lovi cu un topor, ar fi mai puțin dureros. Gâfâi când
pieptul mi se contractă.
Mă îndepărtez de el. Cum poți să mă rănești așa cu bună știință?
Doamne, trebuie să scap de el.
Face un pas înainte, mă ia în brațe, îmi încurcă fața și
liber să plângă. Umerii îmi tremură violent.
„Iubito, ascultă-mă”, îmi șoptește el în păr. Te iubesc. Mai mult decât
nimic nu te iubesc. Dar nu mă pot întoarce acolo.
„Nu vreau să te întorci acolo”, suspin. Nu sunt Alina, Julian.
Nu mă mai pedepsi pentru greșelile tale.
-Nu vreau să te rănesc.
Furia mă lovește dintr-o dată, iar eu scap din brațele lui.
— Ei bine, ai! țip eu.
„Este corpul meu”, izbucnește el.
„Este și al meu”, șoptesc eu. Cum poți să-mi iei șansa de a fi fericit fără măcar
să-mi vorbești despre asta?
Își duce mâna la frunte, incapabil să-mi dea un răspuns. fac

Mă uit.
— Nici măcar nu te cunosc, îi șoptesc.

Fața îi cade.
-Nu spune asta.
„Unde este bărbatul frumos de care m-am îndrăgostit?”
Gestează pentru sine. -El este
aici.
-Nu. Eu dau din cap cu dezgust. Soțul Alinei este aici și nu-l iubesc. El este un
laș al naibii.
"Bree..." Ochii i se umplu de lacrimi.
Mă întorc și merg la mașina mea cu pilot automat.
Nu mai fusesem atât de rănit până acum în viața mea. Nici fostul meu, nemernicul
adulter, nu m-a rănit atât de tare.
Pornesc mașina și ies din parcare. Julian stă în spatele mașinii sale cu mâinile
în buzunarele costumului și se uită la mine, lipsit de emoție.
Încep să plâng, încercând cu disperare să văd calea

prin lacrimile mele.
Asta e... Am terminat.
Julian
Intru în bar să-mi găsesc cei mai buni prieteni la o masă

spatele și așează-te lângă ei. Berea mea mă așteaptă.
-Aud. Seb zâmbește. Arăți ca un rahat, omule.
-Nu intreba. Îmi iau borcanul și îl iau, ridicând repede mâna să cer altul.
-Ce naiba se întâmplă cu tine?

„Vrea să se căsătorească și să aibă copii.
Amândoi se încruntă și se uită unul la altul.

-D? întreabă Seb.
-Eu nu.
Amândoi ridică din sprâncene și beau bere, de teamă să comenteze.
Mă uit la televizor pe perete cu un nod mare în gât, în timp ce îmi imaginez chipul
ei frânt de inima. Închid ochii și expir adânc.
Seb se încruntă când mă uit înapoi.

-Sunt pierdut. Își îndreaptă berea spre mine. De ce arăți așa de rahat dacă nu vrei
căsătorie și copii?
„Pentru că o iubesc ”, răspund.
Schimbă priviri și Seb îi întinde mâna.
„Ei bine... Adică, are douăzeci și doi de ani.
— Douăzeci și șase, îl corectez.
— Bineîn eles că va dori căsătorie i copii. Unde naiba credeai că va ajunge
această relație?
Îmi sprijin cotul pe masă și îmi las capul în mână.
-Nu știu. Nu în acea direcție.
— Înțeleg că n-ai primit veștile prea bine? întreabă Spencer.
„Am discutat despre asta weekendul trecut. — Eu îmi beau

bere.
Amândoi se încruntă în timp ce ascultă.
„Astăzi ați deschis o scrisoare de confirmare pentru o vasectomie care
Am rezervat saptamana asta. Îmi trec mâna prin păr.
-Oh. Seb tresări la Spencer. Trebuie să doară.
Imi inchid ochii.
— Ar fi trebuit să-i vezi fața, șoptesc eu cu tristețe.
-La dracu. Dacă eram ea, ți-aș fi făcut o vasectomie pe loc cu genunchiul meu”,
murmură Spencer. „Încă nu a plecat acasă. Probabil că asta se va întâmpla
noapte.
Amândoi râd de gluma lui stupidă.
-Ce ai de gand sa faci? întreabă Spencer în timp ce sosește o altă rundă de băuturi.
Pereții încep să se închidă în jurul meu și simt că pieptul mi se strânge în timp ce

mă gândesc la cele două opțiuni ale mele. Ideea de a repeta
Am trecut prin cu Alina, mă îngrozește atât de tare încât aproape îmi dă un atac de
panică.
Dar cum ar trebui să trăiesc fără Bree?
Ea este totul pentru mine.
Îmi termin berea și mă uit la ecranul televizorului de pe peretele de deasupra
noastră. Nu că aș putea să-l văd. Tot ce văd este chipul frânt de inima a lui Bree. Tot
ce aud este dezamăgirea și tristețea din vocea ei șoptită. Cuvintele lui revin la mine.
„Soțul Alinei este aici și nu-l iubesc. el este al naibii

La .
Nu pot fi aici. Îmi pun borcanul pe masă și mă ridic.
-Trebuie să merg acasă.
— Credeam că ieșim în seara asta? Seb se încruntă.
„Da, am mai multe griji decât o ieșire cu o noapte
voi doi ratați. Ne vedem mai tarziu
Nu-mi amintesc să fi ajuns acasă. Nu-mi amintesc să fi urcat treptele din față sau
să fi deschis ușa. Stau pe holul întunecat și mă uit în jurul casei tăcute.
Ea este aici?
Ea a plecat deja...
— Breee? -O sun. Fără răspuns-. Bree?
Cobor în camera lui și deschid ușa, uitându-mă înăuntru.
— Breee?
Băieții s-ar putea să fi știut ceva despre acea castrare. Dușul curge, iar eu
intru și o găsesc ghemuită într-o minge plângând în timp ce apa fierbinte se spală
peste ea.
Mi s-a frânt inima.
„Iubito”, șoptesc eu.
Îmi dau jos hainele și intru, punând-o imediat în poală.
„Sunt aici, liniștește-te, sunt aici”, șoptesc. Îmi pare rău. Îmi pare foarte rău.
O sărut pe frunte în timp ce o îmbrățișez strâns și ea plânge în pieptul meu. Nu

suport să o văd atât de rănită.
-Este bine. Nu o voi face. Nu o voi face, promit, îi șoptesc în părul ei.
Se agață de mine și o îmbrățișez. Nu știu cum să îmbunătățesc asta.

Nu mai vreau copii. Nu vreau să mă căsătoresc.
Dar o iubesc atât de
mult. Aceasta este o situație imposibilă. Unul dintre noi trebuie să trăiască o
minciună pentru ca celălalt să fie fericit.
Brielle
Stăm în spatele dușului mai bine de o oră, eu sunt în poala lui Julian. Mă lasă să plâng
în timp ce îmi șoptește scuze că m-a rănit. Nu știu cum să mă descurc cu asta. … doar în
seara asta s-a întors cu mine și nu mă blochează așa cum a făcut-o până la urmă
săptămână.
— Hai, murmură el. Hai să te scoatem de aici, ți se face frig.

Mă ridică și își pune brațele în jurul meu. Mă agățăm de el. Simt că ne apropiem
de sfârșitul timpului nostru împreună și știu că și el simte asta.
„Brea”, șoptește el.
Îmi țin capul pe pieptul lui.

— Uită-te la mine, iubito.
Îmi trag ochii spre ai lui și el îmi ia fața între ai lui

mâinile.
-Te iubesc mult. Te rog, vreau să știi cât de mult te iubesc.

Mă uit la el, amorțită.
„Nu voi face o vasectomie. Mă sărută încet. Aceasta
Iți promit. Este bine? Nu stiu la ce ma gandeam. M-am speriat si...
Dau din cap, liniștit pentru moment.
— Doar dă-mi puțin timp. Mă sărută încet. Am nevoie doar de puțin mai mult timp.

-Vă rog? opte te el. Nu vreau să te pierd. Nu suport să te văd așa.
Îmi las capul la pieptul lui și el mă îmbrățișează strâns. Poate reușim să rezolvăm
asta.
„M-ai rănit”, șoptesc eu.
-Stiu. Îmi apăsă încă un sărut pe buze. Îmi pare rău.
Sărutul nostru devine pasional și fața mea se încrețește pe a lui. A fost o

săptămână lungă de tensiune și mi-a fost dor de bărbatul meu.
Poate doar trebuia să-l scoatem și acum lucrurile vor fi bine?

Mă înfășoară într-un prosop și mă usucă înainte să ne culcăm împreună.
Își trece degetele prin părul meu, fără să-și ia niciodată ochii de la mine. Pare să
fie la kilometri distanță. La ce te gandesti? Ne uităm unul la altul în timp ce el își trece
dosul degetelor pe obrazul meu, un mic zâmbet răspândindu-i pe față.
— Despre ce zâmbești? -Întreb.

-De tine. Se aplecă și mă sărută. Buzele tale devin albastre când plângi.
„Asta este înghețarea inimii tale.

Zâmbet.
-O merit.
— Cum o să meargă asta, Jules? Se încruntă.
-Nu știu. Privirea lui o ține pe a mea. Trebuie să decidem acum? Nu pot aștepta
toate aceste mari decizii?
-Astfel încât? Își
strânge umerii.
—Nu știu, dar simt că tocmai te-am găsit și suntem împreună de două minute.
Dintr-o dată, trebuie să luăm o decizie cu privire la restul vieții noastre. -Își strânge umerii-.
Care-i graba?
„Nu vreau să te trag în întuneric, Julian. Vreau să te iubesc în lumină
- oaptă-. Nu-l mai pot minți pe Willow.
Eu dau din cap.
„De fiecare dată când îl mint, mor puțin în interior. Ea merită adevărul.
Expiră puternic și se rostogolește pe spate, privind în sus la tavan.

Ding Dong.
„Sammy”, șoptesc eu, ridicându-mă. Îl vor aduce acasă. Am uitat complet.
Julian sare în sus, își apucă hainele și le îmbracă.

„Stai aici, o deschid”.
El dispare din cameră, închizând ușa în urma lui. Opresc lumina și intru sub
pături. Pleoapele mele sunt atât de grele. Sunt epuizat de tot plânsul meu.
Închid ochii și încerc să uit că astăzi s-a întâmplat vreodată. Dacă aș putea.
Mă trezesc tresărit și îl găsesc pe Julian întins pe o parte, uitându-se la mine.
„Bună”, șoptesc eu. Îmi amintesc vag că a ajuns în pat aseară și m-a ținut în brațe
în timp ce dormeam.
-Buna ziua. Privirea lui coboară pe umărul meu de parcă ar fi prea stânjenit să
facă contact vizual. Nu mai spunem nimic o vreme, până când în cele din urmă scuipă
cuvintele ca otravă. Îmi pare rău.
-Despre?
— Din cauza nop ii trecute. Mă trage mai aproape de el și mă ține în brațe.
Nu ar fi trebuit să ies și să te părăsesc.
Ridic sprâncenele. Nu de asta sunt supărat? Dar eu
Am tăcut, neștiind ce să spun.
„Bree, eu doar…” Se oprește, cercetându-mi ochii. Pe mine…
— Tu ce, Julian?
— Nu știu ce vrei să spun.
— Ce zici să începi cu adevărul?
Își înghite nodul din gât în timp ce se uită la mine.
-Știi că te iubesc. Nu vreau să te pierd.
Mă uit la el cu atenție.
Se încruntă în timp ce se luptă cu cuvintele sale. despărți-mi părul

din frunte
— Care-i graba?
-Nici o grabă.
Ochii lui îi cercetează pe ai mei de parcă ar spera să-mi citească gândurile.
Pe o scară de la unu la zece, cât de important este pentru tine?
se căsătoresc și au copii? întreabă el încet.
-O suta. Îmi înghit nodul din gât.
Fața îi cade și se rostogolește pe spate pentru a se uita la tavan, expirând
puternic.
Îl urmăresc și mă simt vinovat că l-am împins atunci când, evident, nu este
pregătit.
„Să lăsăm deocamdată. Putem reveni la acest subiect în șase luni. Ai dreptate,
nu suntem împreună suficient de mult pentru asta”, recunosc.
Ascultă, fără să scoți un cuvânt.

Mă sprijin de cot și îi sărut buzele.
-Este bine? Nu ne vom gândi la asta o vreme. Nu vreau
stres din cauza asta.
Își strânge buzele și am senzația că subiectul este deja închis în mintea lui.
Nu știu ce să mai spun, așa că mă trezesc.
-Unde te duci?
- La duș. Privirea mea o ține pe a lui și după un moment, când nu răspunde,
mă întorc și intru în baie, închizând ușa în urma mea.
Nu am cuvinte pentru el. Nu știu ce să zic.
Willow stă la masă, cu fața solemnă. Este ora 18:00 într-o sâmbătă seara și Lola
tocmai și-a anulat planurile cu ea. Este clar dezamăgită. Julian gătește cina, iar
Sammy este în baie.
— Ce se întâmplă, inima mea? întreb eu în timp ce suflă ceașca de cafea.

-Orice. - Ridică din umeri.

Julian se uită la ea și apoi se uită la mine încruntat. Forțez un zâmbet și ridic din
umeri.
Astăzi am stat departe de Julian și mi-am dat timp
linge-mi rănile, pentru că toate astea îmi strâng mereu pieptul.
Mă tot întreb ce s-ar fi întâmplat dacă nu aș fi găsit acea scrisoare. Ar fi trecut prin
asta?
Îmi va lua ceva timp să trec peste ziua de ieri. Încă nu-mi vine să cred că am
rezervat o vasectomie.
O voce mică din interiorul meu îmi tot spune cine suntem cu adevărat
incompatibil. El trebuie să fie nefericit pentru ca eu să fiu fericit și invers.
Nu am idee ce să fac cu aceste noi informații sau cum
simți despre asta.
Știu doar că nu pot face față gândului de a-l pierde, așa că o să-mi pun în gând să-
l înfrunt mai târziu.
„Vrei să mergi să vezi un film și să iei cina în seara asta?” îl întreb pe Will. Doar noi
doi?
-Într-adevăr? Fața i se luminează.
-Este bun? Mă uit la Julian. Își strânge
umerii.
-Da daca vrei. Eu și Sam ne vom uita la un film. „Ar putea fi exact ceea ce am
nevoie, o noapte pentru a-mi limpezi mintea. Willow zâmbește larg și își cocoșează umerii.
— Uite ce film este disponibil. Îi zâmbesc lui Willow.

Își scoate încântat telefonul și caută pe Google orele filmelor.
„Este unul la nouă. Asta ne-ar da timp să luăm cina mai întâi.
-Este bine. Zâmbesc la entuziasmul ei.
El sare de pe scaun entuziasmat.
-Ești cel mai bun. Ea alergă în sus pe scări. Mă duc să mă pregătesc.
Zâmbesc în sinea mea. Julian se apropie și își pune mâinile pe umerii mei. Se aplecă
și îmi șoptește la ureche: „Ai dreptate. Ești cel mai bun.
Îmi pun mâna pe a ei și zâmbesc trist.
„Și încă ești pe lista mea de jos.
— N-a fi făcut-o.
— Dar așa ai crezut. - Oftez.
— O să mă revanșez când ajungi acasă. Se aplecă și mă sărută pe obraz.
„Ești exclus din corpul meu”, șoptesc eu cu tristețe. Pentru totdeauna.
Întoarce-mi capul și sărută-mi buzele.

- Vom vedea.
Eu și Willow am părăsit filmul aproape de miezul nopții. A fost foarte bine și am

râs în hohote tot timpul. Aveam nevoie în seara asta cu ea să mă regrupez. Brațele
noastre sunt legate în timp ce ne întoarcem la mașină.
— Deci, ce s-a întâmplat cu Lola în seara asta? -Întreb.

„Ca să fiu sinceră, cred că iese cu altcineva.
-De ce crezi că? Ridic sprâncenele.
„El citea pe telefon aseară, după ce a adormit pe canapeaua de la noi acasă,
și a venit un mesaj de la o fată care îi cerea să meargă la un club numit Kitty Cats în
seara asta.
Ascult în timp ce mă uit la ea.
— L-ai întrebat despre asta?
-Nu. Ea scutură din cap.
-De ce nu?
„Nu am vrut să fiu iubita geloasă.
— Poate că sunt doar prieteni?
—Nu, am căutat pe Facebook și Instagram. Au devenit prieteni doar acum o
săptămână. — Asta mă încurcă. Oh.
„Și atunci când mi-a trimis un mesaj în seara asta să anulez...
El ridică din nou din umeri. Nu știu.
— Ei bine, poate că nu a mers la acest club Kitty Cats. Zâmbesc, oferindu-i
puțină speranță.
Ea își dă ochii peste cap.
— Doamne, nu mai vreau să ies cu nimeni.
Am ochii mari.
- Acum suntem doi. Oft trist.
Ne urcăm în mașină și mă uit peste drum și văd un semn cu neon roz aprins.
PISICI
"Oh, uite, asta este?" -A arătat.

Ochii lui Willow se fac mari și își întinde gâtul în timp ce amândoi ne uităm
pe parbriz.
-Cauta pe Google. Vezi dacă este același loc”, sugerez.
Își scoate telefonul și citește adresa.
-Aceasta este. Bar gay și lesbiene. Pisicuță.
Amândoi tăcem în timp ce privim niște grupuri de fete și băieți care intră.
„Aș fi vrut să știu dacă ea este acolo”, șoptește Willow.

„Da, știu, adevărat. A putea fi o muscă pe perete. -Noi continuăm
Privind cum se înghesuie oamenii.
— Poți să intri și să vezi dacă e acolo? - Mă întreabă ea.
-Ce? Mă uit la ea.
— Poți să intri pentru cinci minute și să vezi dacă e acolo? Vă rog.
— Ce ai de gând să faci cât sunt eu acolo? Ridic sprâncenele.
- Stai în mașină. Voi închide ușile.
— Și ce ai de gând să faci dacă ea e acolo cu altcineva?
„Despărțiți-vă de ea. Ea face ochii mari de parca ar fi o idioata.
Mă încruntă și tremur.
— Nu cred că este o idee bună, Will. Nu vreau să te las înăuntru
mașină.
— Vei avea cinci minute și gorilele sunt acolo. Nu mi se va întâmpla nimic.

Cel puțin atunci voi ști sigur.
Mă gândesc la asta o clipă. Altfel cum vei ști dacă Lola este un șarpe? Nu că
ar cunoaște pe vreunul dintre aceiași oameni.
Ar putea să o înșele încă doi ani până când Will va fi suficient de mare pentru a se
întâlni, dacă vrea. Îmi mușc degetul mare în timp ce mă uit peste drum.
„Dacă intru, o să ocolesc clubul și gata”. Dar

Văd, ies și plecăm imediat.
„Da, bine”, spune el în timp ce se uită pe parbriz.
Mă uit la ea.
— Ce fac dacă o văd cu cineva? Willow se încruntă.

„Nu-l lăsa să te vadă.
Îmi mușc buza de jos când mă gândesc la asta.
— Bine, o să fac o plimbare și gata. Ne uităm amândoi pe geamul din față la clubul
din fața noastră. Ai de gând să înnebunești dacă ea e acolo cu altcineva?
Ea ridică din umeri.

„Aș prefera să știu ca să o pot sparge înainte să o facă ea”. expir puternic.
-Da, e bine așa. Îmi iau geanta, îmi scot telefonul și îl iau.
mâna mea-. Sună-mă dacă ai nevoie de mine. Va dura cinci minute... maximum.
El zâmbește și mă îmbrățișează.
-Mulțumiri. Ești cel mai bun.

-Aștepta. Ce fac dacă o fată se apropie de mine ? - oaptă.
Zâmbet.
„Spune-le că ești îndrăgostit de tatăl meu”.
Ea râde încet.
— Nu sunt prost, Brell.
Ridic sprâncenele.
„Cel puțin unul dintre noi nu este.
Habar n-am ce să mai spun, așa că cobor din mașină, traversez strada și merg
până la ușă.
— Cincisprezece lire sterline, mul umesc, zice portarul categoric.
— Doamne, murmur eu. Scump.
Îmi scot geanta, plătesc taxa și intru în club. E întuneric cu un ring mare de dans
în mijloc. Este complet plin, mai ales cu fete.
Doamne, petrecerea aici este în flăcări.

Mă uit în jur și încerc să mă orientez. Se joacă melodia „Let me think about it” de
Freddy Le Grande. Îmi place această melodie, așa că încep să dansez puțin în timp ce trec
prin mulțime. Acest cântec îmi amintește de situația mea cu Julian acum. Lasa-ma sa ma
gandesc la asta.
Bine, concentrează-te. O să merg doar în jur.

Oricum, n-o s-o găsesc, chiar dacă e aici. Acesta este complet plin. Încep să
mă plimb prin club în ritmul muzicii, uitându-mă în jur ca mine. ringul de dans se
stinge, iar eu zâmbesc în timp ce le văd pe fete cum se bate și dansează sexy.
Acest loc este grozav.

Ajung la colțul din spate și deodată muzica se oprește și luminile se aprind.
Ce naiba? Mă încruntă în timp ce mă uit în jurul meu.
O voce vine peste difuzor.

-Verificarea identificării. -Ce ?
Ce naiba? Mă întorc să plec și văd vreo douăzeci de polițiști care verifică
identitatea la ușă.
Doamne, este o operațiune ascunsă.
Împing prin mulțime și sunt pe cale să ajung la ușă când am ochii mari.
Un polițist o apucă pe Willow de braț și o târăște spre ușă.

ce naiba Fug după ei. Ce naiba caută ea aici?
I-am spus să aștepte în mașină. Trec prin ușa din față în timp ce Willow se luptă să
se elibereze.
-Ce faci? -O sun-. Ea este cu mine.
— Arată-mi identitatea ta? îi spune polițistul.
Oh nu.
„Eu... nu am portofelul pe mine”, se bâlbâie el.
„E cu mine, oricum plecăm acum”, spun eu.
în timp ce o apuc de bra ul lui Willow. Inima îmi bate sălbatic.
Polițistul o împinge pe spate.
-Nu asa de repede. Dă-mi portofelul tău, îi ordonă el.
Willow își recuperează încet portofelul și i-l transmite.
Polițistul o verifică și îi citește legitimația de student.
Willow Masters - 16 ani
„Avem unul”, îi spune polițistul prietenului său.
Eu dau din cap frenetic.
-Tocilar. Aceasta este o greșeală. Tocmai mă lua.
-Da Da. Sigur, doamnă. — El continuă să o târască pe Willow la
mașină de poliție.
Ochii lui Willow sunt ca niște farfurioare. Ea este pietrificată.
"C-ce faci cu ea?" -bâlbâială.
— Am adus-o la sec ia de poli ie.

-De ce? „Ochii mi se fac mari.
"Esti arestat. Părinții ei vor trebui să vină să o ia.
Eu dau din cap.
- Sunt mama ei. O voi duce acasă acum.
O împinge în spatele mașinii de poliție și îi scoate telefonul.
telefon mobil pentru a suna numărul de pe actul lui Willow.
Oh, Dumnezeule.
Bună, sunt detectivul Rogers. Cunoști un Willow Masters? - întrebare.
El ascultă o clipă.
„Nu, e bine”, se răstește el. Va trebui să vii la secția de poliție și să-l ridici.
-De ce? Îl aud pe Julian întrebând, limpede ca ziua.

la telefon.
— Tocmai a fost prinsă ca minoră într-un club de noapte
gay.
Sângele îmi iese din față.
La dracu.
26
Brielle
Stau cu greață în sala de așteptare de la secția de poliție. A
sentimentul de groază atârnă peste mine ca un nor de furtună.
L-am dat naibii L-am dat peste cap. Ar trebui să fiu adultul de aici.
Ce greșeală stupidă.
De ce m-am înscris în acel club? Și de ce m-a urmărit Willow? N-aș fi intrat
niciodată acolo dacă m-aș fi gândit o clipă că va veni după mine.
Acesta este un coșmar mare. Ușa se deschide și Julian apare la vedere. Ochii
lui îi întâlnesc pe ai mei dincolo de cameră și se uită la mine.
Stomacul meu se scufundă. Dumnezeu.

„Bună, sunt aici să-mi iau fiica, Willow Masters”, anunță ea.
„Oh, da”, răspunde polițistul de deasupra biroului de la recepție. Ochii i se

ridică spre Julian. Judecător Masters. Acest lucru este neașteptat.” Julian se uită la
polițist și eu mă prăbușesc mai mult pe scaun.
La naiba, polițistul știe cine este.

— A fost acuzată de ceva? întreabă Julian.
— Nu, dar a fost găsită minoră într-un club de noapte gay. Este obligatoriu ca
ea să fie adusă înapoi aici până când un părinte o poate ridica. Puteți să o deconectați
acum și să o duceți acasă.
Maxilarul lui Julian se strânge.
-Înțeleg. Ochii lui furioși se îndreaptă spre
al meu și mă afund înapoi în scaunul meu.
La dracu.
Îmi întorc mâinile împreună în fața mea.
Semnează actele în tăcere și polițistul dispare.
Ridic privirea și văd că Julian mă privește cu ambele mâini băgate în buzunarele
costumului, cu fața pietroasă.
Mă ridic și ies pe ușa din față. O să vă aștept afară pe amândoi. E întuneric,

frig, liniște și mă uit la trotuar de sub picioare.
Ușa se deschide și Julian se apropie de mașină.
„Pe aici”, latră el.
El deschide ușa pasagerului și eu rămân în urmă.
„Willow poate sta în față.
„Cu tine vreau să vorbesc”, spune el în timp ce ochii lui reci îi țin pe ai mei.
— M-am gândit că asta s-ar putea să vrei să faci. Îmi înghit nodul din gât și
Willow și eu schimb o privire.
Alunec pe scaun și închid ușor ușa. voin a de salcie
Urcă-te pe bancheta din spate a camionului.
Intră în trafic și ochii lui furioși sunt îndreptați spre mine.
— Ce naiba, Brielle? țipă din răsputeri în timp ce își lovește mâna deschisă
de volan.
Sar de frică de lovitură în timp ce mâna lui se conectează cu ochii mei
se umplu instantaneu de lacrimi.
- Scuze. Eu dau din cap.
„Nu este vina lui”, strigă Willow. Am urmat-o fără ca ea să știe
cont, ea nu știa că vine în spatele ei.
Ochii lui îi întâlnesc pe cei ai fiicei sale în oglinda retrovizoare.
— Credeam că te duci la film? Ce s-a întâmplat cu filmele naibii,
Salcie? -El striga.
— Nu-l înjura! -Plâng.
Ochii lui furioși se întorc spre mine.
„Voi vorbi cu fiica mea, oricum vreau”, șuieră el.
Doamne, nu l-am văzut niciodată atât de supărat. Conducem în tăcere
pentru o vreme.
„Ce dracu’ faceți voi doi într-un bar gay?” - Imi inchid ochii. Doamne
Dumnezeu.
„O căutăm pe Lola”, îi spune Willow încet.
Julian se încruntă și ochii lui se ridică spre oglindă, înapoi la ai lui
fiica.
— De ce ar fi Lola acolo?
îmi las capul în jos.
„Pentru că este gay”, răspunde Willow, iar eu îmi strâng buzele.
Ochii confuzi ai lui Julian se întorc spre mine, dar mă uit la mâinile mele în
poală.
-Știai asta?
eu tac.
— Brielle! -strigă-. Știai asta?
-Da, recunosc.
— De ce te întâlnești cu o fată gay de optsprezece ani, Willow? Concentrarea
lui pâlpâie între șosea și oglinda retrovizoare.
Pentru că și eu cred că sunt gay. Imi inchid ochii.

Loviți puternic volanul.
-Nu esti gay! Ai șaisprezece ani”, țipă el.
Lacrimile îmi umplu ochii când aud durerea din vocea ei. Se uită din nou la
mine.
- Știai despre asta? Mă uit la el printre lacrimi.
"Știați?" mârâie el. Dau din cap.
Loviți din nou volanul.
— Nu ești gay, Will. Esti o fata. Ești confuz! — Întoarce-ți
atentie la mine. Cum îndrăznești să nu-mi spui asta!
Închid ochii, dorind ca asta să se termine.
„Nu o învinovăți. Ea este singura care mă sprijină”, strigă Willow.
-Sunt tatăl tău!
Lacrimile îmi curg pe față și le șterg cât pot de discret.
— Așa că lasă-mă să văd dacă înțeleg. Fiica mea are încredere în tine cu o
revelație ridicolă puberantă și tu hotărăști că cel mai bun mod de a o gestiona este
să mă minți și să o duci la un club de noapte gay.
Eu dau repede din cap.
-Nu a fost asa.
— Exact așa a fost, țipă el ca un nebun.
„Nici nu ne-am dus acolo, tată. Era lângă mașină și voia să vadă dacă Lola
era acolo. Brielle a intrat să o ia pentru mine. Trebuia să aștept în mașină, dar
portarul a plecat, așa că m-am strecurat,” spune Willow. Stresul începe să o afecteze
și ea începe să plângă.
Julian apucă volanul, privind drept înainte, iar ochii i se umplu de lacrimi.
Oh, e rănit.
„Julian”, șoptesc eu.

-Nu. -Neagă cu capul.
Willow începe să plângă pe bancheta din spate.
„Nu a fost secretul meu de spus”, șoptesc.
„Nu este fiica ta. Se lovește din nou de volan. Pune capul acela mare în el. Ea nu va
fi niciodată fiica ta.
Mă uit la el în timp ce conducem în tăcere completă. Tristețea mă lovește ca un
tren de marfă.
„Ai dreptate”, șoptesc eu. Ea nu este fiica mea.
Mă uit pe parbriz cu inima în gât.
Suspinele moi ale lui Willow se aud prin
mașină.
Ce fac eu aici?
Aceasta nu este familia mea și, oricât de mult îi iubesc, voi fi întotdeauna un străin.
Avea dreptate. Suntem pe drumuri diferite.
Dragostea nu e de ajuns. Nu pot schimba ceea ce vreau și el nu poate schimba

ceea ce nu vrea. Acest lucru nu va funcționa niciodată.
Lacrimile îmi curg pe față când tragem pe alee.
Willow coboară din mașină și închide ușa. Ea dispare în casă și începe să urce
scările înainte ca oricare dintre ei să o poată urmări.
„Willow”, strigă Julian. Ea se oprește și întoarce treapta spre el. Nu ești gay. Ești
confuz.
— Lasă-o să-și dea seama de asta singură. Nu o judeca, spun eu cu voce tare.
mic de statura.
-Ce? Se întoarce brusc spre mine. ce tocmai ai facut

spune?
„Am spus să nu o judeci!” Plâng, ultima răbdare mi se estompează. Aceasta nu este
o decizie pe care o poți lua pentru ea. Ea nu este o criminală în ședința ta publică.
Eu dau din cap, dezgustat de el.

„Este o fată care trece printr-o perioadă foarte confuză și are nevoie de sprijinul
tău.
Se uită la mine, disprețul curgând din fiecare por.
„Când voi împlini optsprezece ani, vom vorbi despre asta, și nu a

clipă înainte.
Asta mă încurcă.
„Trebuie să vorbească cu tine despre asta acum.
„Ceea ce ai nevoie este îndrumarea unui adult care știe ce face. Este prea tânără
să se gândească la asta chiar acum. Nu trebuie etichetat.
Ochii ni se întâlnesc și pieptul lui se ridică în timp ce luptă pentru

mentine controlul.
„Ar trebui să fie în continuare la școală, dar te-am lăsat să mă îndepărtezi când am
știut că este greșit. Clătină din cap și aruncă cheile pe bufet. Habar n-ai ce faci când vine
vorba de a fi părinte.
Ceva se sparge în mine.

Știu ce am de făcut.
„Nu vorbi cu el așa. Ea este un tată mai bun pentru mine decât tine. Te urăsc!
Willow plânge furioasă.
Fața lui Julian scade.
Mă uit la Will. —
Nu vorbi așa cu tatăl tău, Will. Du-te la culcare, ne vedem luni.
-Unde te duci? șoptește Will în panică. Ochii lui Julian
se întorc la ai mei.
„Îți voi fi în continuare babysitter, dar trebuie să mă mut. Julian își ridică bărbia
sfidător.
„Voi lucra la ore regulate pentru a avea grijă de copii, dar nu voi mai locui aici.
Julian își strânge maxilarul de furie și arată spre mine.

„Mă părăsești acum și gata. Au fost efectuate.
Mă doare nodul din gât când încerc să-l rețin.
„Am terminat cu mult înainte să începem, Julian”, șoptesc eu printre lacrimi.

Mă întorc și merg în camera mea.
„Brielle”, țipă el, iar Willow plânge în timp ce ea urcă în fugă scările. Brielle, întoarce-
te aici chiar acum!
Odată înăuntru, închid ușa dormitorului și alunec pe spate pentru a mă așeza pe
podea. Aud sticla sparta
când își pierde complet cumpătul în bucătărie. Tot ce pot face este să-mi las fața în mâini și
să plâng.
Trebuie să plec.
Îmi închid încet valiza și mă uit în jur în camera mea goală. Cinci luni de amintiri se
apropie de sfârșit.
Îmi amintesc că am sosit și cât de entuziasmat eram să încep noua mea aventură. Pare de o
viață în urmă. Am o viziune a lui Julian care se strecoară în camera mea în fiecare noapte și
a momentelor frumoase pe care le-am împărtășit... dragostea pe care m-a făcut să simt.
Doare că așa se termină povestea.

Nu toate poveștile de dragoste au un final fericit.
Am plâns toată noaptea, dar știu că este corect. Știu de când am deschis scrisoarea
acelui doctor.
Aud bip-ul unui claxon afară, care îmi spune că Uber-ul meu a sosit. Am rezervat un
hotel. Într-o întorsătură crudă a sorții, Emerson a trebuit să plece acasă săptămâna aceasta,
destul de neașteptat.
Sunt complet singur. Dacă n-ar fi fost copiii, aș fi și eu în primul avion înapoi în
Australia, dar nu pot să părăsesc Willow încă. Simt că are nevoie de mine acum mai mult ca
niciodată. Măcar pentru o vreme. Trebuie doar să trec peste acest weekend.
Îmi duc valiza grea pe hol și îl găsesc pe Julian stând lângă mine.
masa din sufragerie.
Ochii lui bântuiți îi țin pe ai mei.
Nu te uita așa la mine.
Se ridică brusc.
„Nu mă lăsa”, spune el încet.
Îi cuprind fața în mâini.
- Trebuie să o fac.
Neagă cu capul.
„Putem rezolva asta.
„Nu, dragă, nu putem. Il sarut usor pe buze.
Vreau să fii fericit.
„ Mă faci fericit. Își înconjoară brațele în jurul meu.
— Nu e adevărat, te fac să te simți obligat. Confuz. Vinovat. Asta nu înseamnă să

fii fericit.
Ea înghite nodul din gât și știu că știe că am dreptate.
-Ce o sa ma fac fara tine? șoptește el în timp ce îmi atinge ușor fața cu dosul
degetelor.
Privirea mea o ține pe a ei.
„Continuă să trăiești cu fantoma Alinei și întoarce-te la prostituate. Ești în siguranță
acolo. Închide ochii și eu profit de ocazie pentru a-i pune un sărut blând pe buze.
„Te iubesc”, îi spun pentru ultima oară.

Fața lui se încrețește pe lângă a mea. În cele din urmă, scap din brațele lui și îmi
trag valiza pe ușa din față și mă îndrept spre Uber. Soferul iese si o baga in portbagaj.
Mă urc în mașină și mă uit pe fereastră.

Julian nu vine să mă vadă. Îmi ridic privirea și o văd pe Willow la fereastra ei
privindu-mă cum plec. Îi fac un mic semn și fac tot posibilul să nu se destrame.
Șoferul se urcă în mașină.

— Unde te duci, domni oară?
Direct in iad?
Oh, așteptați. Sunt deja acolo.
Soarele moare după-amiaza și dimineața se naște din nou.
Sunt îndrăgostit de un bărbat stricat și nu pot face
nimic.
Se spune că totul are un motiv, o lecție de învățat.
Nu am avut destule lecții? Nu am avut destui bărbați afectați emoțional în viața
mea? Când voi fi eu lecția cuiva? Când mă va iubi cineva mai mult decât oamenii din
trecutul lor?
Și ce pot învăța din a simți atâta durere?

Este o prostie completă.
Mă uit la peretele camerei de hotel de la mine
poziție în patul inconfortabil. N-am mai ieșit de când am ajuns ieri aici.
Au fost cele mai lungi douăzeci și patru de ore din viața mea.
Sunt rupt, atât de rupt. Eu nu pot mânca. Nu pot sa dorm. Mi-aș dori să nu pot
simți.
Acum o săptămână, aveam o casă, copii de îngrijit și animale de companie
răutăcioase care mestecau lucruri. Am avut un bărbat care iubea pământul pe care am
pășit, dar totul era un fel de iluzie optică. Nu au fost niciodată cu adevărat ale mele.
Au fost împrumutate... au aparținut mereu Alinei.

Ea încă îl controlează din mormântul ei. El încă
trăiește în umbra întunecată pe care ea o aruncă.
Întotdeauna va fi.
Nu știu dacă am făcut ceea ce trebuia rămânând și mi-e frică să merg acasă
mâine dimineață. Știu doar că nu i-am putut lăsa pe Will și Sam în acest stadiu, nu cu
conștiința curată. Trebuie să-i pregătesc pentru absența mea. Trebuie să mă pregătesc să
trăiesc fără ei.
Încă nu sunt pregătit să-mi iau rămas bun. Mă doare fizic pieptul la gândul că nu-
i mai văd niciodată.
Pentru totdeauna.
Mai multe lacrimi curg pe fața mea. Nici nu mai încerc să le scot.
Perna mea este udată. Dacă las această otravă să pătrundă suficient de mult, poate că
infecția va începe să se vindece și durerea se va opri.
Nu mă voi simți atât de gol și rece. Singur.
Uber se oprește în fața casei exact la ora cincisprezece până la șapte. Plătesc șoferul
și ies. Lumina veranda din față este aprinsă, chiar dacă soarele se uită peste dealuri.
Aerul se răcește și un nor mic apare în fața mea în timp ce expir.
Îmi strâng mâinile în fața mea, urc treptele și bat la ușă.
Julian o deschide repede.

„Bună”, spune el pe pilot automat.
-Buna ziua. Zâmbesc stânjenit.
Se dă înapoi pentru a mă lăsa să intru, intră în bucătărie fără să mai spună un

cuvânt, iar eu închid ochii.
Câmpul lui de forță s-a întors.
Probabil că este un lucru bun, să fiu sincer. Acest lucru este deja destul de greu.
Doamne ajută-mă dacă arată vreo emoție reală acum.

„Scoateți mașina în timpul săptămânii”, spune el practic.
Nu voi avea nevoie. Vinerea, te pot duce acasă în weekend.
Voi pune o mașină să te ia luni dimineața.
Dau din cap și îmi strâng mâinile în lateral.
-Mulțumiri.
Poartă un costum bleumarin cu o cămașă albă strălucitoare dedesubt.
Apoi sunt accesoriile obișnuite: o cravată gri, pantofii lui negri imaculați și ceasul lui scump.
Părul lui întunecat este modelat la perfecțiune și atunci știu că personalitatea lui controlată
este bine blocată. Este proaspăt de la un duș și după bărbierit miroase ca lucrurile din care
sunt făcute visele. Este aceeași loțiune care m-a pus în această problemă în primul rând.
La naiba, ar fi trebuit să spargă afurisita aia de sticlă în momentul în care m-a prins
că mă uitam prin dulapul de la baie. Poate m-ar fi scutit de multe dureri de inimă.
Privesc cum inima mea cade in genunchi si incepe sa implora sa se intoarca in

bratele lui.
Stop.
Îi urmărește degetul în timp ce trece pe marginea blatului din bucătărie, de parcă
și-ar fi gândit să spună altceva.
Ochii lui se ridică în sfârșit spre ai mei.
— Ne vedem mai târziu atunci.
Dau din cap, incapabil să vorbesc prin nodul din gât. Își ia servieta și iese pe ușa
din față, fără să se uite înapoi și fără să-mi ofere nicio indicație despre cum se simte.
Tristețea mă stăpânește.
Sper că te simți la fel de rău ca mine.
Julian
Mă uit la televizor pe perete, mintea mea este în ceață.

„Hei, Maeștri?”
Mă încruntă în timp ce mă scot din gânduri.
-Ce?
— Doamne, te duc la veterinar. Trebuie să fii doborât, ești atât de nenorocit”,
spune Spencer.
Suntem cu toții într-un bar luând prânzul. Mintea mea este oriunde, decât
aici, cu acești doi.
Îmi plantez un zâmbet fals pe față.
-Sunt bine.
— Deci vrei să faci asta atunci?
-Fă ce?
Spencer își pocnește fruntea și își dă ochii peste cap.
„Să rămânem în Sussex pentru nunta lui Andrew weekendul viitor”.
săptămână.
Ridic sprâncenele.
„Oh, nu am de gând să fac asta.
— Tocmai ai spus că vei veni cu noi.
-Da? Expiră puternic și îmi beau berea. Nu imi amintesc.
-Pentru că nu vrei să vii? Crezi că te vei transforma în foc
cand intri in biserica sau ceva? întreabă Seb.
„Probabil că vom face cu toții”, mormăie Spence sarcastic. Crezi că există
prostituate în iad? De exemplu, vom fi cu toții goi, să ne frecăm acolo sau ce?
„Da, drag queens care o să-ți tragă fundul”, răspunde Seb în timp ce își bea
berea.
Spencer se cutremură când se gândește la perspectiva.
— Ar fi infernal. El dă din cap pentru sine. Bănuiesc că are sens.
Mi-am pus ochiul alb. Într-adevăr. Conversațiile care

noi avem.
„Voi doi îmi insultați inteligența.
Ei fac schimb de priviri.

„Desigur că vom fi goi și nenorociți”, adaug eu,
ridicând mâna
Spencer lovește masa.
— Bine, atunci mă duc în iad.
— Atunci vei veni sau nu la nuntă? întreabă Seb.
-Nu răspund-. Urăsc nuntile, știi. Prefer să merg la o înmormântare decât la
o nuntă.
Îmi dau ochii peste cap.
„Trebuie să mergi la un șarlatan”, spune Seb. Ai niște probleme serioase.
-Nu ca tine? L-am lovit înapoi.

-Nu. El arata spre mine. Nu mai sunt căsătorită pentru că soția mea este o
târfă care și-a tras grădinarul nostru.
„Noroc, salut”, încurajează Spencer, ridicând berea. curvă dracului
Râd. Spencer o urăște pe fosta soție a lui Seb cu o pasiune arzătoare.

„Dar tu...” El clătină din cap în timp ce vorbește. Te plimbi cu inima frântă ca
un cățeluș bolnav de dragoste, tânjind după o femeie pe care o iubești, pe care o
iubesc copiii tăi și, cel mai important, care te iubește... totul pentru că ești prea laș ca
să te căsătorești cu ea.
„Nu sunt un laș”, am izbit. Doar că nu vreau să mă căsătoresc.
„Orice”, se plânge el. Vii sau nu la nuntă?
-Nu. „Îmi beau berea”. Nu ma mai enerva.
„Când îmi pot primi telefonul înapoi?” mă întreabă Willow.

Mă uit la ea, fără expresie.
„Când ai treizeci de ani.
Expiră puternic și sorbiește ciocolata caldă. Stăm pe blatul din bucătărie. Este
noaptea târziu și Samuel s-a culcat deja. Willow a stat în jurul meu de când Brielle a
plecat săptămâna trecută. E ca și cum știe că sunt un bărbat la margine.
— Ai mai vorbit cu Brell? -ea intreaba.

-Nu. Îmi beau ciocolata caldă.

„Nu a fost vina lui, tată.
dau din cap o data. Nu vreau să vorbesc despre asta cu ea.
— De ce nu mi-ai spus că ești îndrăgostit de ea? Ridic din umeri în timp ce mă
uit la tejghea.
„Trebuie să repari asta. Sună-o și roagă-i să se întoarcă.
„Will, nu este atât de simplu. As fi dorit să fie.
— Asta pentru că nu ți-a spus că sunt gay?
Ridic sprâncenele.
-Nu ești gay. Inceteaza sa mai spui asta. Eu dau din cap, exasperată. Will, dacă
ai fi fost prins săptămâna trecută într-un club de noapte obișnuit cu un copil de
optsprezece ani și mi-ai fi spus că crezi că ești interesat de el, aș fi avut aceeași reacție.
Ea se uită la mine.
„Dacă ai ieși și mi-ai spune: „Tata, sunt republican acum”, ți-aș spune că ești
prea tânăr ca să iei această decizie”. Dacă ai veni acasă și ai spune: „Tată, se întâmplă să
fiu ateu”, ți-aș spune că ești prea tânăr ca să te etichetezi.
Ea se încruntă confuză.
„Will”, oft. Nu o să-mi placă prima persoană cu care ieși.
Umerii îi cad.
„Probabil că nu o să-mi placă a doua persoană cu care ieși și nici pe a treia nu o
să-mi placă”. Poate nici măcar al patrulea.
-Tată…
-Știi de ce? -Întreb.
-De ce?
„Pentru că până găsești pe cineva care te iubește la fel de mult ca mine,
nu va fi niciodată suficient de bun.
Zâmbește blând.
„Ești unul la un milion și, prin urmare, atât de special, prea special pentru
oricine. Și într-o zi vei întâlni acea persoană și te vor iubi. Atunci mă pot relaxa în sfârșit
și vei avea binecuvântarea mea.
Îmi ia mâna în a lui și o sărută.
— Nu-mi pasă dacă acea persoană este bărbat sau femeie, Will. Lacrimile îi
umplu ochii.
„Dar îmi pasă că ai șaisprezece ani, iar acestea sunt etichete pentru adulți
pe care nu trebuie să le pui încă. De ce nu vezi cum iese? Nu mai încerca să analizezi
totul.
Zâmbește și ochii îi strălucesc sub lumini din cauza lacrimilor.
-Este bine? - oaptă.
Ea dă din cap, iar eu îmi pun brațul în jurul ei și o îmbrățișez.
-Ar trebui sa te duci la culcare. Este târziu.
Mă sărută pe obraz și începe să se îndepărteze, întorcându-se brusc.
-Tată?
Ridica privirea.
-Da?
— Brell te iubește la fel de mult ca mine, știi?
Îmi las capul în jos și expir adânc.
„E specială, tată. Nu o lăsa să plece.
Arăt spre scări și el zâmbește, întorcându-se repede și dispărând din vedere.
Nu o lăsa să plece.
Prea târziu. Deja făcut.
Brielle
-Tata e acasă! sună Sammy de la fereastră.

Fac un zâmbet și mă ridic să-mi iau geanta. Trebuie să
plec de îndată ce intru ca să nu încep să plâng și să cad în genunchi.
Au trecut două săptămâni de când am plecat.
Două săptămâni fără el.
M-am mutat în vechiul apartament al lui Emerson cu Hank și colegul lui de
cameră. Am ieșit chiar și în weekend. Mi-a fost greu și am ajuns acasă devreme, dar
hei... cel puțin am încercat.
Julian intră pe ușa din față. Ochii lui mă găsesc dincolo de cameră, iar eu mă
încruntă și îi evit pe ai mei. Nici măcar nu pot să fac contact vizual cu el fără să-mi
curgă lacrimi în ochi.
Nu ne-am spus niciun cuvânt de când am plecat. Oricum, nu ceva care să nu
fie despre copii. Privind în urmă, mă întreb dacă m-a iubit vreodată cu adevărat.
Nu pare afectat deloc... Sunt aici mor de inima zdrobită și găfesc după aer,
și pare că tocmai a ieșit dintr-o ședință de modelare a unei reviste.
El este neafectat și în control deplin.

Mintea mea a început să-mi joace jocuri. S-a întors la bordel? Prostituate de
înaltă clasă? Terapeutul lui, genul care îi suge pula fără întrebări?
Înnebunesc. Astăzi am numărat chiar și prezervativele din dulapul lui de la

baie, doar pentru a afla dacă și cât de des a făcut sex.
De ce îmi fac asta?

Trebuie să plec, dar nu pot. De îndată ce voi fi mai puternic, o voi face.
Promit ca voi.
O îmbrățișez pe Willow și o sărut pe frunte. Apoi o sărut pe Sammy
înainte să mă întorc către Julian.
-Ne vedem mâine.
El dă din cap și își strânge buzele. Parcă nici măcar nu
noi stiam
Poate nu am făcut-o niciodată.
Julian
ALINA MASTERS 1984

– 2013 Soție și
mamă iubită.
Odihnește-te în pacea Domnului.
Ploaia cade în jurul umbrelei mele în timp ce mă uit la piatra lui funerară.
Prins.
Sunt prins într-o tristețe atât de profundă încât nu știu cum să scap de ea. În
fiecare dimineață vine la mine acasă.
În fiecare noapte, mor puțin când ea pleacă.
Am recitit cuvintele gravate în fața mea.
ALINA MASTERS 1984

– 2013 Soție și
mamă iubită.
Mă aplec și șterg praful de pe numele lui. Rearanjez crinii roz pe care i-am
asezat in vaza. Îi ating fața în mica fotografie ovală, uitându-mă cum se uită înapoi la
mine, fără să clipească.
Mă dau înapoi și îmi bag mâinile în buzunarele hainei mele negre. Vin aici de
două ori pe săptămână pentru a-mi aduce omagiu unei femei care mi-a dăruit copiii.
Sotia mea.
O femeie care era bună. O femeie care merita un bărbat mai bun decât cel
cu care sa căsătorit.
Întotdeauna am dat vina pe Alina pentru tristețea mea, dar Brielle m-a
învățat că problema mea nu era Alina. Problema mea sunt eu.
Nu știu cum să iubesc o femeie și să nu-i provoc durere. Îl văd în fiecare zi.
Expresia de pe chipul lui Bree aproape m-a rupt.
Cât sunt aici, pot simți cum sângele îmi pompează prin vene. Corpul meu
lucrează, ținându-mă în viață, dar inima mea s-a oprit complet. expir puternic. Trebuie
să opresc asta.
Nu pot continua să simt că lumea e pe cale să se sfârșească.

Mă încrunc când îmi dau seama.
Trebuie să fac ceea ce mă face să mă simt mai bine. Singurul lucru pe care îl știu
funcționează.
O jumătate de oră mai târziu, ajung la biroul lui Madison, terapeutul meu.
Mereu plec de aici relaxat. Nu trebuie să vorbesc. Nu trebuie să mă gândesc.
Nu trebuie să simt. Trec prin ușile din față cu pilot automat.
— Bună ziua, domnule Smith. Hayley, recepționera, zâmbește.

Mă bucur să vă revăd, domnule. Nu a mai venit de mult.
-Asa este.
— Dori i camera dumneavoastră obi nuită, domnule? — o încruntare
fruntea mi se încruntă. Da.
— Urcă-te în pod și cineva va fi cu tine într-o clipă.
Iau liftul până la penthouse și îmi torn un whisky.
Mă uit la ferestrele din sticlă fumată care privesc spre Londra.
Aud ușa clic în spatele meu și închid ochii, regretând deja ceea ce sunt pe
cale să fac.
„Bună”, spune vocea feminină din spatele meu.
Mă întorc să o văd pe Veronica și îmi cade stomacul.
-Buna ziua.
Este blondă și poartă o rochie neagră sexy. Ea are un corp ucigaș, un corp
care m-a mulțumit de multe ori înainte.
Îmi beau whisky-ul cu o mână tremurândă, cu ochii ținându-i pe ai ei.
Îngenunchează în fața mea și începe să-mi desfac centura de siguranță.
Ea mă sărută pe coapsă.
-Iti place asta? murmură el. eu tac.
Mâna ei se întinde spre penisul meu și îl mângâie de trei ori, maxilarul meu
strâns.
Buzele lui mă ating capătul. pula mea intră
multumesc si inchid ochii dezgustat.
Văd o viziune a lui Bree. Frumoasa mea Bree.
Nu.
Mă îndepărtez de ea.
-Stop.
Ea se încruntă.
„Nici nu am început încă. Se furișează mai aproape și eu imediat fac un pas
înapoi.
-Pleacă de aici.
-Ce? Ea se încruntă.
„Am spus să pleci ”, șoptesc. Mă întorc cu spatele și mă întorc spre

închide-ți fermoarul la pantaloni.
Trebuie să plec de aici. Îmi iau portofelul și cheile, apoi fug din cameră. Apăs
pe butonul liftului de trei ori pentru a încerca să ajung acolo mai repede. Inima îmi bate
repede și îmi pierd controlul.
Cad în mașină și îmi pun capul în mâini. Lacrimile îmi umplu ochii și strig tare.
Sunt într-un loc întunecat.

Ajuta-ma.
Brielle
Stau în cafenea cu Frances. Am luat prânzul de două ori

săptămână.
Încă o ador, deși au trecut două luni de atunci

Julian și cu mine ne-am despărțit.
Mi-e dor de el în fiecare zi.
Pentru lumea exterioară, el pare în regulă, dar pot vedea din a lui
ochi că nu este.
Nu te pot ajuta. Trebuie să treci peste asta, orice ar fi.
Mama lui mi-a spus că s-a întâlnit cu un terapeut de două ori pe săptămână, și
nu de genul care se pune în genunchi. Unul pe bune. Una care sper să te ajute. Îl vreau
fericit, merită să fie fericit.
E-mailul meu este un ping.

Bree Johnson
Ocazie: conversație
Data: 30 septembrie
Ora: 7 p.m.
Cod vestimentar: Doresc să ascult
Dumnezeule, vrea să vorbim.

27
Brielle
Ridic mâna să bat la u ă, ezitând i închizând ochii.
Sunt atât de nervos încât mă simt rău. Habar n-am despre ce este azi.
Pentru că ești aici la hotelul nostru, sper că este vorba despre noi la nivel personal,
dar sunt conștient că s-ar putea să vrei să-ți spui la revedere, fără ca copiii să te audă.
Dar este joia noastră și e ora șapte, așa că am speranță.

Îmi las umerii în jos, expir și strig.
Cioc Cioc cioc.
Ușa se deschide și iată-l, îmbrăcat într-un costum bleumarin. stiu
se ridică deasupra mea, în timp ce ochii lui mari căprui sunt fixați pe ai mei.
„Bună”, spune el încet. Mulțumesc pentru vizită.
Făcu un semn spre cameră și trec pe lângă el ca să intru. Inima îmi bate ca
un nebun.
Fiind atât de aproape de el și mirosul aftershave-ului lui îi aduce în minte
atât de multe amintiri. Simt deja nodul din gât începe să se strângă.
Nu plânge.
Nu cerși.
Îmi strâng mâinile în fața mea în timp ce privirea lui ține
A mea.
-Ce mai faci? -întrebare.

Dau din cap, incapabil să vorbesc corect.
— Bine, șoptesc eu cu o voce abia auzită.
Își trece mâna prin păr, pauza creând tensiune.
„Mulțumesc că ai stat cu copiii. Ochii îi cad pe covor.
—. Ți-ar fi fost mai ușor să pleci.
„Nu i-am putut lăsa.
— Dar m-ai părăsit.
-A trebuit sa o fac.
„A fost... dificil”, admite el.

-Si pentru mine. Plâng, incapabil să mai suport, sunt pe cale să plâng. Îmi e dor de
tine.
Își strânge buzele și dă din cap, clar că se străduiește să vorbească, dar simt că are
multe de spus. Camera este grea și tăcută.
Știu că va trebui să conduc această conversație. El este clar incapabil să facă asta. Îi iau mâna
în a mea și mi-o aduc la gură.
Se uită la mine, cu ochii străluciți, durerea palpabilă.
Mi se rupe inima de tristețea ei.
„Iubito”, șoptesc eu când îl iau în brațe. Nu te uita la mine
Asa de.
Îl îmbrățișez strâns și se lipește de mine de parcă viața lui depinde de asta.
„Nu suport să fiu fără tine”, îmi șoptește el în păr.

Zâmbesc trist și îi sărut buzele. Fața lui se încrețește pe lângă
propriu.
„Oh, Julian”, șoptesc eu în timp ce mă uit la el, cuprinzându-i fața în a mea.

mână. El este atât de rănit.
„Am lucrat la lucruri și...” Vocea lui se stinge. Incerc.
"Stiu ca esti.
De ce ne fac asta?
-Nu ma deranjeaza. Eu dau din cap. Nu-mi pasă dacă nu vrei să te căsătorești cu
mine. Nu-mi pasă dacă nu am copii. Doar pe tine te vreau-
Lacrimi mari îmi curg pe obraji și nu-mi pasă.
—Nu mai pot trăi o zi fără tine, te vreau doar pe tine. Nu-mi mai pasă de alte lucruri.
Ridic sprâncenele. Îmi pare rău că am făcut
acest.
Se uită la mine în timp ce ochii lui se înnebunesc.
— Ai renunța la ceea ce vrei pentru mine?
„Aș face orice pentru tine”, spun cu un semn din cap.
„Dar să fii fericit este ceea ce mă face fericit”.
Zâmbesc blând.
„Voi fi fericit atâta timp cât voi fi cu tine și cu copiii”. nu am nevoie de nimic
plus.
Privirea lui o ține pe a mea și apoi, fără să scoată un cuvânt, îngenunchează și

mâinile lui tremurânde scot o cutie de catifea neagră.
Buzele mi se despart când lumea mi se oprește.
I se blochează respirația și se uită la mine plin de speranță.
— Brielle Johnston, vrei să te căsătorești cu mine? - Deschide cutia
dezvăluie un solitaire cu un diamant uriaș oval.
Mâinile îmi acoperă gura instantaneu.
-Vă rog? opte te el.
Ochii mei îi caută pe ai lui prea mult timp și îngenunch în fața lui.
"C-ce tocmai ai spus?" El îmi

aduce fața aproape de a lui.
„Căsătorește-te cu mine, Bree. Fața lui este plină de atâta speranță și inima mi se
topește la vederea ei.
"Dar ai spus...
-Uita ce am spus. Mâna lui prinde maxilarul meu și își apasă buzele de ale mele.
Obrajii mei sunt umezi de lacrimi. Habar n-aveam despre ce vorbea pe atunci.
Scoate inelul și, cu mâna încă tremurândă, îl alunecă peste mine.

deget.
„Răspunde-mi, iubito”, șoptește el.
Mă încruntă, confuză, încă sună șocată, până când realitatea mă ajunge în sfârșit
din urmă și zâmbesc larg.
-Da, desigur.
Se ridică, luându-mă cu el și ne sărutăm, fericiți să fim.
impreuna din nou. Ridic mâna în aer să mă uit la inelul meu.
Este uriaș, prostește de uriaș și eu chicotesc.
Se întâmplă asta cu adevărat?
-Iti place? întreabă el, neobișnuit de nesigur.
Eu dau din cap uimită.
„Acesta nu arată ca genul de inel pe care l-ar purta o dădacă”.
Zâmbește în timp ce își scoate jacheta și o aruncă pe pământ.
„Asta pentru că nu mai ești dădaca mea.
Privirea mea o ține pe a ei.
— Atunci ce sunt eu?
— Vei fi soția mea, doamnă Masters. Vei fi mama noastră
copii. Mă sărută încet. Singura femeie pe care am iubit-o vreodată.
Mi se întinde pielea de găină pe brațe și mi se simte gâtul

uscat.
Supraîncărcare emoțională.
Plâng pe buzele lui în clipa în care mă sărută.
„Pentru numele lui Dumnezeu, nu mai plânge, femeie, și dă-mi naiba”, oftă
el în gura mea.
Râd în timp ce mă duce înapoi în pat, ridicându-mi rochia de pe umeri și
desfăcându-mi sutienul.
ma opresc brusc.
„Julian, ai făcut sex când eram despărțiți?”
-Nu. Se încruntă. Dar pot confirma că acum am
tunel carpelian în încheietura mea dreaptă.
Ochii lui au o sclipire atât de duioasă.
„Cum naiba aș putea face sex cu o altă femeie dacă îți aparțin?”
O altă lacrimă curge pe fața mea și o șterge cu degetul mare.
— Îți promit, dragă, că nu vei mai vărsa o lacrimă din cauza mea.
Dau din cap, copleșită. El trage husele înapoi și mă întinde jos, alunecându-
mi chiloții pe picioare. Degetele lui înconjoară ușor sexul meu înainte să înceapă
încet să se dezbrace.
Ochii noștri sunt conectați.
Mă uit la pieptul lui lat, la abdomenul cizelat, cât de mult mi-a fost dor de el.
Se întinde lângă mine și ne acopăr cu cearșafurile. Julian mă ia în brațe. Simțirea
corpului său cald împotriva mea este familiară. E cald și tare și atât de perfect
încât abia îl suport.
„Mi-ai fost dor de tine”, șoptește el.
Ne sărutăm și ne sărutăm și pot simți cât de puternică este dragostea între

noi. Îmi dă părul de pe frunte pentru a-mi studia fața.
„Ultimele opt săptămâni au fost un iad. Mă sărută încet. În fiecare zi, când ai
plecat, ai luat o bucată din mine cu tine.
Îmi trec mâinile peste umerii lui largi și prin spatele părului lui, fără să-mi iau
niciodată ochii de la el.
„E atât de bine să fiu din nou în brațele tale”, îi spun.
Sărutul nostru devine disperat și îi simt erecția pe picioarele mele în timp ce
corpul lui se mișcă înainte, încercând să
găsește-ți eliberarea.
„Acum”, șoptesc eu, aproape disperată. Am nevoie de tine acum.
Mă sărută și apoi degetele lui găsesc acel loc între picioarele mele. El alunecă
două și eu tresar.
„Atenție”, respir.
Mă privește în timp ce îmi pompează încet corpul pentru a se pregăti
să o ia din nou.
Un val de cremă se ridică în întâmpinarea lui, iar el îmi zâmbește.
întuneric.
— Uite fata mea.
Zâmbesc și el îmi împinge picioarele înapoi, călare mă călare puțin mai sus cu
mâna lui. Apoi se ridică deasupra mea și se poziționează, împinge puțin.
„Ai,” mă înfior.
-Relaxeaza-te. Buzele lui le iau pe ale mele și se aruncă înainte.
nou.
Doamne, îmi place acest sentiment, acesta este. Sunt intins la maxim. Am uitat cât
de mare este. „Deschide, iubito. Am nevoie de tine relaxat.” Îmi împinge picioarele pe saltea
și înaintează cu pași mari, tăindu-mi corpul.
Îmi arunc capul pe spate pe pernă și în ochii ei întunecați

tine-l pe al meu.
„O dracu, da. Geme în timp ce ochii i se rotesc înapoi în cap.
Alunecă din nou și din nou și mă țin de el.

Pe măsură ce sărutul nostru devine disperat
„Te iubesc”, gemu eu.
Respirația noastră devine zdrențuită și mă pompează puternic.
„Nu mă mai părăsi niciodată”, șoptește el cu voce tare.
Eu dau din cap. Este foarte bun. Încep să mă amestec sub el. Nimeni nu poate
dracu ca Julian Masters. El este un zeu.
— Nu o voi face, promit, icnesc.

Ochii lui întunecați îi țin pe ai mei și, de parcă și-ar fi pierdut controlul și ar vrea să
mă pedepsească pentru că l-am rănit atât de profund, îmi trage picioarele în jurul cutiei
toracice.
„Atenție”, gemu eu.
Își desfășoară picioarele larg și începe să mă pompeze adânc și încet.
Brațele lui se îndreaptă și ochii lui întunecați se uită în ai mei.

Părul îi cade peste frunte, forțându-mă să-i zâmbesc.
„Mi-a fost dor de tine în mine. Am simțit că mor fără tine.
Ultima rezistență i se dărâmă și începe să mă căleze greu, luând din trupul meu
ceea ce are nevoie.
-Mișcare.
Mă lovește cu putere în timp ce își vede penisul dispărând în corpul meu.
„Vino acum”, mârâie el.
Și la fel ca sclavul meu este pentru el, mă convulsesc exact la momentul potrivit.
Julian se ține adânc, țipând în timp ce propriul orgasm îl rup.
Gâfâim și gâfâim după aer, inimile ne scapă de sub control.
Buzele noastre se întâlnesc. Sărutul este moale, tandru și blând. Bărbatul meu
frumos s-a întors în sfârșit acolo unde îi este locul.
„Te iubesc”, șoptește el în timp ce cade împotriva mea.
Îl îmbrățișez și nu pot să nu zâmbesc.
„Și eu vă iubesc, domnule Masters.
„Tata e acasă!” strigă Sammy de la fereastră.

Emoția mă invadează instantaneu. Julian a trebuit să meargă la muncă astăzi, dar
vrem să le spunem copiilor despre angajamentul nostru împreună. A trebuit să dau jos
inelul și tot.
Stau în bucătărie, cu nervii în burtă. De îndată ce intră în casă, ochii lui mă găsesc
peste bar și mă topesc.
Nu am mai văzut acea privire de la el de atât de mult timp și se simte atât de bine.
Se simte ca acasă.
Willow își face temele la blatul din bucătărie când
Sammy se grăbește să-l întâlnească.
Julian intră și își lasă servieta jos. Pare și el nervos.

Bună Will.
— Bună, murmură ea distrasă.
„M-am gândit că putem ieși la cină în seara asta”, spune el, apoi adaugă:
„Pentru a sărbători.
Willow își ridică privirea de la teme.
— Pentru a sărbători ce?
Își întinde mâna pentru ca ea să o ia. Mă îndrept spre el și el își pune brațul
în jurul meu.
„Avem câteva vești.
Willow zâmbește instantaneu, dar Sammy doar se încruntă în timp ce se uită
la noi trei.
„Eu și Brielle ne căsătorim.
Julian mă trage aproape de corpul lui și mă sărută pe frunte. Copiii ne privesc
șocați.
astept reactia ta...
Si sper.
Si sper.
Oh nu. Nu sunt ei fericiți?
-Ce? Will se încruntă.
Mi se ridică ochii spre Julian. Mă încruntă, neștiind ce să spun.
„Brielle va fi soția mea. Asta înseamnă că va fi mama ta vitregă. Ea se mută la
noi”, explică el.
Amândoi se uită unul la altul, apoi la noi și apoi unul la altul.
din nou.
În cele din urmă, Willow țipă: „Da!
El sare de pe scaun și aproape ne lovește pe tatăl lui și pe mine în timp ce noi
inconjoara cu bratele.
-Oh, Dumnezeule. Sunt atât de fericit, acesta este cel mai mult.
Râd de entuziasmul lui, iar apoi atenția mea se îndreaptă către băiatul frumos.
Fața lui Sammy cade.

-Ce este in neregula iubitule? intreb speriat.
— Nu vreau să te căsătorești cu tata.
Mă ghemuiesc în fața lui.
-De ce nu?
„Pentru că dacă el va fi într-o dispoziție proastă, vei pleca. Își flutură mâinile
mici spre el.
„Nu, nu o voi face, iubito. Îmi place tatăl tău... chiar și atunci când este într-o
dispoziție proastă.
Zâmbesc și Julian își dă ochii peste cap.
„Acela este tatăl tău. Zambesc. Și îmi place, erori și toate. eu nu
nu plec nicăieri.
Sammy zâmbește și ne privește pe amândoi, o licărire de speranță înflorind în
ochii lui mici.
-Într-adevăr?
Dau din cap.
-Într-adevăr.
Se ridică să mă sărute și îl îmbrățișează pe Julian.
— Unde e inelul tău? întreabă Julian.
O scot din buzunar și i-o dau. Mi-l alunecă pe deget în timp ce copiii privesc uimiți.
Julian mă sărută blând.

„Acum ești cu adevărat blocat cu noi trei.
Râd și îi trag pe cei trei într-o îmbrățișare de grup.
„Unde să sărbătorim?” -Întreb.
— Nu știu, dar pot să beau niște șampanie? -Salcie
întreabă el în timp ce se retrage din îmbrățișare. Este o sărbătoare.
„Cu siguranță nu”, se plânge Julian. Ai doar…
Willow o taie.
-Da Da. Am înțeles, tată. Am doar șaisprezece ani.
Copiii dorm în pat. Julian și cu mine suntem jos, în sufragerie, întinși pe canapea, cu
brațele unul în jurul celuilalt. Mi-am adus azi lucrurile esențiale pentru weekend și le-am pus
în vechea mea cameră.
„Hai să mergem la culcare”, spune Julian cu un sărut tandru pe buze.
-Bine. Zâmbesc, mă ridic și merg în camera mea. Unde te duci?
„În dormitorul meu.

Julian scutură din cap, cu privirea lui întunecată fixată asupra mea.
„Dormitorul tău este la etaj.
Timpul se oprește.
Mă ia de mână și sărută ușor partea din spate înainte de a mă conduce pe scări
într-un ritm sinuos de lent. Am ajuns în sfârșit la suita lui frumoasă și luxoasă.
Deschide-ți dressingul.
„Acesta este garderoba ta. — Mă uit înăuntru și zâmbesc pentru că este deja
limpede si goala.
Mă duce la baie și deschide dulapul din baie, cel care m-a prins
aruncând o privire la începutul întregii povești.
„Am curățat partea ta.
Zâmbesc obraznic.
— Pot să spionez aici acum, domnule Masters? glumesc.
Cine știa cu toate acele luni în urmă că această poveste se va termina așa?
Cu siguranță nu am făcut-o.
Zâmbește și stă în spatele meu, cu buzele căzându-mi cu evlavie la gât. Mă uit la
noi în oglindă. Julian se ridică deasupra mea și mă înfășoară ca pe o pătură.
ma adora Îi simt dragostea curgând prin atingerea lui.
„Poți să faci ce vrei acum, dragă. Aceasta este casa ta și noi suntem familia ta.
Zâmbesc în timp ce ochii mi se umplu de lacrimi și mă întorc spre el.

„Atunci aș vrea să mă culc și să fac dragoste cu logodnicul meu”.
Mă sărută blând.
-Nu pentru mult timp. Ridic sprâncenele. Ai șase săptămâni să organizezi nunta.
Mă încrunt când buzele ni se întâlnesc.

"Nu am timp suficient!"
— Să nu crezi că o să mai aștept, te vreau ca soție.
28
Julian
ALINA MASTERS 1984 –

2013 Soție și mamă
iubită.
Stau la mormântul soției mele pentru ultima oară.

Spencer și Sebastian sunt lângă mine și suntem îmbrăcați în smoking.
Este ziua nunții mele.

Vina pe care o simt este grea. După azi, Alina nu va mai fi soția mea.
Brielle va fi.
Mă aplec și șterg praful de pe numele lui. Rearanjez crinii roz pe care tocmai i-am
pus în vază. Îi ating fața în mica fotografie ovală în timp ce mă privește fără să clipească.
Fac un pas înapoi, îmi bag mâinile în buzunarele costumului și

Mă uit.
"Ești gata de plecare?" întreabă Spencer.

— Da, murmur eu, distrasă. Dă-mi un minut, vrei?
Amândoi se întorc și se întorc spre mașină, lăsându-mă și eu înghit nodul din gât
în timp ce mă uit la piatra funerară.
„Azi mă căsătoresc, Alina”, șoptesc printre lacrimi.
„Îmi pare rău că nu ți-ai putut găsi adevărata iubire.
Ridic privirea pentru a privi mormintele din jur.
„Îmi pare rău că nu te-am putut iubi așa cum meritai să fii iubită.”
-Imi inchid ochii-. De ani de zile m-am bătut din cauza asta. Ai meritat mult mai mult decât
mine, mai mult decât am fost, acel om nu mai există.
Mă uit înapoi la piatra funerară.

„Am fost atât de supărată pe tine că te-ai ucis. Pentru lăsarea copiilor.
Zambesc.
-Ele sunt frumoase. Ar trebui să vezi cât de mult prosperă. Ai fi atât de

mândru de tinerii în care au devenit.
Îmi las bărbia la piept și mă încruntă.
„Am văzut un terapeut care m-a ajutat să văd eroarea căilor mele în toate
acestea. Nu a fost niciodată vina ta.
Trec ca și cum ar fi suferit de dureri fizice în timp ce împing cuvintele pe
lângă buze.
— Nu mai pot trăi în întuneric, Alina, îi șoptesc. Ea este lumina mea, iubirea
mea, sufletul meu pereche. Numele ei este Brielle și am știut din momentul în care
am cunoscut-o că ea este cea potrivită. Ai vrea, știu că ai face-o. Și îi iubește pe copii
de parcă ar fi ai lui.
Îmi strâng maxilarul.
— Dar ei sunt copiii tăi, tu ești mama lor. Vei fi mereu mama lui.
Inspir în timp ce mă uit la fotografia lui. Se uită înapoi la mine fără nicio
emoție, doar... exact așa cum a făcut-o întotdeauna.
„Le e dor de tine.
Lacrimile îmi umplu din nou ochii.
„O să-i aduc să te vadă în curând, dar încă nu am fost suficient de puternic
să o fac. — Ating pământul cu pantoful meu.
Îmi pare rău pentru atâtea lucruri pe care nu le-am făcut pentru a-i onora memoria.
„Îți mulțumesc că mi-ai dat copiii mei. Îmi strâng fața de durere și înghit în
sec, simțind înțepătura în gât.
Mă întorc să-i văd pe Seb și Spence rezemați de mașina mea care mă așteaptă.
Și știu că trebuie, trebuie să-mi iau rămas bun de la soția mea pentru
ultima data. Mâine va fi mama copiilor, Brielle va fi soția mea.
Mă aplec și îmi trec degetul peste imaginea ei, apoi sărut piatra rece și tare.
„La revedere, Alina. Odihnește-te în pace, îngerule.
Brielle
Julian se leagăna înainte pe degetele de la picioare în așteptare și eu zâmbesc.

Ne ținem de mână, unul față în față, în timp ce ministrul ne citește jurămintele de
nuntă. Abia așteaptă să se încheie această ceremonie și ochii îi dansează de răutate.
Cine știa că Julian Masters va fi atât de încântat să se căsătorească?
Știu că cu siguranță nu mă așteptam.

Îmi aruncă un zâmbet lent, sexy, promițându-mi lucruri carnale și mă
înroșesc... știu privirea aceea. Pentru numele lui Dumnezeu, Julian, nu te uita așa la
mine în casa lui Dumnezeu.
Willow și Emerson sunt alături de mine și Sebastian, Spencer și Samuel sunt
alături de ei, suntem în fața familiei și prietenilor noștri uniți, iar biserica este plină
de dragoste.
Aceasta este o zi fericită pentru toată lumea.
„Da”, zâmbește Julian în timp ce-mi alunecă verigheta de aur pe degetul meu.
Se legănă din nou pe degetele de la picioare ca și cum ar fi fericit cu el însuși

și eu râd.
„După puterile care îmi sunt conferite, acum vă declar soț și
femeie. Poți să-ți săruți prietena. Preotul zâmbește.
Cu încetinitorul, Julian îmi ridică vălul și îl îndoiește. Asta este tot,
întreaga noastră poveste ajunge la un punct culminant frumos, aici și acum.
Ochii mi se umplu de lacrimi de cât de intim este acest moment.
Cu ochii ei frumoși, căprui, ațintiți pe ai mei, ea se aplecă încet, îmi cuprinde
fața în mâini și mă sărută cu tandrețe.
Este cel mai perfect sărut pe care mi l-a dat vreodată și picioarele mele se ridică de
pe pământ.
„Te iubesc”, șoptește el.
Râd de buzele lui și mulțimea râde și urale.

Mă întorc și o văd pe mama stând în primul rând. E atât de fericită și
zâmbește cu mâna peste inimă, iar eu îi zâmbesc înapoi printre lacrimi. Ea îmi spunea
tot timpul că dragostea vieții mele mă așteaptă undeva.
Și avea dreptate. El
mă aștepta.
Epilog
optsprezece luni mai târziu
-Aici.
Julian mă conduce prin mulțime, spre terasă. Suntem la o nuntă cu Sebastian
și Spencer și sunt însărcinată în treizeci și șase de săptămâni cu primul nostru copil.
Cina și discursurile s-au încheiat și dansul a început. Port o rochie de seara gri, fara
bretele, cu tocuri argintii. Părul meu lung și întunecat este slăbit și în bucle vechi în
stil Hollywood. Machiajul meu este natural, ca întotdeauna.
Din fericire, am un soț care este încântat de toată sarcina. Nu m-am simțit niciodată
mai sexy.
Nu mă pot sătura de mine.
Aceasta este o nuntă de înaltă societate, toți cei care sunt cineva sunt aici.
Iubitul este un prieten de școală din copilărie al lui Julian, la fel ca și băieții.
Viața este bună, mai bună decât bună. Willow și Sammy se descurcă grozav.
Sunt foarte încântați să sosească copilul nostru. Și Julian mă adoră din cap până în
picioare.
— Vrei ceva de băut, dragă? întreabă el, cu mâna căzând
automat la stomacul meu. Ochii lui caută pe ai mei. Tu esti bine?
fac ochii mari.
„Sunt bine, Julián. Nu te mai îngrijora.
Nu a vrut să vină în seara asta pentru că a crezut că ar fi prea mult
pentru mine. Practic, nu mai poate vorbi cu mine fără să-mi aibă mâna pe burtă.
— Pot să beau o limonadă, te rog? -Întreb.
-Desigur. El arătă spre cei doi prieteni ai săi în timp ce pleacă. Nu o lăsa în
pace nici un minut.
-Da Da. Spence își dă ochii peste cap și își îndreaptă atenția către mine în
timp ce Julian trece.
„Doamne, Bree, trebuie să te sătura de el. Este ca o erupție cutanată.
Râd.
„Este foarte îngrijorat.
Spencer și Sebastian s-au dovedit a fi prieteni speciali. M-au primit cu brațele

deschise și grupul lor de trei bărbați de o viață a devenit o bandă de trei bărbați și o
femeie. Râdem și glumim tot timpul și mă simt în largul meu cu ei doi.
Petrecem mult împreună și ei petrec mult timp în casa noastră cu noi.

Cred că sunt atât de încântați că Julian este în sfârșit fericit, sarcina mea acum este
specială pentru noi trei. Sau ar putea fi doar faptul că acum toți au patruzeci de ani și
acesta este primul copil în care au avut o prietenie cu mama.
Oricum, acum am trei bărbați grijulii în jurul meu.
Julian reapare în mulțime cu paharul meu de limonada.

Mi-l întinde.
„Iată, iubito. „Îi arunc un sărut în timp ce îl iau”.
Spencer se încruntă și se uită prin cameră.
— Cine este acela, în numele lui Dumnezeu? gâfâie el.
Ochii noștri se îndreaptă spre locul în care privește el. Vedem o femeie blondă
frumoasă într-o rochie roz. Ea își aruncă capul pe spate în timp ce râde. Părul ei blond
natural îi cade în cascadă pe spate și are cele mai frumoase gropițe pe care le-am văzut
vreodată. Ea este absolut uluitoare.
„Aceasta este Lady Charlotte”, îi spune Julian.

"Doamnă?" Ridic sprâncenele. Ai un titlu?
— Tatăl lui este contele de Nottingham.
-Într-adevăr? șoptește Spencer, fascinat.
„Nu te obosi să-i acorzi atenția. E cu adevărat în afara ligii tale, băiete. Julian bea
o gură de bere. Sângele lui este prea albastru, chiar și pentru tine.
Spencer zâmbește și își ridică sprâncenele către Seb, acceptând pe deplin

provocare tăcută.
Julian mă sărută pe buze și își pune mâinile în jurul taliei mele.
— Haide, doamnă Masters.

îi zâmbesc.
-Este bine.
— De ce vrei să pleci? îl întrerupe Spence. stai aici cu
ne.
„Pentru că perspectiva de a o lua acasă pe frumoasa mea soție și de a-i face lucruri
nespuse corpului ei este mult mai atrăgătoare decât să stau aici cu voi doi”, spune Julian
categoric. Ochii lui sexy îi țin pe ai mei și simt un fâlfâit de emoție în inima mea.
O apuc de obraz și o sărut rapid.

— Al naibii de om norocos. Spencer se încruntă, ținându-și ochii pe Lady Charlotte.
Am nevoie să-mi oferi o parte din sexul ăsta gravidă despre care tot vorbești, Maeștri.
- Vom vedea. Julian zâmbește pe buzele mele. vei avea nevoie de unul
femeie să se uite mai departe, Spence.
Spencer își strânge buzele în timp ce se uită la frumoasa femeie din
rochie roz.
„Îmi plac provocările. Poate că Lady Charlotte va muri din cauza sarcinii în seara
asta.
Râd și Julian își dă ochii peste cap.
„Sau pur și simplu va muri că s-a îndepărtat de tine”, murmură Seb,
luând o înghițitură rapidă din berea lui.
Spencer zâmbește răutăcios.
— Pun pariu cu două sute de lire, Seb, că am o întâlnire cu ea la ora asta săptămâna
viitoare.
Julian râde și îi strânge mâna.
-Dubla. Patru sute. Nu ai nicio șansă cu ea.
"Acceptați?" Seb zâmbește, strângând mâna lui Spencer.
-Sunt de acord. Ochii lui Spencer dansează de bucurie.
Spencer mă sărută pe obraz, mâinile ei căzând pe burta mea.
-Pa draga. Bucură-te de lucrurile tale de nespus. Ochii lui ațintiți pe Lady Charlotte,
el dispare pe hol, îndreptându-se direct în direcția ei.
Îl sărut pe Seb și el mă freacă pe stomac.

— La revedere, gospodină. -Zambesc. M-am îndrăgostit foarte mult de acest om.
„Ne vedem, Sab.

Julian îi strânge mâna, apoi mă conduce afară pe u ă.
-E timpul să pleci.
Părăsim centrul de evenimente și ne îndreptăm spre Porsche-ul lui Julian.
Are unul nou acum. Este bleumarin și bineînțeles că este cel mai recent model.
Îmi deschide ușa și mă ajută să intru.

Întotdeauna un domn.
Iese pe drum și ochii lui se așează asupra mea de parcă ar aștepta ceva.
- Condu-l ca și cum l-ai furat. -Zambesc.

Nu arată nicio emoție, pornește și atinge viteza maximă în cinci secunde.
Râd în hohote în timp ce staticul mă aruncă pe spate pe scaun.
Îmi place adrenalina pe care mi-o dă.

De fiecare dată când face asta, îmi amintesc prima dată când l-am întâlnit pe Julian,
bărbatul obraznic pe care îl iubesc.
O oră mai târziu
Julian șuieră încet: „Așa e, iubito”, murmură el pe gâtul meu.

Sunt de partea mea. Julian este înghesuit în spatele meu și are piciorul meu
sprijinit de antebraț. Membrul lui gros alunecă și iese din al meu. Mâna lui se sprijină
protector pe stomacul meu mare, iar buzele lui se rătăcesc de la maxilarul meu la
gura mea.
Sexul cu el chiar acum este moale și tandru, iar expresia de pe chipul lui în
timp ce încearcă să evite să fie dur este neprețuită.
Se pare că îl doare, stând undeva între extaz și iad. oldurile lui încep să se
accelereze i mă ine în pozi ie.
Îi simt căldura penisului și închid ochii, lăsând plăcerea să preia.
„Oh, da”, geme el pe gâtul meu. Asta e.

Corpul meu începe să tremure și el mă apucă strâns.
„Nu veni încă, iubito”, roagă el. Vă rog.
Când sunt însărcinată, corpul meu se contractă atât de tare încât corpul ei
atinge punctul culminant instantaneu. Nu are control. Nici unul. Pentru prima dată
în istorie, el nu are absolut niciun control.
Poate de aceea este atât de obsedat de sex în timpul sarcinii.
Împingerile lui devin mai adânci și mai rapide, iar eu închid ochii pentru a
încerca să-l țin departe. Sanii imi sar in timp ce el ma tine strans. Se simte prea bine.
Îmi arunc capul pe spate pe umărul lui și strig în timp ce corpul meu se
cutremură, contractându-se puternic. Julian se aruncă înainte și intră adânc în corpul
meu.
uieră în timp ce alunecă încet înăuntru i afară
să continue să se golească, buzele lui asigurându-se că le găsesc pe ale mele.
„Te iubesc”, respiră el pe gura mea deschisă.
Îmi trec mâna peste dâra de miriște care îi acoperă bărbia.
-Si eu te iubesc.
Trei ani mai tarziu
ALINA MASTERS 1984

– 2013 Soție și
mamă iubită.
Sunt în fundul mormântului cu Henry pe șold. Acum sunt însărcinată în șase

luni cu al doilea copil.
Willow are brațul legat de al meu, în timp ce Sammy își ajută tatăl. Mă uit
cum Julian se aplecă, îi șterge de praf numele și rearanjează crinii roz pe care Sammy
tocmai i-a pus în vază. El îi atinge fața în mica fotografie ovală și ea se uită la noi toți.
Se îndepărtează și își bagă mâinile în buzunarele costumului, privind-o.
Lucrurile s-au schimbat. Avem acum fotografii cu Alina în casă și îi încurajez

pe copii să vorbească despre ea deschis și sincer. Willow a fost supus terapiei durerii,
împreună cu Julian. Sammy nu pare să aibă nevoie de el. Eram prea tânăr ca să mă fi
simțit vreodată
conexiune sau pierdere. Acum sunt mama lui, iar uneori el greșește și îmi spune mamă
când suntem singuri.
Sammy mă ia de mână și îmi zâmbește. El este lumina vieții mele.
Venim des la cimitir cu copiii și știu că și Julián mai vine uneori singur. Nu a
uitat niciodată de Alina. Știu că spui că nu ai iubit-o niciodată, dar la un anumit nivel ai
făcut-o. Ea i-a făcut cele mai mari cadouri ale ei și el va fi veșnic recunoscător că a trecut
prin acele sarcini.
Henry se străduiește să se elibereze din brațele mele, așa că l-am lăsat jos și
Îl privesc când traversează cimitirul.
„Henry”, strigă Julian. Întoarce-te aici, te rog.

-Nu! țipă Henry în timp ce aleargă cât de repede poate în cealaltă direcție.
Ochii lui Julian îi întâlnesc pe ai mei și eu râd. Acest copil va fi moartea lui.
Henry este la fel de sălbatic pe cât arată.

„Nu mă face să te caut”, spune Julian. Henry continuă să alerge, țipând de râs.
Eu și Willow râdem în timp ce Julian scutură din cap și merge după el. Privim
cum Julian îl ia pe Henry pe fugă, certându-l în timp ce se străduiește să se elibereze.
„N-am crezut niciodată că va veni ziua când voi fi fata bună”, zâmbește Willow.
Îi sărut tâmpla și îmi pun brațul în jurul ei.

— Draga mea, băiatul acela l-ar face pe diavol să pară bine crescut.
Doi ani mai tarziu

Julian stă întins pe canapea și se uită la televizor, cu un bebeluș de patru luni
doarme pe piept. Acum avem cinci copii.
Willow are douăzeci și unu de ani și înflorește. Lucrează pentru Masters Group, precum
și studiază afaceri și comerț la universitate. El are
am întâlnit cu câteva fete, dar, desigur, nici una nu este suficient de bună pentru Julian.
Ea a sugerat de câteva ori că se poate muta... dar nu o las încă. O vreau în preajmă încă
câțiva ani.
Julian a cedat în sfârșit plângerilor mele și îi construim un apartament deasupra garajului.
Așa o pot ține aproape pentru totdeauna.
Sammy are treisprezece ani și este încă lumina vieții mele, deși a înnebunit
complet de fete. Julian se transformă din când în când în Hulk, aruncându-și consola de
jocuri video la gunoi pentru că s-a ocupat prea mult de asta, dar eu și Sammy îl scoatem
pe furiș când se duce la muncă a doua zi.
Henry are cinci ani, iar Doamne, acest copil a fost trimis pe Pământ să ne testeze.
E prost, ca mine, dar puternic ca Julian. El este imaginea scuipătoare a tatălui său, și chiar
și încălțarea pantofilor se poate termina cu argumente precum cel de-al treilea război
mondial. Lucrurile trebuie făcute în felul lui și numai în felul lui. Julian are întâlnirile lor de
cel puțin două ori pe zi. Aaron, copilul nostru înger, are doi ani. El doarme sus și este
imaginea absolută a lui Sammy. Atât în natură, cât și în aparență.
Are părul închis la culoare, un zâmbet larg și își dorește mereu ca toată lumea să fie
fericit.
Și apoi avem copilul Alexander. Un alt băiat. Unul destul de exigent, care vrea să-
l ținem în brațe tot timpul. E ciudat că lui Julian nu-l place.
Lumea exterioară îl cunoaște pe Julian drept judecătorul irascibil și serios.

Dar eu și copiii știm că aceasta nu este altceva decât o mască. Este
un tată și un soț frumos care ne adoră și ne răsfăță pe toți.
El este lipiciul care ne ține familia unită. Si
noi iubim.

Bree Johnson
Ocazie: Inspecție de situație
Data: joi
Ora: 7 p.m.
Cod vestimentar: Bondage
Zâmbesc și bat la ușa camerei de hotel. Încă primesc invitațiile mele pentru joi
seara în fiecare săptămână. Julian nu este dispus să renunțe la acea parte a lui.
Când suntem aici, nu suntem mamă și tată cu responsabilități. El este Mr. Masters
și eu sunt curva lui și îmi place.
Mă face să mă simt atât de viu în această cameră.

Ușa este deschisă și el stă în fața mea. Costum bleumarin, păr pregătit pentru
acțiune și dominație care curg din fiecare por.
Ochii lui întunecați îi țin pe ai mei și limba lui alunecă peste ea

buza inferioară devreme. Stomacul încă mai flutură de fiecare dată.
Este atât de perfect.
Port lenjerie din piele și o haină supradimensionată. Port cizme de piele neagră
până la coapse și părul meu este tras pe spate într-o coadă de cal înaltă.
Buzele mele roșii aprinse termină întregul look. Chiar îmi iau jocul de rol foarte în serios
zilele acestea. Știu cât de mult înseamnă pentru amândoi.
-Înainte. Fă un semn să intre în cameră și trec pe lângă el.

Eu intru. Observ instantaneu biciul și uleiul pentru bebeluși de pe noptieră.
O emoție mă străbate.
— Unde vrei, domnule? Întreb în timp ce îmi scot geaca, privirile ni se întâlnesc.
Își descheie pantalonii de la costum.

-În genunchi.
Vă mulțumesc foarte mult pentru lectură și pentru sprijinul dumneavoastră continuu.
Am cei mai buni cititori din lume!
Pentru a accesa scene suplimentare din cărțile care vă plac și oferite

oferte speciale, accesați linkul de mai jos și înscrieți-vă la newsletter-ul meu.
T. L. Swan Autor
Citiți mai departe pentru un fragment din viitoarea mea carte,

Mr. Spencer.
În curând , domnule
Spencer
Capitolul 1
Charlotte
Aceiași oameni falși. Aceeași mulțime stupidă. La fel
bărbați neinteresanți pe care i-am cunoscut toată viața.
-Nu e ca asta? spune o voce. Ce?
Ridic privirea pentru a mă concentra asupra bărbatului din fața mea.
Pentru viața mea, nu-mi amintesc numele lui, deși sunt destul de sigur că ar trebui să
știu. Întotdeauna face tot posibilul să mă impresioneze de fiecare dată când dau peste
el la unul dintre aceste evenimente de familie.
Ceea ce este adesea.
„Îmi pare rău, nu te-am auzit. Ce ai spus?
„Am spus că este grozav să te cunosc mai bine. Zâmbește și încearcă să-l activeze pe al lui
farmec.
Zâmbesc stânjenit.
-Da, ar fi bine. Ochii mei rătăcesc în sus și în jos pe el. E destul de ușor pentru
ochi, cred. Înalt, întunecat, chipeș și are toți factorii care ar trebui să mă entuziasmeze...
dar nu are.
Sunt atât de plictisit, de parcă aș fi o oprire ciudată la periferie, uitându-mă la
toți oamenii frumoși din jurul meu. Și știu că nu ar trebui să mă simt așa, pentru că,
conform societății, sunt unul dintre acei oameni frumoși.
„Și apoi m-am dus la Harvard să studiez dreptul și am absolvit cu onoruri,
bineînțeles”, continuă el cu voce înăbușită.
Nimic din toate astea nu mă interesează.
Zâmbesc la semnal și mă uit prin cameră, făcând orice pentru a scăpa de

această conversație plictisitoare. Expiră greu în timp ce mintea mea rătăcește. Recepția
de nuntă este frumoasă, direct dintr-o carte de povești. Este într-un loc exotic, sunt lumini
plin de culoare peste tot, o mulțime de modă minunată de admirat și orice ar fi aici.
De ce nu sunt interesat de acest tip? Nimeni nu mai știe și nu am idee ce e

cu mine.
Deschid ochii la prietenul meu care stă peste culoar, cerând ajutor în
tăcere. Din fericire, ea ia indiciu și se apropie imediat.
— Charlotte. Zâmbește în timp ce mă sărută pe obraji. Te-am căutat peste

tot.
Își întoarce zâmbetul către bietul om din fața mea.
— Pot să-l fur o clipă, te rog?
Fața îi cade și își strânge buzele, dând din cap fără tragere de inimă.
-Desigur.
Îi fac un mic semn de rămas-bun și îmi unesc brațul de al lui.
Prietenul meu. Intrăm pe hol.
— Mulțumesc pentru asta, murmur eu încet.
„Într-una din aceste zile nu te voi salva. Era foarte drăguț. spune ea în timp
ce ia două pahare de șampanie dintr-o tavă care trece. Zâmbesc și îmi iau paharul
de la el, iar apoi nu ne mai vedem bărbatul de care am fugit.
Lara este una dintre cele mai apropiate prietene ale mele. Părinții noștri
sunt cei mai buni prieteni încă din copilărie, așa că ne-am moștenit unul pe
altul în mod implicit. Ea este ca o soră pentru mine. Familiile noastre se
amestecă în aceleași cercuri sociale și suntem împreună în multe activități. Nu
pot să o văd atât de mult pe cât mi-aș dori, deoarece locuiește în Cambridge acum.
Apoi o avem pe Elizabeth, cealaltă prietenă a noastră. Elizabeth este
complet opusul nostru. Ne-am întâlnit la școala la care a urmat-o cu bursă. Părinții
ei nu au bani, dar băiete, Elizabeth știe să se distreze fără ei. Este sălbatică, fără
rușine și a crescut fără restricțiile sociale pe care Lara și cu mine le avem. Se poate
întâlni cu cine vrea, nimeni nu urmărește banii ei și nimeni nu o judecă. Sincer să
fiu, nu sunt sigur că cineva ne va judeca nici pe Lara, nici pe mine, dar părinții noștri
sunt bărbați foarte bogați, iar cu acest privilegiu vine și responsabilitatea de a
susține numele de familie și reputația. Atât Lara, cât și cu mine ne-am da brațele
drepte pentru a trăi viața pe care o are Elizabeth.
Elizabeth, sau Beth, cum o numim noi, locuiește la Londra și este

îndrăgostită de ideea de a fi îndrăgostită. Deși se pare că
nu poate găsi omul potrivit, se distrează prea mult căutând.
Eu, totuși... Ei bine, nu m-a interesat niciodată dragostea. După ce mama

mea a murit pe neașteptate într-un accident de mașină, când aveam optsprezece
ani, m-a cuprins durerea. Tatăl meu și cei doi frați mă sufocă în numele protecției.
Am fost la școală, am stat cu fetele mele și m-am regrupat pentru câțiva ani. Cumva,
timpul a scăpat atât de repede, iar acum iată-mă la bătrânețea de douăzeci și patru
de ani și aproape că nu am avut nicio experiență cu bărbații.
„Oh, e drăguț”, șoptește Lara, ridicând paharul la buze.
Mă uit peste și văd un bărbat înalt cu părul negru stând în colț.

— Nu te întâlnești cu cineva? o intreb pe Laura.
„Este minunat pentru tine, vreau să spun. Cineva de aici trebuie să
urmărească oamenii în numele tău.
— Sigur te interesează cineva aici?
Mă uit în jurul camerei care este plină de discuții, apoi spre ringul de dans
care este plin.
— Nu chiar, oft.
Lara inițiază o conversație cu o femeie de lângă noi, în mod efectiv,
respingându-mă, iar eu mă uit în jur în sala de bal degradată. Ridic privirea spre
tavan și spre frumoasele candelabre de cristal.
Iubesc candelabrele. De fapt, îmi plac tavanele în general. Dacă un loc are
un tavan frumos, am terminat. În timp ce Lara continuă să vorbească cu doamna de
lângă ea, mă uit prin mulțime, apoi îngheț instantaneu. La etaj este un bărbat.
Vorbește cu alți doi bărbați și cu o femeie foarte însărcinată. Poartă un costum
bleumarin care i se potrivește perfect și o cămașă albă.
Îl privesc pentru o clipă în timp ce râde liber și îmi zâmbește. Pare distractiv.
Diabolic de frumos și clar mai în vârstă decât mine, are părul blond puțin mai lung
în vârf. Falca lui este pătrată, iar obrajii îi sunt căptușiți cu gropițe.
Mă întreb cine este.

Mă tot uit în jur, dar ochii mei continuă să se întoarcă spre el. El spune o
poveste și este plin de spirit, își folosește mâinile pentru a-și îmbunătăți povestea, iar
cei trei oameni cu care se află râd în hohote.
Un bărbat trece pe lângă el, îl mângâie pe spate și spune ceva, apoi toți râd din nou.
Iau o înghițitură de șampanie, pierdut în gânduri.
hmm.
Mă uit la ușă și apoi mă uit la ceas. E aproape unsprezece noaptea, tot nu
pot pleca acasă, e prea devreme. Sincer, aș prefera să mi se tragă dinții decât să
particip la aceste evenimente.
Ochii mei trec înapoi la bărbatul interesant, doar că de data asta văd că se
uită în jos în direcția mea. Îmi feresc privirea vinovat. Nu vreau să știe că l-am
observat. Iau o înghițitură de șampanie și mă uit înapoi la mulțime, prefăcându-mă
că sunt ocupată.
Lara își încheie conversația și în cele din urmă se întoarce către mine.
-Cine este omul de acolo? -Întreb.
Se încruntă în timp ce privește în jur.
-Care?
„Tipul de la etaj. Mă uit peste și văd că încă se uită în jos. Nu te uita acum
pentru că se uită direct la noi.
-Unde?
— E sus și vorbește cu femeia însărcinată.
-Oh. El zâmbește zâmbetul lui mascat. Acesta este Julian Masters.
El este judecător. Al naibii de specimen, nu? A rămas văduvă o dată.
Ridic privirea la timp pentru a vedea un bărbat care își pune mâna pe burta
gravidei înainte de a o săruta pe obraz în timp ce ea îi zâmbește cu dragoste.
„Aceasta trebuie să fie noua lui soție”, murmură Lara, încruntându-se.

buze în dezgust. cățea norocoasă
„Nu vorbesc despre acel tip. Mă refer la cea blondă”, mă lamuresc.
Ea ridică privirea și fața îi cade. — Oh. Asta
e...” Ea își îngustă ochii și se gândește o clipă.
—. Da, acesta este domnul Spencer, nici măcar să nu te obosi să te uiți la el.
-De ce nu? Ridic sprâncenele.
„Este cel mai eligibil burlac din Londra. Un libertin hidos. Ea ridică o
sprânceană. Din câte aud, e încărcat și nu vreau să spun portofelul lui este încărcat.
Am ochii mari.
-Oh. Îmi mușc buza de jos când ochii mei îl întâlnesc.

nou în mulțime. De unde stii ca?
„Pagina a doua din paginile de bârfă și el este pe vârful limbii oricărei femei
din Londra. Adică la propriu. Își leagă brațul cu al meu. Este un fel de om care se uită
la sine, dar nu se atinge. Nici nu te gândi la asta.
„Desigur”, răspund eu, distrasă. nu aș face-o.

„Probabil că se întâlnește cu zece femei chiar acum. Se întâlnește cu tipuri
de femei cu putere. Directori generali, creatori de modă, modele, femei așa.
„Oh, eu...” ridic din umeri. E foarte frumos, asta e

singurul motiv pentru care am intrebat. Nu sunt interesat de el sau altceva.
„Bine, pentru că este un spectator îmbrăcat într-un costum sexy. Inspiră
puternic în timp ce îl bea vizual. Dar cu siguranță este al naibii de delicios, nu-i așa?
Mă uit din nou în direcția lui și zâmbesc. De ce toți bărbații sexy sunt
întotdeauna femeie?
-Da. Oft în timp ce îmi scurg paharul. Asigurarea este.
— Să ne întoarcem și să vorbim cu tipul ăla drăguț. Bietul te urmărește de
luni de zile.
Mă uit înapoi la băiat și tresar.
„Să nu o facem. Mai iau un pahar de șampanie de la a
tava de trecere. Oricum, cum naiba îl cheamă?
spencer
— Vrei o băutură, dragă? întreabă el în timp ce-și lasă mâna jos
pe burtica ei de gravidă. Tu esti bine?
Întreabă el încet, crezând că nu-l putem auzi.
Bree își deschide ochii către cel mai bun prieten al meu.
„Sunt bine, Julián. Puteți înceta să vă faceți griji.

Eu și Sebastian facem schimb de priviri, dând ochii peste cap. Doamne, ce a
făcut cu cel mai bun prieten al meu și cine este acest impostor care este în locul lui?
— O să iau o limonadă, te rog. Bree zâmbește.

„Nu o lăsa în pace nici un minut. Julian ne arată spre Seb și
eu înainte de a merge prin mulțime.
-Da Da. Doamne, Bree, trebuie să te sătura de el. Este ca o erupție cutanată.
Bree râde.
„Este foarte îngrijorat.
Zâmbesc femeii minunate din fața mea. Ea a transformat lumea celui mai
bun prieten al meu, Julian Masters, și o ador pentru asta. Julian reapare în mulțime
cu băuturi, iar eu mă uit în jos și văd o femeie într-o rochie roz. Nu am mai văzut-o
până acum.
-Cine este ea? întreb în timp ce studiez specimenul perfect.
„Aceasta este Lady Charlotte”, spune Julian.

"Doamnă?" Ridic sprâncenele. Ai un titlu?
— Tatăl lui este contele de Nottingham.
-Într-adevăr? răspund, fascinat.
„Nu te obosi să-i acorzi atenția. E cu adevărat în afara ligii tale, băiete. Julian
bea o gură de bere. Sângele lui este prea albastru, chiar și pentru tine.
Mă uit la frumoasa creatură care vorbește și râde cu prietena ei.

„Să mergem după băuturile astea, doamnă Masters”, îi spune Julian soției
sale.
-Este bine. Ea zambeste.
Mă uit la prietenii mei, enervat.
— De ce vrei să pleci? Rămâi aici cu noi.
„Pentru că perspectiva de a o lua acasă pe frumoasa mea soție și de a-i face
lucruri de nespus corpului ei este mult mai atrăgătoare decât să stau aici cu tine.
îi zâmbesc lui Masters.

— Al naibii de om norocos. Ochii mei se întorc la Lady Charlotte. Trebuie să-
mi iau ceva din sexul ăsta gravidă despre care tot vorbești, Maeștri.
„Vei avea nevoie de o femeie dispusă pentru asta, Spence”, răspunde el.
Ochii îmi cad înapoi la femeia în rochie roz.
„Îmi plac provocările. Poate pentru Lady Charlotte va muri

însărcinată în seara asta”, răspund eu.
Julian își dă ochii peste cap.
„Sau doar să mor de gând să scape de tine”, murmură Sebastian.
Mă uit la prietenul meu drag.
— Pun pariu cu două sute de lire că am o întâlnire cu ea la ora asta
săptămâna viitoare.
-Dubla. Patru sute, se repetă Masters. Nu ai pe nimeni
sansa cu ea.
-În acord. -Zambesc. Mâinile îmi cad pe burta lui Bree și o sărut ușor pe
obraz. Pa draga. Bucură-te de lucrurile tale de nespus.
Mă întorc și mă apropii de femeia în roz.

— Spencers! Aud o femeie strigând din spatele meu. Mă întorc și văd o
brunetă într-o rochie neagră strâmtă. Sigur, este foarte atrăgătoare, dar Lady
Charlotte nu are nimic la ea.
Ea își întinde mâna spre a mea.
-Sunt frumos. Ea ezită. Ne-am întâlnit anul trecut la o petrecere de Crăciun.
Fac un zâmbet în timp ce încerc să-mi amintesc de această femeie. Nu, nu

am nimic.
„Da, îmi amintesc”, mint. Cum ai fost?
Zâmbește instantaneu.
„Bine, deși am o problemă.

"Cu ce vă pot ajuta?" Ridic sprâncenele.
„Se pare că instalațiile sanitare din camera mea au o problemă.
-Într-adevăr? -Zambesc. Sunt camere de hotel în acest complex și evident ea
stă aici.
-Într-adevăr. Mă întrebam dacă poți să vii să arunci o privire după ce nunta
s-a terminat.
Râd. Wow. Acesta este cel mai vechi truc din carte.
„Sunt foarte bun la desfundarea țevilor”, glumesc.
„Îmi imaginez că ești. Ea râde la semnal și îmi dă o cheie. Camera doi opt doi.
Îi zâmbesc și îmi pun cheia în buzunar.

— Dacă mă scuzați, trebuie să văd pe cineva.
-Bine. Ne vedem mai tarziu. -Zâmbet.

Travers ringul de dans cu ochii lipiți de femeia în rochie roz. Este minionă și
curbată, cu cea mai perfectă față pe care am văzut-o vreodată. Acum vorbește cu doi
bărbați, unul de fiecare parte a ei.
Unul este mai în vârstă, în timp ce celălalt este aproape de vârsta mea. Îmi beau berea în
timp ce o privesc mișcându-se.
Este al naibii de frumoasă și feminină înnăscută.
De asemenea, este foarte diferit de gustul meu obișnuit la femei. Are un aer
bun despre ea. Îmi rotesc buzele în timp ce mă uit la ea, iar Brendan, un vechi prieten
de-al meu de la școală, se apropie de mine.
„Hei, Spencer. Mă mângâie pe spate.
-Cine este acea femeie? întreb eu, complet distrasă. Se încruntă.
-Care?
-Rochie roz. Charlotte.
Ochii i se fac mari și râde.
„Stai departe de acela, omule. Ea este în afara liga ta.
— Și de ce ai spune asta?
„Fiecare bărbat din județ este după ea și ea nu va da
niciunul sau timpul.
Simt că mi se înțeapă pielea la provocare.
-Într-adevăr?
„Da, și atunci trebuie să fii aprobat de tatăl și frații ei, chiar dacă ea este
interesată.
Ridic sprâncenele.
-Ce vrei sa spui?
— Acesta este tatăl tău din dreapta. Dacă am dreptate, este al treilea cel mai
bogat om din țară. Deține cazinouri în toată lumea și are conexiuni peste tot. În
stânga ei este fratele ei mai mare Edward. Acesta este un nenorocit complet și
absolut.
Mijesc ochii în timp ce mă uit la el.
„Ce face Edward pentru o monedă?”
„Ai grijă de Charlotte, din câte am auzit. El nu o pierde din vedere. Este
un loc de muncă cu normă întreagă.
Îmi ridic paharul către el într-un toast tăcut.
Neagă cu capul.
— Nu ea, Spencer. Ea chiar este interzisă.
Prea pur pentru tine.” Emoția

mă cuprinde.
„Fiorul urmăririi este viu și bine, amice. El râde.
„Sau fiorul unei dorințe de moarte. Te ia dracu cu ea și tatăl ei te va ucide

fără să stai pe gânduri.
Zâmbesc în timp ce mă întorc și o văd pe Charlotte vorbind cu cei doi bărbați.
— Provocare acceptată, băiete.

Râde în bere și clătină din cap.
— Data viitoare când te văd, poate fi înmormântarea ta.
Ochii mei dansează de bucurie.
— Dă-mi un final bun al discursului, nu? Sunt sigur că va merita. Râde și, cu
o clătinare din cap, dispare în
mulțime.
Mă uit doar la ea. Este cel mai frumos lucru pe care l-am văzut de mult timp.
Imediat, ridică privirea și ochii lui aterizează asupra mea, ținându-mi privirea.
Zâmbesc și îi ridic berea într-un toast tăcut. Ea își îndepărtează imediat privirea și se
agită cu mâinile în fața ei.
Zâmbesc în sinea mea în timp ce mă uit la ea. Fugiți, băieți.

O vreau singură.
Charlotte
Domnul Spencer zâmbește sexy și își ridică paharul în direcția mea. Îmi mușc
buza de jos nervoasă. Chiar îmi face asta? Este singur în mulțime, o bere într-o mână
și cealaltă ascunsă în buzunarul costumului său scump. Îmi feresc privirea în timp ce
stomacul mi se învârte de emoție.
Pentru! Probabil că nici măcar nu mă țintește.

„Charlotte, vreau să întâlnești pe cineva”, spune tatăl meu.
— Tată, nu acum. Nu vreau să întâlnesc niciunul dintre plictisitorii tăi

prieteni, suspin.
Își dă ochii peste cap și mă uit înapoi la domnul Spencer care
încă se uită la mine Mă uit înapoi la tatăl meu.
-Pe cine? întreb cu un pufnit.
„Numele lui este Evan. Îi cunosc familia și se întâmplă să fie avocat.” Tremur.
„Părinte, te rog”, mă plâng. E suficient, nu sunt interesat să mă întâlnesc cu

unul dintre fiii plictisitori ai prietenilor tăi.
Fratele meu Edward se uită la tatăl meu și se încruntă.
— Da, te rog, gândul mă face un criminal.
Îmi dau ochii peste cap la fratele meu prevăzător.
-Și tu.
Tatăl meu și Edward inițiază o conversație, lăsându-mă să mă uit înapoi la
domnul Spencer. De îndată ce ochii ni se conectează, el dă din degetul și îmi face semn
să vin la el.
Pe mine?
Mă încruntă, mă uit în jur și arăt spre pieptul meu. El dă din cap

cu un zâmbet sexy. Mă uit în jur, plin instantaneu de un fel de vinovăție, și
scutur subtil din cap.
Oh, Dumnezeule. Stomacul mi se răstoarnă.

Își strâmbă din nou degetul și îmi mușc buza de jos și îmi aplec capul pentru a-
mi ascunde zâmbetul.
— Ai vrea să bei ceva, Charlotte? — Întreabă-l pe fratele meu.
-Vă rog. Zâmbesc în timp ce mă concentrez să nu mă mai uit la domnul Spencer.
Tatăl meu inițiază o conversație cu un bărbat care trece pe lângă el și mă uit

nervos în jur. Nu sunt sigur dacă să merg să vorbesc cu domnul Spencer sau nu. Nu
este o idee rea. Poate mă duc să iau puțin aer proaspăt.
„Mă îndrept spre camera de toaletă”, îi șoptesc tatălui meu.

- E în regulă dragă. Zâmbește când îmi pun mâna pe umărul lui. Traversez sala
de bal, ies pe terasa din spate și cobor treptele. Mici lămpi sunt împrăștiate prin grădină,
oferindu-i o notă romantică. Chelnerii se plimbă prin grădină cu tăvi de
cocktailuri elegante și șampanie. Aceasta nunta a fost incredibila iar atentia la detalii a
fost impecabila. Oriunde te uiți, totul este perfect. Merg pe poteca spre toaletele
exterioare. Odată ajuns acolo, intru înăuntru și închid ușa în urma mea.
pace în sfârșit
Pot auzi muzica în depărtare în timp ce mă uit la reflexia mea în oglindă și îmi
aplic din nou rujul fucsia. Părul meu blond, des, până la umeri, este slăbit și tras pe o
parte în spatele urechii. Rochia mea roz fără bretele mi se potrivește perfect și îmi
îmbrățișează curbele. Îmi rotesc buzele în timp ce îmi privesc reflexia. În cele din urmă,
expir adânc și îmi pun rujul în geanta argintie.
Cel mai eligibil burlac din Londra, o greblă hidoasă.

Excelent. Primul bărbat de care am fost atras pentru totdeauna și este un
afemeiat. Tipic.
Pentru o dată, aș vrea să cunosc un om onorabil care este
cu adevărat atractiv.
De ce trebuie să fie una sau alta? Cine a făcut această regulă părăsită de zeu că
orice bărbat care este chiar puțin interesant trebuie să fie un femeie? Și de ce sunt toți
oamenii buni plictisiți? Dumnezeu trebuie să fie cu siguranță un om.
Cu o ultimă privire către mine, ies în grădină și urc pe poteca către petrecere.
„Charlotte”, strigă o voce adâncă din spatele meu. dau

Mă întorc și ezit, nedumerit. Este el.
Este domnul Spencer.
Zâmbește și privirea lui o ține pe a mea.
-Buna ziua.
Pulsul meu crește vertiginos.

„H-bună ziua. Zâmbesc nervos.
Face un pas spre mine și îmi ia mâna în a lui, iar eu inspir brusc. Îmi ridică mâna
în aer și dă din cap, de parcă ar fi făcut o
reveren ă.
„Iartă-mă că te urmăresc, dar a trebuit să vin să întâlnesc cea mai frumoasă
femeie din loc în seara asta”. Îmi sărută dosul mâinii cu tandrețe și îmi ridic sprâncenele.
Numele meu este Spencer.
Zâmbește pe pielea mea.
Oh, chiar e destul de...
Îmi smucim mâna.

— Știu cine ești, domnule Spencer.
Zâmbește mai tare și ochii lui răutăcioși îi țin pe ai mei.
-Da? întreabă el încet, ridicând o sprânceană.
Îmi strâng mâinile nervos în fața mea.
„Reputația ta te precede.
Zâmbetul lui se transformă într-un zâmbet larg.
— Ah, nu-ți vine să crezi tot ce auzi, nu-i așa?
Vocea lui este profundă și pătrunzătoare. Cumva se cufundă în mine
oase când vorbește.
-Pot sa te ajut? -Întreb. Ce naiba vrei?
-Așa sper. Zâmbește și mă ia din nou de mână. Îmi faci onoarea de a dansa cu mine?
Înghit în sec, el zâmbește și își lasă buzele pe dosul mâinii mele pentru a mă săruta
ușor. Ochii lui sexy rămân ațintiți asupra ai mei.
Bine, la naiba... e bun. Foarte bun.

„Eu...” Mă opresc din vorbit pentru că chiar nu mă pot concentra.
când mă atinge
El este atât de îndrăzneț.
— Charlotte? repetă el, smulgându-mă din gânduri.

Eu dau din cap nervos.
— Nu cred că este o idee bună.
Îmi întoarce mâna pentru a-mi săruta ușor interiorul încheieturii.
Îi simt atingerea adânc în stomacul meu.
-De ce nu? Îmi linge ușor încheietura mâinii, iar genunchii aproape că mi se prinde
sub mine.
Oh, pentru numele lui Dumnezeu!
„Tatăl meu și fratele meu...” Mă încruntă în timp ce vocea mi se stinge. Cum naiba
ar trebui să pun două cuvinte împreună când el îmi face asta?
Face un pas înainte și mă ia în brațe.

— Atunci vom dansa aici.
Ce?
Mă trage mai aproape de el, îmi ia una dintre mâini în a lui și îmi zâmbește în timp
ce începe să se balanseze pe muzică.
„Ești o dansatoare minunată, Lady Charlotte. Zâmbește răutăcios.
Zâmbesc la îndrăzneala ei.

— Funcționează această rutină cu toate femeile pe care le cunoști?
El zâmbește primul său zâmbet autentic și simt efectele asupra mea.
au lovit adânc în stomac.
„Te rog, nu vorbi despre alte femei.” Sunt în zona de curte, concentrându-mă
pe tine și numai pe tine. Mă învârte și râdem amândoi de ridicolul lui.
Mă dă drumul și ridică o mână, apoi mă învârte în brațele lui și mă trage

înapoi de corpul lui până ne aflăm față în față.
scump.
Mă uit la el, cu inima bătându-mi o bătaie.

„Trebuie să plec”, șoptesc eu.
-De ce? Respirația lui amețitoare îmi scaldă fața.
„Tatăl meu mă va căuta.
— Câți ani ai, Lady Charlotte?
— Prea tânăr pentru dumneavoastră, domnule Spencer.
Zâmbește blând.
-Nu am niciun dubiu. Se aplecă și îmi sărută ușor buzele.
Pieptul meu se contractă.
Mă sărută din nou, moale și tandru, punându-și buzele pe ale mele. Neputând
să mă abțin, zâmbesc, și atunci mă sărută din nou, dar de data aceasta cu mai multă
urgență, cu brațele în jurul taliei mele, trăgându-mă mai aproape de corpul lui.
Nu am fost niciodată sărutat așa.

Limba lui trece peste gura mea deschisă și limbile noastre se nisipesc una pe
cealaltă.
Timp de trei minute întregi, îl beau în timp ce ne sărutăm ca niște adolescenți.
„Doamne, la naiba, Charlotte”, icnește el în timp ce mă sărută din nou.

Îmi pierd controlul și îmi trec mâinile pe părul lui, apoi simt ceva tare pe
stomacul meu.
Este asta…?
Mă scap instantaneu din sărut și fac un pas înapoi, răsuflând.
Se întinde din nou spre mine, dar eu fac un pas înapoi.

-Nu ma atinge! șoptesc tăios, ridicând mâna în apărare.
-Ce? De ce?
Eu dau din cap.
— Nu sunt genul de fată cu care te-ai obișnuit, domnule Spencer.
Se încruntă tare.
— Și ce fel de fată este aia?
„Nu sunt una dintre acele curve din înaltă societate. d-ar trebui să te întorci
înăuntru și găsește pe altcineva care să... să te distreze, mă bâlbâi.
-Nu vreau pe nimeni altcineva! se repezi el. Dacă am exagerat, îmi cer scuze.
Eu niciodată... Adică...
Se împiedică de cuvintele lui, derutându-mă.
Mă întorc din nou, creând mai multă distanță.
— Ai petrecut ca trei orașe. Ridic privirea și văd că tatăl meu mă caută pe
terasă. Trebuie sa plec.
Trec pe lângă domnul Spencer, cobor cărare și urc scările. Tatăl meu
zâmbește când mă vede.
— Ești gata să pleci, Charlotte?
„Te rog”, spun eu încet. Ochii îmi cad înapoi în grădina în care se află domnul
Spencer.
Tatăl meu mă înconjoară cu brațul și mergem în fața casei pentru a intra în
spatele lui Bentley. Șoferul lui închide ușa și mă uit la timp să-l văd pe domnul
Spencer care apare din umbră lângă casă, privindu-mă cum plec.
Zâmbește încet și îmi aruncă un sărut, iar eu îmi las capul în jos.
imediat, strângând geanta mea mică în poală.
— Ne-am distrat grozav în seara asta, nu-i așa? tatăl meu zâmbește
în timp ce mașina pornește încet.
"Minunat." Mă forțesc să zâmbesc. Îmi ridic mâna pentru a-mi peria buzele,
care încă mai furnică din cauza sărutului domnului Spencer. Zâmbesc încet pentru
mine.
Nu e de mirare că este cel mai eligibil burlac din Londra. El este perfect.
Și asta este o mare problemă.

SR Masters - pdf251-453

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SR Masters - pdf251-453

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Machine Translated by Google

E doar după șapte când aud o bătaie la ușa dormitorului meu.

Închid ochii și îmi pun mâna pe burtă să încerc

„Arăți frumos”, șoptește el.

Zâmbesc când îmi pun brațele în jurul gâtului lui.

Ce este acel aspect?

-Totul e bine? -Întreb.

Amândoi rămânem pierduți în propriile noastre gânduri pentru tot restul

Nici nu știu de ce mă deranjează. Nu ar trebui. Știu ce se întâmplă aici. M-a

Nu există pretenții false, nici promisiuni și nu este nevoie să pretinzi că ai

-Ce este locul asta? — șoptesc.

„Pentru ce este această funcție din nou?” -Întreb.

Ridic sprâncenele. „Nu am întâlnit niciodată pe nimeni care să cunoască un

Am ieși vreodată? Adică, dacă m-ar fi întâlnit înainte să se îndrăgostească de

Mă întreb cum ar arăta.

Asta-i foarte ciudat. O să-l rog pe Sammy să mă învețe într-o dimineață.

"Tu..." El face o pauză pentru efect. Sunteți fără îndoială

„De ce am senzația că-mi vei face secretul

„Frumoasa mea Bree. Aproape că aud electricitatea

Julian se oprește brusc la mijlocul pasului.

„Sunt Ted”, spune soțul ei și inițiază o conversație cu mine despre

Imi inchid ochii. La naiba, uniformele.

Am scos un oftat. Excelent. Se pare că voi începe să mă spăl când ajung

Ești bine la bunica?

Stau singur la masă douăzeci de minute, în timp ce oamenii încearcă să

evitând să stea lângă mine.

Inima îmi bate cu furie.

-Buna ziua. -Zambesc.

Sprâncenele lui Julian se ridică surprinse înainte să râdă nervos.

conversație cu o voce joasă, șoptită.

Îmi dau farfuria deoparte.

M-am uitat la el.

„Tocmai mi-am pierdut pofta de mâncare.

De ce m-ai adus? Mă simt foarte prost.

-Spre casă. Mă ridic și ies din sala de bal și intru

„Mă întorc într-un minut, domnișoară”, strigă el.

El este lângă mine, tăcut.

Intră în trafic. Mă uit pe parbriz, privind picăturile de ploaie încep să cadă și

„Nu am vrut ca nimeni să știe că suntem împreună”, mărturisește ea.

— E bine, judecător Masters. — Mă batjocoresc.

Maxilarul i se strânge și strânge strâns volanul, fără să scoată niciun cuvânt.

Stă în fața mea, descuie ușa din față cu cheia și

Mi-am pus ochiul alb.

Am citit-o și mi se umplu ochii de lacrimi. înainte de a se gândi

— Ești bine, dragă?

Dau din cap, deși știu că nu mă poate vedea.

„Totul va fi bine dimineața.

-Da am să o fac. Îmi suf aer în obraji. Emerson a cunoscut pe cineva.

— Și ce zici de tine, un om în miză?

— Oh, ai putea? Ar fi grozav. „Ochii mi se umplu de lacrimi”.

— Ai mai întâlnit pe cineva cu care poți ieși?

— Și cum merge treaba ta? Faci tot ce trebuie?

„La naiba!” Scot un zgomot în timp ce sar. Durerea mă străbate. Aprind

Împing prima încărcătură de rufe în mașina de spălat și o pornesc puternic.

Buzz, buzz, buzz, buzz.

Buzz, buzz, buzz, buzz.

Apăs pe butonul de amânare și închid din nou ochii. De ce ar suna? Nu l-am

Oh, este adevărat. Copiii au dormit la bunica și proastul judecător încă

Mă apropii de fereastră și mă uit în garaj să văd dacă îi văd Porsche-ul pe

La naiba, ar trebui să fiu super entuziasmată după o întâlnire chiar acum, să

Îmi fac o ceașcă de cafea și mă așez la masa din sufragerie.

Zâmbesc când îmi imaginez că s-a dublat de durere, implorându-mă să nu-l

Trebuie să ia copiii în drum spre casă din oraș.