Mack Daddy-1-280

Machine Translated by Google

Prima ediție, februarie 2017
Copyright © 2017 de
Penelope Ward
Toate drepturile rezervate. Această carte sau orice parte a

acesteia nu poate fi reprodusă sau utilizată în niciun fel fără
permisiunea scrisă expresă a editorului, cu excepția utilizării de citate
scurte într-o recenzie de carte.
Această carte este o operă de ficțiune. Numele, personajele,

locurile și incidentele fie sunt produse ale imaginației autorului, fie
sunt folosite în mod fictiv. Orice asemănare cu persoane reale, vii
sau morți, evenimente sau locații este în întregime coincidență.
Model coperta: Anthony Gomez/anthonygomez.net
Fotograf de copertă: Duc Nguyen/ducphotography.com
Design coperta: Letitia Hasser, RBA Designs
Corectare și formatare de Elaine York, Allusion

Graphics, LLC/Publishing & Book Formating
Capitolul 1
capitolul 2
capitolul 3
capitolul 4
capitolul 5
Capitolul 6
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10
Capitolul 11
Capitolul 12
Capitolul 13
Capitolul 14
Capitolul 15
Capitolul 16
Capitolul 17
Capitolul 18
Capitolul 19
Capitolul 20
Capitolul 21
Capitolul 22
Capitolul 23
Epilog
Mister Moneybags Preview
Mulțumiri
Pentru mai multe titluri
Alte persoane independente de Penelope Ward
Despre autor
„Ar trebui să aruncați o privire la DILF de la biroul de înregistrare.”
a șoptit Lorelai când a intrat în sala mea de clasă. „Cel mai tată tată pe care l-am
văzut vreodată în cei cinci ani petrecuți aici.”
Am iubit-o până la moarte, dar asistentul meu era un nenorocit total. Ea a
aruncat foarte mult termenul „DILF”. Tati mi-ar plăcea să trag. Uneori a trebuit să
mă întreb dacă ea este aici
să modeleze viața copiilor învățându-i sau să le influențeze viața furând unul
dintre tații lor. Ca să nu mai vorbim că aceasta trebuia să fie o instituție religioasă
tensionată. Preoții și călugărițele pândeau mereu prin aceste săli și ea nu putea
le-a păsat mai puțin.
„Astăzi am lucruri mai bune de făcut decât să mă îndoiesc cu bărbații
căsătoriți, Lor. Niciunul dintre aceste tabele nu este configurat corect. Mai avem
zece minute până se deschid ușile.”
Era prima zi de cursuri la școala catolică privată unde lucram ca profesor în
clasa întâi. Situată la marginea orașului Boston, St. Matthew's era o instituție de
învățământ exclusivă care primea băieți și fete din toate colțurile statului dacă
părinții lor își permiteau cele douăzeci și mii.

dolari pe an de școlarizare. Spre deosebire de un anumit coleg, mi-am luat
slujba foarte în serios.
În timp ce majoritatea prietenilor mei care erau profesori se temeau
de sfârșitul verii, mi-a plăcut totul despre prima zi de școală: aerul curat de
toamnă, mirosul de haine noi, să intru din nou într-o rutină.
„Serios, tatăl ăsta avea un alt nivel de fierbinte”, a spus Lorelai,
împingând unul dintre scaune în poziția potrivită. „Știți acel păr perfect pe
care îl au unele vedete de film? Părul des, luxuriant și strălucitor prin care
vrei să-ți treci degetele? Ca tipul de la White Guler? Cum îl cheamă?"
Alunecând un scaun la loc, am răspuns: „Matt Bomer”.
"Da! Genul ăsta de păr. Tipul ăsta nu semăna cu el în sine, dar era
chiar așa de frumos. Înalt, musculos, mirosea bine. Și are și cel mai drăguț
băiețel. Copilul avea ochelari și păr creț. S-ar putea chiar să fie în această
clasă, pentru că arată destul de tânăr.”
Încă nu cunoscusem pe niciunul dintre noii mei studenți. A existat o
orientare pe care a trebuit să o ratez din cauza unei călătorii preprogramate
pentru nunta la destinație a mamei mele în Antigua. Un alt coleg mi-a
înlocuit. Așadar, m-am simțit chiar mai ieșit din circuit decât
ca de obicei.
Am încercat să o fac pe Lorelai să se concentreze asupra sarcinii de care aveam la îndemână. „Vreau
pune aceste pachete de bun venit pe fiecare masă, te rog?”
Nimic nu părea să-mi ia drumul azi. Vărsisem niște vopsea albă pe
fusta mea neagră în timp ce puneam recipientele individuale la fiecare
stație. Am avut ideea strălucitoare că vom începe ziua punându-i pe copii
să-și încerce mâna la pictură a

portretul unui nou prieten. M-am gândit că ar fi o modalitate bună pentru ei
de a sparge gheața și de a se cunoaște. Toate acestea aveau să se întâmple
după rugăciunea de dimineață, desigur, care a fost mandatată să fie prima
ordine de lucru înainte de a doua zi.

a început.
Odată ce am deschis ușile, părinții au început să intre cu copiii lor. Am
petrecut mai mult timp decât de obicei cu prezentări, deoarece nu am avut
ocazia să cunosc pe nimeni la

orientare.
A cunoaște nevoile și personalitățile individuale ale fiecărui elev ar dura
ceva timp, dar am fost mereu dornic să mă familiarizez cu fiecare cât mai
repede posibil.
Când am avut în sfârșit prima șansă de a respir după ce părinții și copiii
s-au împrăștiat, eram pe punctul de a mă îndrepta spre birou pentru o
înghițitură rapidă de apă, când o voce familiară a părut să vibreze pe spatele
meu.
„Frankie.”
Firele de păr din spatele gâtului mi s-au înțepenit și corpul mi s-a liniștit.
Acea voce familiară, de bariton, m-a zguduit până la capăt. A existat o
singură persoană în întreaga lume care mă striga cu acea porecla — un
nume care nu mai fusese rostit de ani de zile.
Nu exista o explicație posibilă pentru ce ar fi putut
am fost aici. Locuia în DC, sau poate acum era Virginia.
Nu putea fi aici.
M-am pregătit pentru ce e mai rău, forțându-mă să mă întorc și să-l înfrunt.
Un atac de căldură brusc mi-a pătruns pe față și am simțit-o
ca și cum picioarele mele s-ar prăbuși de sub mine.

Mack.
Nu numai că Mackenzie Morrison stătea chiar în fața mea, dar arăta și
mai uimitor decât îmi aminteam.
El era tot ce mi-am amintit, doar mărit. Mușchii lui erau și mai definiți, iar
miriștele murdare îi pipereau maxilarul unghiular.
Ochii lui scânteietori sclipeau în ai mei cu o privire hotărâtă care m-a
cam neliniștit. În mod clar, această reuniune nu avea același efect asupra
lui ca și asupra mea.
În timp ce gura mea se simțea amorțită, incapabil să formeze cuvinte, el
părea pregătit pentru acest moment.
„Arăți de parcă tocmai ai văzut o fantomă.”
— Ai putea la fel de bine să fii unul, am mormăit pe sub răsuflarea mea.
„M-am așteptat la această reacție.”
Am șoptit: „Isuse”.
Nu trebuia să folosim numele Domnului în zadar aici. Nu-mi amintesc
propriul meu nume acum, darămite unul singur

una dintre cele zece porunci.
Optând să nu-l mai privesc în ochi, privirea mea a călătorit în jos spre
mâinile lui mari și spre venele care ieșeau din ele. Amintirea a ceea ce
simțisem când îmi înfășurasem degetele în ale lui era limpede ca ziua.
Dintr-o dată m-am gândit că Mack era DILF-ul la care se referea Lorelai.
Pentru prima și singura dată, ea nu exagerase cu privire la cât de incredibil
de arătos
a fost.
Tonul lui era exigent. — Uită-te la mine, Frankie. Cand eu
nu a ascultat, a repetat: „Uită-te la mine”.
Mi-am ridicat capul. Să-l privesc în față a fost cu adevărat dureros,
declanșând un aval de amintiri pe care preferam să le țin la distanță.
Un lucru era cert: bărbatul adult care stătea în fața mea era mult mai
încrezător decât tipul pe care îl văzusem ultima oară cu lacrimi în ochi.
„Nu înțeleg. Cum este posibil acest lucru? Ce ești tu
faci aici la școala mea?”
S-a apropiat încet de mine, făcându-mi pielea să se încălzească. "Noi

locuiește aici acum – în Massachusetts.”
Locuim aici.
Cine am fost „noi” exact?
Inima îmi bătea din piept într-un amestec de frică și o emoție ciudat
de deconcertantă pe care nu prea am înțeles-o.
Roțile se învârteau în capul meu. Mi-am amintit că m-am uitat la lista
claselor și am observat un Jonah Morrison. Numele de familie m-a

speriat puțin, dar nu mi-aș fi putut imagina într-un milion de ani că era
fiul lui Mack.
„Moise nu mi-a spus niciodată că locuiești aici, în Boston.”
"Stiu. I-am spus că vreau să fiu cel care să-ți vorbesc

miscarea."
M-am dat puțin înapoi, prea copleșit de apropierea corpului lui și de
conștientizarea că mirosea la fel, că parfumul lui pământesc a făcut ca
corpul meu să aibă aceeași reacție pe care a avut-o întotdeauna.

Ochii mei s-au rătăcit în colțul camerei, de unde au ieșit
procesul de eliminare l-am identificat pe băiețelul lui Mack.
Fiul său.
Oh, Dumnezeule.
Mack a părut să observe unde mă uitam și mi-a permis un moment să
înțeleg totul. Îl simțeam privindu-mă și-și uita copilul.
Jonah era un pic slăbănog. Prin ochelarii săi groși, am putut vedea că
avea ochii căprui ai tatălui său, dar în rest semăna mai mult cu mama lui.
Capul lui plin de bucle crezute era mai întunecat

nuanță de maro decât a lui Mack.
Ochii mei au revenit să-i întâlnească pe ai lui când i-am întrebat: „Cum
a ajuns fiul tău în clasa mea?”
„Dacă ți-aș spune că a fost o coincidență, ai crede

pe mine?"
"Nu."
„Ei bine, nu este”, s-a grăbit el să recunoască.
"De ce? De ce faci asta? De ce nu ai avertizat

pe mine?"
„Ar fi fost mai ușor?”
„Nu”, am șoptit.
„Am venit la orientare. Nu ai fost acolo. am fost
sperând să se întâmple asta atunci, nu în prima zi de școală.”
Nu eram sigur dacă prin „noi” se referea la el și Iona sau el și soția lui.
Sau era iubita lui? Erau chiar nemișcați

împreună? habar nu aveam.
Inima îmi bătea și mai tare la gândul
trebuind să o întâlnească pe mama lui Jonah, Torrie. „Unde este mama lui?”
„Trebuie să fie la serviciu dimineața devreme. O să-l iau să-l duc la
școală în fiecare zi, de când lucrez din

Acasă."
A fost prea mult. Am început să plec. „Va trebui să mă scuzi. Trebuie
să mă ocup de studenții mei.”
Copiii vorbeau între ei, făceau o rachetă,
și fără să știe ce se întâmpla cu Mack și cu mine.
A urmat aproape în spate. „Știu că acesta este un șoc.”
"Crezi?" Am glumit, înainte de a mă întoarce să-l înfrunt din nou.
„Dă-mi voie să ți-l prezint pe Jonah. Atunci voi pleca.” S-a îndreptat
spre băiat, care stătea așezat și își încurca cutia de prânz. Deși nu o
întâlnisem niciodată pe Torrie în persoană, văzusem poze și știam că
este multirasială, un amestec frumos de alb și negru. Pielea lui Jonah

era măslinie, undeva între tenul lui Torrie și Mack.
— Jonah, acesta este profesorul tău, Frankie.
— Domni oară O'Hara, am corectat eu repede. „Francesca O'Hara.
Mă bucur să te cunosc, Jonah.”
Băiatul n-a vrut să mă privească în ochi și a început să se agite.
Aparent stânjenit de comportamentul fiului său, Mack ridică vocea.
„Iona! Frankie vorbește cu tine, spuse el, ignorând clar cererea mea de
a fi adresat mai formal.

Fața puștii a devenit roșie de sfeclă. „Bună”, a spus el în cele din urmă în timp ce
ridicând fără tragere capul să se uite la mine.
„Este grozav să te cunosc. Bun venit la Sf. Matei.”
De fapt, sunt îngrozit să te cunosc.
Mack era singurul părinte rămas în cameră și eram deja în întârziere.
Ochii lui Lorelai erau lipiți de noi doi. Un rânjet îngâmfat i s-a
răspândit pe față când a rostit „DILF” de parcă n-aș fi știut că la Mack se
referea mai devreme. Apoi, ochii ei s-au așezat pe fundul lui Mack,
înainte ca ea să-mi dea degetul în sus.
Spatele lui era îndreptat spre ea, așa că nu avea nicio idee.
I-am adresat: „Domnișoară Brown, vrei să conduci clasa

rugăciunea de dimineață, vă rog, în timp ce îl duc pe domnul Morrison afară?
"Sigur." Ea făcu cu ochiul, apoi rosti gura: „La dracu’.
Inima îmi bătea cu putere când Mack mă urma pe u ă.
Când m-am întors către el, am observat că o expresie de îngrijorare

pe chipul lui a înlocuit încrederea de mai devreme.
„Așa că... fiul meu... devine... anxios, foarte nervos

u or. Îmi fac griji pentru el.”
L-am lăsat să continue.
— Tu ești singurul în care am încredere cu el, Frankie. Mama lui

funcționează tot timpul. Și nu știu ce dracu sunt
făcând, în general. Știu că poate părea că acum eoni am fost aproape

și știu că ești confuz chiar acum. Știu că am distrus totul între noi, dar
nu te-am uitat niciodată.
Nici o singură zi. Când Torrie a fost transferat la Boston, am știut că era
un semn. Moise mi-a spus unde predai,
și când am aflat că e clasa întâi, am luat asta drept cel mai mare semn. Am făcut
tot ce am putut să-l bag în asta

clasă."
Lăsând o respirație lungă și tremurătoare, am continuat să mă uit
el, dar nu a spus nimic.
Mack s-a uitat în jur pentru a se asigura că nimeni nu ne urmărește, apoi a
spus: „Știu că nu putem spune tot ce trebuie spus acum. Acesta nu este nici
timpul, nici locul. Intenția mea cu siguranță nu este să te bag în necazuri.” Ochii
lui au coborât până la fusta mea creion neagră, unde vărsesem vopseaua albă
mai devreme. El a zâmbit. „Văd că încă vărsați substanțe albe suspecte asupra
voastră.”
M-am uitat în jos, amintindu-mi cum mă tachinase despre același lucru
când ne-am întâlnit prima dată. Îmi simțea fața fierbinte. „Văd că acum ești un
pic mai puțin grosier în terminologia ta. Trebuie să fie vârsta.”
"Nu chiar. Umorul meu este încă destul de imatur și grosolan.
Dar acesta nu este locul exact pentru a demonstra asta.”
„Nu, nu este.” Am spart un zâmbet reticent.
Făcu cu ochiul.
A fost uimitor cum o simplă mișcare a pleoapei lui ar putea face o
multitudine de lucruri întregului meu corp. Reacția mea fizică față de el a fost cu
siguranță un lucru care nu se schimbase deloc. Habar n-aveam cum voi
supraviețui anul acesta.
„Trebuie să plec”, am spus.
Ignorând nevoia mea de a pleca, el a întrebat: „Ce s-a întâmplat cu ochelarii
tăi?”
„Chirurgie Lasik. Nu mai am nevoie de ele.”
"Wow. Nu m-am gândit niciodată că vei avea curajul.”
„Da. A fost de fapt destul de fără sudură. Am observat că ochelarii lui
Jonah sunt destul de groși.”
„Are o vedere proastă ca tine, așa că trebuie să le poarte. Desigur, nu
poartă rame funky turcoaz sau mov, așa cum obișnuiești. Ori de câte ori
mă uit la ochelarii lui, ei îmi amintesc de tine, totuși.” El a zambit. „Dar
multe lucruri îmi amintesc de tine.”
Privirea lui mă făcea din nou inconfortabil, așa că m-am întors să
deschid ușa, făcând o pauză când a vorbit din spate.

eu cu o voce groasă.
— Mă bucur să te revăd, Frankie.
Victor vorbea cu gura plină. „Spune-mi totul despre ziua ta, dragă.”
Locuiam cu iubitul meu, Victor, în Beacon Hill din Boston.
Apartamentul lui cu două etaje din piatră brună avea mai mult spațiu decât știam noi
ce sa faci cu.
Vic a fost profesor de antropologie la Universitatea din Boston, alma
mater. Ne-am cunoscut în urmă cu doi ani prin prieteni comuni la BU. Cu
șaptesprezece ani mai în vârstă cu mine, el era singurul bărbat mai în
vârstă cu care mă întâlnisem vreodată. A avut grijă de mine, m-a făcut să
mă simt în siguranță și mi-a oferit tot ce aveam nevoie. În exterior, privind
înăuntru, trăiam cu adevărat viața perfectă.

Pe fereastră se auzea o adiere ușoară de toamnă, când soarele apunea.
Zgomotele slabe de trafic de pe strada aglomerată Cambridge de mai jos
au fost singurele sunete. M-am uitat în sus la mulajul din lemn de culoare
închisă care înconjura rafturile încorporate din sala noastră de mese și, în
cele din urmă, i-am răspuns la întrebare.
„Sincer, m-am simțit foarte copleșit astăzi. Lipsa acestei orientări a fost
o greșeală. M-au blocat cu douăzeci și șase de copii, iar câțiva dintre ei au
unii cu adevărat semnificativi

are nevoie."
"Imi pare rau. Este cu adevărat nedrept din partea lor să facă.” Victor a
cules conopida din amestecul lui de legume și a mai luat o mușcătură.
Întotdeauna își mânca legumele amestecate de un fel la a

timp.
„Ei bine, știi, fiecare copil în plus reprezintă o mulțime de venituri
suplimentare pentru școală. Pur și simplu nu ne plătesc profesorilor mai
mult pentru a compensa munca suplimentară.”
„Știi că nu trebuie să-ți faci niciodată griji pentru bani, nu? Deci, nu
lăsați asta să vă streseze.”
"Stiu. Nu e asta. Știu doar că va fi un an provocator.”
Mi-a examinat fața. „Altceva te deranjează.”
Nu i-am putut spune. Pur și simplu nu puteam să-i spun despre Mack.
Nu i-am pomenit deloc de Mack lui Victor. Care era rostul?
Încercam să uit ce sa întâmplat și oricum a fost acum câțiva ani. În ciuda
dorinței de a izbucni: „O, și bărbatul care mi-a frânt inima a apărut și el la
întâmplare”, am ales să continui să tac.

„Există un student care are o anxietate destul de semnificativă.
Îi evită pe ceilalți copii, în general, și are aceste mici nenorociri când devine
nervos, încearcă să părăsească sala de clasă.”
Întreaga mea zi fusese consumată de obsesiv

observarea fiului lui Mack. Din moment ce nevoile lui nu erau
considerat evolutiv, nu se califica pentru niciun serviciu special. Școala nu
era specializată în tulburări de anxietate și nici eu, în afară de propria mea
experiență personală în lupta cu ele. Am înțeles de ce Mack a simțit că sunt
potrivit pentru Jonah. Mă văzuse suferind partea mea din aceleași probleme
înapoi
când ne cunoșteam.
Mi-am petrecut restul cinei obsedând în liniște. Să-l văd pe Mack astăzi
a fost un șoc pentru sistem, dar nu mă puteam opri să mă gândesc la el.
Victor urcase la etaj cu un pahar de coniac pentru a se relaxa și a
corecta unele dintre sarcinile studenților săi. Am plănuit să mă alătur lui
pentru știrile de la ora unsprezece mai târziu. Era aceeași rutină în fiecare
seară, în cea mai mare parte.
Când mi-a sunat telefonul mobil la nouă și jumătate, mi-a căzut inima.
În general, nimeni nu mă suna într-o noapte de săptămână la acea oră.
Chiar dacă nu am recunoscut numărul, instinctul mi-a spus că este el.

Ea a răspuns: „Bună ziua?”
Mi-am închis ochii la sunetul vocii ei, luptând cu dorul pe care l-a declanșat
în mine cu fiecare strop de energie pe care o mai rămăsese astăzi.
— Frankie, sunt Mack.
„Nu poți să mă suni acasă așa.”
Stomacul mi s-a scufundat.
Grozav.
Ea mă urăște.
„Acesta este telefonul tău mobil, nu-i așa? Era în e-mailul pe care l-ai
trimis tuturor părinților. Ai spus să te sunăm oricând dacă avem nevoie de
tine.”
Am nevoie de tine.
„Știu, dar... e târziu.”
„Trebuia să-ți aud vocea, să știu că nu te-am speriat complet astăzi.”

Ea a râs puțin. „Ei bine, îmi pare rău, nu pot spune asta, pentru că
ai făcut-o absolut.”
"Stiu." După un lung moment de tăcere, am spus: „Nu mă pot

opri să mă gândesc la tine”.
Vai.
Backup.
Am regretat imediat acea admitere, adăugând: „Vreau să spun...

Doamne, Frankie, să te văd după toți acești ani. Pentru mine, a fost ca
și cum nu a trecut timpul. Sunt atât de mândru de tine. Întotdeauna
ai spus că vrei să fii profesor. Tu ai făcut-o să se întâmple.
Ceea ce faci în fiecare zi, este cea mai grea muncă din lume.”
— Exact de ce ai nevoie în privința lui Jonah, Mack?
Ai.
„Cum a fost azi?”
„Părea foarte nervos. Asistentul profesorului meu l-a scos din

clasă pentru o scurtă plimbare când părea să devină îngrijorat în
timpul unei discuții de grup. Dar părea puțin mai calm când s-au
întors.”
Eram aproape la capătul minții când era vorba de fiul meu. L-am
iubit atât de mult, dar anxietatea lui nu era ceva ce știam să mă
descurc foarte bine. Nu a fost la fel de ușor ca să-i spun să iasă din ea,
asta era al naibii de sigur.
„Când era mai mic, era bine. Pe la vârsta de cinci ani, a început să
facă atacuri de panică, anxietate, ce vrei să spui. Mutarea mea nu a
ajutat situația.”
"Ce vrei să spui? Nu locuiești cu el?”
"Nu. Eu și Torrie nu mai suntem împreună.”

În sala de clasă de azi, făcusem aluzie la faptul că îl iau dimineața, dar
ea nu trebuie să fi pus doi și doi împreună.
Ea nu a răspuns imediat. Ascultând sunetul respirațiilor ei, am lăsat-o
să proceseze. Știam că trebuie să proceseze acea informație.
"Când s-a întâmplat?"
"Acum un an. Am încercat să o țin cât de mult am putut pentru Jonah,
dar nu avea să funcționeze niciodată. Nu a fost o decizie ușoară, dar am fost
nefericit foarte mult timp. Nu am mai suportat.”
„Moise nu a menționat niciodată nimic din toate acestea.”
„Da, ei bine, el și cu mine nu am avut ocazia să discutăm despre asta.
Știe că m-am întors aici, dar nu știe complet

Detalii."
Moses Vasco a fost singurul nostru prieten comun. Noi trei am locuit
odată împreună într-un apartament deasupra unei fâșii de magazine în
Kenmore Square din Boston. După ce am plecat, am ținut legătura cu Moses
în principal pentru a obține informații despre Frankie, dar el și cu mine nu
am fost niciodată deosebit de apropiați de la început.
"Unde locuiesti?" ea a intrebat.
„Am cumpărat o casă în Framingham, lângă Route Nine. eu

a vrut să se asigure că Jonah se simte ca și cum ar avea o casă adevărată când
era cu mine, unul cu o curte și un dormitor drăguț.”
„Unde locuiește mama lui?”
„Nu departe de școala din Newton. Ea face naveta în
Boston. Jonah este cu ea în timpul săptămânii, stă cu o dădacă

după școală în timp ce lucrez. Lucrez de acasă.”
„O să mă întâlnesc cu ea?”
Gândul că fostul meu și Frankie se întâlnesc față în față

m-a speriat. Dar știam că era inevitabil.
„Plănuiește să intre să te întâlnească în curând.”
„Știe ea despre noi?”
"Nu. Ea nu are habar că obișnuiam să le cunoaștem pe fiecare
alte."
"Bine. Prefer așa.”
"Desigur." Întinzându-mi capul pe spătarul patului, am oftat și am

pus întrebarea care mă roadea.
— Ești fericit, Frankie?
După puțină tăcere, ea a spus: „Da”.
„Spune-mi despre bătrânul cu care locuiești.”
„Nu e chiar atât de bătrân.”
"Cincizeci?"
"Patruzeci și cinci."
"Destul de vechi. Mingile lui sunt încă în formă? Cât de jos atârnă?”
"Oh, Dumnezeule!"
Aproape că uitasem cât de mult îmi plăcea să o fac de rușine.
"Cât de jos?" Am râs și am fost u urat să primesc

simți că și ea era.
„Văd că încă ești lipsit de tact.”

„Văd că încă nu te poți abține să nu te distrezi.” Am lăsat să scape.

„Serios, te tratează corect?”
"Da. Mă tratează ca pe aur.”
De ce auzul asta m-a durut în piept? Am vrut să fie ea

fericit. Nu ar fi trebuit să doară atât de mult să aud asta.
"Bun. Asta meriti.”
„Aveți altceva despre care ați dori să discutați?”
Îți mai radi păsărica?
Încercând să ignor zgomotul gândurilor mele interioare prea

entuziasmate, am spus: „De fapt, am vrut să vorbesc cu tine despre
voluntariat. Ce pot face ca să ajut anul acesta?”
Asa e mai bine.
„Ei bine, părinții vin uneori și citesc o carte în clasă sau vorbesc
despre meseria lor. Predați un fel de lecție. Puteți alege cu adevărat
orice doriți.”
„Ce zici de miercurea viitoare?”
"Ce ai in minte?"
„Aș dori să citesc o poveste în clasă.” Tocmai mi-am scos asta din
fund. Dar mi-aș da seama de ceva.
„Bine, voi programa pentru una după-amiaza.”
A fost ciudată să fie atât de formală cu mine. Mă enerva puțin. Ea

se purta de parcă nu știam tot ce era de știut unul despre celălalt la
un moment dat. Am vrut doar să o scutur și să-i spun: „Hei, îți amintești
când ne-am îmbătat și m-ai implorat să-ți iau dracu?” În același timp,
ea acționând asta
A fost o provocare de a dărâma aceste noi ziduri, o provocare pe care aș
accepta cu plăcere.
„Bine. Poate ne vedem oricum dimineață la coborâre, am spus.
"Bine." După o pauză lungă, a spus: — Mack?
„Da?”
„Va fi bine. Vom avea grijă de el. Chiar și atunci când este
având o zi proastă, vom face tot posibilul să-l facem să se simtă în siguranță.”
„Mulțumesc, Frankie. Știam că ai face-o. De aceea sunt

Aici."
Pentru el.
Si pentru mine.
Pentru dumneavoastră.
Sunt aici pentru tine.
Te vreau din nou în viața mea.
Chiar dacă tot ce-mi vei oferi este prietenia ta.
La naiba cu asta. Asta nu va fi niciodată suficient pentru mine.
Nu cu tine.
Erau atât de multe pe care vroiam să-i spun, dar nu puteam.
Închisese fără să mai spună nimic.
Chiar dacă mutarea la Boston fusese o adaptare uriașă pentru fiul meu,
pentru prima dată în ultimii ani, mă simțeam din nou ca mine. Petrecusem
doar câțiva ani aici la începutul celor douăzeci de ani, dar aceia au fost cei mai
buni ani din viața mea. Am simțit că în sfârșit sunt din nou acasă. Dacă doar
sentimentele mele pentru Frankie n-ar fi făcut-o

simt că ar fi fost blocați într-o mașină a timpului. Nu simt altfel pentru

ea astăzi decât în ziua în care am părăsit apartamentul nostru din
Kenmore Square și nu m-am uitat niciodată înapoi.
Ea a spus că este fericită cu acest tip, dar îl cunoșteam pe Frankie.

Mi-ar spune asta chiar dacă nu ar fi. Trebuia să știu cu adevărat sigur
că nu există nicio șansă pentru noi. Singura modalitate de a face asta
a fost să-i câștig din nou încrederea, să-i arăt ce fel de bărbat sunt
acum de când am devenit tatăl lui Jonah. Fii prietenul ei. Atunci ea mi-
ar spune adevărul. Pur și simplu nu știam dacă mă pot descurca. Nu
știam dacă m-aș descurca să mă întorc la a fi doar prietenă cu ea dacă
ajungea să se căsătorească cu acest tip.
Am iubit-o.
Ea nu a știut niciodată asta.
„Hei, doamnă Migillicutty!” am spus, fluturând cu mâna în timp ce mă rostogoleam în coșul de gunoi
butoiul din bordură.
Vecina mea de alături era o văduvă de optzeci de ani, care locuia

singură în casa pe care o deținea de cincizeci de ani. Își petrecuse cea
mai mare parte a lunii trecute încercând să mă facă să ies cu nepoata
ei divorțată, în ciuda faptului că i-am refuzat în mod repetat ofertele
de a ne ajuta să ne înființăm.
— Mack, de ce nu vii la niște tort italian cu rom?
„Mulțumesc, dar ar fi bine să mă întorc la muncă.”

"Haide. Lucrezi de acasă. Ești propriul tău șef.
Oferă-ți o pauză și bea un blestemat de prăjitură.”
Chicotind, am recunoscut. „Ei bine, atunci. Presupun că există
intotdeauna timp pentru tort.”
Am urmat-o în casă, care era un design învechit, pe două niveluri.
Avea același aspect ca și casa pe care o cumpărasem, cu excepția faptului
că a mea era mult mai modernă în interior.
„Pot să păstrez o bucată de tort pentru Jonah când vine acesta
sfârșit de săptămână. Nu este chiar atât de mult rom în el.”
„I-ar plăcea asta. Mulțumesc."
Nu m-am putut abține de gândul fugar că puțin rom ar putea face ceva
bine pentru starea de spirit a fiului meu.
„Cum s-a adaptat la noua școală?”
„De câte ori întreb, el îmi spune că ziua lui a fost ok, dar el
nu mi-ar spune dacă nu era.”
„În fiecare zi va fi puțin mai bine.”
"Mulțumesc. Așa sper."
„Ce faci din nou pentru a trăi?”
„Sunt un analist de business intelligence.”
„Sună fantastic.”
„Da. Ei bine, este doar un mod elegant de a descrie pe cineva care
adună date. Îmi permite să nu fiu nevoit să intru într-un birou și, din moment
ce lucrez pentru mine, pot fi acolo pentru fiul meu atunci când are nevoie
de mine. Mama lui are un alt tip de muncă. Ea călătorește mult. Deci, este
mai important pentru mine să am flexibilitate, astfel încât să nu plece
niciodată doi părinți deodată.”

"Ce face ea?"
„Înainte de a ne muta aici, ea a fost consultant politic în

DC A început să lucreze ca asistent al tatălui meu.”
„Cine este tatăl tău?”
„Michael Morrison, senatorul Virginia”.
"Wow."
Ultimul lucru pe care mi-am dorit a fost să vorbesc despre tatăl

meu. „Nu vom începe cu el”, am spus. „Oricum, Torrie s-a cam urcat în
rânduri de-a lungul anilor și tocmai a fost recrutată de o firmă de
afaceri publice și advocacy din Boston, motiv pentru care ne-am mutat.”
"Wow. Oameni deștepți, voi sunteți.”
"Nu chiar. S-ar putea să sune, dar nu. Departe de.

Am făcut multe greșeli”, am spus, jucându-mă cu glazura de frișcă de
pe tortul meu.
— Ce sa întâmplat, Mack?
Întrebarea ei m-a luat neprevăzut. "Ce vrei să spui?"
„Se pare că ai ceva care te preocupă.”
"De ce spui asta?"
„Doar un sentiment pe care îl am.”
— Nu-i nimic, doamnă M.
Își puse furculița jos, iar aceasta a zgomotit de masă.

— Am timp, Mack. Se pare că am ceva mai bun de făcut? Sunt mult
mai ieftin decât un psihiatru. Nici măcar nu am cui să-ți spun secretele.
Profită de mine. Domnul știe, dacă aș fi fost mai tânăr, acele cuvinte ar
fi putut însemna altceva.
Dar sunt destul de mare pentru a fi bunica ta.” Alunecând un pahar cu

lapte spre mine, ea a spus: „Mi-ar plăcea ceva dramă”.
Mă făcea să râd. „Bine. Ești gata de un doozy?”
"Trage."
Tu ai cerut-o.
„Sunt îndrăgostit de profesorul fiului meu.”
"Deja? Te miști repede.”
„Nu este ceea ce crezi tu. Este mult mai complicat decât
acea."
„Pune-l pe mine. O pot lua.”
„Frankie a fost colegul meu de cameră când eram amândoi la școală
în Boston, în urmă cu câțiva ani. Eram la licență și studiam științe politice.
Era licentă pentru predare. Avem o istorie lungă.”
— Ai lovit-o deja.
Mi-am aplecat capul pe spate în râs.
Părea surprinsă de reacția mea la totuși.

"Ce?"
„Doar că nu mă aștept să iasă anumite lucruri din tine

gură."
"Asa?" Și-a băgat mâna în gură, și-a scos dinții și a chicotit.
Am râs și mai tare.
Femeia asta a fost o călătorie.

Și-a poziționat proteza la loc și a spus: „Uite... am nepoți și cablu.

Cunosc terminologia.”
Mi-am șters lacrimile de râs din ochi. „Am înțeles.”
„Deci, l-ai lovit pe profesorul fiului tău.”
"De fapt nu."
"Nu?"
"Nu."
„Am fost doar prieteni multă vreme. Apoi lucrurile s-au schimbat
treptat. Nu m-am așteptat niciodată să se dezvolte ceea ce s-a
întâmplat între noi. Dar nu a ajuns niciodată la acel punct cu Frankie.”
"De ce nu?"
— Asta e o poveste pentru altă zi, doamnă M.
„Poate rom adevărat în loc de prăjitură cu rom pentru acea

conversație?”
Luând o mușcătură plină din tortul meu, i-am spus: „Fără nebunie
îndoială."
Nu am putut să mă concentrez. Mack venea în această după-amiază

să citească la clasă, iar asta mă împiedica să mă concentrez.
Elevii lucrau la niște fișe de matematică și m-am uitat la Jonah,

care terminase înaintea tuturor.
Asta era tipic; era unul dintre cei mai deștepți copii din clasă.
Anxietatea lui socială cu siguranță nu a avut nicio legătură cu studiile sale
progres.
M-am apropiat de el. — Tatăl tău ți-a spus că vine azi, nu?
„Da.”
„Ar trebui să fie distractiv.” Am zâmbit.
El a ridicat din umeri.
— Asta te face nervos?
A dat din cap că da.
„Nu fi.”
Jonah oferea foarte rar ceva fără să fie rugat, așa că
Am fost surprins când a spus: „O să mă facă de rușine”.
Am râs în interior de faptul că mă așteptam să fie calm cu privire la
venirea lui Mack când eu însumi eram nervos din cauza asta – din motive
total diferite, desigur.
Ciocănitul ferm m-a făcut să sar.
Mack a oferit un zâmbet și un semn cu mâna prin îngust

fereastra ușii clasei.
Lorelai părea amețită când l-a zărit acolo, ceea ce
m-a îndemnat să-mi dau ochii peste cap la ea.
Era ora spectacolului.
Când l-am lăsat să intre, zâmbetul larg care s-a răspândit pe chipul lui
a provocat un sentiment brusc de nostalgie. S-au schimbat atât de multe
în viețile noastre, dar emoțiile intense care mă năvăleau de fiecare dată
când mă uitam la el erau aproape aceleași. Erau doar amestecați cu
tristețea, acum.
„Îmi pare rău, am întârziat câteva minute. Trafic la ora prânzului pe traseu
Nouă."
"Este bine."
„Nu, nu este”, a insistat el.
Ochii lui au zăbovit asupra ai mei și, deodată, m-am întors din nou la
facultate, uitându-mă în ochii primului tip care mi-a spart vreodată pereții,
m-a făcut confortabil în propria mea piele, apoi mi-a rupt inima. Mack încă
mai avea capacitatea de a-mi tăia răsuflarea. Mi-a fost dor să mă uit în acei
ochi superbi, alune, care erau un amestec de verde, auriu și caramel cu
maro.
frontiere. A trebuit să mă uit în altă parte pentru că simțeam că nu se duce

a fi primul care sparge privirea.
Acesta avea să fie cel mai lung an din viața mea.
Îndreptându-mi atenția către studenți, mi-am dres glasul. „Clasă,

acesta este domnul Morrison, tatăl lui Jonah. El ne va citi astăzi.”
Știind că Jonah era stânjenit, Mack i-a zâmbit tișios fiului său.
„Bună, Jonah.”
Băiatul pur și simplu s-a făcut roșu, dar nu a spus nimic.
"Ce citesti?" Am întrebat.
„De fapt, este o poveste pentru copii pe care am scris-o eu.”
„Nu știam că ai scris cărți pentru copii.”
„Nici eu nu am făcut-o până săptămâna trecută.” Făcu cu ochiul.
Ce?
Mack s-a așezat pe scaunul pe care l-am așezat în mijlocul unui

covor circular. Copiii s-au adunat pe pământ în jurul lui. Lorelai mi-a
zâmbit. Ea încă nu știa nimic despre noi; ea doar credea că era fierbinte.
„Așadar, astăzi, am să vă spun o mică poveste pe care am scris-o

și am ilustrat-o singur. Se numește Frankie Four Eyes and the Magic
Night Stick.”
Respirația mi s-a oprit pentru o clipă.
Frankie Patru Ochi.
Grozav.
El făcuse din mine un personaj de carte.

El a început: „A fost odată ca niciodată o fetiță pe nume Frankie

Jane, dar oamenii o numeau Frankie Four Eyes din cauza ochelarilor ei
gigantici, mov.”
Se auzeau chicoteli peste tot în timp ce am început să transpiram

rece. Desigur, copiii habar n-aveau că se bazează
pe mine.
Mack a continuat: „Frankie era speriat de alți oameni și se

ascundea adesea în spatele ochelarilor. Într-o noapte, a decis să facă
o plimbare în întuneric fără ochelari.”
„Ce sunt ochelarii?” o întrerupse una dintre fete.
„Ochelarii sunt ochelari. Doar un alt cuvânt pentru ei.” A reluat

lectura. „Dar Frankie era orb ca un liliac. Ea nu putea vedea nimic. În
întunericul nopții, era și mai rău. Deodată, un străin i-a trecut în cale.
La început, i-a fost frică de acest bărbat. Când a văzut cât de speriată
era, a asigurat-o că nu este periculos. Și-a oferit chiar bătrânul pentru
protecție.”
bă de noapte. A fost o singură dată când mi-am putut aminti de

Mack folosind acel termen. Această poveste suna îngrozitor de
familiară – vag ca prima noastră întâlnire. Mi-a trecut prin minte că
aceasta era doar propria lui întorsătură – una potrivită pentru copii.
Trebuie să ți-l dau, Mack. Foarte isteț. Nu m-am putut abține să nu râd
în sinea mea.
Mack a continuat: „Bărbatul a spus că noptierul este magic și a

susținut că deține puterea de a o proteja de orice i-a fost vreodată
frică. Singurul lucru era... trebuia să se țină de el și să nu renunțe
niciodată ori de câte ori simțea că are nevoie.”
S-a uitat la mine. Fața mea trebuie să fi devenit roșie. eu
am clătinat din cap la el.
Părând amuzat, a continuat să spună povestea. „Frankie a crezut
povestea bărbatului și, după acea zi, a purtat cu ea bețișanul magic aproape
oriunde mergea. Asta până când l-a zărit pe bărbat din nou în plină zi,
vânzând bețișoarele la colțul străzii cu practic un ban pe duzină. Atunci și-a
dat seama că băiatul ei de noapte nu era deloc magic. Totul fusese o iluzie.
Frankie și-a dat seama că nu avea niciodată nevoie de nimic pentru a se
proteja, în afară de un nou punct de vedere. Ea credea ceva și, prin urmare,
asta
a fost."
Wow.
Mack întoarse pagina. „Frankie s-a apropiat de bărbat și i-a dat înapoi
bărbașul ei. Ea nu era supărată. Doar că nu mai avea nevoie. Dacă ceva, ea a
fost recunoscătoare. El îi făcuse un cadou: să-și dea seama că nu avea nevoie
de nimic altceva decât de propria ei putere interioară pentru a fi persoana
care și-a dorit să fie. Frankie înțelese acum puterea pe care propriile ei
gânduri o aveau asupra ei. Magia nu era în cârpă. A fost înăuntrul ei tot
timpul.
Sfarsit."
Într-un fel, am vrut să-l lovesc, dar sincer, a fost genial. El a transformat
complet fragmente din istoria noastră în situația lui Jonah. Iar copiilor, care
aplaudau, le-a plăcut povestea și ilustrațiile amuzante pe care le desenase cu
creion.
Nu erau pe jumătate rele, deși el mă făcuse să arăt un fel ca Peg din emisiunea
aceea de la PBS, Peg and Cat.
Mack și-a petrecut următoarele minute răspunzând la câteva întrebări și
interacționând cu copiii cu privire la semnificație

în spatele poveștii. Jonah a rămas tăcut tot timpul, dar

părea calm în general.
Când a expirat timpul, Mack a închis cartea și a mers

peste mine.
„A fost foarte interesant”, am spus. „Trebuie să-ți dau credit. baton de
noapte? Destul de inteligent.”
„Ți-a plăcut asta, nu? El a zâmbit răutăcios. „Ei bine, m-am gândit că aș
putea la fel de bine să mă distrez puțin cu tine cât sunt aici. Oricum, copiii
nu știu diferența. Le-a plăcut povestea. Cel puțin, cred că au făcut-o.”
"Au facut. Cât timp ți-a luat să vini cu asta?”
„Practic toată săptămâna.” El a râs.
„Nu lucrezi?” Am glumit.
„Da, dar îmi fac timp pentru lucruri care sunt importante pentru mine.”
„Este important pentru tine să mă batjocorești în moduri criptice?”
„Mesajul general a fost unul pozitiv. Nimeni nu știe că ești Frankie al
meu.”
Frankie al lui.
„Fiul tău știe că îmi spui așa.”
„Bănuiesc că este adevărat, dar el nu știe povestea. El este

nu am întrebat niciodată despre asta.”
Mack îmi arunca o privire intensă. Trebuia să-l scot de aici înainte să
poată vedea efectul pe care îl avea asupra mea.
Arăta atât de sexy în blugi și un pulover îmbrățișat, împletit cu cablu, care îi
îmbrățișa pieptul. Mirosea atât de bine și el. Cred că a fost exact același
amestec de apă de colonie și cremă I

amintit. Oricare ar fi fost, emitea aceiași feromoni care reușeau mereu să
mă înnebunească absolut. Trecuse mult timp de când nu mai simțisem acest
tip de atracție fizică față de

cineva.
„Ei bine, mulțumesc că ai intrat.”
Părând să ignore sugestia mea că ar trebui să plece, a continuat să mă
privească în ochi cu acea privire hotărâtă și a spus: „Bea o cafea cu mine
într-o după-amiază săptămâna asta”.
— Nu știu dacă este o idee bună, Mack.
„Care este ezitarea ta?”
"Nu sunt sigur."
„Știu că ești cu cineva. Aceasta nu este o întâlnire pentru care ți-o cer.
Vreau doar să vorbesc cu tine față în față... fără

copii din jur.”
Am vrut să spun da, dar cuvintele pur și simplu nu au ieșit.
Erau prea multe motive pentru care să ieși cu el chiar și doar la o cafea ar fi
fost o idee proastă.
"Nu știu. Pur și simplu pare nepotrivit.”
„Tu faci să pară așa, da. Doar ar fi
fii cafea. Poate o prăjitură dacă ești drăguț.” Făcu cu ochiul.
Acolo era din nou. Fiorul acela stupid care mă străbătea de fiecare
dată când făcea cu ochiul.
Am tresărit când a întins mâna pentru a-mi scoate un păr rătăcit

din ochi. Doar acel simplu zgomot al vârfului degetului lui pe fruntea
mea mi-a făcut pulsul să reacționeze.
— Doar cafea, Frankie. Am început ciudat și simt că îți datorez mai mult
o explicație despre cum am ajuns la asta

loc."
Oricât de rău mi s-a părut să mă întâlnesc cu el, o parte din mine

nu a putut rezista.
"Când?"
"Tu sa-mi spui."
„Joi la patru. Fasolea Gourmet din Chestnut Hill, am spus repede
înainte de a mă putea răzgândi.
Era radiant. "Voi fi acolo."
După ce am fost de acord, Mack s-a îndreptat spre Jonah și și-a bătut
părul fiului înainte de a-și lua rămas bun. Jonah nu părea amuzat, deși se
ocupase de povestirea lui Mack fără a fi nevoie să fugă din cameră; Eram
cu adevărat mândru de el pentru asta.
Mai târziu în acea după-amiază, odată ce studenții au ieșit, Lorelai
m-a furișat în timp ce îmi pregăteam lucrurile să plec.
Ea și-a încrucișat brațele. „Trebuie să vărsați. Chiar acum."
"Ce?"
„Ce se întâmplă între tine și Mack Daddy? am fost
văzându-vă interacționând. Aproape am avut un orgasm.”
"Ce ai spus? Mack Daddy?”
"Da. Mack Tati. Așa îl numesc toată lumea în jur

Aici. Nu știai asta?”
„Bănuiesc că se potrivește.”
„El este vorbirea tuturor mamelor de la plecare. Sunt destul de mulți
care caută să-și înfige în el labele urâte, îngrijite cu gel, inclusiv eu, dacă
sunt sinceră. Numai vocea lui este suficientă pentru a mă face să vin. Jur,
dacă aș avea una din acele casete mici

mașinile pe care le folosesc reporterii, l-aș înregistra citind și l-aș

juca noaptea.” Ea și-a înclinat capul, examinându-mi expresia. „Asta
te deranjează.”
Scuturând din cap disprețuitor, am spus: „Nu, nu e așa”.
„Da, da. Ascunzi ceva.” Ea miji.

„Îl vezi?”
"Nu."
„Dar ceva se întâmplă. Vă cunoașteți, băieți.”
"Obisnuiam sa."
"Știam eu! Obișnuiai să te întâlnești cu el?”
„Am fost colegi de cameră cu ani în urmă.”
„L-ai dracu”.
"Nu."
"La naiba. Nu? Într-adevăr?"
"Într-adevăr."
"Ce păcat. Dar s-a întâmplat ceva…”
„Relația noastră a fost foarte complexă. Când ne-am întâlnit prima dată,
nu am fi putut fi mai opuși unul față de celălalt.”
— Dar știi ce se spune despre contrarii? Ea a fulgerat din dinți.
„Că atrag?”
„Că au sex uimitor. Și cu el... pun pariu că ar fi fost mai mult

decât uimitor.”
Da. Sunt sigur că ar fi fost.

„Ei bine, din nou, n-aș ști. Și trebuie să-ți cobori vocea.”
„Cred că minți în legătură cu chestia fără sex.”
"De ce?"
— Pentru că fața ta este complet roșie chiar acum, Francesca.

Arăți vinovat.”
„După cum am spus, avem o istorie. Nu era exact chestia

basmele sunt făcute, totuși.”
„Deci, nu te-ar supăra dacă aș merge după el? Pentru că

cred că este foarte fierbinte și dulce și am auzit că nu mai este
cu mama.”
„Nu-mi pasă ce faci”, am mințit, în ciuda faptului că am ars

o gelozie frenetică. Se simțea mai mult ca o panică.
"Grozav. Acum ochiul îți zvâcnește. Ești atât de plin de rahat”,

a spus ea.
„A fost stresant să-l revăd. Tu ce faci

vrei de la mine?”
„Vreau să știu ce s-a întâmplat. Ai fost îndrăgostit de

l?"
M-am așezat și mi-am pus mâinile pe frunte. „Credeam că

sunt. Dar nu contează, pentru că nu m-a iubit înapoi. Și sincer,
ar trebui să fiu suficient de matur acum să accept să-l văd din
nou. Sunt chiar supărat pe mine. Am crezut că am făcut o treabă
bună de-a lungul anilor în care am trecut de la asta, dar toate
sentimentele au revenit. Ca să nu mai spun că sunt într-o relație
serioasă.”
„Poate că ai crezut că mergi mai departe, dar poate

doar îl blocai.”
— Nu ajuți, Lor.
Lorelai a făcut câțiva pași spre mine. „Toți avem acea persoană.
Nu este neapărat cineva cu care ajungem. Dar este acea persoană
care, indiferent de motiv, îți intră sub piele și rămâne acolo. Poți
merge mai departe, dar părți din ele sunt mereu cu tine. Uneori,
dacă lucrurile nu au avut niciodată șansa să se dezvolte, dacă
sentimentele sunt încă nerezolvate, acea persoană devine o forță și
mai puternică în viața ta, chiar și în absență.”
„Deci, spui asta pentru că Mack și cu mine am făcut-o

treburi neterminate, nu-l pot lăsa să plece.”
"Da. Afacerile neterminate între doi oameni care sunt în mod

clar atrași unul de celălalt sunt ca un etern caz de albastru
mingi.”
„Ah, lucrurile pe care le poți învăța între zidurile unei școli

parohiale.”
„O să-mi spui povestea sau ce?”
"Acum?"
„Ei bine, este aproape timpul pentru happy hour la acel bar din
Brookline.”
După această zi, cu siguranță mi-ar plăcea o băutură.
Mi-am apucat geanta. "Ce naiba. Să mergem."
Lorelai a tachinat: „Nu spune naiba. Este o școală catolică.”

TRECUT
„Nu pot să-ți spun cât de mult înseamnă asta pentru mine. Sunteți sigur că
colegul dvs. de cameră nu va deranja că mă întâlnesc cu voi?
„Nu. Am vorbit cu Mack despre asta. El este cool cu toată treaba. Oricum
aveam nevoie de un alt coleg de cameră. Ne-a scutit de problemele de a fi
nevoit să listăm camera online.”
Moise mi-a arătat apartamentul cu trei dormitoare.
Prin fereastra dinspre stradă, vedeam în depărtare faimosul semn iluminat
CITGO.
El și cu mine am mers amândoi la Universitatea din Boston, care era
chiar pe Commonwealth Avenue. Moise a fost un om obișnuit care stătea
mult la uniunea studențească. De când lucram la unul dintre magazinele de
telefoane mobile din apropiere, am ajuns să ne cunoaștem. Trageam rahatul,
iar când i-am spus că proprietarul meu mă dă afară din garsoniera pe care o
închiriam, Moses mi-a oferit un dormitor gol în apartamentul pe care îl
împarte cu un alt tip.
"Aceasta este camera ta."

M-am uitat în jur la spațiul mare deschis, cu pereți de culoare visiniu.
„Este frumos, mai mare decât mă așteptam.” Era goală, cu excepția unei
lămpi cu lavă conectată la o priză din colț.
„Frumoasă lampă.”
„Da, Pat a lăsat asta în urmă. Ți se potrivește, cred.”
„Într-un fel da. Ca o mizerie fierbinte.” M-am asezat pe pat
și sări pe salteaua spinoasă. „Acesta este într-adevăr mult spațiu pentru oraș.”
„Da. Ai avut noroc. Este cea mai mare cameră. Nici unul dintre noi
am simțit că ne mutăm tot rahatul în ea când Pat s-a mutat.”
„Nu vă pot spune suficient cât de recunoscător sunt.”
„Va fi frumos să am un alt tocilar prin preajmă.”
Moise și cu mine ne asemănam foarte mult, de fapt. Am purtat amândoi
ochelari și ne-am bucurat, printre altele, de benzi desenate, gadget-uri
tehnologice și cărți științifico-fantastice. Cu siguranță am avut multe interese
similare. De asemenea, a fost unul dintre puținii oameni care știau despre
anxietatea mea socială și tendințele TOC. A contribuit la modul în care

noi cu.
Moses fusese unul dintre vizitatorii ghinioni ti ai magazinului într-o zi
în care a fost introdus unul dintre noile telefoane Apple. A fost prima dată
când am avut de-a face cu acest tip de mulțime și am avut o nebunie minoră
după ce singurul meu coleg a eliberat pe cauțiune. Moise a salvat ziua,
prefăcându-se că este un angajat și și-a luat slăbiciunea în timp ce eu îmi
calmam fundul în depozit.
Când mă închideam în acea noapte, el a ieșit la întâmplare la mine;
practic, a scapat că era gay. Moise a recunoscut că s-a simțit în siguranță
spunându-mi odată ce și-a dat seama de acolo

nu puteam judeca în niciun fel după rahatul pe care tocmai îl scosesem.

A fost ziua în care am devenit prieteni rapid.
„Deci, cum este Mack? Acesta este numele lui real?”
„Este prescurtarea pentru Mackenzie. Dar se numește Mack.”
"Este el dragut?"
— Îl vei găsi intimidant, spuse Moses, de fapt.
"Grozav. De ce spui asta? Este un nemernic?”
„El poate fi, depinde de starea lui de spirit. Uneori e cool.

Dar, în principal, el este doar... ușor la ochi. Și el știe asta.”
— Vrei să spui că e fierbinte?
„Da.” A lăsat să scape. „Al naibii de uimitor.”
La dracu.
O să mă prostesc.
„Știe el că apreciezi... astfel de lucruri?” Am întrebat.
„Știe el că sunt gay?” Moise a râs. "Nu știu.

Nu vorbim despre așa ceva, dar sunt destul de sigur că m-a prins când
îl verific o dată când și-a scos pula să se pișească în fața mea.”
„Asta nasol. Adică... că ai fost prins că te uiți.”
Moise făcu cu ochiul. „Totuși, a meritat.”
Lord.
„Este student? Ceea ce face el?"
„Tatăl său este politician în Virginia. Mack este la licență la Boston

College - științe politice. El face ceva
un fel de stagiu plătit la Casa de Stat. Are o prietenă în DC, se întoarce
acolo din când în când, cam de două ori pe lună.”
"Înțeleg."
„Nu este prea mult prin preajmă, ceea ce îmi place. Face să par că eu
traieste singur."
„Cum ai ajuns să trăiești cu el?”
„Craigslist”.
"Desigur."
Moise i-a luat cheile. „Trebuie să fug.”
A început panica. „Unde te duci? Mă părăsești

singur?"
— Tu locuiești aici, Francesca.
— Știu, dar dacă Mack vine acasă?
„ Dacă Mack vine acasă?”
„Nu vreau să-l cunosc singură. Dacă el crede că sunt
un intrus? Știe măcar că mă mut astăzi?”
"Da. I-am spus azi dimineață. Vei fi bine."
Frecându-mi tâmplele, am oftat. "Iisus."
„Francesca... nu te speria cât nu sunt eu.”
„Voi încerca să nu o fac.”
În ciuda asigurărilor lui Moise, m-am ascuns în camera mea tot restul
acelei serii. Din câte știu, Mack nici măcar nu venise acasă, sau cel puțin
nu s-a obosit niciodată să se prezinte
mie.
Era miezul nopții. Chiar a trebuit să fac pipi, dar nu aveam chef să
ies din camera mea. Ridicându-mă din pat, m-am forțat să merg pe hol.
Fără ochelari, nu puteam vedea mare lucru. Holul era mai întunecat
decât mă așteptam.
După ce m-am simțit spre baie, m-am așezat pe toaletă și am lăsat

o respirație u urată. Când încercați să nu treziți pe nimeni în timp ce
faceți pipi, trebuie să vă împingeți cu viteza potrivită, astfel încât să nu
țintei tare când ajunge în apă. Am descoperit că, dacă apăsam foarte
tare, jetul de urină va lovi apa mai liniștit decât un zgomot puternic,
dar mai lent. Singura problemă cu această metodă a fost întotdeauna
riscul de flatulență. Am aflat asta pe calea grea când am trecut pe
neașteptate de benzină.
Era tare.
Am înghețat. Era încă liniște și m-am rugat să fi ocolit un glonț – să

nu fi auzit nimeni să mă pisez. Am șters și am optat să nu curgă apa,
așa că am sărit peste să mă spăl pe mâini.
Înapoi pe hol, am început să mă îndrept spre camera mea

agățându-mă de perete și de niște mobilier de-a lungul drumului în
apartamentul negru ca beznă.
Sunetul ceva ce se apropie m-a tresărit.
Apoi, ceea ce s-a simțit ca și cum trunchiul tare al unui bărbat a bătut la dreapta
in mine.
Mi-am pierdut echilibrul, apoi m-am apucat de ceva pentru sprijin.
„La naiba A. Dă-te jos de pe pula mea!”
Atunci mi-am dat seama că m-am apucat de el pentru sprijin și, din
neatenție, îi țineam penisul gol în mine.
mână.
Mi-am dat mâna înapoi. "Oh, Dumnezeule. Imi pare rau!" am spus,
ridicându-mă.
"Esti bine?" el a intrebat.
"Sunt bine. Nu sunt rănit.”
„Nu, vreau să spun, ești bine la cap? Întotdeauna
să te apuci de gunoaiele oamenilor așa?”
"Nu! Nu. E întuneric și sunt aproape orb fără ochelari. Nu te pot vedea.”
„Asta mie mi se pare o scuză de nădejde. Joc de cuvinte
intenționat.”
Încă nu-i puteam desluși fața când m-am bâlbâit din nou,
„Sunt... îmi pare atât de rău.”
Înainte ca el să poată răspunde, am alergat în direcția camerei mele,
împiedicându-mă de ceva înainte de a intra în sfârșit și a trântit ușa.
A doua zi dimineață, m-am întrebat cât de mult aș putea scăpa de a sta în
camera mea înainte de a fi obligat să plec.
Moise se uitase la mine înainte de a pleca la curs și m-am prefăcut că
dorm. Probabil că nu știa ce s-a întâmplat între mine și Mack cu o seară înainte.
Toată noaptea m-am răsturnat și m-am întors, incapabil să-mi scot asta
din cap.
Nici măcar nu mi-am întâlnit colegul de cameră, dar i-am atins penisul.
Nici măcar atins – mâna mea era înfășurată în jurul ei ținând-o
pentru viata draga!
Mi-am amintit cum m-am simțit viu, gros și fierbinte în palma mea. Mai simțisem
penisuri. Nu am fost virgin sau altceva. M-am culcat cu doar câțiva băieți, m-am
mângâiat câteva penisuri în viața mea, dar sincer aș putea spune că nu am simțit
niciodată una așa .
Se simțea ca un braț pentru numele lui Hristos.
Oh Doamne.
Gândul de a-l înfrunta părea de nesuportat. Inima mea
alerga cu o milă pe minut.
Ceasul arăta nouă și jumătate. Aveam să pierd cursul meu, care se afla la două
stații de troleibuz pe Commonwealth Avenue. Chiar aveam nevoie să mă trezesc.
Forțandu-mi corpul să iasă din pat, mi-am frecat ochii obosiți și am plecat în
căutarea ochelarilor cu rame violet. Mi-am pus niște haine și m-am îndreptat spre
bucătărie.
Casa era complet linistita. Habar n-aveam dacă îmi era dor de el. Dacă aveam
noroc, poate plecase deja la serviciu sau la școală.
După ce am înghițit un iaurt pe care îl găsisem în frigider, am observat că mai
era niște cafea într-o oală, așa că m-am hotărât să iau. Tocmai când îl turnam într-o
cană, ușa bucătăriei s-a deschis brusc. Surprins, am lăsat cumva carafa să-mi scape
din mâini și să se spargă pe podea. Sticla era peste tot.
„La naiba!”
„Doamne, ești un dezastru ambulant!” L-am auzit spunând

în spatele meu.
„Voi plăti pentru asta”, am spus pur și simplu, fără să mă întorc
uita-te la el. „M-ai tresărit, mi-ai dat degete”.
"Nu știu. Păreai să ai un mâner destul de bun
despre lucrurile de aseară”, a batjocorit el.
Oh.
Nu.
Omoara-ma.
Nu pot să cred că a spus asta!
M-am întors încet să-l înfrunt. „Trebuia să aduci...” Am ezitat când am
văzut chipul superb din spatele vocii... și corpul lui înalt, musculos, dar slab.
Inima a început să-mi bată mai repede. Moses spusese că Mack arăta
frumos, dar întregul meu corp sa încordat când am realizat că el era atât de
arătos.
Mi-am dres glasul. „A trebuit să aduci din nou asta?

A fost un accident."
În fața mea era probabil cel mai atrăgător tip de care fusesem vreodată
atât de aproape. În viața Francescei O'Hara, astfel de tipi nu existau decât
dacă erau de partea unei pungi de cumpărături Abercrombie and Fitch.
Părul lui strălucitor, castaniu, era dezordonat din cauza somnului și
ușor lung în jurul urechilor. De la ochii lui alune care străluceau până la
zgomotul de pe bărbie, fața lui era pur și simplu superbă. Mușchii lui erau
sculptați dar nu prea mari și

voluminos. Era înalt – mai mare decât viața. Era al naibii de perfect —
ca și panoul publicitar din New York perfect — și am fost înnebunit.
Mack mă privea cu atenție, probabil reluând admirația mea

intensă. Expresia lui era mai amuzată decât
furios.
„Aceia sunt niște ochelari funky pe care îi ai.”
"Ți-am spus. Sunt orb ca un liliac. Nu aveam ochelarii pe mine

când m-am trezit să merg la baie aseară. Deci, nu am observat... știi...
când am...” Mi-am pierdut cuvintele.
„Practic m-a smutat?”
Stomacul mi s-a scufundat. „O, Doamne,” am mormăit.
„Francesca, calmează-te. Glumesc doar cu tine.”

S-a uitat în jos la geamul spart, apoi s-a întors la mine.
După un moment de tăcere, am spus: „Îmi pare rău. Nu fac asta

prea bine.”
„Fă ce foarte bine?”
„Oameni.” A fost primul lucru care mi-a venit în minte. Chiar dacă
suna ciudat, din punct de vedere tehnic era adevărat.
Și-a aplecat brusc capul pe spate în râs. „Tu nu faci oameni? Ești
simian sau așa ceva?” M-a privit în sus și în jos și mi-a dat fiori. „Nu
observ nicio blană pe tine.”
„Nu mă descurc bine cu oamenii noi și cu situațiile noi”, am

clarificat. „A fost destul de greu să te muți aici și apoi să mergi pe
picior greșit...”
— Deci ai scăpat aseară?

„Nu am vrut să spun să pleci așa.” Privind în sus la lumină
fixare, mi-am șoptit: „Omoară-mă acum”.
„Din nou... doar glumesc! Iisuse Hristoase, izbucnești în aceste pete
ciudate pe gât și pe piept.”
De ce se uita la pieptul meu?
„Sunt stupi. Le primesc când sunt nervos.”
„S-ar putea să vrei să te gândești la calmarea naibii.
Stresul nu este bun pentru sănătatea ta.”
Nici bărbații care fumează fierbinți, fără cămașă, ai căror boxeri joacă
se ascund din vârful pantalonilor.
Mack se ghemui și începu să ridice în tăcere bucățile de sticlă sparte
din carafa spartă. I-am văzut mușchii abdominali flectându-se în timp ce se
mișca. Apoi a luat o cutie de praf și o perie de sub chiuvetă. Am stat acolo
observând totul
asta ca un idiot.
„Îți mulțumesc că ai făcut asta. Nu trebuia să faci asta.”
„Ei bine, am făcut-o dacă nu am vrut să mi se înfigă cioburi de sticlă în
picior mai târziu.”
"Stiu. Dar aș fi putut să o fac.”
M-a ignorat și a continuat să curățe totul. El nu a făcut-o
opriți până când fiecare ciob a dispărut.
După ce a pus totul deoparte, s-a ridicat și a spus: „Hai să facem o
refacere, una care să nu implice să-mi apuci penisul sau să suferi de o criză
nervoasă.” Și-a întins mâna.

„Mackenzie Morrison. Dar spune-mi Mack.
I-am acceptat strângerea de mână. Un alt fior m-a coborât pe spate la
contact. Poate că mintea mea era îngrozită

interacționând cu el, dar corpul meu experimenta o excitare nedorită

de la simpla atingere a mâinii lui ferme, care, din păcate, îmi amintea
de altceva care era ferm și cald. M-am înfiorat la gândul la noaptea

trecută.
— Francesca O'Hara.
— De ce nu faci bine oamenilor, Francesca?
„Întotdeauna am suferit de puțină anxietate socială.”
Sprânceana i s-a ridicat de parcă ar fi vrut să mă provoace. "Puțin?"
"Mult. Este doar ceva care este în natura mea.”
„Nu ne naștem speriați. Ceva trebuie să te fi făcut

Pe aici."
„Nimic din ce să pot identifica.”
"Ești singurul copil?"
"Da."
„Asta nu ar fi putut ajuta. Frații te-ar fi pus în formă, nu te-ar fi

lăsat să scapi cu rahatul ăsta.
Control și echilibru."
„Ai unul... un frate?”
„O soră... Michaela.”
„Michaela și Mackenzie? Are un sunet frumos.”
„Sau este enervant, în funcție de cum privești. Am tendința de a fi

de partea acestuia din urmă. Părinții mei sunt oameni destul de
deșerți. Tatăl meu este Michael, deci Michaela, iar numele de fată al
mamei este Mackenzie.
"Înțeleg. Ce înseamnă Mackenzie?”

"Ce vrei sa spui?"
„De exemplu, care este semnificația din spatele numelui?”
"Ți-am spus. Era numele de familie al mamei mele.”
"Nu. Fiecare nume are un sens. Îl poți căuta. Ce

găsești că uneori este înfricoșător de precis.”
„Sunt destul de sigur că asta e o prostie.” Și-a scos telefonul.

„Dar să-l căutăm pe al tău.”
„Misticul este unul”, am spus. „Pentru Francesca.”
El a dat din cap. "Da. Aici scrie mistic. Dar, de asemenea, mai spune
— ia asta — excentric și solitar.” El a râs. „Sfinte porcării.
E destul de amuzant. Abia te cunosc, dar asta pare să ți se potrivească.”
Privind înapoi la ecran, a adăugat: „Spune și imaginativ și filosofic”.
"Da. Cred că este corect. Caută-l pe al tău.”
După ce și-a tastat numele, s-a mijit confuz.

„Mackenzie înseamnă drăguț. Ce dracu înseamnă asta?”
Simțeam că mi se încălzește fața. „Comely înseamnă…”
"Ce?"
„Plăcut de privit. Dar este de obicei asociat cu a

femeie."
Rânjind, el a întrebat: „Sunt drăguț?” Probabil că a observat că fața

mea devenea din ce în ce mai roșie. "Iisus. Nu trebuie
răspunde la asta.”
Mi-am șters transpirația de pe frunte. „Ce mai scrie?”

„Se spune, un alt sens este „fiul unui om corect”. Am mai fost
numit fiul a ceva, dar niciodată asta.” Și-a pus telefonul jos. — Deci,
domnișoară Solitary, ați trăit vreodată cu?
colegi de cameră înainte?”
"Nu. Aceasta este prima dată. Locuiam singur într-o garsonieră

lângă Beacon Street din Brookline, lângă Coolidge Corner. Era în
subsolul casei unui tip.”
S-a strâmbat. "Suna infricosator."
„A fost puțin înfiorător, dar nimeni nu m-a deranjat niciodată.”
"Ce s-a întâmplat? Cum ai ajuns aici?”
„Locul a fost blocat și au trebuit să mă dea afară.

Moise s-a întâmplat să menționeze că ați pierdut un coleg de cameră.
Deci, așa a apărut. Nu este chiar prima mea alegere să am colegi de
cameră. Prefer să trăiesc singură.”
— Tu nu spui, spuse el sarcastic. „Te simți de parcă ești alergic la

alte persoane sau așa ceva?”
"Cred."
S-a așezat pe unul dintre scaunele de bucătărie și a dat cu piciorul pe al lui
picioarele sus pe altul. „Ei bine, sunt alergic la prostii. Nu există așa
ceva ca această alergie pe care crezi că ai. Ești doar timid, poate puțin
nesigur. E la fel de simplu. Există un singur remediu pentru rahatul
ăsta și anume să spui „la naiba cu totul” și să nu-ți pese de ceea ce
cred alții. Dă zero dracu. Nu mai ai naibii de dat. La dracu totul până
nu mai rămâne nimic de dracu.” Se opri, ridicând degetul arătător și
chicoti. „Acea ultimă parte nu a sunat bine.”
„Înțeleg ce ai vrut să spui. Este doar mai ușor de spus decât

Terminat."
„Ei bine, știi că nu putem trăi împreună dacă faci urticarie de fiecare
dată când sunt prin preajmă.”
„O să mă obișnuiesc cu tine. Știu că mă crezi un ciudat.”
"Cine a spus asta?"
„Este evident la ce te gândești.”
„Aș fi dispus să pariez că habar nu ai ce sunt

chiar gândesc chiar acum. Vrei să afli adevărul?”
"Ce?"
„Este reconfortant să întâlnești pe cineva care nu este atât de plin de ei înșiși.
Sunt înconjurat toată ziua de oameni cărora nu le pasă mai puțin

ce cred ceilalți despre ei. Sunt și eu unul dintre acei oameni. Deci,
cealaltă extremă... nu suntem mai buni. Dar scenariul tău este mult
mai stresant în fiecare zi.”
„Ai avut dreptate. Aș da orice ca să nu-i pese ce cred oamenii.”
Și-a mijit ochii și părea să-mi examineze fața.

— Voi face o înțelegere cu tine, Frankie.
Cum mi-a spus?
„Frankie?”
"Da. Nu semeni deloc cu o Francesca. Pentru mine arăți ca un

Frankie.”
„Ce aveai de gând să spui?”
„Voi face o înțelegere cu tine. Sunt un nemernic, nu?”
"Bine…"
„Ești o pisică înspăimântătoare, o păsărică.”

„Sunt o păsărică…”
„O să-mi frec o parte din nemernic pe tine dacă vei freca ceva
ți-ai dat păsărica pe mine.”
Mi-au făcut ochii mari. „O să-ți freci nenorocitul de mine?”
"Nu la propriu. Ai avut destule din părțile mele personale reale
pentru a rezista un an.”
Am zâmbit, înăbușind râsul.
"Oh, la naiba. Este un zâmbet?” el a intrebat.
"Pot fi."
"Bine. Lasă-mă să clarific. Ceea ce vreau să spun este că... dacă te
surprind purtându-te ca un spaz nervos, te voi chema, să-ți amintesc că
nu este necesar. Dacă mă surprinzi purtându-mă ca un ticălos — cam ca
atunci când am țipat la tine aseară, după ce ai încercat din greșeală să-mi
folosești penisul pe post de bărbătească — mă suni.
Poti sa faci asta?"
"Așa cred."
„Bine. Și între timp, încercăm doar să coexistăm fără să ne atingem
accidental organele genitale, să distrugem obiectele de uz casnic sau să
izbucnim în stupi.”
„Nu pot ajuta stupii. Sunt o reacție naturală la

nervi."
„Dar poți ajuta nervii învățând să nu-ți pese de nimic.”
"Bine. Voi incerca."
El a chicotit. „Nu te cred.”

„Nu poți să anulezi ani de viață într-un anumit fel

peste noapte.”
„Este adevărat, cred.” S-a uitat în ochii mei, iar eu

a devenit din nou incomod deodată. „De ce ochelarii?”
„Pentru că ți-am spus, sunt aproape orb.”
„Da, dar de ce nu te operezi cu Lasik?”
„M-am gândit la asta, dar mi-e teamă că vor strica, iar eu o să

orbesc.”
„Nu ești deja practic orb? Aș spune că merită riscul. Nu că ar fi

ceva în neregulă cu ochelarii tăi, dar am impresia că-ți place să te
ascunzi în spatele lor. Am dreptate?"
Chiar dacă nu m-am gândit niciodată la asta înainte, era ceva

în asta. Am simțit întotdeauna un sentiment de confort cu ochelarii
pe mine. Dacă ochii erau o fereastră în sufletul cuiva, atunci
ochelarii erau ca un mini-scut.
M-am uitat la ceas. „La naiba!”
"Ce?"
„Am lipsit de la ora zece și jumătate. Până voi ajunge acolo acum, se va
termina pe jumătate.”
„Așadar, sări peste cursuri. O fac tot timpul.”
„Nu am de ales acum.” Am oftat. A urmat un moment de tăcere

până când am încercat să aflu mai multe despre el. „Moise a spus
că ești maior în științe politice?”
„Da. Facultate. Este singurul lucru pe care l-ar face tatăl meu
fond."
"De ce?"
„Tatăl meu este Michael Morrison, senatorul din Virginia.
M-a îngrijit de ani de zile pentru a-i merge pe urme.”
„Plănuiți să faceți?”
„Între tine și mine? El crede că sunt, dar adevărul este că nu știu ce
dracu’ fac. Am simțit că trebuie să plec de acasă pentru un timp, așa că am
profitat de oportunitatea pe care mi-a oferit-o odată ce am intrat în
programul Boston College.” A tras un scaun și a dat cu capul să mă așez în
el.
"În ce ești specializat?"
"Educatie primara."
El a ridicat sprânceana. "Educa ie?"
"Da. De ce o spui așa?"
„Ești alergic la oameni și înveți să mergi într-un câmp în care vei fi toată
ziua în fața unei grămadă de copii cu nasul mucoasă?”
„De fapt, copiii nu mă sperie.”
"Într-adevăr? Chiar mă sperie naibii .”
„Da. Nu prea știu de ce nu mă deranjează. Presupun că este pentru că
îi percep ca nejudecați. Nu au fost încă afectați de idealuri și așteptări false.”
„Este un punct valid, cred.”
M-am uitat din nou la ceas, apoi din nou la el. „Nu trebuie să fii undeva?”
— Încerci să scapi de mine, ca să poți reveni la pustnic? Mi-a făcut cu
ochiul și jur, am simțit-o chiar între picioarele mele.

„Doar întreb.”
„Trebuie să merg la clasă peste puțin timp, așa că voi ieși
părul tău de maimuță. Ai alte întrebări pe care vrei să-mi pui?”
„Oricum, de ce te plimbai goală în miezul nopții? Ceea ce s-a
întâmplat ar fi putut fi evitat dacă ai fi purtat niște haine pe tine.”
„Sunt alergic la haine ca și tu alergic la oameni.”
„Mă îndoiesc foarte mult de asta.”
„De fapt, doar dorm mai bine în băutură. Ar trebui să încerci cândva.
Pune-ți ceva înainte să te ridici, pentru că fundul tău orb ar putea ajunge
să cutreiere străzile gol.”
S-a uitat în jos la pieptul meu. „Apropo, ai o substanță albă misterioasă
care arată suspect de cum pe cămașă.”
Grozav.
M-am uitat în jos. Se pare că mâncasem iaurtul atât de repede
mai devreme când vărsesem câteva. „Este iaurt.”
El a râs. "Stiu. Încerc doar să obțin o creștere din partea ta, din
moment ce faci asta atât de ușor. Doar că... arată foarte frumos.” El a
pufnit.
Râdeam amândoi acum.
Oricât de nervos mă facea, era o parte din mine din ce în ce mai
mare care se încălzea cu acest tip. Era o contradicție ciudată să te simți

nervos și confortabil în același timp
timp. Bănuiesc că ideea despre el fusese mult mai intimidantă decât
persoana reală.
M-am ridicat, am deschis frigiderul și am observat o cutie plină de
ouă. „A cui sunt ouăle astea?”
„Ei aparțin lui Moise. Nimic acolo nu este al meu. eu niciodata

mananca aici."
"De ce nu?"
„În primul rând, nu gătesc.”
„Tu ești mama întotdeauna a făcut totul pentru tine?”
„Este o glumă și jumătate. Nu. Părinții mei erau prea ocupați pentru
cine în familie. Nu cred că mama a gătit vreodată o masă. Totuși, am avut
niște bone drăguțe.”
„Asta nasol.”
„Nu vreau să par nerecunoscător”, a spus el.
— Cel puțin ai avut pe ambii tăi părinți.
Mack î i înclină capul într-o parte. „Nu ai făcut-o?”
"Nu."
„Moare cineva?”
Chiar nu am vrut să vorbesc despre asta.
„Nu... ei bine... nu știu. Este posibil. Nu l-am cunoscut niciodată pe
tatăl meu. Mi-a abandonat mama când a aflat că era însărcinată cu mine.
Erau adolescenți.”
Expresia i s-a întunecat. "Oh. Imi pare rau. Asta e nasol.”
„Ei bine, nu poți să ratezi ceva ce nu ai avut niciodată, nu? eu
nu știu altceva, cum este să ai un tată.”
„Este adevărat, cred.”

Tăcerea a umplut aerul în timp ce Mack a continuat să mă privească.

Nu și-a rupt niciodată privirea.
am vorbit in sfarsit. „Ai mânca niște ouă dacă aș face

niste?"
„La naiba, da. Sunt flămând."
„Crezi că s-ar deranja pe Moise?”
"Du-te. Dacă se supără, îl voi lăsa să-mi atingă abdomenul.”
„Deci... știi că el este...”
„Gay. Da. Mi-am dat seama destul de repede. Era felul în care mă
privea cum mă piș într-o zi. Nenorocitele lui pupile se dilatau, nu s-au oprit
să se uite la gunoaiele mele.”
Nu m-am putut abține să nu râd. "Oh, Dumnezeule."
„Nu-mi pasă. Sunt oameni buni.”
"El este." Faptul că nu mai eram speriat în preajma lui Mack nu a fost
pierdut pentru mine. De fapt, era destul de ușor să vorbești cu el.
„Cum îți plac ouăle?”
„Peste greu.” Avea un zâmbet pe buze când a spus asta.
„Este undeva vreo glumă sexuală?”
"Lasă-mă să mă gândesc." S-a zgâriat pe bărbie. „Peste greu... amabil
ca mâna ta aseară.”
"Esti dezgustator."
"Tu ai intrebat."
Am oftat. „Ei bine, îmi place al meu mai mult decât ușor. O voi face pe a ta mai întâi.
Ouă tari pentru un fund tare.”

„Peste ușor. Te-aș numi ușor, dar nu cred că ești.
Ar trebui să-ți placă ca oamenii să-i lase lângă tine.” Făcu cu ochiul.
Când l-am observat răsfoindu-și telefonul cu un zâmbet plin de râs, l-
am întrebat: „Ce faci?”
„Căutesc sensul lui Frankie.”
"Ce spune?"
Mack părea că încerca să-și înăbușe râsul când el
a spus: „Cea care bate vântul noaptea”.
Îmi trăgea complet de lanț. Mă auzise dând benzină! eu

voia să moară.
„Ai auzit asta?”
"Da. Este ceea ce m-a trezit.” El a zâmbit. „Nu contează. Toți o facem.
Poate nu la fel de robust ca tine.” S-a uitat în jos la telefonul său. „Hmm.”
"Ce?"
"Sincer. Spune că Frankie înseamnă cinstit.”
„Ce crezi din asta?”
„Este ciudat, de fapt.”
"Cum așa?"
„Cred că dacă ar fi un cuvânt pe care ar trebui să-l aleg pentru a te
descrie pe baza primei impresii, acesta ar fi. Ești puțin diferit, dar ești de
acord cu totul. La fel cum nici nu ai încercat să te prefaci că nu tu ai tăiat
brânza. Ați fi putut să-l fixați pe Moise sau să îl negați. Dar nu este în
natura ta.
Ceea ce vezi este ceea ce primești. Sunteți o mulțime de lucruri, dar

în cele din urmă, ești sincer despre toate acestea. Vezi... Știam că numele
Frankie ți se potrivește.”
Mack a ajuns să-și devoreze ouăle. Acesta a fost primul dintre câteva
cursuri de dimineață pe care le-am sărit „în mod accidental”.

ia micul dejun cu el.
Și nu s-a mai referit niciodată la mine pe numele meu adevărat.

Ea a întârziat. Ori asta, ori eram în picioare.
La a doua ceașcă de cafea, cofeina începea să-mi dea nervozitate. Nu
eram atât de nervos, ci plin de energie și hotărâre.
Când Frankie a intrat în sfârșit pe ușa The Gourmet Bean, inima a
început să-mi bată mai repede în timp ce mă ridicam să o salut.
Și-a desfăcut eșarfa, apoi s-a așezat pe scaunul de dincolo
de la mine. Mi-am luat un moment să o iau în casă în timp ce mă așezam pe spate

jos.
La naiba, arăta frumoasă.
Statica de la frigul de afară făcuse bucăți din ac de păr drept și roșu să
se lipească în aer. Nasulețul ei plin de culoare era și el roșu. Era atât de
drăguță, încă Frankie din toate punctele de vedere, în ciuda a tot ceea ce se
întâmplase. Mi-a apărut o durere în piept pentru că am vrut să spun atât de
multe.
"Scuze am intarziat. Am fost prins să vorbesc cu directorul

dupa scoala."
"E in regula. Tocmai am meditat.”
Ruminând. Același lucru.
"Ce pot să-ti aduc?" Am întrebat.
„Oh, am de gând să beau o cafea. Mă voi duce și voi comanda.”
Mi-am întins palma. "Insist. Stai aici. Luați o încărcătură.
Ai avut o zi lungă. Îți mai place alunele cu plus

cremă?"
"Da." Zâmbetul ei era ezitant. „Sunt surprins

tine minte."
Îmi amintesc multe lucruri pe care probabil ai vrea să le uit.
"Ma intorc imediat."
La coadă, mă întorceam din când în când pentru a-i arunca o privire
pe furiș. Ea era cu spatele la mine, dar am văzut că își freca nervos
palmele. Am urât că era inconfortabilă, am urât ideea că ar fi putut să
se teamă de asta.
Când m-am întors la masa noastră cu cafeaua, ea a luat-o, dar a
rămas să privească în jos, în ceașca aburindă. Nu am mai suportat.
— Uită-te la mine, Frankie.
Tonul ei era scurt. — Despre ce vrei să vorbim, Mack?
„Trebuie să explic mai multe despre motivul pentru care sunt aici... pe tine
gazon."
„Ești aici pentru Jonah. Crezi că m-aș potrivi bine

l. Ai spus deja asta.”
„Nu, Frankie. Nu este doar atât.”
"Ce este atunci?"
Am eliberat o respirație lent pentru a mă pregăti și am jurat că nu o fac
fi o păsărică.
„Nu am încetat niciodată să mă gândesc la tine. În toți acești ani,

se simt ca o neclaritate. Mă uit la tine stând în fața mea chiar acum și
simt aceleași lucruri pe care le-am făcut când eram împreună.”
„Nu am fost niciodată împreună.”
A auzit-o spunând asta m-a făcut să trec puțin, pentru că

n-avea cum să nege ce aveam noi.
„La naiba n-am fost împreună. Nu ne-am tras niciodată, poate,

dar am fost conectați în orice alt fel în care doi oameni ar putea fi. Nu
poți nega asta. Te ranesc. Știu că. Dar în adâncul sufletului, știu că
înțelegi de ce am făcut-o.”
„Asta nu a făcut să te doară mai puțin când ai plecat.”
„Doamne, nu crezi că știu asta?” Ridicasem un pic prea mult vocea

și făcusem un efort conștient pentru a-mi ușura tonul când am
întrebat: „Acest tip cu care ești... cum îl cheamă?”
“Victor.”
„El are grijă de tine?”
"Da."
"Îl iubești?"
"Da."
„Îl iubești cu adevărat sau te simți în siguranță cu el, pentru că este

mai în vârstă și cam ca...”
„Nu spune asta.”
„Ei bine, trebuie să o spun. Ai un complex de tată, Frankie. Locuiești
cu un bărbat suficient de în vârstă pentru a fi tatăl tău, pentru că ai
probleme cu abandonul.”
„Nu-mi amintesc ca tatăl meu să mă fi abandonat.” Ea ridică vocea.
„ Totuși , îmi amintesc foarte clar ziua în care ai plecat.”
Cuvintele ei mi s-au părut ca o felie în gât. Avea dreptate, totuși.
Pentru prima dată de când reluase legătura cu ea, reușise să mă reducă
la tăcere. A fost, de asemenea, prima dată când mi-am dat seama cât de
rău a rănit-o plecarea mea.
Probabil că a simțit ce mă gândeam când a spus: „Îmi pare rău,
Mack. A fost nedrept. Nu ar fi trebuit să spun așa. Este foarte greu
pentru mine.”
"Stiu ca este. De aceea încerc să vorbesc cu tine. Nu vreau ca
lucrurile să fie ciudate între noi. Mi-e dor de tine. Nu a trecut nicio zi în
care să nu mă întreb ce faci, la ce te gândeai, dacă mă uraști pentru că
am plecat. Când majoritatea oamenilor spun lucruri de genul, este o
exagerare. În cazul meu, nu este. In fiecare zi,
Frankie.”
„Am presupus că nu ne vom mai vedea niciodată. Tu
să fiu înapoi aici mi-a dat lumea peste cap.”
Auzind durerea din vocea ei m-a făcut să respir adânc
înainte de a încerca să-i explice lucrurile.

„Când Torrie a primit slujba în Boston... știind că aș putea să mă

apropii din nou de tine – să te fac să-mi cunoști fiul – mi s-a părut un
cadou. Totul a căzut la loc. Am simțit că oxigenul s-a întors în corpul
meu pentru prima dată în ultimii ani.
Aceasta a fost o oportunitate pe lângă care nu am putut să o las să treacă.
Știu că ce am făcut, introducându-l în clasa ta, a fost extrem.”
"Crezi?" spuse ea sarcastic.
„Vreau doar să te cunosc din nou, Frankie. Vreau să te cunoască.

Îți jur pe Dumnezeu că nu am vrut să-ți dau lumea peste cap. Dacă
ești fericit, jur pe viața fiului meu, asta mă face fericit. Pur și simplu nu
vreau să-ți petreci încă o zi urându-mă pentru că am plecat.”
— Nu te urăsc, Mack. Poate că am fost foarte supărat de multă

vreme, dar nu te-am urât niciodată.”
A fost o ușurare să o aud spunând asta, pentru că aș face des

se întreba.
M-am întins și i-am luat mâna în a mea. Nu-mi păsa dacă
a fost o mișcare îndrăzneață. Trebuia să o ating. Apoi, i-am mișcat
mâna și i-am pus-o peste inima mea. "Simți asta?" Am întrebat.

„Simte cum te bate acum. De fiecare dată când îmi permit să mă
gândesc la tine, bate așa. Și nu știu cum să o fac să se oprească.”
Și-a ținut mâna deasupra ei cel puțin un minut întreg. Inima mea
a continuat să bată și mai repede în palma ei, cu cât a ținut-o mai mult
pe mine.
„Ce ar trebui să fac cu asta?” ea a șoptit.
A existat un singur răspuns.
„Crede doar ce îți spune.”

Ea a rămas tăcută și în cele din urmă și-a tras mâna. Știam că am un
efect asupra ei. Știam că încă mai are sentimente pentru mine, dar știam și
că nu aveam de gând să o conving cu cuvinte care să-mi dea o a doua șansă.
Ar trebui să se facă prin acțiuni. Și avea să dureze timp. Dar nimic nu era
garantat.
„Nu am venit să-ți stric viața, dar ai întrebat de ce sunt aici. Iată
răspunsul sincer: sunt aici pentru tine, Frankie. Sunt aici să termin ceea ce
am început cu ani în urmă. Dacă îl iubești sincer, atunci îți promit că voi
accepta asta. Voi încerca să merg mai departe. Dar până nu mă privești în
ochi și îmi spui că nu am nicio șansă, voi păstra speranța.”
„Nu știu ce să spun.”
„Nu trebuie să spui nimic. Ia cafeaua asta cu mine. Vorbește-mi. Fii din
nou prietenul meu, chiar dacă nu e nimic mai mult.
Vom lua acest moment pe rând.”
Respirând adânc, ea dădu din cap. "Bine."
S-a simțit ca o greutate uriașă ridicată când ea a fost de acord.
În ciuda începutului tensionat al întâlnirii noastre cu cafea, restul
timpului petrecut la cafenea a fost destul de lipsit de stres. Frankie m-a
informat despre progresul lui Jonah în clasă, iar eu i-am completat slujba mea.
Ea și cu mine am reușit chiar să râdem puțin și să ne amintim. De asemenea,
ne-am făcut planuri să intru și să mă fac din nou voluntar în clasă în curând,
deoarece ultima dată părea a fi o mare problemă.

lovit. Întâlnirea cu cafea care începuse ca o mizerie emoțională
s-a încheiat într-o notă destul de calmă.
În cele din urmă, a plecat să meargă acasă la iubitul ei, luând cu ea o
bucată și mai mare din inima mea de data aceasta.

Duminica următoare, îl duceam cu mașina pe Jonah înapoi la mama lui după
weekendul la mine. Ca de obicei, a fost destul de tăcut în timpul șederii cu
mine, dorind mai ales să stea acasă și să se joace cu niște aplicații noi pe
care le-am pus pe tableta lui.
L-am forțat să iasă să mănânce și să citească cu mine noaptea, dar nu
părea niciodată pe deplin mulțumit de nimic. Nu voia să treacă prietenii, iar
asta îi făcea și mai greu să-și ocupe timpul.
M-am trezit dând din ce în ce mai mult în el în ultima vreme pentru a
compensa faptul că nu sunt acolo în fiecare zi. Între mutarea mea și apoi
plecarea noastră din stat, a fost mult pentru

el să se descurce.
Părea că oricât de încrezător într-o persoană pe care am crezut
întotdeauna că sunt, când era vorba de fiul meu, mă simțeam adesea
neajutorat, de parcă nu știam nimic și nu puteam face nimic bine.
Conduceam pe Route Nine când l-am observat că arăta destul de
îmbufnat în timp ce privea pe geamul banchetei din spate.
„Jonah... totul în regulă? Nu aștepți cu nerăbdare
văd pe mama ta?"
După cum era de obicei, când l-am întrebat ceva despre al lui
sentimente, el doar a ridicat din umeri.
Privindu-l prin oglinda retrovizoare, i-am spus: „Ei bine,
Știu că i-a fost dor de tine. Ea o face mereu.”

Mi s-a simțit strâns pieptul în timpul restului călătoriei. Fiul meu a fost
un copil mult mai sensibil decât am fost vreodată. Chiar dacă părinții mei nu
aveau cea mai bună căsnicie și erau rar în preajma mea și a surorii mele, am
acceptat cumva. Jonah știa mai bine și, mai mult decât atât, merita mai bine.
Am vrut să-i ofer o copilărie mai bună decât am avut-o. În ultimul timp, părea
că am eșuat lamentabil la asta, deși îmi încercam fundul să-l fac fericit.
Când ne-am oprit la casa cu fa a de cărămidă a lui Torrie, eu
s-a întâmplat să observă o a doua mașină parcată în aleea ei.
După ce a deschis ușa, am simțit un miros de vin pe respirația ei, în timp
ce a spus: „Nu trebuia să fii aici pentru

încă o jumătate de oră.”
„Ei bine, Jonah și-a lăsat încărcătorul Kindle aici. M-a întrebat dacă putem
pleca puțin mai devreme. Este asta o problemă?”
"Nu, desigur că nu. De ce ar fi o problemă?”
În timp ce Jonah a alergat pe scările spre camera lui, m-am uitat la un
tip înalt, cu barbă. Stătea în colț ținând o bere.
"Cine e acesta?" am întrebat în timp ce continuam să-l privesc în jos.
S-a apropiat de mine, oferindu-și mâna, pe care nu am luat-o.
„Sunt Gerard Lockhart. Încântat de cunoștință."
„Gerard lucrează cu mine.”
"Înțeleg." Mi-am dat capul înapoi spre ușa din față.
„Pot să vorbesc cu tine afară un minut?”
M-a urmat și m-a întrebat: „Ce este?”

„Ce faci să aduci oameni străini în preajma mea

a lui?"
„Nu ai un cuvânt de spus pe cine invit la mine acasă.”
„Nu este pregătit din punct de vedere emoțional să aibă alți bărbați în preajmă.
Încă trece peste faptul că nu trăiesc cu el.”
„A cui este vina? Într-o zi, când va întreba de ce nu suntem

împreună, îi voi spune adevărul, că mi-ai spus că nu m-ai iubit, că nu
m-ai iubit niciodată. Nu mă învinovăți pentru toate astea. Nu mă
învinovăți că am încercat să găsesc pe cineva care să-mi dea ceea ce n-
ai făcut niciodată. E vina ta că suntem în acest loc și trebuie să accepți
asta. Tu ești cel care a plecat.”
La dracu. Sincer să fiu, a fost adevărul. Nevrând ca fiul meu să

audă nimic, pur și simplu mi-am coborât vocea și am spus: „În viitor,
chiar trebuie să discutați aceste lucruri cu mine.
primul."
— Oricum, Mack, spuse Torrie înainte de a închide ușa.
Întorcându-mă în mașină, eram prea epuizat pentru a porni

motorul. Mi-am rezemat capul de scaun și am închis ochii înainte de a
strânge în cele din urmă energia pentru a pleca.
Odată ajuns acasă, am stat puțin în mașină, uitându-mă la telefon.

Degetul meu a plutit peste numele lui Frankie. Am vrut să-i trimit un
mesaj, dar m-am hotărât să nu-i fac asta. În starea mea actuală, s-ar fi
putut să-mi exagerat și aș fi spus ceva ce aș fi regretat, cum ar fi cât
de mult la cafenea mi-aș fi dorit să-i lins o linie de la piept până la gât
până la buza de jos înainte de a o suge. Am încheiat acea întâlnire într-
o notă bună și trebuia să continui să o iau încet.
Doamna Migillicutty și-a deschis fereastra când m-a prins

intrând în casa mea.
— Seara, Mack.
— Seara, doamnă M.
„Arăți ca un rahat.”
Am început să râd. "Ei bine, multumesc. Spune-mi cum ești

simt cu adevărat.”
„Știi care este lucrul grozav în a mă avea ca vecin?”
"Ce-i asta?"
„Mă dublez ca barman.”
"Chiar așa? Imi place ideea asta. O putem numi a lui Migillicutty
Pub.”
„Ce zici de o parte din romul pe care ți l-am promis? fac un

înseamnă rom și Cola.”
Doamne, mi-ar plăcea un pahar în seara asta.
Mi-am aruncat cheile în aer și le-am prins. „Servește-mă!”
Odată înăuntru, ea mi-a pregătit băutura la masă. Coca-Cola a

bubuit când ea a turnat-o peste lichior. Ea a alunecat paharul peste
mie.
"Mulțumesc."
"Glumesti? Trăiesc în totalitate indirect prin tine, Mack. Ea și-a

încrucișat brațele și s-a aplecat înăuntru. — Ce sa întâmplat?
„Ce este corect ar fi o întrebare mai potrivită.”

"Vorbi."
"Să vedem. Unde să încep? Sunt supărat pe fostul meu pentru că a
adus un bărbat nou în preajma fiului meu, fără să mă consulte mai întâi.
Apropo de fiul meu, sunt destul de sigur că mă urăște și mă învinovățește
pentru nefericirea lui. Dumnezeu știe ce fel de informații false îi hrănește
mama lui.”
„Oricine te vede în acțiune cu acel băiat nu s-ar îndoi niciodată de
felul de tată care ești. Faptul că nu ești cu mama lui nu schimbă asta. Cât
despre acest bărbat nou, fii fericit că cineva îi umple rezervorul de
dragoste, ca să nu mai fii nevoit să faci asta.”
„Bănuiesc că acesta este un mod de a privi lucrurile.”
„Apropo de asta, nu ai avut o întâlnire cu domnișoara?

Frankie?”
„Nu a fost o întâlnire, dar da. A început puțin stâncos, dar a sfârșit în
regulă. Tocmai am vorbit.”
„Nu mi-ai spus niciodată povestea cum ai cunoscut-o. Știu că a fost
colega ta de cameră.”
„Chiar vrei să auzi?”
„La naiba, da.”
Nu m-am putut abține să nu trec oricând ea spunea ceva eu
nu se aștepta să iasă din gură.
Ea părea confuză. "Ce e așa amuzant?"
"Nimic."
„Deci, spune-mi povestea!”

„Bine... ei bine, treaba cu Frankie nu a început romantic sau altceva.
Era — în lipsa unui cuvânt mai bun — ciudată, chiar și puțin tocilar. Cel
puțin, asta a fost impresia mea despre ea când s-a mutat pentru prima
dată. Dar era ceva cu adevărat drăguț la ea în același timp. Presupun că
mi-a plăcut faptul că ea nu era egoistă sau intimidantă ca majoritatea
celorlalți oameni cu care mă asociasem până în acel moment.”
— Pun pariu că mulți oameni te consideră intimidant, Mack.
"Pot fi." am zâmbit. „Oricum, toată viața mea fusesem înconjurat de
oameni cu care simțeam că trebuie să concurez. Am fost crescut pentru a
găsi valoare în lucruri superficiale și neimportante. Frankie, pe de altă
parte, nu m-a făcut niciodată să mă simt confortabil în propria mea piele.
Nu am simțit niciodată că mă judecă. Obișnuia să aibă această anxietate
socială teribilă. Obișnuiam să-i spun că n-ar trebui să-i dea naibii ce cred
oamenii despre ea. Între timp, a fost puțin ipocrit pentru că în adâncul
meu, cu siguranță m-am luptat puțin cu asta, mai ales când era vorba de
tatăl meu. Oricum, lunile alea de a ajunge la
Știu că ea ca prietenă au fost ca o gură de aer proaspăt pe care eu nu am făcut-o
stiu ca aveam nevoie. Parcă m-aș fi sufocat și nu mi-aș fi dat seama.
Frankie era dulce și grijuliu. Ea ar găti pentru mine – nimeni nu a gătit
pentru mine în viața mea decât dacă erau plătiți pentru asta. Dar mai mult
decât orice, să fiu în preajma ei pur și simplu... mă simțeam bine.”
„Te-a făcut fericit. Nu este întotdeauna ușor de înțeles de ce se
întâmplă asta cu anumite persoane. Este cosmic sau așa ceva.”
"Dreapta. Nici nu este întotdeauna logic. A fost cu siguranță
neașteptat cu ea.”
„Deci, care a fost problema?”
„Eram cu Torrie când l-am cunoscut pe Frankie.”
Doamna Migillicutty izbi masa. "Ah. Vezi, acum asta
povestea devine al naibii de bună.”
Am râs. „Frankie fusese practic ca unul dintre băieți la început. Dar mai
târziu, am început să-mi dau seama că ies mai puțin.
Aș fi la serviciu sau la curs și m-aș gândi cum abia aștept să ajung acasă. M-aș
gândi la ceva amuzant și ar trebui să opresc tot ce făceam pentru a-i trimite
mesaje. Sau, cel mai rău, aș fi vizitat Torrie în DC și aș număra minutele până să-
mi iau zborul de duminică seara înapoi la Boston. Dar chiar și totuși, am fost în
negare foarte mult timp. Nu am avut niciodată sentimente pentru cineva care nu
a început ca o atracție fizică pură. Cu Frankie, a fost invers. Am fost extrem de
atrasă de creierul ei, de inima ei, de doar să fiu cu ea, de cum mă făcea să mă
simt. Apoi, cu timpul, am început să o privesc diferit. Nici măcar nu știu exact când
s-a schimbat, dar admirația mea pentru ea s-a extins cu siguranță și la fizic. Aș
observa modul în care și-a mușcat buza și m-aș trezi să-mi doresc să fiu eu cel
care o mușcă. Aș număra pistruii mici de pe nasul ei și mi-aș dori să pot trasa o
linie peste ei cu limba. Aș observa când sfarcurile îi ieșiră cu ochiul prin cămașă...”
Ea a luat un șervețel și a început să se evantai. "Aceasta este
mai bun decât porno-ul meu online.”
Surprins, am chicotit. „Ohhhh-bine.”
"Continua."
„Oricum, partea fizică a durat mult să se dezvolte, dar odată ce a făcut-o, a
fost atât de puternică încât aproape că nu m-am putut descurca.

aceasta. Și, practic, știam că am probleme pentru că am fost până la

genunchi în această relație cu Torrie de ani de zile.”
„Cât de tânăr erai când ai început să te întâlnești cu Torrie?”
„Torrie este fiica celui mai apropiat asistent al tatălui meu, Burton
Hightower. A lucrat mult timp în relații publice pentru tatăl meu. Acesta
a fost motivul pentru care ea a rămas în urmă în DC când m-am mutat
la Boston pentru licență. Tocmai începuse să lucreze pentru tata în acel
moment. De la o vârstă foarte fragedă, părinții mei m-au împins să mă
întâlnesc cu ea. Torrie este foarte motivat. Ea m-a urmărit mereu de
când eram în liceu. Tatăl meu a planificat totul. M-aș urma pe urmele
lui în carieră și m-aș căsători cu Torrie. Părea o afacere încheiată. Nu
mă înțelege greșit… era frumoasă și deșteaptă – ceea ce mulți ar crede
că este întregul pachet. Am fost atrasă de ea multă vreme și în cele din
urmă am cedat și am început să mă întâlnesc cu ea exclusiv la facultate,
după ce am jucat terenul în liceu. Chiar m-am gândit că poate voi
ajunge să o iubesc într-o zi, că lucrurile se vor rezolva.”
„Asta nu s-a întâmplat.”
„Nu, nu a făcut-o niciodată”.
Ea mi-a mai turnat o băutură în timp ce a spus: „Atunci

a venit Frankie.”
"Da. Nu am văzut asta venind deloc. Bănuiesc că nu înțelegi cu

adevărat cum e să te conectezi cu adevărat cu cineva până când nu se
întâmplă. Crezi că ceea ce ai experimentat până la un anumit punct
este tot ce există. Apoi, cineva vine și îți zguduie lumea și îți dai seama
că nu știai nimic despre rahat.”
TRECUT
A fost ritualul meu de duminică seara. Naveta DC la Boston avea să

aterizeze la opt. Apoi, aș urca în tren și mă întorceam la apartament
până la nouă, tocmai la timp să-l prind pe Frankie spălând rufe la
subsolul clădirii noastre.
Îi era întotdeauna frică să-și lase lucrurile, așa că se sprijinea de

mașină de spălat și citea până când inevitabil i se alătură să-i țin
companie. Întotdeauna mi-aș aduce rufele jos pentru a le arunca în
cealaltă mașină dacă era goală. Stăteam acolo până târziu în noapte
până când terminam de spălat și împăturit
hainele noastre.
Părea o nebunie, dar ritualul de spălare a rufelor era singurul

lucru pe care îl așteptam cel mai mult după un weekend agitat. Ceva
despre mirosul detergentului, sunetele liniștitoare ale mașinilor,
iluminatul blând din acea cameră și, mai ales, compania lui Frankie m-
a calmat după stresul DC. O parte din mine și-a făcut griji că era
singură în acel loc subsol murdar fără mine.
— Hei, am spus, stând în prag.
Frankie, care era adânc în lectură, și-a lăsat cartea jos

și a zâmbit. "Bună."
„V-au deranjat vreun ciudat?”
— Nu până când ai apărut tu, Morrison. Ea făcu cu ochiul.
„Ești isteric”, mi-am aruncat una dintre cămăși spre ea și am privit-o
cum începea să-l miros. „Tocmai mi-ai mirosit cămașa murdară? M-am
antrenat în asta.”
„Este o curiozitate morbidă.”
„Îți place să miroși lucruri care ar putea să nu dea un rezultat favorabil?
Ca acel bătrân personaj Saturday Night Live căruia îi plăcea să-și adulmece
propriile axile. Care era numele ei?”
Frankie a zâmbit. „Mary Katherine Gallagher.”
"Da. O să încep să-ți spun Mary Katherine.”
Ea a chicotit. „Serios, totuși, nu ai făcut asta niciodată?
E ca și cum... știi că ceva poate mirosi urât, dar oricum îl adulmeci? Am
oarecum o plăcere bolnavă din asta.”
Pun pariu că ești un mic ciudat în pat.
Nu mi-am putut abține gândurile despre ea în ultima vreme.
„Oh, bine”, am spus. „Am făcut asta odată cu lenjeria ta murdară.
Prima și ultima dată le-am mirosit. Mi-am învățat lecția pe calea grea.”
"Minți."
Am aruncat o altă cămașă în ea. "Eu sunt."
Deși, cu siguranță mi-am imaginat asta, printre altele.

A adulmecat și a doua cămașă.
„Cum miroase acela?”
„Ca apa de colonie amestecată cu tacos.”
Scuturând din cap, am spus: „Nu încetezi să mă încurci,

Frankie Jane.”
„De ce îmi spui așa? Numele meu de mijloc nu este nici măcar
Jane.”
"Nu știu. Cele două nume par să meargă împreună.”
„Doar să mă suni cum vrei, nu-i așa?”
„Sunt sigur că îmi spui o mulțime de lucruri pe sub răsuflarea ta.” Am
luat de deasupra uscătorului cartea pe care o citise.
„Ce rahat ciudat citești de data asta?” M-am uitat în jos la titlu. „Omul care s-
a împăturit? Ce naiba?"
„Este un roman de călătorie în timp.”
„Care este esența?”
„Personajul principal întâlnește diverse versiuni ale
el însuși în diferite perioade de timp. Ba chiar face sex cu unii dintre ei.
Tocmai a rămas însărcinată pe cineva. Încerc să-mi dau seama dacă își
poartă propriul copil.”
„Ce naiba dracu’ veșnic viu, Frankie? Rahatul ăla este atât de răsucit.”
"Stiu. De aceea îmi place. Imaginația autorului este

fără sfâr it. Nu există limite când vine vorba de om
mintea și ce poate evoca.”
„Totul găsești fascinant.”
Acesta este unul dintre lucrurile pe care le iubesc la ea.

Frankie a găsit întotdeauna ceva interesant în toate.
A fost o dovadă a cât de mult atitudinile noastre ne modelează experiențele
de viață. Cu cât am stat mai mult cu ea, cu atât mai mult îmi dădeam seama
ce naiba mizerabilă fusesem cu adevărat toată viața.
„Am o imaginație destul de mare și, probabil, de aceea apreciez cărțile
de genul acesta. Dar mintea imaginativă poate fi un blestem”, a spus ea.
"Ce vrei să spui?"
„Imaginația mea este prea activă uneori și pentru că am o minte
obsesivă în plus, îmi poate crea probleme. De exemplu, voi primi un gând
bizar și sunt capabil să-l vizualizez atât de clar încât să simt că ar putea fi
adevărat. Dar apoi încep să mă obsedez asupra gândului, încercând să
găsesc sensul
in spatele."
"Da-mi un exemplu."
„Ei bine, de parcă ai putea vorbi cu mine și o să mă gândesc la
întâmplare să te înjunghi. Omul obișnuit l-ar respinge ca pe un gând
trecător. Dar cineva cu o minte obsesivă ca mine ar efectua ritualuri mentale
pentru a determina dacă există vreo validitate. Este o formă de TOC. Îi spun
Pure O. E ca și cum mintea mea nu s-ar opri niciodată. Era mai rău când
eram mai tânăr. Am învățat să mă descurc.”
„Ce ai făcut ca să fie mai bună?”
„Am citit câteva cărți de autoajutorare și am văzut un specialist TOC.
Practic, totul se rezumă la acceptarea incertitudinii. În loc să te sperii din
cauza gândurilor tale, cum ar fi posibilitatea de a fi un criminal, trebuie doar
să le accepți așa cum sunt: doar gânduri. Obișnuiam să încerc să le dovedesc
mental că se înșeală
prin rumegând, dar este ca un ciclu nesfârșit. În schimb, trebuie să-ți spui
că îndoiala pe care o simți este doar TOC-ul tău. Cheia este să accepți
incertitudinea că ai putea fi un criminal și să-ți continui viața. Oricum, cum
a fost ziua ta
sfârșit de săptămână?"
„Numai tu ai mărturisi că ai putea fi un criminal
și întreabă de ziua mea în aceeași suflare.”
„Nu sunt un criminal. Dar de fapt nu pot spune că... este o liniștire. TOC-
ul meu va încerca doar să demonstreze că mă înșel. Deci, să presupunem
că aș putea fi un criminal și să merg mai departe.”
„Bine pentru mine. Voi ascunde cuțitele.” Am zâmbit. „Glumesc.
Îți mulțumesc că ai împărtășit asta cu mine. Pun pariu că este mai comun
decât crezi.”
O imagine cu o dracului în timp ce mă înjunghia în spate
a fulgerat in fata ochilor mei. Apropo de gânduri trecătoare.
„Crezi că sunt nebun?” ea a intrebat.
„Am crezut că ești nebun înainte de a-ți mărturisi TOC. Dar totul e bine.
Îmi place marca ta de nuci, nu asta

greu de spart.”
„Deci... ziua de naștere... cum a fost?”
Sincer, să fiu jos în acel subsol cu ea a fost cea mai bună parte a
weekendului meu de naștere. Fiind capabil să mă relaxez... să vorbesc
despre orice... chiar și despre un rahat ciudat... aș fi ales rufele cu Frankie
în locul celor mai multe lucruri în ultima vreme.
"A fost bine."
„Doar în regulă?”
„Torrie a făcut o mică petrecere pentru mine, m-a surprins cu câțiva dintre
prietenii mei.”
"Este frumos."
„Da.”
Întotdeauna i-am simțit gelozia ori de câte ori a apărut subiectul
prietenei mele. O simțeam, deși ea evident că nu exprima asta. Întotdeauna
bănuisem că Frankie mă place mai mult decât doar ca prieten, dar recent,
Moses lăsase să scape că ea chiar îi spusese ceva. Chiar dacă mi-aș fi dorit
să nu-mi fi spus niciodată nimic, în adâncul sufletului, vestea aceea nu era
ceva ce să nu știam deja. Spusese că nu era mulțumit că merge pe la spatele
ei, dar simțea că este necesar
fă-mă conștient de asta, ca să mă retrag puțin. A fost
practic un avertisment să mă verific înainte să sfârșesc prin a o răni. Dar
problema era că nu voiam să stau departe de ea.
Mai mult, nu știam cum să stau departe de ea atâta timp cât trăiam sub
același acoperiș.
"Asta imi aduce aminte. Ți-am primit un cadou.” Ea a întins mâna în
coșul ei de rufe, luând o cutie înfășurată.
„Este antrax? La urma urmei, s- ar putea să fii un criminal.”
"Nu de data asta."
M-am uitat la ea suspicioasă în timp ce am rupt hârtia. „Buffy, ucigașul
de vampiri, toată seria... rahat.”
Fața ei deveni roșie. "Da. Treizeci și nouă de discuri. Sezoanele unu
până la șapte.”
„Arăți rușinat. Ai fost nervos să-i dai asta

pe mine?"
„Nu știam dacă o să-ți placă. Îmi amintesc când ai spus că te uiți
la acel spectacol când erai mai mic.
La acea vreme, credeam că era cam singurul lucru pe care îl aveam în
comun. M-am gândit că poate ai vrea să faci o excursie pe calea
memoriei.
"Glumești cu mine? Acest spectacol a fost cel mai bun. Când

Willow și Oz s-au despărțit? Pe bune, revino-ti!"
"Dreapta?" Ea a radiat.
"Serios. Asta a fost dulce ca naiba. Nu trebuia să faci asta.

Mulțumesc."
Corpul mi s-a înțepenit, pentru că am simțit nevoia să o îmbrățișez,

dar m-am gândit mai bine. Mi-a fost frică de ce mi-ar face să-i simt
trupul lângă al meu. Deci, m-am reținut. Din ce în ce mai mult în
ultimul timp, corpul meu reacționa la Frankie fără să fie nevoie măcar
să o atingă. Sentimentele fizice deveniseră încet încet mai puternice
în ultima lună și, deși știam că este greșit să mă simt așa, la naiba
dacă știam cum să o opresc.
„Într-o noapte săptămâna aceasta ar trebui să ne uităm la un episod”, a

spus ea.
„Știi, probabil că nu aș fi recunoscut nimănui altcineva dependența

mea de acel spectacol.”
„Dar pentru că sunt ciudat, știi că nu voi judeca.”
„Obișnuiam să te găseam puțin ciudat, da, dar ciudațiile tale au

crescut cu siguranță la mine. De fapt, lucrurile normale încep să pară
plictisitoare în comparație.”
"Bun venit in lumea mea."
„Este un compliment.”
S-a înroșit așa cum făcea adesea de fiecare dată când îi spuneam ceva
drăguț. M-am întrebat dacă putea să simtă cât de mult îmi doresc eu
putea să o sărute.
Frankie și-a dres glasul. „Deci, ai primit vreun altul
surprize de ziua ta?”
„Tata a decis să treacă la petrecere pentru aproximativ o jumătate de oră.”
— A fost cel puțin mai drăguț cu tine pentru această ocazie?
„Ar fi fost prea mult să ceri, așa că nu, nu chiar. El
Mi-a dat totuși un stilou pe care era gravat Morrison.
„Sună oarecum formal.”
"Da. Cadoul tipic pentru tată – rece și plictisitor.”
„Ei bine, ești singurul lui fiu. Presupun că știe că ești singura lui șansă
de a continua numele de familie. Deci, stiloul a fost reprezentativ pentru
asta.”
„Sunt dureros de conștient că mă consideră singura sa speranță de a-și
continua moștenirea. Problema este că sunt destul de sigur că va ajunge
grav dezamăgit. Cu cât trece mai mult timp, cu atât nu mă văd că merg pe
urmele lui și nici măcar nu lucrez deloc pentru administrația lui. Nu am avut
curajul să dau vestea cu adevărat. Mă bucur că am avut bunul simț să mă
specializez în business, așa că am ceva la care să mă întorc când el taie
legăturile.”
„Ei bine, dacă te iubește cu adevărat, va ajunge să te susțină

decizii în cele din urmă.”
„Ai lovit cuiul pe cap. Nu sunt atât de sigur că face...
iubeste-ma cu adevarat. Cred că îi pasă mai mult de el însuși și de eforturile
sale politice, să fiu sincer.”

„Nu vrei să spui asta.”
„Verdictul este încă scos. Sincer."
Expresia ei s-a întunecat puțin și m-a simțit că s-ar fi putut gândi la
faptul că nu ar fi trebuit să mă plâng în mod constant de tatăl meu când
ea nu avea deloc unul în poză.
M-am simțit brusc ca un măgar.
„Îmi pare rău, Frankie. Mă plâng din nou de tatăl meu

când-"
„Ți-am spus să nu-ți faci griji pentru asta.”
„Tu spui că nu contează, dar eu nu te cred cu adevărat.
Se pare că te întristezi ori de câte ori îmi cresc tatăl sau te întreb despre
copilăria ta. Nu e nimic din ce spui. Este doar expresia de pe chipul tău.
Pot să văd prin tine.”
Și-a ajustat ochelarii violet, apoi și-a îndepărtat privirea de la mine.
"Este ceea ce este. Poate că mă întristează puțin. Încerc doar să nu mă
opresc asupra asta.” După o pauză lungă, ea a adăugat: „Nu ar fi atât de
greu dacă nu mi-ar fi amintit de el de fiecare dată când mă privesc în

oglindă”.
"Arati ca el? Nu mi-ai spus asta niciodată. credeam că tu
a spus că nu știi cum arată.”
„Prin proces de eliminare. Mama mea are părul negru și ochii negri.
Ea a confirmat odată că el era un ghimbir ca mine, avea și ochi albaștri ca
mine. Nu semăn deloc cu ea, așa că știu doar când mă uit la mine, că într-
un fel, mă uit la el.
Obișnuiam să-l găsesc în reflecția mea când eram mai mic.
Dar acum că sunt mai în vârstă și știu mai bine decât să glorifice un bărbat
care și-a abandonat propriul copil... Pur și simplu îmi deranjează asemănarea.
E nasol.”
Mi-aș fi dorit să poată vedea ceea ce am văzut ori de câte ori mă uitam
chipul ei: ochi la fel de plini de mirare și smerenie și un zâmbet frumos care
părea să fie singurul medicament de care aveam nevoie în ultima vreme.
„Ca cineva care a avut plăcerea să te cunoască, este
pierderea lui, Frankie. Pur și simplu nu își poate imagina ce-i lipsește.”
Am vrut să spun că. Era o persoană extraordinară. nu am făcut-o
Cred că prea mulți oameni în viața ei i-au spus vreodată asta.
Ochii ei începuseră să lăcrimeze. "Grozav. Tocmai m-ai făcut să plâng.”
"Imi pare rau. Nu am vrut să fac.”
„Nu ar trebui să spui așa ceva. Ar trebui să fii un nemernic, Mack Morrison.
"Oh da. Mulțumesc că mi-ai amintit." I-am șters lacrimile
cu degetul mare. „Poate că te îndepărtezi de mine.”
„Asta a fost afacerea când ne-am întâlnit prima dată, nu-i așa? aș freca
păsărica mea pe tine?”
La dracu. De ce a trebuit să spună asta? Imaginea pe care a evocat-o mi-
a zvâcnit pula.
Mi-am întors privirea și m-am gândit la ce naiba făceam, lăsându-mă să
mă îndrăgostesc de ea când aveam o prietenă de care nu plănuiam să mă
despart. Nu puteam să am în ambele sensuri.
Frankie scotea prima încărcătură de rufe din uscător și se opri să-și
îngroape nasul într-un prosop. „Când eram mai mic, așteptam ca mama să
arunce căldura
rufe pe pat. Săream în grămadă și uneori adorm în ea.”
Mi-ar plăcea să adorm cu tine în seara asta, să-mi îngroapă nasul

pieptul tău, îngroapă-mi pula în...
A venit un alt gând trecător nepotrivit.
M-am simțit ca un nenorocit de ticălos în ultima vreme. Dar cum

trebuia să-mi opresc gândurile cele mai intime? Era imposibil să
controlez unde se ducea mintea mea când era vorba de Frankie. Spre
deosebire de TOC ei, aceste gânduri erau bazate pe realitate. Mi-am
spus că trebuie doar să accept că aceste sentimente vor fi acolo și că
era în regulă să le am atâta timp cât nu acționez
lor.
Frankie ridică o cămașă neagră din grămadă. "Tu ce faci

te gândești la asta cu niște blugi de culoare închisă pentru vineri seara?”
„Ce este vineri seara?”
„Credeam că Moise a spus că ți-a spus.”
„Mi-ai spus ce?”
„El și cu mine mergem la o întâlnire dublă.”
Crezând că face o glumă despre întâlnirea cu Moise, i-am spus:

„Urăsc să-ți spun asta, dar sunt destul de sigur că Moise nu este
interesat de vagin”.
„Nu este întâlnirea mea. Îl cunoști pe tipul cu care se întâlnește?”
— Da, Brad sau ceva?
"Da. Ei bine, se pare că are un frate care este hetero.

El vine să mă întâlnească.”
Stomacul mi s-a scufundat.

am înghițit. „Unde mergeți băieți?”
"Nu sunt sigur."
Inima mea simțea că îmi bate cu putere prin piept. eu

nu-mi dădusem seama cât de rău am avut asta pentru Frankie până în acel moment.
Nici nu știam ce să spun, pentru că îmi era teamă că gelozia mea va fi

evidentă.
„Credeam că ești alergic la oameni.”
„Sincer, nu prea aștept cu nerăbdare, dar chiar trebuie să încep să

mă forțez. Nu am fost cu nimeni de mult timp și, cu cât aștept mai mult,
cu atât îmi va fi mai greu să mă întorc în joc.”
„Știi măcar cum arată?”
"Nu."
„Este o întâlnire la orb?”
"Da."
„Când spui că nu „ai fost cu cineva”, vrei să spui că ai ieșit la o

întâlnire sau ai făcut sex?” M-am înfiorat la gândul că a lăsat un tip să
profite de ea.
"Ambii. Mi-e dor de amândouă.”
Auzind-o spunând că, în esență, își dorea să fie

naibii m-a făcut să doară.
Nesigur ce să spun, am întrebat: „Când are loc această întâlnire?”
„Am spus deja... Vineri.”
Îmi pierdusem capacitatea de a gândi corect. Ea îmi spusese deja

că este vineri.
„Atunci am să-l cunosc.”
Ea părea alarmată. „Nu mergi la DC?”
„Nu în acest weekend, nu.”
"Grozav."
„Ești nervos că voi fi aici sau așa ceva?”
„Cam, da. Ești foarte intimidant.”
"Bun. Ar trebui să fie foarte îngrijorat dacă plănuiește să facă încurcătură
cu tine."
A rămas tăcută o vreme, apoi m-a surprins când a schimbat brusc

subiectul și a întrebat: „Știe Torrie
Despre mine?"
"Ce vrei să spui?" am întrebat, doar ca să-mi cumpăr ceva timp. M-

a uimit cu adevărat că nu se întrebase despre asta
mai curând.
„Știe ea că ai o colegă de cameră și asta

noi suntem prieteni?"
În ezitare, mi-am mu cat buza de jos. "Nu chiar. Ea știe că am un

al doilea coleg de cameră pe nume Frankie. Ea cam
a presupus că ești un tip. Și eu... nu am corectat-o niciodată.”
"Glumesti?"
"Nu."
„Deci, ar supăra-o dacă ar ști că locuiești cu o fată?”
„Supărare nu este cuvântul potrivit. Este mai degrabă ca... și-ar sufla
capacul.”
„De ce nu mi-ai spus niciodată că ar putea fi aici

o problema pentru tine? Aș fi căutat un alt loc.”
„Nu este o problemă. Îmi place să te am aici.”
„Da, dar când va afla, va fi supărată.” Ea a privit în gând. „De aceea
mergi mereu acolo și

nu vine niciodată aici?”
"Nu. Ea nu obișnuia să vină aici nici înainte să te muți tu. Nu e nebună
să zboare, o face doar când trebuie neapărat. Ar dura prea mult până să
ajungă aici cu trenul. Deci, pur și simplu merg acolo. Ușurează.”
„Nu poți să-i explici că nu are de ce să-și facă griji

despre și că sunt aici pentru că Moise m-a primit? De la
pozele pe care le-am văzut cu ea, nu cred că ar fi amenințată

pe mine."
"De ce este asta?"
„Vreau să spun... uită-te la ea. E înaltă și superbă. Uita-te la

pe mine."
M-a enervat să o aud spunând asta.
„Crezi că ești neatractiv?”
„Nu pot fi cu adevărat judecătorul. Nu am o înțelegere clară a modului
în care oamenii mă văd fizic. Dar sunt sigur că nu mă compar cu ea.”
Ai dreptate. Tu nu.
Inima îmi bătea cu putere pentru că muream dornic să-i spun ce
credeam cu adevărat. Mi-aș fi dorit ca lucrurile să fie altfel, că chiar și pentru
o singură noapte i-aș fi putut arăta lui Frankie cât de atrasă sunt de ea.
Habar n-avea cât de mult voiam să-i gust buzele. Doar un gust. Cum ar fi
fost lucrurile dacă aș fi fost capabil să renunț la toate inhibițiile mele? Mi-am
imaginat să o susțin
lângă mașina de spălat și apăsându-mi erecția

ea ca să simtă cât de mult o vreau. Ea nu ar fi făcut-o niciodată
mă îndoiesc din nou de nivelul meu de atracție față de ea. Mi-aș fi dorit să o pot
face să se simtă bine, să-i duc corpul în locuri pe care pariez că nu mai fusese
niciodată înainte.
Ascultă-te pe tine.
Trebuia să fiu realist. Nu aveam de gând să-l înșele pe Torrie.

Și despărțirea de ea pentru a fi cumva cu Frankie ar fi o mizerie.
Familia mea și a lui Torrie erau prea legate. Eram prea adânc și
aproape sigur că tatăl meu și tatăl ei vor face din viața mea un
iad – poate chiar să facă și din Frankie un iad viu. Nu puteam lăsa
să se întâmple asta. Mai mult decât atât, nu aveam încredere în
mine să nu stric lucrurile cu Frankie, chiar dacă celelalte
complicații nu existau. Tatăl ei, care a abandonat-o când era
copil, a dat-o într-adevăr dracu’. Nu puteam avea încredere în
mine să nu o rănesc. Oricât de mult știam că această dilemă va fi
mai ușoară odată ce se va termina școala și nu o vedeam în
fiecare zi, nici nu îmi puteam imagina că nu o mai văd niciodată.
Dar la asta se va ajunge.
În ciuda tuturor, am vrut ca ea să-și dea seama cât de frumoasă este,
pe dinăuntru și pe dinafară.
Vocea ei m-a smuls din gânduri. „Te-am pierdut?”
— Lasă-mă să încerc ceva, bine? M-am apucat de împletitura

laterală pe care o purta.
"Ce faci?"
„Vreau doar să vezi ceva. Amuză-mă."

I-am desfăcut încet împletitura de jos în sus și am simțit că

respirația ei se grăbește cu cât mă încurcam mai mult cu părul ei.
Când toate treptele erau libere, mi-am trecut degetele în mod repetat
prin șuvițele ei roșii.
Apoi, i-am strecurat ochelarii și i-am așezat deasupra uscătorului.
„Încerci să te ascunzi. Ești mult mai frumoasă pe dinăuntru decât

aproape oricine am întâlnit vreodată. Nu știu dacă mi-am dat seama
cât de mult a contat asta până te-am cunoscut. Dar la naiba, femeie,
faci tot ce-ți stă în putere pentru a ascunde orice altceva – frumusețea
fizică pe care Dumnezeu ți-a dat-o și pe dinafară. Nu o să mint. Nu am
văzut clar la început.”
Am întors camera ca să o poată folosi ca pe o oglindă.
"Uita-te la asta. Nu există nicio cale ca cineva să nu fie

amenintat de tine. Fata asta... e al naibii de fierbinte, Frankie.”
Ea miji. „Nu pot să văd. Nu am ochelarii mei.”
La dracu.
Uitasem cât de oarbă era.
Tensiunea sexuală s-a rupt când eu și Frankie

a inceput sa crape. Am râs bine din asta.
Momentul de care mă temeam de ani de zile era despre întâmplare.
În timp ce pentru toți ceilalți, aceasta a fost doar o altă dimineață

aici, la St. Matthew's, astăzi a fost ziua în care m-am întâlnit cu Torrie
Hightower pentru prima dată.
Lorelai fusese de acord să conducă clasa în timp ce eu mă

îndreptam pe hol spre sala de conferințe. La urma urmei, era greu de crezut
în acești ani, aveam să mă întâlnesc față în față cu ea. Era și mai greu
de crezut că nu va avea absolut nicio idee cât de semnificativ mi-a
influențat viața.
M-am uitat pe ușă și am văzut-o tastând pe telefon. Era aproape

exact așa cum mi-am imaginat-o: o prezență înaltă, impunătoare, cu
o piele perfectă, puțin mai deschisă decât culoarea caramelului.
Buclele până la umeri, părul negru, erau frumos sculptate. Purtând o
rochie bej și asortat cu Louboutins, părea mult prea îmbrăcată pentru
această întâlnire. Torrie era chiar mai frumoasă în persoană decât în
fotografiile pe care le văzusem cu ani în urmă. Această realizare a adus
imagini nedorite cu Mack și ea împreună. Expirând, am jurat să-mi îndepărtez
gelozia.
În cele din urmă am deschis și am forțat să iasă primele cuvinte. "Buna ziua,
domnișoară Hightower. Ma bucur sa te cunosc."
S-a ridicat și și-a întins degetele lungi spre mine.
„Domnișoară O'Hara. Vă mulțumesc pentru întâlnirea cu mine. Îmi pare rău
că mi-a luat atât de mult să intru.”
"Înțeleg. Ești foarte ocupat.”
Torrie s-a așezat pe loc pe scaun înainte de a-și porni telefonul pe
vibrație. „Să trecem la urmărire. Jonah a avut un an foarte dificil, din mai
multe motive decât doar mutarea noastră din Virginia. Lucrurile cu el acasă
au fost foarte dificile, așa că sunt curios ce ați observat la școală.”
„Ei bine, în primul rând, fiul tău este foarte inteligent. Este probabil unul
dintre cei mai inteligenți studenți din clasa mea. Dar, da, este clar că suferă
de o mare anxietate socială. Obișnuiam să-l scoatem din acele situații care
păreau să-i aducă disconfort, dar acum am luat o abordare puțin diferită.”
"Cum așa?"
„Ei bine, chiar nu-l aduce beneficii să-l înveți să fugă de situații care îl fac
să se simtă inconfortabil. Așadar, am încercat să-l facem să reziste mai mult
timp, să-l învățăm să facă față acestor sentimente.”
„Ce părere aveți despre calea medicinală?”
„Ei bine, nu sunt medic. Deci, nu mă simt pregătit să răspund la asta, cu
excepția faptului că, din propria mea experiență, medicamentele doar ajută
ușurează simptomele. Ei nu pot vindeca un mod de a gândi care duce la un
ciclu de anxietate.”
„Deci, crezi că doar încercarea de a-l învăța să se ocupe de asta este

Răspuns."
"Fac. Dar este și despre a-l învăța că este în regulă să se simtă fricos.
Odată ce accepți sentimentele, adesea ele își pierd puterea asupra ta.
Formarea unui mod de gândire este mai mult un instrument pe termen lung.
Dar medicul dumneavoastră de familie ar avea mai multe informații despre
riscurile și beneficiile suplimentării

medicament."
„Există o pastilă pentru o viață de acasă distrusă?” întrebă ea sarcastic.
Nici măcar nu aveam idee ce să spun.
"Mă tem că nu."
Torrie își încrucișă picioarele și se lăsă pe spate pe scaun.

„L-ai cunoscut pe tatăl lui Jonah…”
Mi s-a simțit brusc gâtul extrem de uscat. "Domnul. Morrison s-a oferit
voluntar de câteva ori în clasa noastră, da.”
„El încearcă să fie cât mai activ posibil, să compenseze

faptul că a plecat pe fiul său.”
Inima a început să-mi bată mai repede de furie. Simțind nevoia să-l apăr
pe Mack, i-am spus: „De fapt, pare foarte implicat în viața fiului său. Avem o
mulțime de studenți ai căror părinți locuiesc în case separate și nu pot spune
că îi văd pe tații lor la fel de mult cum îl văd pe tatăl lui Jonah.”
„Ei bine, mutarea lui a fost paharul care i-a rupt spatele cămilei lui
Jonah. Lucrurile au stat foarte rău cu mult timp înainte

asta, totuși. Fiul meu nu a știut niciodată cum este să ai doi părinți care se
înțeleg. Adesea mă întreb cât de mult a influențat viața noastră de acasă lipsa
lui de dorință de a fi printre oameni, în general... dacă de aceea se ferește de
toată lumea.”
„Ei bine, el este încă prea tânăr pentru a înțelege cu adevărat acel divorț
nu are nimic de-a face cu el.”
„Oh, nu am fost niciodată căsătoriți.”
Ce?
"Oh, îmi pare rău. Pur și simplu am presupus…”
"Nu. Nu am fost niciodată suficient de bun pentru tatăl lui Jonah, se pare.
Nu au fost căsătoriți niciodată?
Dacă mă gândesc bine, Mack nu pomenise niciodată asta într-un fel sau
altul. Tocmai am presupus că Torrie a ales să-și păstreze numele de fată.
„Oricum, chiar aș vrea să-mi spui dacă observi lucruri
devine mai rău cu Jonah”, a spus ea.
„Ei bine, vom face tot ce putem pentru a ne asigura că este fericit și
înfloritor. Dar, desigur, vă vom anunța dacă apare ceva ieșit din comun.”
„Aveți toate informațiile mele de contact?”
"Da. Voi fi sigur că vă voi actualiza în curând.”
„Ei bine, văd că este în mâini capabile. Trebuie să recunosc când Mack a
insistat să cerceteze școlile din acest domeniu, am fost atât de ocupat cu
tranziția locului de muncă și cu mutarea, încât l-am lăsat să se ocupe de asta.

Nu eram sigur că ar trebui să am încredere în el pentru a scoate un sunet
decizie, dar se pare că a făcut-o.”

"Mulțumesc. Apreciez votul de încredere.”
„Din păcate, am întârziat la o întâlnire de lucru.” Ea a verificat
telefonul ei înainte de a se ridica. "A fost frumos să te cunosc."
"Și tu de asemenea."
Ascultând sunetul tocurilor ei răsunând pe hol, am rămas în sala de
conferințe goală și am scos un oftat profund de ușurare. Asta nu mersese
atât de rău pe cât anticipasem.
Totuși, faptul că ea nu știa nimic despre istoria mea cu fostul ei m-a făcut
foarte inconfortabil.
Amintindu-mi că am avut de-a face cu această situație doar până la
sfârșitul anului, mi-am pus chiloții de fetiță mare, m-am ridicat și m-am
întors în clasă.
În după-amiaza următoare, Mack venise la școală să citească

încă una dintre poveștile sale către clasă. Întrebase dacă poate
întâlniți-vă mai întâi cu mine în pauza de prânz.
Avea mâinile în buzunare în timp ce mă aștepta sub un copac pe
terenul școlii. Frunzele colorate ale toamnei se uscau și cădeau în jurul lui,
semn că iarna din New England nu era prea departe.
Nu mai avusesem ocazia să vorbesc cu el în detaliu de la întâlnirea
noastră la cafea, dar sincer, nu a trecut nicio oră din zi în care să nu-mi fie
în minte.
Mack arăta dincolo de uimitor într-un pulover negru cu nervuri și o
pălărie din tricot. Aspectul lui neintenționat de sexy era de-a dreptul
contrast cu atmosfera conservatoare.
Și-a ridicat mâna când a observat că mă apropii.

"Hei."
— Ce e, Mack?
Trecând direct la urmărire, el a spus: „Am auzit că a venit să te

vadă ieri”.
"Da."
Mi-a examinat ochii. "Esti bine?"
"Da. Sunt bine. Vizita a decurs mai bine decât mă așteptam.”
„Bine, doar să te asigur.”
„Am discutat în principal despre anxietatea lui Jonah în lumina tuturor
schimbări în viața lui.”
„Deci, ea nu mi-a vorbit rău?”
„Nu am spus asta.”
Fața i s-a făcut roșie. "La dracu. Știam că asta se va întâmpla.” S-a
uitat în jos la pantofii lui și a clătinat din cap dezgustat înainte de a se
uita din nou la mine. „Frankie…”
— Mack, ascultă. Nu trebuie să te aperi. Dacă știu un lucru despre

tine, este că ești un tată bun.
Nu există nimic din ce să poată spune vreodată să mă facă să cred
in caz contrar."
A suflat o respirație care mi-a încălzit momentan pielea feței.

"Mulțumesc. În unele zile mă simt ca un eșec. Dar jur că îmi încerc
fundul.”
"Pot observa asta. Nu sunt orb.”
„Nu mai, cel puțin. Ai luat Lasik.”

„Da.” Am zâmbit.
Corpul meu a devenit dintr-o dată prea conștient că el era doar

centimetri de mine. Timpul părea să stea un pic pe loc, pe măsură ce
frunzele foșneau în jurul nostru. El a continuat să mă privească intens, iar eu
am rămas acolo, înmuiindu-l.
„Îți mulțumesc că ai crezut mereu în mine”, a spus el în cele din urmă.
Încercând să luptăm împotriva sentimentelor de rănire care se strecurau
și ele, a trebuit să întreb: „Nu știu de ce, dar am presupus că voi doi v-ați
căsătorit.”
"Nu. Ne-am logodit multă vreme, dar nunta nu s-a întâmplat niciodată...
spre disperarea tatălui meu.”
„Îmi pot imagina că ți-a dat multă durere din cauza asta.”
„Pur și simplu nu puteam să trec cu asta. Încheierea ei nu a fost ușor.
Știam că nu o va lua bine. Am amânat-o atât de mult pentru că nu voiam ca ea
să mânjească părerea lui Jonah despre mine. Îmi fac griji pentru ceea ce îi
spune ea.”
„Tot ce poți face este tot ce poți să-i arăți că îl iubești. Pe măsură ce
îmbătrânește, va vedea lucrurile așa cum sunt.”
"Așa sper." El a oftat. „Îl aduce pe acest tip nou în ultima vreme. Nu mi-a
spus nimic înainte. S-a întâmplat să-l găsesc din greșeală acolo când l-am lăsat
recent pe Jonah. Și-a dus mâna la fruntea mea, îndepărtându-mi un păr
zburător. „Oricum, nu vreau să mă aflu la tine așa.
Trebuie să te întorci la clasă.”
Corpul mi-a tremurat din cauza contactului. Ori de câte ori mă atingea,
simțeam că lumea se oprește.
Atinge-mă din nou.

Mi-am dres glasul. "E in regula. Ne vedem peste putin. Tu esti

mai intri la unu?”
„Da. O să fac doar o plimbare, să omor ceva timp. Voi vedea

tu curand."
Am plecat fiecare în direcții separate. Aproape la intrarea din

față, m-am întors să-l privesc în depărtare. Inima mi s-a încleștat
când am realizat că și el se uita înapoi la mine.
Câteva femei care făcuseră voluntariat în altă parte a școlii și-au

făcut drum în sala de clasă pentru ora poveștii lui Mack în acea
după-amiază. Printre ei a fost Clarissa McIntyre, mama unuia
dintre elevii mei. Era singură și era evident că avea ochii pe Mack.
Cu părul ei lung și blond și silueta sveltă, Clarissa era probabil

la fel de atrăgătoare ca și mamele de la această școală. Fiind ea
aici din cauza lui Mack, cu siguranță m-a neliniștit. Același lucru
se întâmplase ultima dată când venise să asiste la un proiect de
artă de Halloween. Femeile întâmplătoare păreau să apară în
mod magic în colțul camerei. Ori de câte ori îi auzeam șoptind
porecla „Mack Daddy”, mă făcea să vreau să lovesc pe cineva.
Mack își luă locul pe scaunul din centrul covorului circular. Și-
a scos cartea și am observat imediat un nou desen cu versiunea
de desene animate a mea pe față.
„L-am adus pe Frankie Four Eyes înapoi astăzi pentru o nouă aventură.
Acesta se numește Frankie Four Eyes and the Boy

Dificultățile de baie ale trupei.”
Oh, Doamne.
„A fost odată ca niciodată o fetiță pe nume Frankie Jane, dar oamenii o
numeau Frankie Four Eyes din cauza ochelarilor ei gigantici, violet.”
Aparent, toate poveștile lui au început cu același lucru

propoziție.
„Într-o zi, Frankie era la un concert și vedea una dintre trupele ei
preferate. Ea a reușit să se strecoare în culise și a fost atât de emoționată,
încât aproape că s-a ușat singură.”
Toată lumea a primit o lovitură din asta.
„Frankie a găsit o baie privată care trebuia să fie doar pentru angajați.
Dar înainte de a putea să se așeze, spre consternarea ei, ochelarii i-au căzut
brusc în vasul de toaletă.”
Copiii au crezut că este isteric.
„Aceasta a fost o enigmă pentru că...”
„Ce este un timpan consacrat?” a întrerupt unul dintre elevi.
„Nu cu timpan. O enigmă. Și asta e o întrebare foarte bună. O enigmă
este ca o problemă dificilă... greu de rezolvat.”
Mack și-a repetat rândul anterior: „Acesta a fost un
enigma... pentru că Frankie era un germaphob.”
Mack se uită la publicul său anticipând o întrebare.

Un băiat pe nume Cayden a ridicat mâna. „Ce este un germafob?”
"Buna intrebare! Un germafob este cineva căruia îi este frică de
germeni.” Mack a continuat: „Frankie nu știa ce să facă.
Nu voia să-și bage mâna pe toaleta murdară pentru a obține ochelarii, dar
dacă nu ar fi făcut-o, nu ar putea vedea. Era și jenată, așa că a ales să nu țipe
după ajutor.
Frankie a ajuns să stea închisă în baie câteva minute. Aceasta a fost o altă
enigmă. Dacă deschidea ușa, cineva i-ar vedea ochelarii în toaletă. Dacă nu
ar fi făcut-o, ar rămâne blocată în acea baie, fără să poată vedea.” A lăsat
cartea jos pentru un moment. „Ce crezi, Frankie?
ar trebui sa faci?"
„Apel după ajutor”, a strigat cineva.
"Da. Să citim mai departe și să aflăm ce face.” Mack
întors pagina. „Frankie nu trebuia să se hotărască, pentru că s-a auzit o
bătaie la u ă. Era unul dintre cântăreții trupei care avea nevoie să folosească
baia. Ea încă o dată nu știa ce să facă. Acesta a fost un alt... Făcu o pauză.
Clasa a răspuns la unison. "Enigmă."
"Asta e corect." El a continuat: „Înainte ca Frankie să poată deschide
ușa, un băiat și-a intrat înăuntru. Frankie a mijit ochii pentru a vedea cine
era. S-a dovedit că era Mackenzie Magic, solistul trupei. Frankie nu numai că
era jenată, dar era uimită.” A întors pagina. „Băiatul a observat-o pe Frankie
strâmbându-se, apoi s-a uitat în jos și și-a văzut ochelarii în bol.
Fără să se gândească de două ori la asta, Mackenzie Magic a întins mâna în
toaletă, a luat ochelarii și i-a curățat cu apă și săpun. Nu numai atât, chiar a
glumit despre asta, făcând

Frankie râde. Nu se aștepta niciodată ca cineva la fel de faimos ca
Mackenzie să fie atât de drăguț. Mai târziu în acea noapte, chiar a ajuns
să-l cheme pe Frankie pe scenă în timpul spectacolului de seară.
Frankie și-a dat seama că uneori ajutorul vine din locurile cele mai puțin
probabile și, uneori, cu persoana potrivită, o enigmă se poate transforma
în ceva grozav. Sfarsit."
În timp ce copiii aplaudau, ochii lui Mack s-au îndreptat spre mine
pentru a-mi măsura reacția. A chicotit când și-a dat seama că zâmbesc.
Știa că își adusese din nou o amintire pentru

pe mine.
Mack a petrecut următoarele câteva minute discutând tema

a căr ii cu copiii.
În timp ce el se încheia, mama asupra căreia mă uitasem a valsat spre
el. Clarissa urma să ucidă.
Încordându-mi urechile prin zgomotul clasei, m-am chinuit să aud ce
spuneau.
Ea întinse mâna. „Clarissa McIntyre, mama lui Ethan.”
„Mack Morrison, tatăl lui Jonah. O placere sa te cunosc."
Doar văzându-i mâna în a lui, mi-a făcut pielea să se târască.
„Am vrut să te caut în director.
Ethan mi-a spus cât de mult i-ar plăcea o întâlnire de joacă

Iona cândva.”
"Într-adevăr? Este interesant, având în vedere că fiul meu, în general,
ține singur.”
„Au personalități similare. Cred că asta este
face apel la Ethan, de fapt.”
Sigur, da.
Ea a continuat: „Va trebui să-mi dai numărul tău. Bolnav
programează-l în telefonul meu. Poate cândva mai târziu în această săptămână?”
„De fapt, sunt doar cu Jonah în weekend. A lui
mama are o bona care este cu el după școală.”
„Weekend-ul ar funcționa mai bine pentru noi.”
Pun pariu că ar fi. Mult mai bine pentru scopurile tale.
Mack a fost lipsit de angajare. „Bine, bine, poate.”
„Bine, sunt gata pentru numărul tău oricând tu ești.”
Era atât de îndârjită. Am privit cum ea a introdus cifrele lui în
telefonul ei.
Mack a mers apoi spre mine fără să spună nimic

mai departe de ea.
„Îmi pare rău pentru asta”, a spus el.
"Nu, e bine. În mod clar, este dornică de o întâlnire de joacă.”
Înțelesese sarcasmul meu. „Nu mă voi juca în cutia de nisip cu Clarissa,
Frankie.”
„Sunt sigur că i-ar plăcea să te joci în cutia ei.”
Părea amuzat de aparenta mea gelozie. „Da, bine, eu

nu va fi.”
„Mulțumesc că ai intrat.”
Am tremurat când s-a aplecat și mi-a șoptit la ureche: „Când pot să
petrec din nou ceva timp cu tine?”
— Nu știu, Mack.
Am stat acolo, uitându-ne unul la altul pentru un pic. Privirea din ochii lui
de data aceasta a fost diferită de celelalte ori pe care am avut-o

conectat în tăcere recent. Ochii lui îmi spuneau că mai avea multă luptă în el. De
fapt, îmi spuneau că nici măcar nu începuse să lupte. Părea că ar fi vrut să spună
ceva, dar, în schimb, sa întors, și-a luat haina,
si a plecat.
Dintr-un motiv oarecare în acea noapte, pur și simplu nu m-am putut opri să
mă gândesc la el. Ei bine, mai mult decât de obicei.
În timp ce Victor și-a încolăcit brațul în jurul meu în timp ce a adormit, ceva în
oasele mele mi-a spus că lucrurile din viața mea erau pe cale să se complice foarte
mult.
TRECUT
Mack stătea rezemat de biroul meu în timp ce îmi puneam cerceii.

Avea brațele încrucișate și părea preocupat.
„Deci, ce știi cu adevărat despre Emmett?”
„Acum este dealer de mașini, dar înainte a fost într-un Boston

trupa de băieți când era mai tânăr.”
"Glumești cu mine? Sună umbrit. Și brânză.”
„Nici măcar nu-l cunoști. Nu-l judeca pe baza a ceva ce făcea

el. Este ca și cum te-aș judeca pentru că mă gândeam să intri în
politică.”
„Nu te-aș învinovăți deloc dacă ai face-o. Politicienii sunt cei

mai umbriți, inclusiv tatăl meu.” Mack respiră adânc.
— Ei bine, măcar vei fi cu Moise.
„Chiar dacă nu aș fi, pot avea grijă de mine.”
Nu prea am înțeles ce se întâmpla între mine și Mack. Tot ce

știam era că, cu fiecare săptămână care trecea, mă simțeam mai
rău fizic de fiecare dată când se ducea acasă la DC pentru a fi
cu Torrie. Monstrul geloziei mă cuprinsese pe deplin. Cu toate acestea,
uneori era și mai greu să-l avem în preajmă în weekend, pentru că ne dădea
mai mult timp împreună. Sentimentele mele pentru el se transformaseră în
ceva care era serios periculos pentru bunăstarea mea.
Întregul scop al acestei întâlniri a fost să rupă ciclul – un ciclu care a
constat în principal în obsedarea lui Mack, fantezii despre Mack, tânjirea
după cineva pe care nu aș putea avea.
În același timp, i-am prețuit prietenia. Asta a complicat situația, pentru
că nu puteam să renunț la el.
Chiar nu știam ce simțea cu adevărat pentru mine, dar bănuiam, pe
baza felului în care se comportă în seara asta, că era puțin gelos. Asta mi-a
făcut fior și m-a derutat la

acelasi timp.
Moise a intrat. S-a uitat la Mack și apoi la mine.
Urmă o tăcere stânjenitoare. El știa despre adevăratele mele sentimente
pentru Mack. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care m-a împins
să merg la această întâlnire.
„Ar trebui să fie aici în orice moment”, a spus Moise înainte
întorcându-se către Mack. „Nu ai unde să fii?”
"Nu."
Moise s-a uitat la el. „Pot să vorbesc cu tine un minut?”
Ambii băieți au părăsit apoi camera.
Despre ce a fost vorba?
Înainte să-mi dau seama, a sunat soneria. Cu Moses și Mack încă
vorbind în privat, m-am dus să las oaspeții noștri să intre.

Emmett avea părul roșu ca mine, ochi albaștri și un zâmbet frumos.
În orice altă lume, ar fi putut chiar părea frumos. Dar în lumea mea , nimeni
nu se compară cu Mack Morrison.
„Tu trebuie să fii Francesca.”
"Da. Încântat de cunoștință."
"Și eu mă bucur să vă cunosc. Moise mi-a spus atât de multe despre tine.”
"De asemenea." Am apelat apoi la fratele lui, iubitul lui Moses. „Îmi pare
bine să te văd din nou, Brad. Unde ne îndreptăm în seara asta?”
Moise a intrat în cameră și mi-a răspuns la întrebare. "Am fost
gândindu-mă că vom merge la Ultima soluție a lui Dick.
Dick's a fost un restaurant chic din oraș, cunoscut pentru decorul său
ciudat și personalul intenționat dezastruos.
— Apropo de nenoroci... spuse Moses, privind spre Mack, care tocmai
ieșise din dormitorul lui.
Mack s-a îndreptat direct spre întâlnirea mea. „Emmett! Ce faci frate? Ce
mai faci'?" S-a învârtit într-un Justin Bieber

mișcare de dans apoi întinse mâna.
Oh Doamne.
Într-o aparentă încercare de a-și bate joc de fosta trupă de băieți a lui
Emmett, Mack se schimbase în blugi care îi atârnau la jumătatea fundului.
Boxerii săi erau aproape pe deplin. De asemenea, își îmbrăcase un tanc alb și
purta o șapcă de baseball în lateral. În ciuda jenei mele, nu m-am putut abține
să nu observ cât de bun al lui
mușchii se uitau în cămașa aceea. La naiba.

Moise a ales să ignore micul spectacol al lui Mack și s-a îndreptat către
bucătărie să luăm câteva beri pentru întâlnirile noastre.
Simțindu-mă anxioasă, mi-am făcut timp să merg la baie.
Atunci lucrurile au mers literalmente în toaletă.
Am spălat prostesc un tampon, ducând la înfundarea toaletei. A

revenit imediat împreună cu un potop de apă care s-a adunat în partea
de sus a vasului. Fără nici un piston în vedere, chiar nu știam ce să fac.
Gândul de a-mi băga mâna în toaletă m-a strecurat dincolo de credință.
Totuși, n-aș fi putut să-l las acolo și să plec. Unul dintre băieți l-ar fi
văzut. Știam că unul dintre ei va folosi baia înainte de a pleca peste
noapte, mai ales că băuseră. Mai rău, dacă nu, atunci Mack ar fi fost
cel care să-mi vadă tamponul plutitor după ce am plecat.
După ce m-am ascuns în baie de mai bine de o jumătate de oră, s-

a auzit o bătaie ușoară în ușă.
„Frankie, ce naiba? Esti bine?"
La dracu. Era Mack.
"Nu."
"Ce s-a întâmplat? Suni ciudat.”
„Avem undeva un piston pe care să-l înmânați

pe mine?"
El a râs. — În ce te-ai băgat, Frankie

Jane?”
„Doar... avem unul sau nu?”
„Moise este un germafob. A luat pistonul cu ceva vreme în urmă

și a spus că o va înlocui, dar nu a făcut-o niciodată.”
„Ei bine, am nevoie de unul.”
„Nu avem unul.”
„Poți să mergi să-mi iei unul?”
Au trecut câteva secunde înainte ca el să spună: „Mă întorc imediat”.
Mack a dispărut aproximativ cinci minute înainte de a se întoarce.
„Ești cuminți?”
„Nu poți intra aici!”
El a repetat: „Ești cuminți?”
"Da, dar-"
Ușa s-a deschis.
Mack purta cauciuc, spăla mănuși și purta o găleată.
"Ce faci?"
„Desfundarea mizerii pe care ai făcut-o.”
„Nu poți.”
"Priveste-ma. Cât de rău ar putea fi oricum?” A trebuit să-și mănânce
cuvintele când s-a uitat în jos la tamponul meu însângerat care acum se
extinsese în apă. "Oh."
m-am înfiorat. „Da.”
„Se pare că nu ar trebui să le dai la spălat”.
— Nicio rahat, Sherlock, am răsturnat eu.
„Te-aș întreba de ce ești nebun, dar evident că asta este

perioada lunii.”
În ciuda mortificării mele, nu m-am putut abține să nu râd puțin.
Mack a zâmbit și mi-a făcut cu ochiul, făcându-mi inima să bată.
Cum m-a putut face tipul ăsta să leșin într-un moment ca acesta a fost
destul de incredibil.
Mack s-a pregătit. „Bine, aici merge.”
Fără întârziere, a întins mâna în toaletă pentru a extrage tamponul.
După ce a aruncat-o la gunoi, a trecut apoi să stropească cantități mari de
șampon în vasul de toaletă. Apoi, s-a îndreptat spre chiuvetă unde a
umplut găleata mare.
După ce a turnat apa opărită în vas, a reușit să pună lucrurile în mișcare
din nou. A încheiat-o cu succes

culoare.
„Cum ai învățat să faci asta?”
„Este magia Mackenzie.” Făcu cu ochiul, apoi spuse: „De fapt, Google.
Am căutat remedii pentru desfundarea unei toalete fără piston.”
„Îți mulțumesc că ai venit în salvarea mea. Asta era dincolo
datoria ta de prieten.”
— Ești norocoasă că te plac, Frankie Jane. Cred că asta a fost
dovada că aș face aproape orice pentru tine.”
Cuvintele lui mi-au dat fluturi serioși. Mereu m-a făcut să simt că ar
face orice pentru mine.
"Mulțumesc."
„Știi ce cred?”
"Ce?"
„Cred că în subconștient doar încerci să eviți să ieși cu el.”

"De ce spui asta?"
„Pentru că nimeni nu stă închis într-o baie din cauza unui tampon
plutitor.” Și-a scos mănușile și le-a aruncat la gunoi. „De ce nu le spui
că ești bolnav sau așa ceva? Stai acasă."
„Ar fi nepoliticos în acest moment.”
„Și să dispari în baie, nu-i așa?”
Am schimbat subiectul de pe mine. „Ce a fost cu băiatul

act de trupă? Ești o curvă atât de atentă.”
„Doar atunci când îți vine în atenție.”
Inima a început să-mi bată mai repede. Am fost o cauză pierdută.
„Ei bine, data viitoare când faci crize pentru atenția mea, încearcă
să nu fi atât de jignitor pentru alții.”
"Ai dreptate. A fost imatur.”
„Totuși m-ai făcut să râd.”
„Asta pentru că ai același simț al umorului ca eu.

Și niciunul dintre noi nu este atât de drăguț, motiv pentru care ne înțelegem atât
de bine.”
"Pot fi."
Ochii ni s-au blocat, iar tensiunea din aer era transparentă.

Părul îi era încurcat de pălăria pe care o purta, dar într-un fel, asta l-a
făcut să pară și mai frumos. Îmi doream atât de mult să-mi trec
degetele prin acel păr, să trag de el, să-l trag în gură și să-i sug buzele.
Dacă ar fi știut că doar gândul la asta mă udă.
Putea să spună cât de mult îl doream?

Când și-a dus mâna la talia mea, am tresărit.

Pentru o fracțiune de secundă, am crezut că mă va trage în
el sau așa ceva. S-a dovedit că tocmai îmi repara cămașa.
„A fost pe jumătate desfăcut”, a spus el. „Ești un pic a

mizerie.”
Pulsul meu încă își revenea din emoția asta

contact scurt când Moise a intrat fără să bată.
„Ce dracu se întâmplă?” a vărsat.
"Nimic. Mack mă ajuta doar cu o accidentare la toaletă.”
"Tot ceea ce. Ești al naibii de nepoliticos, Frankie.
"Ai dreptate. Voi fi acolo."
Moses a ieșit din baie, trântind ușa în spate

l.
„Ma uraste chiar acum”, a glumit Mack. El și cu mine am

continuat să ne uităm unul la celălalt câteva secunde înainte de a
spune: „Ar trebui să te las să pleci”. Luând găleata, a început să
plece înainte de a se opri la u ă pentru ultima oară pentru a
spune: „Trebuie să învăț cum să fiu mai bun la asta – să te las să pleci”.
A fost prima implicație reală a geloziei lui. De ce mă

simțeam rău că ieșirea mea cu Emmett îl supăra?
Mack avea o prietenă! Doamne, relația noastră a fost atât de naibii
sus.
Anul școlar se apropia de sfârșit. Știam că Mack se va întoarce acasă

în DC în curând pentru vară. Trebuia să fie acasă din weekend plecat
în orice moment. Totuși, în această seară de duminică, am decis să
renunț să mă întâlnesc cu el în spălătorie. În schimb, m-am îndreptat
spre acoperișul clădirii noastre.
Luminile de la Fenway Park din apropiere au luminat cerul nopții.

Un joc Red Sox împotriva Orioles a intrat în prelungiri, iar uralele
mulțimii s-au auzit. Simțindu-mă super emoționată în seara asta, am
lăsat sunetele din parc să servească drept fundal pentru multitudinea
de gânduri care îmi trec prin cap.
După aproximativ o oră singur acolo sus, vocea lui Mack tresări
pe mine. „Frankie?”
La dracu.
M-am intors. "Bună."
„M-ai aruncat. Mă așteptam să fii jos, la subsol. Nu știu ce m-a

determinat să verific aici, dar am avut un sentiment.”
„Nu aveam chef de spălat rufe în seara asta, pentru unii

motiv."
S-a așezat lângă mine în timp ce amândoi ne uitam la Fenway.
„Nimic ca baseballul într-o noapte liniștită în Boston”, am spus.
„De obicei, nu vii aici singur. Sa întâmplat ceva.

A făcut ceva Emmett ăla?
Am clătinat din cap. "Nu. Nici nu-l mai văd.”
"De ce nu?"
"Nimic. Pur și simplu a dispărut.”

„Ei bine, oricum nu te-am putut vedea cu el.”
— Da, am optit.
Tonul lui devenea mai insistent. „Te deranjează ceva. Vorbește-

mi."
Am ridicat privirea spre stele. Cum aș putea să-i spun ce mă

mănâncă cu adevărat? Că am simțit că mă îndrăgostesc de el. Că nu
eram sigur că îmi mai pot face față geloziei. Că am fost nefericit la
gândul că el pleacă toată vara. Că mă temeam că ar putea decide să
nu se mai întoarcă și că nu îl voi mai vedea niciodată. Că, într-un fel,
mă temeam că se va întoarce și mai mult. Că n-am fost niciodată
mai confuz în toată viața mea.
Simțindu-mi probabil frământările interioare, el a spus: „Știi

poti sa vorbesti cu mine despre orice, nu?”
„Nu știu cum să-ți vorbesc despre tine.”
Pur și simplu dădu din cap. El știa exact ce era în neregulă.
Mack m-a șocat când a întins mâna și m-a prins de mână,

blocându-mi ferm degetele în ale lui. S-a uitat la mâinile noastre o
vreme. „Această conversație a durat mult timp, nu-i așa?”
"Da."
— Nu este unilateral, Frankie. Știu că poți simți asta din partea

mea, pentru că nu-mi ascund foarte bine gelozia.”
„Știi, este destul de jalnic că cea mai bună parte a weekendului

meu este întotdeauna când te întorci acasă. M-ai întrebat de ce nu
eram jos... Speram că nu m-ai găsit.”
„La naiba, s-a ajuns la asta, nu?” El a zambit.

„Trebuie să sparg tiparul, să mă obișnuiesc să nu fii prin preajmă, nu doar
pentru vară, ci pe termen lung. Acest lucru nu este sănătos.”
M-a prins mai strâns de mână și a continuat să privească

eu în timp ce am continuat.
— M-am atașat de tine, Mack, mult mai mult decât o

prietenul ar trebui.”
— Știu că e o naiba, Frankie. Toată această experiență din Boston trebuia să
fie doar o amânare temporară pentru mine, pentru a-mi da seama viitorul, pentru
a scăpa de acasă. Nu mă așteptam să fiu aici să mă simt mai mult ca acasă. Asta
din cauza ta. Nu ai făcut parte din plan. Deloc."
„Nu vreau să am aceste sentimente pentru tine.”
„Obișnuiam să-mi spun că în cele din urmă îi voi spune lui Torrie despre tine.
Dar cu cât îl amân mai mult, cu atât devine mai greu, pentru că sentimentele mele
pentru tine acum sunt mai complicate decât au fost la început. Mi-e teamă că va
vedea prin mine. Nu este corect față de ea și nu este corect față de tine. Sunt atât
de confuz în legătură cu totul. Tot ce știu este... nu vreau să te rănesc niciodată.”
"Știu că." Am dat din cap. „Această vară separat ar putea fi un lucru bun.”
„Da. Cred ca ai dreptate."
Am stat în tăcere o vreme după aceea, privind luminile Fenway și ascultând
sunetele aplaudate ale fanilor de baseball.
M-am uitat din nou în jos la degetele noastre interconectate, știind că puteam
număra pe o mână numărul de zile rămase înainte.

el ar fi plecat.
Elevii au fost desemnați să deseneze o poză cu familiile lor înainte de
repriză. A făcut parte dintr-o lecție despre diversitatea structurii familiei
din America. În timp ce mă uitam printre depunerile copiilor, m-am oprit
la cele ale lui Jonah, ceea ce era foarte grăitor.
Trei linii aspre au fost trasate într-un creion gros și negru între
imaginile mamei sale, ale tatălui și ale lui. În mod ciudat, Jonah o desenase
pe Torrie cu un zâmbet pe buze, dar a făcut-o
tras pe Mack și pe sine încruntat. Desenul a descris clar cum și-a văzut
situația actuală a familiei

starea lui emoțională.
Deși nu era locul meu să analizez interpretarea artistică a băiatului
asupra vieții sale de acasă, nu m-am putut abține să nu vreau să vorbesc
cu el. Poate că era nepotrivit să acord o atenție deosebită desenului său
față de ceilalți, dar nu puteam să-l ignor. Adevărul era că mi-a amintit mult
de mine când eram mai tânăr.
Așa cum era de obicei, Jonah se juca în curtea școlii, dând cu piciorul
în jurul unei mingi, separat de celălalt.

elevi. Am profitat de ocazie pentru a încerca să vorbesc cu el înainte

repausul s-a încheiat.
„Hei, Jonah. Pot să-ți vorbesc un minut?”
Pur și simplu a dat din cap și m-a urmat înăuntru și în jos

coridor.
Întors în clasă, m-am așezat lângă el. „Deci, m-am uitat la desenul tău
aici și mi-a cam atras atenția din cauza cât de diferit era. Nu e nimic în
neregulă cu asta. Am vrut doar să vorbesc cu tine despre asta.”
Jonah a continuat să rămână tăcut, dar atent.
„În primul rând, vreau să mă asigur că înțelegeți că există tot felul de
familii. Familii cu parinti care sunt impreuna, familii cu doua mame, doi tati,
familii cu un singur parinte. Permiteți-mi să vă arăt o poză cu familia mea.”
M-am dus la birou și am luat un desen pe care îl pregătisem repede
chiar înainte. Ne înfățișa mama și pe mine pe o parte și o bucată de hârtie
de construcție neagră decupată lipită pe cealaltă parte a paginii.
„Deci, aceasta este familia mea. Arată diferit de al tău, dar totuși,
rămâne o familie. Nu am apucat să-l cunosc niciodată pe tatăl meu. Deci, el
este un fel de mister pentru mine. De aceea este reprezentat

în negru."
"Unde este el?"
— Nu știu, Jonah. El a decis că nu vrea să fie tată înainte să mă nasc eu.
Dar tu stii ce? Am avut o mamă grozavă. Și a avut foarte multă grijă de mine.
Dar vedeți... Am vrut să vă împărtășesc povestea mea, astfel încât să
înțelegeți că nu toată lumea are o familie de cărți de povești. Acesta a fost
motivul meu pentru

acest proiect, pentru a demonstra că. Dacă mama și tatăl tău nu

locuiesc împreună, nu ești singur. Este în regulă să fii supărat din
cauza asta, pentru că emoțiile sunt naturale. Nu-i putem ajuta. Dar ai
doi părinți care te iubesc. Vă pot asigura de asta.
Ei te vor iubi mereu, chiar dacă nu sunt împreună.”
„Tatăl tău nu te-a iubit?”
„Nu mă cunoștea. Și era foarte tânăr.”
„Îl ierți?”
Puștiul mă năucise, pentru că asta era o

întrebare la care cu adevărat nu știam răspunsul.
Am ezitat înainte de a răspunde: „Este o întrebare grea.” eu

î i fo ni buclele jucău . „Pot să revin la tine despre asta?”
— Da, spuse el, zâmbind u or

amintind de Mack.
„Doar ține minte că e în regulă să fii diferit. Asta este valabil atunci
când începi să simți că nu te amesteci cu ceilalți copii. Îmi amintești
mult de mine când eram mai tânăr.
Purtam și eu ochelari la fel ca tine.”
M-a surprins când a spus: „Știu, tu ești Frankie

Patru ochi."
— Da, nu?
„Nu voi spune nimic.”
"Bine." Am zâmbit. „Știi ce altceva, Jonah? De asemenea, eram

foarte timid în preajma oamenilor. Exact ca tine."
„Atunci cum ai ajuns să devii profesor?”

„Ei bine, pentru mine, tind să devin nervos în preajma altor adulți.
Chiar și până astăzi, uneori.”
„Ce faci când se întâmplă asta?”
„Mă descurc cu asta până trec sentimentele amuzante. Întotdeauna

o fac. Și nu fug niciodată de lucrurile care mă fac să fiu inconfortabil.
Cam așa cum te-am lăsat să rămâi în clasă când ai cerut să pleci. Ai
observat că nu ai cerut să pleci la fel de des?”
El a dat din cap.
„Asta pentru că ai renunțat la asta de destule ori acum că

ai învățat că nu ai de ce să-ți fie frică.”
Jonah părea să se gândească la asta.
„Oricum, lecția aici este că este în regulă să fii diferit și este în

regulă să nu-ți place să fii în preajma oamenilor tot timpul.
Ceea ce este important este să încerci – nu pentru ei – ci pentru tine.”
"Bine."
„Mulțumesc pentru discuție.” Am zâmbit. „Încă mai ai câteva
Au mai rămas câteva minute de pauză dacă vrei să te întorci afară sau
poți sta și stai aici cu mine.”
A decis să rămână. Am lăsat portretul familiei lui Jonah pe biroul

lui. L-am văzut cum s-a așezat, l-am privit o vreme, apoi i-am luat
creionul și l-am modificat cumva.
Am observat mai târziu că și-a schimbat încruntarea într-un zâmbet.

Nu știu ce m-a stăpânit în sfârșit în noaptea aceea

spune lui Victor despre Mack. Dar era timpul.
În cele din urmă, vinovăția mă uzase. Chiar dacă din punct de vedere
tehnic nu făcusem nimic rău, am fost atât de preocupat în ultimele câteva
săptămâni. Nu este ușor să ascunzi o obsesie de la cineva cu care trăiești zi
de zi. În fiecare seară, mă întreba dacă mă deranjează ceva, iar eu îi
spuneam mereu că are legătură cu școala și nimic mai mult. Victor a fost
probabil persoana pe care o respectam cel mai mult în întreaga lume; el
a meritat mai bine decât să fie mințit.
După ce i-am spus povestea completă a istoriei mele cu Mack, reacția
iubitului meu a demonstrat și mai mult de ce m-am îndrăgostit de el în
primul rând.
„Încă ai sentimente pentru el.”
„Nu înțeleg exact ce înseamnă. Ei ar putea
fii doar sentimente de nostalgie.”
„Dar ești confuz.”
"Da."
„Știi că fericirea ta înseamnă totul pentru mine, nu?”
„Știu că chiar vrei să spui asta. Doar că nu sunt sigur dacă merit
aceasta."
„Francesca, nu cred că am simțit vreodată că te merit . Ești tânără și
frumoasă... hrănitoare și inteligentă. Mă culc în fiecare noapte simțindu-mă
ca cel mai norocos bărbat în viață că doarme lângă tine.” El a zambit. „Și
când starea ta de spirit

permite, ajungând să fac dragoste cu tine.” Dar mă trezesc în fiecare

dimineață, nesigur dacă acea zi va fi ziua în care îți dai seama că ai
putea face mai bine. Sau că poate ai prefera să fii cu cineva mai
apropiat de vârsta ta. Singurul lucru de care sunt sigur este că nu te
vreau aici dacă nu vrei să fii. Te iubesc suficient de mult încât să te las
să rezolvi asta dacă de asta ai nevoie.”
Singurul bărbat care mă făcuse vreodată să mă simt în siguranță

se oferea să se distanțeze de mine. Asta nu a stat tocmai
bine.
— Nu vreau să merg nicăieri, Vic.
„Voi avea întotdeauna grijă de tine dacă asta vrei. Te voi dori
mereu în viața mea, dar numai atâta timp cât te voi face fericit. Intelegi
ce zic?"
"Da. Mă faci fericit. Întotdeauna ai făcut-o.”
Ăsta era adevărul.
„Din moment ce suntem sinceri unul cu celălalt în seara asta, eu

chiar am ceva despre care trebuie să vorbesc cu tine.”
Inima a început să-mi bată repede. "Bine…"
„Îți amintești programul pe care BU încerca să-l obțină

mergi cu Oxford?”
"Da?"
„Ei bine, săptămâna trecută, mi-au oferit ocazia

este vârful de lance la Londra pentru primul an.”
"Oh."
— Le-am refuzat, Francesca.
„De ce nu mi-ai spus?”

„Nu credeam că ar fi posibil să-ți părăsești locul de muncă și să vii cu
mine. Deci, nu era o opțiune pentru mine să te părăsesc. Dacă, dintr-o
întâmplare, nu plănuiești să fii prin preajmă anul viitor, aș ocupa postul.
Dar în cazul în care există vreo întrebare, aș prefera să te am pe tine. Nimic
nu este mai important pentru mine. M-am gândit că ar trebui să știi despre
ofertă.”
Știind că a renunțat atât de ușor la o poziție de vis pentru mine m-a
făcut să mă simt oribil, având în vedere faptul că practic eram agățat de
un alt bărbat.
„Te iubesc, Francesca. Sper că este suficient pentru tine.”
„Te iubesc, Vic.” L-am iubit cu adevărat. Sentimentele mele pentru el
poate să nu fi fost alimentate de aceeași pasiune nebună pe care o
simțeam cândva față de Mack, dar erau reale la fel.
Ochii lui Victor erau sinceri. „Îți mulțumesc că ai fost sincer

cu mine."
Nu s-a rezolvat nimic în noaptea aceea. În orice caz, eram mai confuz
cu privire la motivul pentru care încă mai tânjeam după un bărbat care
mă părăsise cu ani în urmă, când aveam unul care mă venera chiar sub mine.
nas.
Era seara întâlnirii noastre lunare PTO. Pe ordinea de zi era desemnarea
voluntarilor pentru mai multe strângeri de fonduri care aveau să aibă loc
în primăvară.
Instalând băuturile răcoritoare și o urna de cafea pe hol în afara
clasei, abia așteptam să termin asta cu

ca să mă pot duce acasă, să mă îmbrac în pijama și să mă relaxez.

Era întotdeauna obositor să ai angajamente de seară, când ziua de
lucru era atât de târziu pentru început.
O voce profundă din spate m-a tresărit. „Un butoi ar fi

mult mai distractiv, nu-i așa?”
M-am întors și l-am găsit pe Mack stând acolo, ținând o cutie de

prăjituri cu ciocolată de la supermarket.
"Ce faci aici?"
A pus prăjiturile pe masă. „Acesta este părintele și

întâlnirea profesorilor, nu-i așa?”
„Da, dar...” am ezitat, neștiind nici măcar ce să spun.
Mi-a terminat fraza. „Dar nu ar trebui să fiu inclus în acel grup?”

Mack pocni degetul. "Oh, îmi pare rău. Am crezut că PTO înseamnă
„învățare profesor”. Greșeala mea."
„Ei bine, dacă acesta ar fi cazul, s-ar putea să fii în locul potrivit.”
„Acesta este locul potrivit pentru mine în seara asta.”
„Această întâlnire este pentru participanții serioși.”
„Vorbesc serios în privința profesorului. Asta contează?”
"Nu."
„De fapt, cu toată seriozitatea, aș dori și eu să ajut. Este cel

puțin ce pot face după ce ți-am prăbușit anul școlar. chiar aș face-o
îmi place să fiu cât mai implicat în educația lui Jonah. Asta este
adevărul, bine? Să petreci timp cu tine este un plus

beneficiu."
Ce as putea sa spun? Avea la fel de mult drept să fie aici ca
oricine altcineva.
„Fii conștient de faptul că acesta nu este locul potrivit pentru a glumi
în jurul sau distragerea atenției celorlalți participanți, de altfel.”
„Nu intenționez să distrag atenția pe nimeni în afară de tine.”
„Da, ei bine, ai o bază destul de mare de fani aici. Noi avem o
agendă foarte strictă de respectat.”
S-a apropiat și m-a privit puțin în jos. Contactul mi-a făcut pielea să se
înțepe și mameloanele să se întărească.
„Nu-ți face griji”, a spus el în timp ce se uita în jos, părând să observe că
sfârcurile mele străpungeau materialul cămășii mele.
— Punctele dumneavoastră sunt bine notate, domnișoară O’Hara. Și-a răscolit
sprâncenele. „Ne vedem înăuntru.”
Am urât că știa că avea un efect asupra mea. Dacă corpul meu ar fi avut
acest tip de răspuns acum, ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi făcut mai mult?
Impregnare spontană? Unele lucruri nu se schimbă niciodată, iar reacția mea
față de acest om a fost un exemplu în acest sens.
O masă lungă stătea în mijlocul clasei libere unde țineam întâlnirea. Nu
era niciun bărbat în cameră în afară de Mack. Era ca piesa centrală.
M-am așezat la capătul mesei. „Deci, să începem?” Privind lista mea, am
spus: „Primul pe ordinea de zi este târgul de carte. Trebuie să alegem pe cineva
care să fie responsabil și să coordonăm voluntarii.”
Mack ridică mâna.
"Da?" Am întrebat.
„Se pare că e chiar pe aleea mea. mi-ar placea

voluntar pentru a conduce târgul de carte.”
„Ce te face să vrei această sarcină? Este multă responsabilitate.”
S-a gândit o clipă, apoi a spus: „Scriu cărți pentru copii. Cred că m-aș
potrivi perfect.”
„Este un punct bun”, a spus una dintre femei. „S-ar putea să se
potrivească perfect .”
Sunt sigur că te gândești că s-ar potrivi perfect, bine... în
vaginul tău.
„Bine... dar sper că știi că este o cantitate enormă de muncă pentru
organizarea unui anumit eveniment.
Are loc pe parcursul unui weekend întreg. Trebuie să plasați comenzi la
vânzătorul de cărți, să faceți inventar, să delegați sarcini și să aranjați un
vânzător de alimente la fața locului, deoarece mulți oameni vin doar pentru
mâncare. În cele din urmă, mâncarea este momeala.”
„Pot momeli oameni. Sunt un maestru momeal.” El s-a oprit. „Adică...
mă descurc. O să fac o grămadă de oameni să se înscrie.”
O călugăriță însoțitoare i-a dat o privire murdară pentru că folosește
limbajul urât.
Și-a dres glasul, părând că regretă alegerea făcută
terminologie. „Voi face ca oamenii să participe. Nu-ți face griji.”
„Îți voi lăsa numele ca o posibilitate. Vom vota

la sfârșitul."
"Mulțumesc."
Privind prin cameră, am întrebat: „Mai este cineva
iată cine este interesat să preia domnia la târgul de carte?”

Nicio persoană nu s-a clintit.
O femeie a spus: „Nu, dar voi fi bucuros să-l ajut pe Mack

orice are nevoie.”
Sunt sigur că o să.
Mack a dat din cap, apoi a oferit un zâmbet îngâmfat. "Mulțumesc." El

apoi a luat o mu cătură din prăjitura lui i mi-a făcut cu ochiul.
Eram sigur că obrajii îmi deveneau purpuri. "Bine atunci.
Trecând peste."
Până la sfârșitul întâlnirii, voturile pentru Mack să conducă

târgul de carte a fost unanime. Acel eveniment a avut și cel mai mult
voluntari, mai ales după ce s-a oferit să țină ședințele de planificare la el
acasă. O viziune a lui Mack într-un halat de baie asemănător lui Hugh Hefner,
fumând un trabuc, înconjurat de roiuri de mame excitate mi-a trecut prin
minte. Am dat din umeri.
În cea mai mare parte, Mack a avut cel mai bun comportament al său
pentru restul întâlnirii.
Odată ce toată lumea s-a dispersat, a zăbovit până când a fost doar
noi doi singuri în clasă.
Se lăsă pe spate în scaun, rotindu-se ușor înainte și înapoi în timp ce mă
privea doar cu un zâmbet răutăcios.
Am început să-mi împachetez lucrurile. Fără să-l privesc în ochi, i-am
spus: „Nu ai mai organizat niciodată un eveniment școlar. Nu crezi că o să fii
puțin peste cap?”
„Nu când te am pe tine să mă ajuți.”
„Nu este normal să întrebi pe cineva înainte de a presupune că te va
ajuta?”
„Frankie... mă poți ajuta să conduc târgul de carte?” a glumit.
„Aveți voluntari mai mult decât suficienți, de fapt.” Am ridicat o bucată
de hârtie. „Uită-te la această listă.”
„Da, dar niciunul dintre ei nu este la fel de inteligent și plin de resurse
ca tine. De exemplu, niciuna dintre acele femei nu ar ști să-și folosească
mucurile ca lipici.”
Nu-mi venea să cred că și-a amintit asta. Mărturisisem odată
lui că, în copilărie, am rămas fără lipici în timpul unui proiect de artă și am
folosit niște muci din propriile mele muci pentru a ține împreună niște
hârtie de construcție. Era un gând absolut dezgustător acum.
Cu toate acestea, nu am putut nega.
„Cum de îți amintești asta?”
„Știu totul despre tine, Frankie Jane. Ei bine, până la un anumit punct.”
„Oricum, există modalități mai simple de a petrece timpul cu mine
decât deturnarea unei scoli de strângere de fonduri, știi.”
"Într-adevăr? Pentru că nu o faci deloc ușor. De fiecare dată când
menționez întâlnirea, schimbi subiectul. Este pentru că cu adevărat nu vrei
să petreci timp cu mine sau doar ți-e frică de ceea ce ai putea simți dacă o
faci? Personal, cred că este cea din urmă. Crezi că nu te pot citi, dar pot.”
"Chiar așa?"
"Da. Este unul dintre multele mele talente.”
Întinzându-mi mâna, am spus: „Oprește-te”.
"Ce?"
„Știu că ești pe cale să continui despre celelalte talente ale tale și vei
spune ceva sugestiv. Nu uita

unde suntem."
„Isuse... nu ești amuzant.”
„Nu folosi nici numele Domnului în zadar”, am șoptit.
„Sora Theresa este chiar în fața acelei uși. O să vină aici și să te lovească
cu faimosul ei băț.” Când a zâmbit, mi-am întins degetul arătător. „Știu că
vrei să spui ceva chiar acum despre faimosul tău băț.”
„Doamne, Frankie... ce fel de porc crezi că sunt?” el

tachinat.
„Nu spune Dumnezeu.”
„Îmi pui cu totul cuvinte în gură, încercând să prezic ce voi spune în
continuare. Deși, cuvintele nu sunt ceea ce îmi doresc în gură acum.”
Iisus Hristos.
Nu folosi numele Domnului în zadar.
Mi-am strâns mușchii dintre picioare.
"Vedea?" am varsat.
"Sa vad ce? Că sunt un rege grosolan al insinuărilor sexuale, care va
folosi orice ocazie pe care o poate avea pentru a te face să roșești? Da.
Atunci sunt complet vinovat. Iartă-mă, părinte, că am

a păcătuit.”
„Shh. Nu spune asta!”
„Poate că de asta am nevoie, să mă spovedesc.”
"Ai probleme."
"Ai dreptate. De fapt, cred că voi merge săptămâna asta. Îi voi spune
părintelui Louis despre râvnirea mea la frumos,

tânăr profesor care a fost cel mai bun prieten al meu. Îi voi spune cum
fantezez despre cum ar arăta amprenta mâinii mele pe fundul tău. Poate
mă poate stropi cu apă sfințită, să mă răcorească. Sper că Dumnezeu mă
poate ajuta să trec peste tine, pentru că nimic altceva nu a funcționat
vreodată.”
"Stop."
„Nici măcar nu te bucuri puțin de asta?”
Mi-a plăcut foarte mult... puțin prea mult până la punctul în care
chiloții mei erau acum udați.
Ridicându-mi geanta peste umăr, am spus: „Ar trebui să plecăm de aici.
Trebuie să încuie clădirea.”
Se ridică și făcu un semn cu mâna spre u ă. "Dupa tine…"
Afară aerul era rece și era ceață. Mack în liniște
m-a dus la mașina mea.
Când ne-am oprit în fața vehiculului meu, ne-am uitat doar la

unul pe altul pentru câteva clipe.
Expresia lui deveni serioasă. „Am crezut că te-am văzut odată.”
"Ce?"
Respirația îi era vizibilă în timp ce vorbea. „Iona avea vreo șase ani
vechi de luni. Eu și Torrie l-am dus la mall. El a fost în
unul dintre acei purtători de pe pieptul meu. Ea plecase să facă cumpărături
într-unul dintre magazine, iar eu stăteam acolo, în mijlocul mall-ului, purtând
copilul. Era această fată. Arăta exact ca tine din spate, același păr drept și
roșu, care avea exact lungimea pe care o avea ultima dată când te-am văzut.
Aceeași postură,
de asemenea."
— Chiar ai crezut că ea sunt eu?
El dădu din cap, părând îmbufnat. „Eram sigur de asta. Inima îmi
bătea din piept. Eram atât de prins de ideea că ești tu, încât nici măcar
nu puteam să-mi raționalizez în creier că ai fi în Virginia la acea vreme,
probabil, nu ar fi avut niciun sens. Cred că asta a fost pentru că îmi
doream atât de mult să cred că ești tu. Și am făcut. Am crezut cu
adevărat.”
"Ce-ai făcut?"
„Am stat acolo cel mai mult timp, m-am gândit să merg la tine.
Jonah plângea, dar parcă uitasem că era chiar acolo atașat de mine.
Nimic altceva nu a contat în acel moment, când am început să mă
pregătesc să-ți spun cât de mult îmi era dor de tine, să-ți spun toate
lucrurile care se construiau în interiorul meu în perioada în care am
fost despărțiți. În starea mea delirante, nici măcar nu m-am îndoit nici
măcar o secundă că ești tu. Îmi amintesc că pieptul mi se simțea atât
de greu. Pe rând, m-am apropiat din ce în ce mai mult de locul unde
stăteai tu în zona de alimentație, verificând un meniu. Nu știu ce mă
gândeam că se va întâmpla. Nu era ca și cum aș fi putut fugi cu tine
sau așa ceva. Îmi amintesc doar că am simțit că mi s-a dat o a doua
șansă, că într-un fel, într-un fel, Dumnezeu te-a adus acolo unde mă
aflam în acel moment exact.”
„Te-ai dus la mine? Pentru ea?"
„Da.” Scoase un râs ușor, neamuzat și clătină din cap. „Am strigat
„Frankie”. Când s-a întors, evident că nu ai fost tu. M-am simțit ca un
nenorocit de prost.”
„Nu știai.”
„Ar fi trebuit să știu că nu ai fi intrat până la capăt

Virginia. Dar am vrut doar să cred că ești atât de rău.”
„Ce ți-a spus fata?”
"Nimic. Mi-am cerut scuze, anunțându-i că am crezut că este

altcineva, apoi am plecat năucit. Torrie s-a întors curând după ce a
cărat niște genți. M-a tot întrebat ce s-a întâmplat în noaptea aceea.
Cred că trebuie să fi părut la fel de epuizată pe cât mă simțeam. În
unele privințe, a fost mai greu decât orice se întâmplase până atunci.
Parcă te-aș fi pierdut din nou.
M-a făcut să realizez cât de plin de regret eram, cât de mult
a fost lăsat nespus.”
„Ce aveai de gând să-mi spui? Știi... dacă ar fi

chiar eu la acel mall?”
„Asta-i treaba... Nici nu știam ce voi spune, dar sunt destul de

sigur că m-aș fi făcut un nebun, stând acolo, bâjbâind cu un bebeluș
atârnat de mine. Nu trebuia să fie ziua aceea. Mi-am făcut totuși un
jurământ în acel moment că, dacă voi avea vreodată șansa să te văd
din nou, că n-aș da dracu, că voi veni pregătit. Mi-am promis că voi
face intențiile mele clare pentru tine și că nu voi pierde ocazia pe care
mi-a oferit-o universul.”
„Ai auzit vreodată cântecul „Pictures of You” de The

Vindeca?"
„Cred că da.”
„De fiecare dată când aud asta, mă gândesc la tine.”
„Va trebui să-l ascult în seara asta.” Mack și-a întins mâna spre
gâtul meu și mi-a scos eșarfa lentă, repoziționând-o
în jurul gâtului meu. „Oricum, e frig. Ar fi bine să intri în

mașină și aruncați căldura.”
Dintr-o dată, nu am vrut să-l părăsesc, nu eram sigur ce să spun, așa
că i-am răspuns pur și simplu: „Te ajut cu chestiile târgului de carte dacă
vrei. Am mai fost implicat în asta.”
„Aș aprecia cu adevărat asta.”
Mai târziu în noaptea aceea, eram în pat când un mesaj text mi-a luminat
telefonul.
Mack: Cântecul acela nenorocit. Wow. Nu am ascultat niciodată

cuvintele.
am tastat.
Francesca: Știu.
Mack: Acum nu mă pot opri din joc.
Nu știam ce mă obligase mai devreme să recunosc că acel cântec îmi
amintea de el. Îmi împărtășise povestea mall-ului.
Cred că am vrut să știe că nu a fost singurul care a avut sentimente de
regret și tristețe de-a lungul anilor.

Mack: M-a omorât întotdeauna faptul că tot ce mi-a mai rămas din
tine erau fotografiile pe care le-am ascuns. Cum a fost posibil să nu
luăm niciodată unul împreună?
Francesca: Știu. M-am intrebat acelasi lucru.
Mack: Oricum... am vrut doar să vă spun că îmi place cântecul. Îți
mulțumesc că ai împărtășit asta cu mine.
Francesca: Cu plăcere.
Mack: Apropo, am început să mă uit la acest catalog de cărți pentru
copii pentru târgul de carte. Știu pe care o voi comanda mai întâi.
Francesca: Care?
Mack: Se numește Do You Want To Play With My

mingi?
Mi-a trimis o poză cu ceea ce părea o carte pentru copii cu același titlu.
Francesca: Asta nu poate fi real!

Mack: LOL. Nu, nu este. Este pentru adulți. Tocmai ți-am făcut
un atac de cord?
A fost unul dintre multele mini atacuri de cord pe care mi le făcuse în ultima vreme.
Francesca: Acesta este ceva absolut pe care mi l-ai fi oferit ca

un cadou la facultate.
Mack: Înapoi la facultate? A fost comandat și vă este expediat.

Livrarea estimată este luni.
Francesca: Glumești?
Mack: Nu. Doar nu-l lăsa pe bătrân să vadă. S-ar putea să se

entuziasmeze și să-și facă un adevărat atac de cord.
Francesca: Ești nebună.
Mack: Noapte bună, Frankie Jane.
Francesca: Noapte bună, Mack.

Nu a fost deloc o sâmbătă obișnuită. M-am trezit hotărât să-l scot pe

Jonah din casă și departe de dispozitivele lui electronice.
Am mers cu mașina în oraș și am luat micul dejun în North End.

Planul era ca mai târziu să mergem la Muzeul Științei. Cel puțin acolo,
dacă n-ar avea chef să vorbească cu mine, ar fi destule pe care să ne
concentrăm atenția.
Hotărând să ucidem ceva timp după micul dejun, am ajuns la

piața fermierilor. I-am promis doamnei Migillicutty că îi voi aduce
înapoi niște porumb. Întinzându-i lui Jonah o pungă, i-am spus să
aleagă orice cantitate de fructe vrea.
Aproape imediat după aceea, am observat o mână familiară și

delicată care strângea un avocado. O altă mână – nu atât de cunoscută
– strângea fundul lui Frankie. Am înghițit în sec, văzându-i pe ea și pe
iubitul ei stând chiar în fața mea. Un cocktail de gelozie și adrenalină
a trecut prin mine.
Spune ceva.
Ea nu mă observase încă când m-am aplecat și am spus primul lucru la
care mi-am putut gândi. „De unde naiba știi dacă oricum sunt copți?”
Ea a sărit la sunetul vocii mele.
„Mack. Ce faci aici?"
„Același lucru ca și tine. Strângerea lucrurilor?”
Obrajii lui Frankie au devenit roșii.
Bărbatul ei s-a îndreptat spre mine, apoi s-a întors spre ea. „Acesta este Mack?”
Ea a dat pur și simplu din cap.
Wow. Ea îi spusese despre mine.
Nu eram sigur dacă asta îmi dă satisfacție sau

m-a deranjat.
Își întinse mâna. „Victor Owens.”
Am luat-o. „Mack Morrison”. A fost un sentiment bizar să mă întâlnesc
față în față cu cineva care fusese adversarul meu numărul unu de mult timp.
Cu cealaltă mână o strânsese ferm în jurul taliei ei.
Spre disperarea mea, iubitul lui Frankie era de fapt un bărbat mai în vârstă,
decent arătos. În ciuda părului de sare și piper, el era într-o formă bună și
ceea ce majoritatea femeilor de orice vârstă ar considera probabil atractiv.
Jonah a apărut lângă mine cu o pungă de plastic plină cu mere și rodii.
Frankie își forța un zâmbet. „Hei, Jonah.”
Părea inconfortabil să-și fi întâlnit profesorul.
"Bună."
„Ne îndreptăm către Muzeul de Știință în scurt timp”, am

a spus.
„Oh, îi va plăcea asta.” Ea a zâmbit.
Victor s-a întors către fiul meu. „Îmi plăcea să merg acolo când eram
copil, deși acum este mult mai bine. Asigurați-vă că vizitați

fosila colosală”.
"Ce-i asta?" a întrebat Jonah.
„Este un schelet de dinozaur vechi de șaizeci și cinci de milioane de
ani, descoperit în Dakota Badlands în urmă cu aproximativ un deceniu.
Foarte frumos dacă îți plac dinozaurii.”
În timp ce ego-ul meu gelos și imatur și-ar fi dorit să poată face o
glumă despre faptul că lui Frankie i se părea dinozaurului, a fost greu să-
mi iau în serios gândurile interioare acum. În realitate, acest tip părea
mai tânăr decât mi-l imaginasem. Pentru prima dată, mi-am dat seama
că am o concurență serioasă dacă am visat vreodată să-l fur pe Frankie.
Un sentiment de scufundare s-a dezvoltat în adâncul stomacului meu
când m-am uitat înapoi la mâna lui care era plantată chiar deasupra
fundului ei.
„Ei bine, distrează-te bine”, a spus ea.
Bâjbâind cuvintele mele, am spus: „Da. Și tu. Adică... un weekend

frumos.”
„Mulțumesc”, a spus ea.
Ochii lui Frankie s-au blocat cu ai mei într-o tăcere
recunoașterea cât de incomodă a fost această întâlnire.
Victor l-a bătut scurt pe fiul meu pe umăr. "Grozav
întâlnindu-te, Jonah.”
Mi s-a simțit strâns în piept când ne-am îndepărtat.

În acea după-amiază, în timp ce eu și Jonah ne uitam la stelele de

pe tavanul planetariului muzeului, mintea mea era în altă parte. Nu
am putut să-mi scot întâlnirea din cap. Mai mult ca oricând, am simțit
că am rămas fără timp.
Duminică seara, m-am oprit la Torrie cu Jonah. Mă simțeam deosebit

de emoționat între întâlnirea cu Frankie cu o zi înainte și încercarea
mea de a mă lega cu fiul meu.
sfârșit de săptămână.
M-am uitat în spatele meu la Jonah care își îmbrățișa rucsacul.

„Sper că te-ai distrat bine în acest weekend. Știu că m-am distrat
petrecând-o cu tine.”
În loc să-mi răspundă, m-a pus la punct cu o întrebare.

"Esti trist?"
Inima mea simțea că nu mai bate pentru o clipă. "Ce vrei să spui?"
„Îmi zâmbești în fața, dar uneori pari trist când

nu crezi că mă uit.”
Băiatul meu era aparent mai perspicace decât îi dădeam eu credit.

M-am oprit să mă gândesc cum i-aș putea explica.
„Toți avem momentele noastre. Sunt câteva lucruri în viață pe

care mi-aș dori să le pot schimba. Și acele lucruri mă întristează uneori.
Dar tu nu ești unul dintre ei. Ești cel mai bun lucru care mi s-a
întâmplat vreodată. Dacă crezi vreodată că nu arăt fericit,
nu are nimic de-a face cu tine. Tu ești singurul lucru care îmi aduce cea
mai mare fericire. Tu ești casa mea, Jonah. Suntem o echipă.
Eu merg unde mergi tu. Chiar dacă nu sunt sub același acoperiș noaptea,
tot sunt cu tine... doar un telefon sau o scurtă călătorie cu mașina. Ori de
câte ori ai nevoie de mine, sunt acolo. Am înțeles?"
"Bine."
"Bun." M-am întors pentru a ajunge pe bancheta din spate. „Acum, dă
o îmbrățișare bătrânului tău.”
După ce ne-am îmbrățișat, eram pe cale să ies din mașină când

el a spus: „Domnișoara O’Hara nu are tată”.
„Ți-a spus asta?”
„Da. Îmi pare rău pentru ea.”
Am dat pur și simplu din cap, făcând o notă pentru a o întreba ce a determinat-o
ea să-i recunoască asta.
Cu Jonah înapoi la mama lui pentru noapte, urgent

trebuie să-l văd pe Frankie care mă urmărise în tot acel moment
weekendul a fost la maxim.
Mi-am luat telefonul și am sunat-o de pe drum.
Ea a știut că sunt eu când a răspuns: „Mack...”
„Frankie…”
"Ce faci?"
Am ajuns direct la obiect. „Ma poți întâlni undeva? Aș veni să te iau
acasă, dar nu sunt sigur dacă ar aprecia asta.”
"Este totul în regulă?"

"Da. Totul e bine, dar chiar am nevoie să te văd. Sunt în
mașina mea. Spune-mi doar unde să merg. Atâta timp cât nu e în iad.”
După câteva ezitări, a acceptat să mă întâlnească. Frankie m-a pus s-
o iau în afara casei de stat din Massachusetts, ceea ce

nu era prea departe de locul unde locuia.
Așteptând pe trepte, ea era îmbrăcată într-un blazer bej, în formă, și
blugi. O eșarfă de culoare aprinsă era înfășurată în jurul gâtului ei. Arătând
sexy ca naiba, purta și cizme înalte, negre, din piele. Stilul ei a evoluat cu
siguranță în bine de-a lungul anilor.
Ea a deschis ușa și a intrat.
M-am întors spre ea. „Unde i-ai spus că mergi?”
„I-am spus că mă întâlnesc cu tine. Nu vreau să-l mint.”
„E de acord cu asta? E nebun?”
„Apreciază onestitatea mea.”
„Am fost surprins că știa cine sunt eu la piața fermierilor. Ce știe el
mai exact?”
"Tot. I-am spus toată povestea săptămâna trecută.”
„Ei bine, este nevoie de un tip destul de încrezător pentru a-și lăsa femeia să plece
afară cu alt bărbat.”
„Ai spus că vrei să vorbești. Nu este o întâlnire. El stie

acea."
Cuvintele ei au fost o verificare dură a realității. Cât aș vrea

am vrut să fie, nu a fost o întâlnire.
"Desigur."
În timp ce mă apropiam de rampa spre I-93, ea a întrebat:
"Unde mergem?"
"Nu știu."
„Nu știi?”
"Nu. Am vrut doar să te fur. Nu știu unde dracu mă duc, Frankie. Nici
eu nu știu ce dracu’ fac. Aveam nevoie doar să te văd.”
Ea și-a lăsat capul pe spate de scaun, întorcându-se spre mine, dar a
rămas tăcută.
"Ai mâncat?" Am întrebat.
Ea a zâmbit. "Am putut mânca."
I-am zâmbit înapoi. Ea știa asta ori de câte ori obișnuiam să întreb
la acea întrebare, ea răspundea întotdeauna cu „Aș putea mânca”. Mâncarea
împreună a fost întotdeauna una dintre distracțiile noastre preferate.
Mi-a trecut în cap o idee. — Crezi că Sullivan's este deschis în această
perioadă a anului?
„Știu că sunt deschise”, a spus ea.
„Te-ai întors acolo?”
„Am fost de câteva ori.”
„Cu el sau singur?”
"Singur."
Acela era locul nostru.
Douăzeci de minute mai târziu, ne-am oprit într-un loc de parcare din
vechiul nostru teren de călcat. Sullivan's era un mic local de mâncare, lângă
apă, pe Insula Castle din South Boston. Nu a fost grozav

plajă pentru înot, dar obișnuiam să stăm cu vedere la apă, urmărind

avioanele zburând jos în timp ce aterizau pe aeroportul Logan din
apropiere.
Oceanul de la mijlocul lunii noiembrie era agitat și îngheța lângă

apă, dar abia am observat acele lucruri.
Privind în sus la un 747 care venea, am vorbit mai tare din cauza
zgomotului motorului. „E atât de bine să fiu aici cu tine, să privesc
avioanele care aterizează. Am fanteziat mult să mă întorc în acest loc
cu tine.”
Frankie și-a mâncat în liniște hotdog-ul la grătar în timp ce privea

spre apă, vântul suflându-i părul neregulat.
„Îmi spui cum l-ai cunoscut?”
Și-a șters gura înainte de a-și drese glasul. "Am fost

urmând o clasă absolventă la BU. Este profesor acolo.”
— A fost profesorul tău?
"Nu. Dar ne-am întâlnit acolo. Nu știam că este profesor, la

început.”
„Cât timp după ce am plecat din Boston ai început să te întâlnești cu el?”
„Un timp după aceea. Suntem împreună de doi ani acum.”
— Ai fost cu cineva înaintea lui?
„M-am întâlnit ici și colo, dar Vic a fost prima relație serioasă. Mi-
a fost greu să mă conectez cu oricine mult timp după ce ai plecat.”
Asta a fost greu de auzit. Dar nu m-a surprins. Știam că îi pasă

profund de mine și, până în ziua de azi, chimia noastră nu semăna cu
nimic din ce am experimentat vreodată. Deși m-a mulțumit oarecum
să știu că ea se simțise așa, m-a durut și să aud asta
i-a luat ceva timp să meargă mai departe după plecarea mea. Nu m-am
așteptat niciodată la altceva, totuși.
„Ce era diferit la el?”
"Tot. El mă respectă, îmi apreciază toate ciudateniile - cam așa

cum ai făcut și tu. Și are grijă de mine, mă face să mă simt în
siguranță. Nu am avut pe nimeni să aibă grijă de mine până acum. A
trebuit mereu să am grijă de mine. A fost o schimbare frumoasă.”
„Promit că nu voi glumi despre complexul tatălui.”
„Uite, nu te înșeli total acolo. A fost capabil

umple un gol cu siguranță. Dar nu-mi place să mă gândesc la asta.”
Chiar nu voiam să-l imaginez umplând niciunul dintre golurile ei.
„Vrea să se căsătorească cu tine? Adică se trezește

Acolo."
„Spune că vrea să-și petreacă restul vieții cu mine, dar nu pune

mare preț instituției căsătoriei. El spune că ar face-o dacă aș vrea. La
fel și cu copiii. Dar nici nu are nevoie de ei pentru a fi fericit. Știu că
se bucură de libertatea lui.”
„A fost căsătorit vreodată?”
"Nu."
"Vrei sa te casatoresti?"
"Chiar acum? Nu."
„Ești încă atrasă sexual de el?”
„Doamne, Mack, acesta este ca gradul al treilea. De ce tu

vrei sa stii asta?”
Am terminat de bătut prin tufiș.
„Trebuie să știu unde sunt punctele slabe.”

— Pentru că ai de gând să încerci să mă furi de la el?
„Dacă ești menit să fii cu el, nu voi putea face asta, indiferent cât de
mult aș încerca.”
„Dar ai de gând să încerci.”
Plănuiesc să încerc ca naiba.
„Știu că s-ar putea să ajung prea târziu. Nu sunt prost. Dar nu m-aș
ierta niciodată dacă nu aș încerca măcar.”
„Ce anume ai de gând să încerci?”
„Nu voi fi în Boston pentru totdeauna. Nu bănuiesc că slujba lui Torrie
aici va dura. Este doar o poziție contractuală. Și trebuie să merg oriunde
este Jonah. Deci, aceasta este o fereastră de oportunitate pe care nu o pot
pierde. Ai întrebat ce am de gând să încerc? Tot. Orice lucru al naibii,
Frankie, până când îmi spui să mă opresc. Până când mă privești în ochi și
îmi spui că nu are rost să continui.”
„Trebuie să mergi unde este fiul tău. Am înțeles. Mâinile tale sunt
legate. Îmi pot imagina că ultimii ani nu au fost ușori pentru tine.”
„Nu au făcut-o. Dar cel mai mare regret al meu este să te rănesc. Nu
regret fiul meu. Poate că nu știu ce fac tot timpul, dar băiatul acela
înseamnă lumea pentru mine.”
„Știu că face”.
„Obișnuiam să cred că a sta cu mama lui era cel mai bun lucru pe care
l-am putut face pentru el. M-am înșelat. Să ai doi părinți care se luptă în
mod constant nu avea să-i facă viața mai bună. În sfârșit, mi-am dat seama
că, dacă nu sunt fericit, nu pot fi cu adevărat genul de tată pe care fiul meu
îl merită. El poate vedea prin mine.”
„Se ține pentru sine, dar este foarte conștient.”

— Ai vorbit cu el despre tatăl tău.
„Ți-a spus asta?”
„Da.”
"Am facut. Am avut o lecție despre diverse familii. El desenase
o poză cu tine, Torrie, și cu el cu linii groase care vă despart pe fiecare
dintre voi.
Wow. Asta mi-a frânt inima.
„Nici un rahat, nu?”
"Da. Am vrut să știe că mulți oameni au structuri familiale diferite și
că este în regulă. De aceea i-am împărtășit această informație.”
„Îți mulțumesc că ai făcut asta. Știu că nu este ușor pentru tine

vorbește despre asta.”
„M-a întrebat dacă l-am iertat pe tatăl meu... că m-a abandonat.”
"Într-adevăr?"
„Mi s-a părut o întrebare bună și i-am răspuns sincer. I-am spus că
nu sunt sigur, dar că voi reveni la el. Părea să accepte asta.” S-a uitat la
apă, apoi s-a uitat înapoi la mine. — Lucrurile sunt mai bune cu el acasă?
„Cred că ajungem încet într-un loc mai bun. Acesta a fost un
weekend bun.”
"Ma bucur sa aud asta. Dar tatăl tău ? Cum e relația ta cu el acum?”
„La fel ca întotdeauna. Nu este mulțumit de mine – de la alegerea
mea de carieră până la refuzul meu de a mă căsători cu Torrie. Dar
părerea lui nu contează pentru mine în această etapă a vieții mele. El nu poate
schimba-mi deciziile. Și mai mult decât atât, nu-i mai permit putere asupra
gândurilor mele. Asta a fost cea mai mare schimbare. Dar tata a fost bun
cu Jonah. Trebuie să-i dau asta.
În rest, el este același nenorocit care a fost întotdeauna, preocupat mai
mult de reputația sa publică decât de orice altceva.”
Conversația noastră a fost întreruptă când telefonul lui Frankie

striga. Ea se uită în jos la el.
„Acela este Victor?”
„Da. Vrea doar să se asigure că sunt bine.”
— El crede că o să te rănesc sau ceva de genul ăsta?
Asta nu ar fi fost în afara bazei, având în vedere că aș fi făcut-o
cu siguranță a rănit-o deja suficient pentru o viață.
"Nu. El doar face ceea ce ar face orice prieten în asta

scenariu."
"Stiu. Nu-l învinovățesc deloc.”
A început să tremure, iar eu m-am luptat cu dorința de a-mi înfășura
brațele în jurul ei. Oricât mi-am dorit să fac asta, nu era locul meu.
Ochii ei străluceau în lumina lunii. „Se face târziu. Ar trebui să mă
întorc.”
— Atunci hai să te ducem acasă.
Călătoria înapoi în cartierul ei a trecut prea repede. Timpul meu cu ea
a fost întotdeauna limitat; Nici măcar nu începusem să zgârie suprafața a
tot ce trebuia să spun.
Când am ajuns după colțul casei ei, am întrebat: „Când te pot vedea
din nou?”
„Victor va merge în Anglia în câteva săptămâni pentru a se consulta cu privire la
un nou program de antropologie la Oxford.”
"Pentru cât timp?"
"Pentru o saptamana."
O saptamana.
În ciuda tuturor planurilor malefice din creierul meu, am încercat
suna casual. — Atunci cina?
„Vom vorbi”, a spus ea fără a se angaja.
Inima îmi bate mai repede. Știam că aceasta era singura mea șansă de a petrece
cu adevărat timp cu ea, de a-mi reveni pe Frankie, chiar dacă doar pentru o săptămână.
Victor și-a închis valiza. Era neobișnuit de liniștit în această dimineață

în timp ce se pregătea să plece în călătorie. Aparent pierdut în gânduri,
la un moment dat s-a oprit, apoi și-a pus mâna pe antebrațul meu,
trăgându-mă în el.
Îmbrățișându-mă strâns, mi-a șoptit la ureche: „Aș vrea să vii cu

mine”.
Am respirat parfumul semnăturii sale de colonie Givenchy și i-am

spus: „Și eu, dar nu m-ai întrebat. Nu știam că asta e chiar o opțiune.”
„Cred că avem nevoie săptămâna aceasta deoparte. Trebuie să-ți

dai seama de unele lucruri. Îți dau spațiu să faci asta timp de o
săptămână. Nu voi pune la îndoială nimic din ceea ce se întâmplă când
sunt plecat. Nu vreau să știu.” S-a tras înapoi să se uite la mine. „Dar,
Francesca, nu pot trăi așa pentru totdeauna. La un moment dat, va
trebui să știu că inima ta este a mea. S-ar putea să par ca o persoană
foarte puternică, dar în ultimul timp îmi dau seama din ce în ce mai
mult că s-ar putea să nu fiu atât de puternică pe cât credeam că sunt. Te iubesc atat de mult
Dar nu pot suporta să fiu cu tine dacă inima ta nu este în asta
pe mine."
Cuvintele lui erau pline de seriozitate. Am rămas tăcut în timp ce el a continuat.
„Acești doi ani cu tine au fost cei mai buni din viața mea. Nu m-
am îndoit niciodată că vom fi împreună pentru totdeauna – până de
curând. Și când am aflat motivul pentru care te-ai purtat ciudat, a fost
dovada că grijile mele erau justificate.”
„Îmi pare atât de rău că am pus acest tip de stres asupra noastră.”
„Nu-ți pare rău. Ai fost sincer cu mine. Apreciez asta mai mult
decât știi. Dar nu am de gând să mint. După ce ai văzut că tipul de
care ești agățat arăta ca un model Calvin Klein peste tot, ei bine, asta
nu a ajutat.”
Am râs ușor doar pentru că nu știam cum altfel să reacționez sau

măcar ce să spun. Mack arăta ca un model nemaipomenit, dar asta nu
avea nimic de-a face cu motivul pentru care ne aflam în această
problemă. „Nu sunt o persoană superficială. Tu stii asta. Legătura mea
cu el a fost mai mult decât adâncă în piele, la fel cum este legătura
mea cu tine.”
„Știu că gândești cu inima și mintea. Așa că, dacă la un moment

dat decideți că inima voastră nu este în asta, aș prefera să smulgeți
Collantul. Asta e tot ce cer. Nu vreau să fiu înșirat.”
— Îți promit niciodată să-ți fac asta, Vic. Și promit

rezolvă asta astfel încât să putem merge mai departe cu viața noastră.”
Se uită în jos la ceas. „Voi întârzia, dar încă ceva înainte să plec.”
Și-a pus ambele mâini în jurul feței mele. „Dacă decizi că eu sunt cel
potrivit, am decis că vreau să intru totul. Pentru că nu există jumătate
cu ceea ce simt pentru tine, iubirea mea. Și nu sunt sigur că mi-am dat
seama până când pierderea ta a devenit o amenințare foarte reală.
vreau sa
ma casatoresc cu tine. Vreau să am copii cu tine. Vreau să te iubesc

pentru tot restul vieții și să nu fac altceva decât să te fac fericit.
Trebuie doar să decizi pe ce drum vrei să mergi. Dacă călătoria este
cu mine, promit, nu vei regreta.”
Lacrimile au început să-mi umple ochii. Victor nu spusese niciodată nimic
cam așa pentru mine înainte. „Te iubesc, Vic. Fac."
— Și eu te iubesc, Francesca. Ai grijă de tine săptămâna asta,

bine?”
"Bine."
Apoi, a plecat.
Capul meu era aproape în nori când încercam să predau în acea

dimineață. Nu mă puteam opri să mă gândesc la Victor. Nu mi-a
dezvăluit niciodată sufletul așa. M-a făcut cu adevărat să înțeleg cât
de mult aveam de pierdut dacă lasam sentimentele mele pentru
Mack să-mi împiedice relația cu singurul bărbat care a pretins vreodată
să mă iubească.
Mai târziu în cursul zilei, starea mea de spirit s-ar schimba și nu

în bine. Am corectat lucrări în timp ce studenții făceau un test de
ortografie.
Lorelai a venit în spatele meu și a vorbit jos. „Vorbeam cu Clarissa

azi dimineață. Ea a menționat că Mack a fost la ea acasă ieri.”
Mi s-a învârtit stomacul.
"Ce?"
„Potrivit ei, au petrecut toată ziua împreună.”
Sângele îmi fierbea. Iată-mă, punându-mi toată viața în joc din

cauza sentimentelor nerezolvate pentru el, iar el se bătea cu acea
curvă?
Am fost supărat.
Eram confuz.
Îmi era dor de Victor.
„A mai spus ceva?”
„Ea a continuat să vorbească despre el, cât de fierbinte este, cât

de dulce este, ce tată grozav este. Și-a pus ochii pe el, Francesca. M-
am gândit că ar trebui să știi ce a spus ea.”
"Mulțumesc."
Am prefăcut calm în acea după-amiază, dar de îndată ce cursul

a fost terminat, emoțiile pe care le adăpostisem erau pe cale să
explodeze. Nu aveam dreptul să mă simt geloasă sau supărată.
Dar asta nu părea să facă diferența.
Mi-am scos telefonul, am respirat adânc înainte de a-i trimite

mesaje.
Francesca: Am auzit că te-ai distrat bine cu Clarissa.
Au apărut cele trei puncte care semnalau că el răspunde

aproape imediat.
Mack: A fost o întâlnire de joacă pentru Jonah. Nu aveam de gând
să-l distrez, dar chiar mi-a cerut. Nu am putut spune nu. Nu aveam
de gând să-l las pur și simplu într-o casă ciudată, mai ales cu
nebunia lui
tendinte.
Francesca: Nu cred că Clarissa a văzut-o doar ca pe o întâlnire de
joacă. Ea te vrea.
Mack: Nu contează ce vrea ea.
Francesca: Poate ar trebui să mergi.
Mack: Unde ești acum?
Francesca: Sunt încă la școală.
Mack: Rămâi acolo. vin să te iau.
Francesca: Am o mașină.
Mack: Ne întâlnim în față în douăzeci de minute.
Inima îmi bătea în viteză în timp ce așteptam chiar în fața ușii de la
școală. Când am văzut camionul lui Mack oprindu-se, m-am uitat

în spatele umerilor mei pentru a mă asigura că nu era nimeni prin preajmă
înainte de a mă îndrepta spre el.
Am deschis ușa și am intrat, trântind-o.
Mack părea supărat când a spus: „Bună”.
"Bună."
Respirând adânc, a pus vehiculul pe motor și a decolat. Trebuie să fi
condus în tăcere în cea mai mare parte a unui

jumătate de oră mai jos pe Ruta Nouă.
A intrat brusc cu mașina pe o stradă rezidențială mărginită de copaci. Aceasta
părea un cartier drăguț, de clasă mijlocie.
"Unde mergem?"
"Casa mea."
Am înghițit în sec, nervos de perspectiva de a fi singur acolo cu el.
"De ce?"
"Trebuie sa vorbim. Nu vreau să o fac în fața oamenilor.”
Mack a tras în ceea ce am presupus că era aleea lui și
făcu cu mâna unei femei mai în vârstă care era afară să-și ia corespondența.
— La naiba, mormăi el.
"Ce?"
„Aceasta este doamna Migillicutty, vecina mea. Speram ca ea
nu m-ar vedea cu tine.”
"De ce?"
„Ea știe despre tine. S-ar putea să devină puțin ciudat, bine?” Înainte
să pot răspunde, el și-a deschis ușa, apoi a venit să mă lase să ies.

Mack dădu din cap. „Hei, doamnă M.”
Femeia și-a pus mâna peste ochi pentru a bloca soarele în timp ce se
apropia, târându-și papucii de-a lungul

beton. „Tu trebuie să fii Frankie.”
"Da. Cum ai știut?"
„Părul roșu”.
„Ei bine, mă bucur să te cunosc”, am spus.
Ea îi făcu cu ochiul lui Mack.
„Voi vorbi mai târziu, doamnă M.”
„Ma aștept pe deplin la asta.” Ea a chicotit. „Minunat de întâlnire cu
tine, Frankie Jane.”
Frankie Jane? Știa și ea despre acest nume? Ce

iad?
"Despre ce a fost vorba?"
Mack părea amuzat. „Este un fel ca vecinul meu slash-barman-slash-
psiholog.”
„Știe ea totul?”
„Destul de mult. Să vorbesc cu ea mă menține sănătos.”
Oricât de ciudat a fost, am găsit prietenia lui Mack cu bătrânii
doamna destul de draguta.
Mack locuia într-o casă mare, pe două niveluri. Chiar în interiorul ușii
din față, era un mic set de scări care ducea în zona lui de locuit și un alt
set de scări la stânga care ducea la subsolul terminat.
Și-a aruncat cheile pe o măsuță din sufragerie.
„Aceasta este... casa pe care am cumpărat-o pentru mine și pentru Jonah. este
cu siguranță mult spațiu doar pentru noi doi, dar am vrut să-i ofer o
casă adevărată.”
Mi-a amintit de tipurile de case pe care familiile prietenilor mei au

crescut. În timp ce mama mea și cu mine am locuit întotdeauna în
apartamente chiar în afara Bostonului, mulți dintre prietenii mei
locuiau în case pe străzi liniștite, cu curți mari.
M-am plimbat în liniște, trecându-mi vârful degetelor de-a lungul

mobilierului surprinzător de acasă. Mack era mereu cu doi pași în
spatele meu, în timp ce îmi urma calea.
„Tu ai decorat asta singur?”
Practic i-am simțit vocea vibrând pe pielea spatelui meu. „Era deja
mobilat. Cuplul care mi-a vândut casa tocmai divorțase. Au mers pe
drumuri separate și au lăsat totul aici. Au avut câțiva copii. Deci, practic
trăiesc în memoria vieții zdrobite a altcuiva. Este destul de ironic”, a
glumit el.
— E oarecum trist, am spus, îndreptându-mă spre fereastra mare,

care era chiar în spatele canapelei. În timp ce mă uitam afară, Mack
stătea în spatele meu. Apropierea corpului lui mi-a dat pielea de găină.
Nu mă atingea, dar încă îl simțeam de parcă ar fi fost.
Sunetul vocii lui joase mi-a dat fiori. "A făcut el

pleci azi dimineață?”
"Da. Cum ți-ai amintit?”
„L-am notat în calendar de când am fost pe Insula Castelului.”
M-am întors și am văzut că privirea lui ardea în mine. S-a aplecat,

făcându-mi inima să înceapă să bată rapid. "Ce a fost
sus cu acel text de la tine, nu?
"Ce e cu asta?"
„Chiar crezi că am venit la Boston să te rănesc din nou?”
„Nu am dreptul să-ți spun pe cine să-i tragi. sunt cu

cineva."
„Ai idee ce îmi face să mă aud rostind cuvântul dracu ?” S-a

apropiat mai mult, făcându-mi sfarcurile să stea în atenție. „Nu aș face
niciodată nimic care să te rănească. Înțelegi? Nu am nici un interes
pentru acea femeie. M-ar fi lăsat să o trag în cămară în timp ce băieții
se jucau? Da. Nu crezi că știu asta? Dar chiar crezi că sunt aici să mă
conectez cu mamele de la școală? Este genul de persoană pe care
crezi că sunt? Pentru că, dacă este, atunci am o luptă mult mai mare
pe mâini decât am crezut inițial.”
Închizând ochii ca să-mi apăr reacția corpului la el, eu

a șoptit: „Ce vrei, Mack?”
„Vreau săptămâna aceasta”, a spus el fără ezitare.
"În această săptămână…"
„Vreau să-mi dai săptămâna aceasta. În fiecare zi, după școală, te

iau. Petrecem timp împreună, vorbim, lucrăm la ceea ce sa întâmplat
cu noi, poate ne distrăm puțin în acest proces. Folosim această ocazie
pentru a ne cunoaște din nou. Fără așteptări, cu excepția obținerii
unui pic din timpul pe care l-am pierdut înapoi. Este tot ce-ți voi cere
vreodată. Doar dă-mi săptămâna asta.”
Mack a încetat să mai vorbească, dar ochii lui încă mai implorau
cu mine.
Cuvintele iubitului meu de azi dimineață mi-au răsunat prin cap. Victor
îmi dădea o singură oportunitate de a-mi da seama de lucruri, iar Mack îmi
oferea în esență același lucru. eu

necesare pentru a face asta.
— Bine, Mack.
Ochii i se mariră. "Da?"
"Da."
A scapat o respiratie usurata pe care am simtit-o pe buze. Nu puteam
nega că voiam să-l gust, probabil, mai mult decât îmi doream orice. Nu am
avut niciodată șansa să fac asta. Am fost aproape să ne sărutăm o dată din
ceea ce îmi aminteam – ultima seară în care am fost împreună. Ne-am
îmbătat în noaptea aceea, așa că amintirea mea era neclară.
Vocea lui Mack mi-a întrerupt lanțul de gânduri. — Au fost zile, Frankie,
când s-ar putea să fi uitat temporar unele dintre numeroasele conversații pe
care le-am avut. S-ar putea să fi avut probleme chiar să-mi amintesc exact
cum arătai uneori. Dar nu pentru o secundă, am uitat vreodată cum m-ai
făcut să mă simt – acea conexiune pe care am avut-o. Este un sentiment pe
care nu am reușit niciodată să-l reproduc. Îmi lipsește. Mi-e dor de tine. Atât
de mult.”
Închizând din nou ochii, am lăsat acele cuvinte să se afunde. „Unde

începem?”
„Terminăm cu partea grea. Începem prin a vorbi despre ce s-a întâmplat
în ultima noapte în care am fost împreună. Și ce s-a întâmplat după.”

TRECUT
Ultimele zile ale sfârșitului de semestru au venit mult prea repede.
Era vineri, iar zborul meu înapoi spre DC pentru vară era
programat pentru sâmbătă după-amiază. Frankie și cu mine hotărâsem
să renunțăm la muncă, deoarece avea să fie ultima mea zi întreagă în
Boston înainte să nu ne vedem până în toamnă. Chiar
deși nu vorbeam despre despărțirea noastră iminentă, în aer era o

anumită melancolie. Am fost amândoi destul de tăcuți în timpul
micului dejun.
Moise plecase deja mai devreme dimineața pentru a se întoarce

în Ohio pentru vară. În seara asta ar fi prima noapte în care ne-a lăsat
pe Frankie și pe mine complet singuri. M-am simțit neliniștit, de parcă
chiar aveam nevoie să ieșim naibii din apartament înainte să spun sau
să fac o prostie.
„Cred că ar trebui să ieșim și să ne bucurăm de oraș, să stăm

afară până târziu. La naiba cu tot ce ar trebui să facem. Este ultima
mea zi, iar zborul meu este până mâine la mijlocul după-amiezii.”
„Ce ai vrut să faci?”
„Am putea coborî pe Newbury Street, să luăm ceva de mâncare, să ne
uităm în jur. Poate am putea lovi unul dintre cluburi

Lansdowne mai târziu.”
„De obicei ești mai degrabă un homebody. Te surprind
vreau să merg la club.”
„Obișnuiam să ieșim tot timpul, până când am început să ies cu colegul
meu de cameră.”
Ea și-a aruncat șervețelul în mine. „Nu mă învinovăți pentru tine

șchiopătură.”
„Îți amintești când te-ai mutat prima dată? Nu cred că am mâncat
vreodată o masă la apartament până nu ai început să gătești

pentru mine."
„Gătitul meu este atât de bun?”
„Este bine, dar rămân pentru companie.”
Frankie s-a înroșit, așa cum făcea adesea de fiecare dată când eu
a complimentat-o. „Ei bine, economia te va iubi din nou într-o zi când nu voi
mai fi prin preajmă.”
Lucrurile s-au lini tit brusc. Când nu mai sunt prin preajmă.
Presupunerea lui Frankie era validă. Nu i-am dat niciodată vreo indicație că o
voi părăsi pe Torrie. Dar multe s-au schimbat recent și, sincer, nu mi-am mai
putut imagina un scenariu în care Frankie ar fi dispărut cu totul din viața
mea. Nici nu mai puteam suporta gândul că se întâlnește cu alți tipi. Am avut
noroc că, după ce Emmett a dispărut, nu mai fusese nimeni. Dacă abia mi-aș
putea ascunde gelozia atunci, ar fi fost imposibil acum.

Mi-am dat cana pe masă. „Hai... este ultima mea zi. Nu vreau să-l
irosesc acasă. Îmi vine să fac ceva nebunesc.”
Fața ei s-a animat. „Știi ce îmi doream să fac de foarte mult timp?”
"Ce?"
„Vreau să-mi fac un tatuaj.”
Am râs. „Vrei un tatuaje? Unde?"
„Ei bine, ar fi mic și ceva ce aș putea ascunde cu ușurință.
Mă gândeam fie la gleznă, fie la partea inferioară a spatelui.”
La dracu. Spatele ei inferior. Gândul la asta era atât de sexy pentru
mine, încât simțeam că mă încurcăm doar gândindu-mă la asta.
Părea atât de inocentă, dar Frankie avea cu siguranță o latură sălbatică.
— Spatele tău inferior?
„Da. De ce?"
Mu cându-mi buza de jos, am zâmbit. „O să primești un vagabond
ștampilă, Frankie Jane?
„Crezi că e prost să iei unul acolo?”
„Cred că e cald, de fapt. Cred că ceva subtil ar fi
arata bine pe pielea ta.”
„Poate că voi lua unul cât suntem afară. Mă simt ciudat de impulsiv
astăzi.”
„De ce crezi că este?”
— Poate pentru că pleci, spuse ea. „Mă pune

într-o dispoziție ciudată.”
"Și eu. Am fost în funk toată săptămâna.”

Părea ezită să spună altceva.
„Ce, Frankie?”
„Va fi foarte ciudat să nu te am aici.”
"Stiu."
„Este atât de ciudat când mă gândesc la momentul când m-am mutat prima dată.
Preferam să trăiesc singură. Acum, nu sunt sigur cum mă voi

întoarce la asta.”
„Sunt doar câteva luni. O să zboare, am spus, deși probabil

că eram și mai speriat de plecarea mea decât ea.
„Se pot întâmpla multe în câteva luni”, a spus ea.
Ea avea dreptate. Un gând nedorit mi-a intrat în minte.

Dacă Frankie ar întâlni pe cineva vara asta? Ea nu a vrut
fii singur; probabil că ar căuta companie, așa că nu trebuia să

fie. Dacă m-aș întoarce și ar trebui să o văd cu un tip?
Dacă nimic nu mai era la fel? O vară era doar două luni, dar
două luni puteau schimba cursul unei vieți întregi. Dacă azi ar
fi ultima zi în care lucrurile ar fi așa între noi? Pulsul începea
să-mi bată rapid.
Am ajuns să ne îndreptăm spre Newbury Street în acea

după-amiază și să ne plantăm într-un bar în aer liber. Soarele
îl lovea exact pe părul lui Frankie, făcându-l să semene mai mult
culoarea focului decât în mod normal. Nu știam despre ce este vorba
acel moment, dar ceva mi-a spus că mi-l voi aminti pentru totdeauna,
doar stând aici și uitându-mă la lumina soarelui care îi lovește părul.
Frankie își făcea burger și cartofi prăjiți, aparent fără să

știe că mă uitam la ea. Mă simțeam fericit să ies cu ea, dar
trist în același timp, pentru că eu
încă nu mă puteam opri să mă gândesc că trebuie să o părăsească pentru
vară. Faptul că va fi complet singură m-a îngrijorat, mai ales știind că va
spăla singură rufele în subsolul acela murdar.
Nevăzută de gândurile care circulau prin capul meu, ea s-a uitat la
mine. „Sunt bărbătoasă. Poate că acum ar fi un moment bun pentru mine
să merg să-mi fac acel tatuaj înainte să mă răzgândesc.”
Mi-am zgâriat bărbia. „Ești sigur că vrei s-o faci?”
"Da."
Dându-mi capul spre stradă, am spus: „Hai să mergem,

apoi."
La câteva străzi mai jos, am dat de un loc care a dublat drept magazin
de tatuaje și bar. A fost numit pe bună dreptate, DrINK. Frankie a trebuit să-
și pună numele pe o listă de așteptare, ceea ce era la fel de bine, din
moment ce încă nu avea nicio idee despre ce primește.
M-am dus și ne-am luat câteva băuturi în timp ce ea se uita printr-un
catalog de modele. Când m-am întors cu două Long Island Iced Teas, ea
încă nu părea sigură de care tatuaj avea

alege.
Ea mi-a dat cartea. „Alegeți unul pentru mine. Surprinde

pe mine."
"Vorbesti serios? Ai destulă încredere în mine încât să mă lași să fac asta?
Ce se întâmplă dacă aleg ceva ce urăști și tu rămâi cu el pentru tot restul
vieții?
„Nu vei face.”
„Dacă decid că ar trebui să ai un fund păros
spatele tău? Cum poți fi atât de sigur că nu aș face asta?”

Ea sorbi din băutură și zâmbi din spatele paiului.
„Pentru că în tot timpul în care te-am cunoscut, nu mi-ai spus sau făcut
niciodată ceva rău intenționat pentru mine. Nu cred că ai începe la
întâmplare în seara asta. La început pari un tip dur, dar, în realitate, ești
foarte grijuliu și protector.
Îți pasă de fericirea mea. Și cred că știi că a-mi marca cu un fund păros nu m-
ar face fericit.”
„Nu ești amuzant”, am tachinat eu.
„Alege ceva de care să fiu mândru, Morrison.”
Am dat peste o secțiune despre tatuaje semnificative; unul dintre

tatuajele au rezonat cu mine. Am hotărât că acela era pentru că e
presupusa semnificație mi-a amintit de ea. Și eram destul de sigur că îi va
plăcea. Nu numai pentru că nu ar fi putut fi mai departe de un fund păros,
ci pentru că a fost într-adevăr

frumoasa.
Cum era ea.
Nu mai puteam nega ce simțeam.
Un tip plin de cerneală îmbrăcat în negru ne-a condus într-o

camera din spate care mirosea a tămâie. Frankie a susținut asta
a vrut să fie surprinsă, așa că i-am arătat discret artistului tatuator designul
pe care l-am ales din carte. S-a uitat la mine curioasă și a zâmbit.
Mi-a tăiat respirația pentru un moment când a început să-și desfacă
blugii pentru a-i coborî puțin de pe șolduri. Am simțit că mi se înțepenește
pula. O privire la pielea ei cremoasă și la panta ei

spatele care duce până la fundul ei încordat a fost tot ce a fost nevoie.
Întinsă pe burtă, Frankie s-a încremenit când acul a început să se înfige
în ea. Pielea ei era ca porțelanul. nu puteam

chiar îmi amintesc că i-am văzut vreodată partea inferioară a spatelui goală.
Dacă pantalonii ei ar fi fost cu o jumătate de centimetru mai jos, fundul i-ar fi văzut.
Era foarte ușor să-ți imaginezi cum arăta gol.
Tatuatorul a sprijinit mâna pe care nu o folosea pe șoldul ei.
Aveam palpitații. Flexându-mi degetele, mi-am stins dorința de a-i doborî
mâna de pe corpul ei. Ce dracu a fost în neregulă cu mine? Devenisem
geloasă că o atingea; nu-și făcea decât treaba. Reacția mea la asta a fost
cu adevărat grăitoare.
Peste o oră mai târziu, a terminat în sfârșit. „Totul gata.

Vrei să arunci o privire?”
S-a uitat la mine și a zâmbit. „Vreau să-l păstrez a
surprinde. Îmi place misterul.”
Tattoo Dude a râs. „Nu pot să spun că asta s-a întâmplat vreodată
inainte de."
am chicotit. "Doar ea."
Bărbatul și-a pus înainte un bandaj transparent peste zona
Frankie sări de pe masă.
— Dar tu, Mack? O să mă lași să aleg unul și pentru tine?
„Voi face o verificare de ploaie. Ești puțin prea bărbătoasă acum ca să
iei decizii inteligente. Nu vreau să ajung cu un tufiș păros pe mine.”
S-a întors spre artist. „Oricum nu ar primi unul. Nu vrea să-și strice
trupul superb și pielea aia fără cusur.”
Frankie a fost complet încântat și liber de cuvintele ei. Știam că era
atrasă de mine, dar nu a spus niciodată lucruri cu adevărat

ca asta. Vorbea ei despre corpul meu nu mi-a ajutat tocmai situația.
Noi doi am părăsit locul de tatuaj puțin mai beți decât atunci când am
intrat. După ce ne-am plimbat o vreme pe străzile din Copley Square, până
la căderea nopții ne-am îndreptat spre cluburile de pe Lansdowne Street.
Ne-am hotărât pe Club Punk și acolo starea de spirit a nopții s-a
transformat într-un teritoriu în care nu m-am aventurat niciodată cu ea
înainte. Asta s-a datorat în principal faptului că am continuat să ne îmbătăm.
În timp ce eu și Frankie beam ocazional împreună, nu ne-am îmbătat până
în noaptea aceea. Ar fi trebuit să-i limitez alcoolul, dar sincer, ne-am distrat
al naibii de bine. Părea un sfârșit potrivit pentru un semestru agitat. Și mai
mult decât atât, m-a împiedicat să mă stresez din cauza plecării a doua zi.
Chiar dacă Frankie s-a remarcat cu ochelarii ei mov, ea

părea mai sexy decât o văzusem vreodată. Avea pe un capăstru negru
top și fără sutien, care arăta cu ușurință silueta exactă a sânilor ei în formă
de para. Sfarcurile ei se uitau prin material. Asta însemna, de asemenea, că
ochii mei au rătăcit în direcția lor toată noaptea.
În drumul nostru spre club, se oprise în farmacie și cumpărase niște
sclipici pentru corp pe care și-o frecase pe piept și pe brațe. Sub lumini,
puteai să-l vezi cu adevărat strălucind.
„Ești strălucitor.”
„Asta era ideea. Încerc să ies în evidență.”
„Sunt aproape sigur că ești singura tipă de aici cu ochelari mov. Crede-
mă, Frankie. Ieși în evidență.”

Ea a închis ochii pentru un moment, apoi a spus: „Trebuie să ajung

pus.”
Comentariul ei ieșise din câmpul din stânga. Dar ea era
beat, așa că nu ar fi trebuit să mă surprindă. Totuși, auzind-o spunând asta
m-a durut fizic. Poate că o făcuse intenționat pentru a-mi testa reacția pentru
că știa că sunt confuză, dar, în orice caz, mi-a usturat al naibii. Bănuiesc că a
fost un lucru normal pentru o tipă să recunoască „prietenului” ei. Problema
era că nu mă mai vedeam doar așa. Dar avea tot dreptul să-și dorească ceva
mai mult. De asemenea, nu avea nicio idee cât de mult s-au schimbat
lucrurile pentru mine când era vorba de ea, pentru că nu i-am spus.
Am luat o înghițitură din bere și am schimbat subiectul, alegând să nu
vreau să mă adâncesc mai departe în căutarea lui Frankie de a fi futut de

altcineva decât mine.
„Când o să te uiți la tatuajul tău?”
Ea a strigat prin muzică: „Nu știu. Încă îmi place entuziasmul de a nu
știu ce este.”
„Ești nebun. Această curiozitate m-ar ucide.”
— Apropo, bine să nu mă lași să te tatuez.
"De ce e așa?"
„Voiam să aleg una pe care scrie Porn Star.”
„Mi-aș fi deținut asta”, am glumit.
Înfiind-o jucăuș cu degetul în coasta ei, am gâdilat-o ca răspuns. Apoi,
am luat-o de mână și am târât-o până acolo

ringul de dans.
După încă câteva pahare, ai putea spune aproape că inhibițiile mele au
dispărut. Chiar dacă știam că nu pot suporta

lucrurile trecute de un anumit punct, mă bucuram prea mult de

contactul apropiat. Pena mea se încorda prin blugi în timp ce
dansam aproape. Habar n-aveam dacă putea simți asta împotriva ei. The
un indiciu de alcool pe respirația ei amestecat cu mirosul dulce al ei
corpul mă înnebunea absolut. Conștiința mea a rămas singurul

obstacol. Dar Domnul știe, am vrut să-i sug fiecare picătură de
alcool de pe limbă.
Nu voiam să o las singură, dar aveam de gând să-mi ener pe

pantaloni. I-am spus la ureche: „O să fii bine dacă merg la
baie?"
Ea a dat din cap și am lăsat-o pe ringul de dans, în ciuda

rezervelor mele. Trecând prin mulțime, m-am îndreptat spre baie.
După ce am luat o scurgere extrem de lungă, mi-am verificat
telefonul și am văzut că erau câteva apeluri pierdute de la Torrie.
Gândul să vorbesc cu ea chiar acum, în timp ce făceam un

sport din cauza unei alte femei, m-a îmbolnăvit.
Vina mă consuma, pentru că ceea ce trebuia să fac când mă
întorceam la DC devenea din ce în ce mai clar.
Dorința mea constantă față de fata care devenise cea mai

bună prietenă a mea nu a fost corectă cu adevărata mea prietenă.
Torrie și cu mine aveam o istorie lungă și țineam foarte mult la ea
– suficient încât să nu vreau să o înșeli în ciuda acestor îndemnuri
intense. Ca să nu mai spun că Frankie merita mult mai bine decât
să fie prins în acest limb. Știam că trebuie să termin lucrurile cu
Torrie înainte de a continua lucrurile cu Frankie. Să treci în seara
asta fără să te draci avea să fie provocarea. Dar nu am înșelat pe
nimeni până acum și nu am vrut să încep acum.
Orice urmă de normalitate rămasă până în seara sa încheiat

minut m-am întors pe ringul de dans.
Un tip cu transpirație curgând prin cămașa lui rochie albă era în spatele
lui Frankie, zdrobindu-i fundul. Era irosită. N-ar fi trebuit s-o las să bea atât de
mult și, cu siguranță, eu

nu ar fi trebuit să o lase singură nici măcar o secundă.
Partea cea mai rea? Ochelarii ei au dispărut. Având în vedere că nu putea
vedea nimic fără ei, aceasta era evident o problemă uriașă.
Am vrut să-l ucid pe tip pentru că profitam de ea. "Obține
la naiba, am spus, trăgându-l pe Frankie de el.
„Ce s-a întâmplat cu ochelarii tăi?”
„Au căzut. Nu le pot găsi.”
Câteva secunde mai târziu, am simțit bucăți de plastic sub pantof.
Ochelarii ei mov semnături fuseseră zdrobiți în bucăți.
Grozav.
Chiar dacă știam că are câteva perechi de rezervă acasă, acestea trebuiau
să fi costat o avere, ca să nu mai spun că aș fi

pentru a o duce cumva orb acasă.
— Ar fi mai bine să plecăm, am spus, îndrumând-o de pe ringul de dans.
Cu greu putea merge. Nu aveam nicio idee că ea chiar nu se poate
descurca cu alcoolul. Am băut fiecare cam la fel, dar în mod clar pragul meu
era mult mai mare. M-am simțit vinovat că nu am avut mai multă grijă de ea.
„De ce l-ai lăsat pe tipul ăla să se frece de tine așa?”
„Am fost întors cu spatele. Am crezut că el ești tu.”
Ei bine, la dracu. Nu știam dacă asta mă face fericit sau bolnav.

Frankie practic se împiedica de propriile picioare. Nu locuiam

departe de club, așa că am ales să mă întorc pe jos la apartament.
Am putea ajunge acasă mai repede decât ar ajunge oricum un taxi.
Deoarece picioarele ei erau atât de clătinate, am decis să o

duc acasă. Brațele ei erau înfășurate în jurul gâtului meu și în timp
ce ne îndreptam spre Kenmore Square. Trebuie să fi plouat în timp
ce eram în club pentru că mașinile care intrau în bălți ne stropiu
din când în când.
Frankie a rămas tăcut o vreme în timpul plimbării noastre

până când a vorbit brusc. „Nu te întoarce.”
"Ce?"
„Nu mai pot trăi cu tine.”
"De ce spui asta?"
Distrusă sau nu, totușia ei m-a șocat.
„Doare”, a spus ea.
"Ce te doare?"
„Știind că nu te pot avea niciodată. Nu te vei despărți niciodată

de ea. Doar îți dorești timpul aici.”
S-ar putea să fi fost beată ca o nenorocită de sconcs, dar știam

că cuvintele revărsate din ea erau adevărul absolut.
Ea a ridicat privirea spre mine. Pleoapele îi erau grele. „Doamne, dacă tu
Nu aveam o prietenă acum, aș...” Ea ezită.
Trebuia să știu ce avea de gând să spună. am avut nevoie

mai mult de la ebriatul Frankie.
„Vrei ce?” am împins.

"Nu face nimic."
Restul plimbării a fost liniștită. Brațele mă ucideau

până ne-am întors în apartament.
Când am pus-o jos, și-a pierdut echilibrul, așa că am condus-o

spre canapea.
Ne-am așezat și Frankie a ajuns să-și pună capul în poala mea.

Camera se învârtea puțin, dar eu nu eram nici pe departe
beată cât era.
Trecându-mi neglijent degetele prin părul ei în mod repetat, mi-

am aplecat capul pe spate și m-am uitat la tavan. O parte din mine
și-ar fi dorit să adoarmă, în timp ce o mare parte din mine a vrut să
vorbească cu mine, să-și termine fraza de mai devreme, să-mi spună
ce ar face dacă nu aș avea o iubită. M-am uitat în jos și am văzut că
ochii ei erau larg deschiși.
— Ești bine, Frankie Jane?
Abia a fost o șoaptă. "Nu."
Arăta de parcă era pe cale să plângă. Am înghiontat-o în sus, în

principal pentru a-i îndepărta fața de penisul meu. A mutat-o a fost
o greșeală pentru că cumva a ajuns să se încalece pe mine. Mi-am
ridicat privirea în ochii ei albaștri frumoși și m-am întrebat ce naiba
făceam încercând să-mi neg sentimentele. Rimelul ei negru era
pătat. Avea părul dezordonat și totuși, era încă cea mai frumoasă
fată din lume. Chiar voiam să știu la ce se gândește.
„Spune-mi tot ce te gândești”, am spus.
"Sunt beat. Nu pot fi de încredere.”

„Asta ne face doi. Nu ne vom aminti nimic mâine. Spune-mi la ce

te gândești și îți voi spune la ce mă gândesc. Nimeni nu va ști vreodată.”
Și-a rezemat fruntea de a mea și mi-a fost atât de bine să-i simt
respirația peste gura mea în timp ce gâfâia. Îmi doream s-o sărut mai
mult decât mi-am dorit vreodată să sărut pe cineva, dar tot am reușit
să mă abțin. Penisul mi s-a umflat sub ea. S-ar putea să fi fost prea
beată pentru a observa.
„Te vreau și mă doare atât de tare”, șopti ea în cele din urmă.
Asta mă ucidea. Auzind-o spunând că mă vrea

mi-a rupt controlul.
„Vreau să te devor al naibii chiar acum, Frankie.”
Respirația ei a devenit greoaie. "Fă-o." Ea a râs puțin, apoi a spus:

„Nu, nu. Sunt atat de beat. Nici măcar nu știu ce spun.”
Am gemut printre dinți. "Vreau sa. Crede-mă."
Știam că nu voi lăsa lucrurile să meargă dincolo de această

vorbire, dar voiam să o aud spunând asta. Nenorocitul murdar din
mine nu s-a putut abține.
„Dacă nu au fost consecințe, spune-mi ce ai vrea să-ți pot face”,

am întrebat.
Și-a sprijinit fața pe baza gâtului meu și nu a spus nimic. Mă

așteptam să adoarmă până când ea a spus: „Mi-aș dori să poți să mă
tragi atât de tare încât să te simt câteva zile după aceea.”
Sfinte rahat.
Penisul îmi pulsa acum. Dureri.

Luându-i cu pumnul în păr, i-am tras capul pe spate pentru a o privi. „Eu
Mi- ar plăcea să te trag chiar acum.”
Chiar dacă o încurajam să-mi spună ce voia, auzirea acestor cuvinte
ieșind din propria mea gură a fost o verificare a realității în mijlocul unei
cețe beate. O voiam, dar nu avea să se întâmple așa.
Având nevoie de ușurare ca un nenorocit, m-am mișcat brusc de sub
ea, repoziționând-o în colțul

canapea.
Punând ceva sub capul ei, i-am spus: „Voi avea dreptate
înapoi."
Frankie se ghemui pe pernă fără să spună nimic

mai departe.
M-am dus direct la baie și am închis ușa înainte să-mi deschid fermoarul
pantalonilor. Boxerii mei erau umezi de lichidul precum care se scurgea din
penisul meu. Pena mea a fost îngrozitor de tare în timp ce am smucit-o
repede într-o încercare disperată de ușurare. Era mult mai sigur decât să
cedeze unui Frankie beat. Reluând cuvintele ei, m-am prefăcut că o trag cu
ea și nu cu mâna mea.
„Mi-aș dori să poți să mă tragi atât de tare încât să te simt câteva zile
după aceea.”
După mai puțin de un minut, m-am lovit cu capul de spatele ușii în timp
ce am venit puternic în cealaltă mână. Palma mea abia a putut să țină
încărcătura. Gâfâind, am rămas la ușă și am închis ochii, jurând că nu voi
mai bea niciodată așa.
Dar venirea n-a făcut nimic ca să înlăture dorul. Știam că va fi o noapte
lungă și orice ar fi
sa întâmplat în acest moment — o dimineață incomodă.
După ce am făcut curățenie și m-am întors în sufragerie, Frankie a
leșinat pe canapea. Am decis să o duc în pat. Speram să nu se trezească,
dar când am ridicat-o de pe canapea, s-a uitat la mine în ceață.
„Nu mă simt atât de bine.”
„O să vomitați?”
„Cred că aș putea.”
Exact când am trecut de pragul băii,
ea a căzut și vărsături calde de proiectil a vărsat peste tot.
M-am uitat în jos la noi. „La naiba!”
Era pe tot părul ei, pe pieptul meu, pe cămașă. Era prea beată ca să
se curețe. Acoperit de vomă, am înghețat, neștiind cum să mă descurc.
Așezând-o cu grijă în picioare, am spus ultimul lucru pe care mă
așteptam să-l sugerez în seara asta. „Trebuie să te scoatem din hainele
astea.”
Ea a dat pur și simplu din cap.
Făcând dușul pentru a lăsa apa să se încălzească, simțeam inima
bătându-mi din piept. M-am întors și am descoperit că ea își scoase
complet pantalonii și lenjeria, dar încă avea cămașa pe ei.
Asta nu a fost bine.
Frankie a pășit în cadă și și-a pierdut echilibrul. Am ajuns să intru cu
ea ca să o țin sus.
Am încercat ca naiba să nu mă uit în jos la păsărica ei; Chiar am făcut-o.
Permițându-mi o privire rapidă, am descoperit că era complet ras.
La dracu. Pe mine. Aceasta părea o pedeapsă crudă și neobișnuită.
Când apa s-a revărsat peste noi, am spus: „Trebuie să iau

ți-ai dat jos cămașa, bine?”
Ea a închis ochii și a dat din cap.
Nu era momentul să mă trezesc serios, dar am fost.

După ce i-am strecurat cămașa îmbibată în sus, în încercarea de a o
trece peste cap, m-am prefăcut că nu observ felul în care sânii i-au
sărit când s-au eliberat din material. Am încercat să nu mă uit în jos,
dar pur și simplu nu m-am putut abține. Avea cele mai uimitoare sâni.
Nu erau uriași, dar nici mici – cu mult mai mult de câte o mână fiecare,
ca niște lacrimi frumoase. Areolele roz deschis de mărimea unei
jumătate de dolari erau perfect centrate pe pielea ei cremoasă.
Sfarcurile ei erau extrem de erecte, la fel ca și penisul meu, care
izbucnea prin blugii mei umezi. Eram încă îmbrăcat complet sub apă
în timp ce ea stătea acolo, dolar
gol.
Întorcând-o, ca să nu fiu tentată să-i ocolesc movila goală, am

turnat niște săpun pe o lufa și i-am dat-o.
„Spălă-te, Frankie.”
Mi-a luat-o și a făcut o treabă pe jumătate frecându-l peste corp.
Uitasem aproape complet de tatuaj până când acesta

mă privea în față prin bandajul transparent.
La dracu. Fundul ei.

Fundul ei era aproape la fel de uimitor ca sânii și păsărica. Era

atât de rotund, dar strâns și fără cusur. Aveam serios să cad mort
din cauza bilelor albastre de pe podeaua dușului.
Am spălat cu niște șampon și i-am spălat vărsăturile de pe păr,

observând cât de lung era în comparație cu când ne-am întâlnit
prima dată. Era cea mai frumoasă nuanță de ghimbir, strălucitoare
și dreaptă ca mătasea. Poate că l-am spălat puțin mai mult decât
era necesar.
Ea era curată, dar eu eram încă o mizerie. Spatele lui Frankie

era încă spre mine când mi-am strecurat tricoul ud peste cap,
lăsându-l să cadă pe podeaua căzii. Mi-am frecat lufa pe piept și pe
gât și mi-am spălat părul rapid.
Frankie s-a întors brusc și a căzut spre mine, lipindu-și trupul

de al meu. Asta m-a făcut aproape să cad înapoi de peretele de
țiglă. Cu sânii lipiți de pieptul meu, a închis ochii în timp ce o ținem.
Eram destul de sigur că adoarme pe mine.
Apa a continuat să plouă peste noi. Am stat acolo, ținând-o în

brațe, incapabil să cred ce mi se întâmplă în seara asta. Dar să fiu
sub acea apă cu ea, în acel loc cel mai intim – Frankie complet
dezgolit împotriva mea – m-a făcut să realizez mai clar ca niciodată
că nu există nicio modalitate de a nega asta.
Ea era cea.
Timpul petrecut împreună a părut să fulgeră în fața ochilor mei,

toate conversațiile noastre, de la cele mai profunde gânduri și
blocaje până la cele mai ciudate și amuzante.
Era ea.
Întotdeauna fusese ea.

TRECUT
Camera se învârtea când mi-am deschis ochii a doua zi dimineață și am
întins mâna spre una dintre perechile de ochelari ascunse în noptieră.
Tot ce îmi aminteam a fost că mi-am făcut un tatuaj și că băusem
mult prea mult la clubul de pe strada Lansdowne.
Orice altceva era o neclaritate.
Inima aproape că mi-a sărit o bătaie când l-am observat pe Mack
întins lângă mine în pat. Nu purta cămașă, deși de obicei nu dormea
niciodată în cămașă. De asemenea, nu dormise niciodată în patul meu.
Sfinte rahat. Mack era în patul meu. Lângă mine.
Avea un braț deasupra capului, arătându-și axila. Niciodată nu mi-am
dat seama că pot găsi părul de la subraț al unui bărbat atât de sexy până
la această privire de aproape asupra lui Mack. A fost doar un alt exemplu
al atracției mele neclintite față de frumusețea lui virilă.
M-am uitat în jos la mine și am descoperit că eram îmbrăcată într-un
tricou supradimensionat pe care îl purtam rar. Unde a găsit-o? La

cel puțin, mi-a acoperit vârful coapselor, văzând că nu purtam pantaloni.
Unde erau pantalonii mei?
Am fost u urat să văd că purtam lenjerie intimă, dar nu era
pereche pe care o purtasem ieri.
Ce sa intimplat noaptea trecuta?
I-am dat un ghiont pe umăr. — Mack?
„Mmm”, gemu el înainte de a se întoarce. Vocea lui era

ame it. "Cum te simti?"
Mă durea stomacul, iar gura era lipsită de toate

umiditate. „Ca o prostie.”
"Mi-am dat seama de asta."
„Ce faci în patul meu?”
„Nu-ți amintești?”
"Nu."
„Care este ultimul lucru pe care ți-l amintești de aseară?”
„Fiind cu tine la club.”
Mack se ridică și se rezemă de tăblie. „Sunt în pat pentru că după

duș, m-ai implorat să stau lângă tine. Ai spus că ți-e frică să fii singur.”
Mi-a căzut stomacul. "Dusul?"
Și-a frecat ochii și a râs puțin. — Nu s-a întâmplat nimic, Frankie.

Ne-am îmbătat amândoi aseară. Am dansat mult. Te-am purtat acasă
de la club, am vorbit un pic sincer când am ajuns acasă, apoi ne-ai
vomitat pe amândoi. Deci, a trebuit să te spăl sub duș.”
„Ce înseamnă exact „a vorbit sincer”?”
„Nu contează. Erai beat. Orice ai spus...
orice am spus amândoi... poate fi atribuit la asta.”
Mintea mea era acum înapoi la ceea ce îmi spusese el. "Aștepta. Eram
goală la duș? Mi-am scos hainele?”
„Trebuia într-un fel, pentru că erai acoperit de vărsături.
Am fost amândoi. Ai avut nevoie de ajutorul meu. Nu puteai sta drept. Mi-
a fost teamă că vei aluneca sub duș și vei sparge capul.”
„M-ai văzut goală?”
Mack ezită. "Da."
Acoperându-mi fața, am spus: „O, Doamne! sunt asa de

jenat."
„Crede-mă, nu ai de ce să-ți fie rușine.”
„Nu așa mi-am dorit să fie ultima ta zi, amândoi cu mahmureală.”
„Ieri a fost cea mai bună zi pe care aș fi putut-o cere vreodată. A fost
ca o mizerie fierbinte pe care nu o voi uita niciodată.” Cuvintele lui păreau

sincere.
"Într-adevăr?"
"Da."
„Nu vreau să pleci.”
„Crede-mă, nu vreau să merg. Am adormit peste măsură. Acum, doar eu
am două ore înainte să plec la aeroport.”
M-am uitat la ceas. „La naiba. Am vrut să te fac

micul dejun, dar nu cred că pot suporta mirosul de mâncare.”
„Oricum nu mi-e atât de foame. O să iau ceva la Logan.” Ochii lui
Mack au aterizat pe partea inferioară a corpului meu. „Trebuie să te uiți
la tatuajul tău. Încă nu știi ce ai.”
— Cred că ar trebui, nu? Am râs, ridicându-mă de pe

pat în timp ce un proaspăt val de greață m-a lovit.
Mack ma urmat în timp ce mă îndreptam spre podeaua ovală
oglindă de lungime în colțul camerei mele. A venit în spatele meu și mi-a
ridicat încet tricoul până deasupra buricului. A luat inițiativa de a mă
dezbraca parțial a părut o mișcare nebunească. Dar cu siguranță a
indicat o schimbare în relația noastră după noaptea trecută.
Apropierea corpului lui mi-a dat fiori pe șira spinării. Pentru o clipă,
m-am simțit conștient că mă va vedea în lenjeria mea, dar apoi m-am

simțit că mă văzuse mult mai mult aseară.
Smulgând încet bandajul, el a spus: „Sper să vă placă”. Atingerea
vârfurilor degetelor lui care mi-au zgâriat spatele m-a făcut să închid
ochii pentru o clipă.
Mi-am întors capul fără tragere de inimă să mă privesc în oglindă.
Gura mi s-a curbat într-un zâmbet la vederea unei frumoase flori albastre
de mărimea unei mingi de golf. A fost mai bine decât orice aș fi ales
pentru mine.
"E frumos. Ce fel de floare este aia?”
„Este o floare de lotus.”
„Sunt destul de sigur că l-am văzut. Doar că nu știam ce este
numit. Ce te-a făcut să alegi asta pentru mine?”
„Ei bine, acea carte pe care o citeam spunea că lotusul este o floare
care se naște din ape tulburi și slim.”

Am ridicat sprâncenele. — Partea mohorâtă ți-a amintit de mine?
"Nu. Practic, floarea este considerată pură datorită capacității sale de a
ieși din apele întunecate dimineața perfect nevătămată. Ce mi-a adus aminte
de tine este faptul că din această apă tulbure s-a făcut o floare frumoasă.
Obișnuiai să-mi spui că simțeai că o parte din tine tocmai vine dintr-o gaură
neagră din cauza tatălui tău. Și știu că te plimbi în fiecare zi simțind că o
parte din tine lipsește. Dar indiferent dacă îți dai seama sau nu, ești o lumină
pentru cei care te cunosc – pentru mine.
La fel ca lotusul, te-ai ridicat deasupra întunericului pentru a deveni ceva
frumos – un om frumos.”
Ochii îmi începeau să lăcrimeze. Nimeni nu spusese vreodată
orice lucru care mă impresionează.
"Wow. nu stiu ce sa spun. Mulțumesc." M-am șters la ochi și am întrebat:
„Ce te-a făcut să alegi albastrul?”
„De fapt, amuzant ar trebui să întrebi. Sunt diferite

flori de lotus colorate. Și am citit despre fiecare. Cand eu
a venit la albastru... ei bine, a fost foarte simbolic pentru experiențele mele
cu tine.”
"Cum așa?"
„Cartea spunea că cel albastru reprezintă, de asemenea, mintea asupra
materiei, în special controlul spiritului asupra simțurilor sau compulsiunilor
fizice – ceea ce sporește spiritualitatea cuiva prin depășirea ispitelor
corporale.”
Oh.
Amândoi știam exact la ce vrea el. Nu avea nevoie să explice mai multe.
Cu toate acestea, a făcut-o oricum.

„Albastrul este propria mea insignă personală de onoare pe care

practic am ștampilat-o pe tine, Frankie.”
"Ce?"
„Am făcut tot ce credeam că ar trebui să fac când vine

vorba de tine. Mă lupt de foarte mult timp cu tot ce pare
natural. Deci, există într-adevăr ceva în mintea aceea despre
mantra materiei. Dar ceea ce nu iau în considerare este ceea
ce se întâmplă atunci când îți pierzi mințile. Sunt aproape
sigur că mi-am pierdut-o pe a mea. Am încercat să fac ceea
ce trebuie, dar este al naibii de greu. Și mi-am dat seama
aseară că nu mai vreau să merg împotriva a ceea ce pare
natural.” Și-a pus ambele mâini în jurul obrajilor mei. „Ce ai
crede despre revenirea mea mai devreme decât sfârșitul
verii, dar să rămân definitiv?”
"Ce zici?"
„Spun că trebuie să rezolv niște chestii cu Torrie și cu

tatăl meu când ajung acasă. Asta va lua timp, dar nu vreau
să fiu departe de tine toată vara. Nu vreau să fiu departe
de tine... niciodată, într-adevăr.”
Sa întâmplat asta cu adevărat?
— Nici eu nu vreau să fiu departe de tine.
„Lucrurile ar fi putut scăpa cu ușurință de sub control

aseară. Sunt destul de sigur că ne-am fi dispărut unii pe alții
dacă aș lăsa să se întâmple. Dar nu am vrut să meargă așa
– sexul beat. Când în sfârșit te sărut, Frankie, când în sfârșit
fac dragoste cu tine... vreau să poți ști că sunt pe deplin al
tău, fără ca nimic să ne țină înapoi. Și vreau să simți și să-ți
amintești totul. Nu meriți nimic mai puțin.”
Mi-am înfășurat brațele în jurul gâtului lui ca să-l îmbrățișez. A lui

inima bătea chiar mai repede decât a mea.
„Inima ta bate atât de repede acum, Mack.”
„Crede doar ce îți spune. bine?”
Zilele de după plecarea lui Mack au fost grele. Cuvintele lui promițătoare
și sunetul bătăilor inimii sale se stingeau cu fiecare zi care trecea, pe
măsură ce grijile începeau să mă consume.
Rămas singur în apartament, mi-am petrecut zilele așteptând.

Așteptând apelurile lui. Așteptând să apară la ușă.
Mă sunase de câteva ori de la DC, dar nu a fost nevoie de un

geniu pentru a ști că ceva nu era cu adevărat în neregulă în
comparație cu modul în care am lăsat lucrurile. Tonul îmbufnat al
vocii lui ori de câte ori suna, concizia conversațiilor noastre, mi-au
spus că ceva s-a schimbat.
Ceva se întâmplase în DC; Doar că nu știam ce.
Și sincer, mi-a fost frică să întreb.
O vizită surpriză într-o marți după-amiază a confirmat că

suspiciunile mele erau corecte.
N-aș uita niciodată ziua aceea. Tocmai începusem să alerg pentru

a-mi combate energia nervoasă cu Mack plecat, veneam de la o
alergare pe Beacon Street când era un
bate la usa.
Când am deschis, Mack stătea acolo, purtând doar o geantă mică

și nicio valiză.
„Mack. Ce faci aici?"
Când l-am îmbrățișat, corpul i s-a rigidizat. Ochii îi erau

înfundați și obosiți. Ce sa întâmplat cu tipul carismatic și încrezător
care mă lăsase cu atâtea speranțe? Părea mai trist decât îl văzusem
vreodată, ca și cum moartea s-ar fi încălzit.
Un sentiment copleșitor de groază m-a cuprins.
Mack s-a așezat și a clătinat din cap fără să spună nimic.
Pieptul mi s-a strâns.
Când în cele din urmă și-a ridicat privirea spre mine, un indiciu de umezeală
formarea în ochii lui a confirmat cele mai mari temeri ale mele.
„Îmi amintesc că nu voiam să mă atingi nici măcar în ziua aceea. M-ai
îmbrățișat și nu am suportat să mă las să simt asta. A fost prea dureros.”
Frankie nu se mutase de la locul ei de lângă fereastra mea.
Rezemată de pervazul de sub ea, părea pierdută în gânduri înainte de a
spune: „Jur pe Dumnezeu, Mack. Acesta a fost ultimul lucru pe care m-am
așteptat să-mi spui când ai intrat pe ușă în ziua aceea.”
Pieptul mi s-a strâns doar când mă gândesc la asta. "Tu si eu

ambii. Nu m-am descurcat bine. Eram încă în așa șoc când am
a venit la tine. Era imposibil să exprim cât de devastat am fost. Mi s-a părut
un vis urât. Eram doar... amorțit.”
"Amintesc. Nu te-am văzut niciodată așa.”
„Torrie și cu mine nu făcusem sex de aproximativ două luni până când
m-am întors la DC în acea vară. Îmi inventasem scuze în ultimele două
călătorii înainte de asta. A fost jalnic, dar a ajuns la un moment dat când sa
simțit greșit. Știam în inima mea că voi termina lucrurile cu ea pentru că
sentimentele mele pentru tine erau prea puternice pentru a le mai stăpâni.
Doar că nu adunasem
curajul până la sfârșitul semestrului a venit. Până atunci, eram

mai sigur ca oricând de ceea ce mi-am dorit.”
„Ca să fiu sincer, nici nu-mi amintesc clar ce mi-ai spus în ziua aceea. De
îndată ce cuvântul gravidă a ieșit din gură, totul a părut pur și simplu ca o
neclaritate.”
„Când mi-a spus că a trecut de trei luni... pur și simplu părea imposibil,
chiar dacă din punct de vedere tehnic nu era. Făcuse controlul nașterii, dar
nu ar fi trebuit să am încredere în el.”
— Nu crezi că ea a plănuit-o, nu?
Scuturând din cap în timp ce mă uitam la covor, am spus: „Sincer, nu
știu. Știu că a simțit că mă schimb. Probabil că a simțit că voi pune capăt. Nu-
mi place să cred că ea ar fi făcut așa ceva intenționat, dar sincer, Frankie, nu
voi ști niciodată, pentru că nu ar fi recunoscut niciodată dacă ar fi
făcut."
„Sper că nu a făcut-o.” Frankie s-a uitat în gol la niște copii care se
plimbau cu bicicleta pe strada mea înainte de a întreba: „Nici nu-mi pot
imagina cum au fost lucrurile pentru tine în acele luni, Mack.”
Faptul că se gândea la sentimentele mele în acel moment, în ciuda cât
de mult am rănit-o, a vorbit cu adevărat despre tipul de persoană care era.
După ce i-am spus lui Frankie despre sarcină în acea zi fatidică, m-am
întors la DC și am trimis după restul lucrurilor mele. M-am transferat și la
programul de absolvire al Universității Americane

imediat dupa.
„Practic doar existam. Nu eram pregătit pentru un copil. Nu eram
îndrăgostit de Torrie. Se simțea ca și cum toată fericirea a avut-o

fost scurs din viața mea. Tot ce îmi doream era să mă întorc la Boston
cu tine. Dar pur și simplu nu am văzut cum ar fi putut funcționa. Știam
că tatăl meu ți-ar fi făcut din viața un iad. În ochii lui, că am un copil
nelegitim a fost destul de rău, darămite să abandonez mama pentru
o altă femeie. Reputația lui prețioasă ar fi fost în joc, iar Michael
Morrison nu este o persoană bună, mai ales când interesele sale
personale sunt amenințate. Nu l-am vrut nicăieri lângă tine. Dar chiar
și știind toate acestea, tot am ghicit constant decizia mea de a te lăsa
în urmă.”
Frankie a apărut adânc în gânduri, apoi a spus: „Nu aș fi putut fi

cu tine atunci. Nu eram suficient de puternic. Nu m-aș fi putut
descurca. Ai luat decizia corectă.”
A auzit-o spunând asta a însemnat pentru mine mai mult decât ar putea ea
stiam.
De asemenea, mi-am făcut griji că nu m-ai respecta niciodată

dacă aș face altceva decât să-mi asum responsabilitățile, mai ales
având în vedere ce s-a întâmplat cu tatăl tău. Așadar, am simțit că
am o singură opțiune și asta era să te las să pleci.”
S-a mutat în cele din urmă de la locul ei de la fereastră pe canapea.

Și-a pus capul în mâini, dar nu plângea. Ea procesa. Această conversație
a durat opt ani și ne-a afectat emoțional. Dar trebuia să se întâmple.
„Ce s-a întâmplat exact că aseară am fost împreună, când ne-am

îmbătat? Adică, mi-ai spus niște lucruri vagi, dar ce ți-am spus mai
exact?
„Chiar vrei să știi?” Am râs. „Să spunem așa, dacă mi-ai spune
aceleași lucruri chiar acum, nu am face-o
pierde timpul vorbind.”
Fața ei s-a înrosit. „Poate că nu vreau să știu. Noi

niciodată sărutat?”
A fost ceva ce nu i-am spus niciodată.
„Când te ajutam să te îmbraci după duș, mi-ai pus mâna pe ceafă și ai
încercat să mă săruți. M-am întors, nu pentru că nu aș fi vrut să te sărut,
pentru că Domnul știe că niciodată nu mi-am dorit nimic mai mult decât să
te gust în noaptea aceea. L-am oprit pentru că nu am vrut ca primul nostru
sărut să fie unul beat pe care nu ți-ai aminti. În acel moment, eram sigur
că voi avea multe oportunități să o fac corect.
Dar trebuie să recunosc, dacă a existat un gând care a răsunat în capul
meu mai mult decât oricare altul în ultimii ani, a fost

că mi-aș fi dorit să fi luat acel nenorocit de sărut când am avut
ansă."
„Nu știai.”
„Am pierdut toți acești ani, doar ca să ajung în același loc, dorindu-te
și dorindu-mi să nu te fi lăsat niciodată să pleci. Privind retrospectiv,
deseori mă îndoiesc de decizia mea, de fapt. Dar nu pot controla trecutul.
Tot ce pot controla este ca viața mea să înainteze.
Încerc să-l iau înapoi cât mai mult posibil, fiind încă genul de tată de care
Jonah are nevoie. Să te am aici în casa mea este suprarealist. Încă ești
Frankie al meu în unele privințe, iar în alte feluri te-ai schimbat. ”
„În ce fel vezi că m-am schimbat?”
„Nu este un lucru rău. Nu sunt sigur că știu cum să explic. Vreau să
spun că este ca și cum o parte din ciudateniile tale au fost înghițite de o
maturitate sofisticată.”
Ea a râs. „Crede-mă, ciudățenia este încă acolo. Dar ai dreptate. Sunt
puțin diferită decât eram atunci, mai păzită, poate. Ceea ce s-a întâmplat
cu noi a avut de fapt un impact uriaș asupra vieții mele.”
„Vreau să-mi spui ce sa întâmplat după ce m-am întors la

DC"
Frankie arăta trist în timp ce își amintea fără tragere de inimă. „Am
fost deprimat și singur pentru o lungă perioadă de timp. Dar eram totuși
o persoană mai bună pentru că am experimentat relația noastră. Mereu m-
ai făcut să mă simt special și m-ai ajutat să ies din carapacea mea. Nu te
regret, Mack. Este important să știi asta. Dacă ar fi de ales între a-l șterge
sau a-l experimenta din nou, aș alege-o pe cea din urmă.”
A fost o ușurare de auzit.
„N-aș șterge niciodată o secundă din ea”, am spus.
„Nu cred că am trecut vreodată de pierderea ta. Dar am învățat să-l
pun deoparte undeva în mine pentru că nu aveam de ales. Știam că
plângerea de ceea ce pierdusem cu tine – ceea ce nu avea niciodată șansa
să fie – nu avea să schimbe nimic.
Nu mă înțelege greșit, gândurile despre tine s-au strecurat mereu oricât m-
aș strădui, mai ales în vacanțe și în fiecare an când știam că fiul tău va fi cu
un an mai mare. M-aș întreba cum ai gestionat totul și, uneori, mă simțeam
și eu vinovată.”
„Te-ai simți vinovat? De ce?"
„Pentru că, în primul rând, am fost prietenul tău. Pentru că nu puteam
să-mi suport propriile sentimente, nu am fost acolo pentru tine când ai
avut nevoie de mine. Știam că sarcina te-a orbit. Știam că nu ești pregătit.
Știam că ai nevoie
sprijin pe care probabil nu îl primeai de la familia ta.
Totuși, încă nu puteam fi acolo pentru tine, pentru că nu eram suficient de
puternică pentru a face față a ceea ce ar fi însemnat asta pentru mine.”
„Nu m-am gândit niciodată că te vei simți vreodată vinovat.”
"Am facut."
„Momentul în care s-a născut Jonah a fost prima dată când am lăsat totul
afară. Îmi amintesc că am izbucnit în lacrimi și a fost acest amestec ciudat de
emoții. A fost uimitor că am putut simți imediat dragostea pentru această ființă
pe care nu o întâlnisem niciodată. Înainte să se nască, îmi era teamă că nu voi
simți asta niciodată. Eram îngrozit de ce l-ar fi făcut pe măsură ce creștea dacă
simțea că nu-l vreau. Așa că, a ști că dragostea a venit natural a fost o ușurare.
Dar mă gândeam și la ce pierdusem în ziua aceea. În fiecare moment, mă
gândeam la tine și nu mă puteam abține. O parte din mine a vrut să te sune și
să-ți spună.”
„Aș fi ascultat dacă ai fi făcut-o.”
Am avut-o cu conversația tensionată.
„Uite, cred că am vorbit destul pentru o noapte.
Se întunecă. Trebuie să-ți fie foame.”
"Am putut mânca."
Când ea a zâmbit, i-am întors-o. Starea de spirit a avut oficial
luminat. Mulțumesc la naiba.
M-a urmat în bucătărie. „Ce vei face
fă-mă, Morrison?
Nu a trebuit să mă gândesc prea mult la asta. "Spaghete,"
am spus mândră.
"Într-adevăr?"
"Da. Spaghete. Mi-ar plăcea să fac câteva pentru tine.”
„De când gătești?”
„De când am devenit responsabil pentru hrănirea unui alt om
fiind în weekend.”
„Presupun că asta ar justifica să înveți cum să faci asta.”
„Ei bine, am învățat să fierb apa, cel puțin. Și pot folosi un cuptor cu
microunde. Pot pune la microunde o grămadă de slănină. Practic, dacă
poți să-l gătești prin distrugerea nucleară, o pot face.”
„Este destul de trist, dar mai bine decât nimic.”
„Ei bine, nu am pe Frankie O'Hara să-mi gătească
mai mult. Este o stare tristă în bucătăria mea.”
„Torrie nu a gătit niciodată?”
„Este o bucătăreasă mai bună decât mine, dar asta nu înseamnă mare lucru.
Chiar nu e treaba ei. Fortul ei este să lucreze, nu să gătească. Jonah a
avut mai mult decât partea lui de mâncare la pachet. Deci, încerc să
schimb asta.”
„Cu spaghete.”
Am dat din cap „Cu spaghete”.
„Ce fel de spaghete faci?”
„Există mai mult de un fel?”
„Vreau să spun, cum îl serviți?”
„Cu sos la borcan. Spaghetti a la Ragu.”
Râsul ei a răsunat în toată bucătărie. "Ce zici de asta? O vom găti
împreună. Poți fierbe apa, iar eu voi face sosul de la zero.”

„Sună uimitor, dar nu știu dacă aș avea ingredientele de care ai

nevoie pentru sosul tău elegant.”
— Trebuie să ai un magazin alimentar în apropiere, nu?
Am ajuns să facem o excursie rapidă la supermarket de pe drum.

În timp ce ne zbenguiam pe culoar cu căruciorul nostru, oamenii
trebuie să fi presupus că suntem un cuplu căsătorit. În mijlocul a ceea
ce majoritatea ar considera o sarcină banală, m-am simțit binecuvântată
să petrec timp la piață cu ea. Era ușor de imaginat cum ar fi o viață cu

ea. Oamenii iau atât de multe lucruri de la sine înțelese, cum ar fi să
doarmă lângă corpul cald al persoanei pe care o iubesc noaptea.
Pentru câteva clipe, la băcănie, m-am prefăcut că este a mea.
Întors acasă, descărcam obiectele când Frankie

a spus: „La naiba. Cel mai important lucru lipsește.”
Cuvintele ei erau ironice. Așa se simțea ca viața mea în general

acum.
Cel mai important lucru lipsea.
"Ce este? „
„Am uitat usturoiul proaspăt. Nici nu mă gândeam la asta, pentru

că este ceva ce îl am mereu la îndemână.”
„Pariez că doamna M. are câteva. Ea gătește mereu.” Mi-am scos

telefonul și i-am spus: „Să o sun”.
Vecinul meu nenorocit, dar iubitor, a răspuns: „Mack! Este

Frankie încă acolo? Mor de nerăbdare să știu ce se întâmplă.”
„Da, e încă aici.”
Frankie a roșit când și-a dat seama că vorbim despre ea.

— Foarte bine, spuse doamna M.
„Suntem pe cale să gătim cina și avem nevoie de niște proaspete

usturoi. Ai niste?"
"Desigur."
„Voi veni.”
— Trimite-l pe Frankie, insistă ea.
"Nu."
„Aceasta este condiția. Vreau să mă uit bine la ea.

Frankie sau fără usturoi.”
Rahat.
Am oftat. „Bine.”
Am închis și m-am uitat la Frankie. „Ea insistă să fii tu cel care o

să treci peste el și să o primești. E doar năzdrăvană.
Ea este inofensivă. Te superi?"
"Nu deloc."
După ce Frankie s-a aventurat alături, ea nu s-a întors imediat.

Atunci mi-am dat seama că a fost o mare greșeală că a trimis-o la
vecinul meu nebun.
Doamna Migillicutty și-a închis puloverul lung pentru a-și apăra

rece când m-a întâlnit la u ă.
„Nu aveam chef să-mi pun un sutien doar pentru a-i oferi lui Mack
niște usturoi. Nu am vrut să-l șochez pe bietul tip cu talia mea

încălzitoare.”
Am râs. "Ah. Deci, de aceea ai insistat să vin?”
„Bine, nu în totalitate.” Ea mi-a făcut semn să intru. „Nu vreau să te
țin. Știu că prețuiește această dată cu tine, dar trebuie să-ți spun ceva
foarte repede, Frankie.
„Bine...”, am spus, pășind în casa ei.
„Doar pentru că pare puternic în exterior, nu este

înseamnă că inima lui este indestructibilă.”
Nu mă așteptam să meargă acolo, am înghițit în sec și am spus: „Eu

știi asta.”
„Acum, nu știu nimic despre acest bărbat cu care ești, dar tipul ăla
din casa de lângă mine? El crede că ești

alesul."
"El a spus asta?"
„Poți spune multe despre cineva prin ceea ce spune când bea și lasă
garda jos. Le ajungi în fundul minții. Tu ești tot ce vorbește. Și sunt destul de
sigur că dacă și-ar lua ultima suflare, ai fi și ultimul lucru la care s-a gândit.
Acum, fă ce vrei cu informațiile. Mi-am spus piesa.”
Nu știam ce să spun. „Apreciez contribuția dumneavoastră.”
Ea a arătat spre o fotografie veche a unui bărbat zâmbitor care părea
să aibă vreo șaptezeci de ani. „Vezi acest bărbat frumos? Cincizeci și unu de
ani m-a numit cel. Și slavă Domnului, nu trebuie să trăiesc cu regrete, pentru
că atunci când a murit, nu a trebuit să se întrebe dacă persoana căreia a ales
să-i dea inima este

această viață l-a iubit înapoi.”
"Imi pare rau pentru pierderea ta."
„Nu fi. Fara regrete. Despre asta este vorba, a trăi fără regrete. Dacă îl
iubești cu adevărat pe celălalt bărbat cu care trăiești, lasă-l pe Mack să plece.
El va merge mai departe până la urmă. Domnul știe, ar fi o coadă de femei
care așteaptă ziua aceea. Dar vezi... chiar acum, nu poate merge mai departe
până nu știe că nu ai absolut nicio șansă cu tine. Indiferent dacă știi sau nu,
porți cu tine inima acelui bărbat în fiecare zi. La un moment dat, fie trebuie
să-l dai înapoi și să-l eliberezi... fie să-i oferi-i pe al tău. Dacă pe el îl dorești,
nu lăsa frica să stea în calea unui lucru bun.”
Cuvintele ei mă loveau puternic.
— Bine, doamnă M. Te aud.

„Noapte bună, Frankie Jane. Văd de ce gândește

ești atât de adorabil."
Nu m-am putut abține să nu zâmbesc în timp ce mă întorceam la Mack's

casa.
Mă aștepta la ușă și trebuie să fi observat

expresia de pe chipul meu. "La dracu. Ce ți-a spus ea?”
"Nimic. Am avut o mică conversație drăguță.”
"Sigur. Cunoscând-o, înseamnă că ți-a dat gradul al treilea.”
Aducând capul de usturoi, am spus: „Am magia

ingredient."
„Frumoasă schimbare de subiect. Serios, a spus ceva care să te

sperie?”
Hotărând să-i păstrez sfatul privat, am clătinat din cap.

"Nu deloc. Haide, avem spaghete de făcut.”
Mack avea deja apa în clocot când am început să mărunți

busuioc proaspăt.
Sunetul unui dop de plută m-a determinat să mă uit la el. Scoase

două pahare și turna vin roșu în fiecare. Era ceva atât de sexy în a-l
privi făcând asta.
Ei bine, poate doar el era sexy, mai degrabă decât procesul de turnare
a vinului. Atunci am observat că și-a scos pantofii și s-a făcut mai
confortabil.
Își scoase și puloverul și acum puteam vedea conturul pieptului lui
sculptat prin tricou.
Dându-mi unul dintre pahare, el a spus: „Nu-ți face griji. Nu voi

deschide mai mult de o sticlă. Nu am cum să fiu
O să-ți petrec orice din acest timp prețios prea beat ca să-ți amintești nimic din el.”
„Având în vedere istoricul nostru, cred că este înțelept.”
„Oricum, nu mai am nevoie de alcool ca să-ți spun ce simt cu adevărat. Sper
că nu te superi dacă sunt direct din când în când. Nu trebuie să-mi spui nimic
înapoi, dar o să-ți spun ce am în minte dacă îmi va veni momentul. Nu prea simt
că am ceva de pierdut în acest moment.”
„Mulțumesc pentru avertismentul corect.” Luând o înghițitură, i-am spus: „Nu
credeam că ești un băutor de vin”.
„Este un fel de lucru recent, poate este un gust dobândit care vine odată cu
vârsta. Am turnat un pahar sau două în fiecare seară pentru a mă relaxa în ultima
vreme, după o zi lungă.”
„Este greu să te imaginez singur în casa asta în timpul

săptămână."
"Tu imi spui mie. Nu-mi place foarte mult, dar să fii singur este mai bine decât
să trăiești cu cineva care te face nefericit. Am învățat asta pe calea grea. Sunt
foarte liniștit aici, în afară de dezavantajul de a trebui să trăiesc separat de Jonah.”
Mack stătea acolo învârtindu-și băutura în timp ce mă privea pregătind sosul.
Trupul îmi furnică, nu de la vin, ci de la conștientizarea că ochii lui erau ațintiți
asupra mea.
— Te uiți la paste sau la mine, Morrison?
„La naiba”, a spus el când și-a dat seama că era pe cale să gătească prea mult
spaghete.
„Ai avut o sarcină”, am glumit. „O singură sarcină…”

„Îmi pare rău, am fost distras. Îmi place să te văd în mine

bucătărie prea mult.”
Am ajuns să luăm o cină foarte bună. Am fost u urat că am scos din
drum conversa ia grea de mai devreme. M-am simțit foarte confortabil în
casa lui și asta a fost puțin deranjant. A fost foarte ușor să te pierzi în
magnetismul lui Mack.
Vinovăția m-a cuprins când chipul lui Victor mi-a trecut prin minte, dar nu a
fost suficient să mă împiedice să mă bucur să fiu aici.
„Ne-am prins atât de mult să vorbim, încât nici măcar nu ți-am arătat
restul casei. Va trebui să-ți fac turul după cină”, a spus el.
"Mi-ar placea asta."
„Atunci, promit să te duc acasă la o oră decentă. Știu că trebuie să te
trezești devreme – ca și mine – ca să-l duci pe Jonah la școală. Nu te așteptai
exact să te răpesc.”
„Mă bucur că ai făcut-o. Aveam mare nevoie de acea discuție și, sincer,
îmi place casa asta. Să fii aici chiar acum... să împarți această masă... este
foarte frumos.”
„Îmi place să te am aici.”
În a doua jumătate a cinei, conversația s-a mutat la subiecte și mai
ușoare, cum ar fi voluntariatul lui Mack la carnavalul de iarnă al școlii în
weekendul care urmează. A fost un festival de interior, iar tema era vara,
iarna. Mack avea
s-a oferit voluntar să fie scufundat în cabina de scufundare pentru a ajuta
școala să strângă bani. Abia așteptam să-mi încerc mâna la asta
joc.
După ce ne-am terminat pastele, Mack a insistat să curețe în timp ce eu
îmi lustruiam paharul de vin. Mi-a amintit de

pe vremuri când eu găteam, iar el făcea vasele în timp ce discutam. Multe
din a doua jumătate a timpului petrecut la el acasă în seara asta mi-au
amintit de vremurile vechi. Sentimentul a devenit și mai puternic pe măsură
ce ne-am îndreptat spre subsolul lui.
„Peștera Sfântului Om”, am spus când am pășit în spațiu.
Un compartiment mare din piele neagră ocupa cea mai mare parte a încăperii.
Era un televizor uriaș și un iluminat încastrat foarte grozav.
Pe perete erau atârnate niște artă abstractă. Decorul era încă modern
confortabil.
"Iti place?"
„Ne-ar fi plăcut această cameră pe vremuri.”
„Aici este locul în care Jonah și cu mine ne uităm la filme când îl pot
îndepărta de jocurile sale video. Și acolo îmi petrec cea mai mare parte a
timpului când sunt singur.”
M-am dus la un raft cu cărți din colțul camerei.
Câteva dintre cărți au fost cele pe care le-am recunoscut. Unul în special
m-a șocat.
„Omul care s-a împăturit? Nu te-ai luat de râs
eu pentru că citesc chiar această carte?”
„Nu credeam că te voi aduce aici astăzi, nu am făcut-o
timpul să ascund dovezile colecției mele de science fiction.”
„Chiar le citești?”
„Le-am citit pe toate. A fost un fel de micul meu secret. La început, a
fost doar un mod de a mă conecta cu tine în toți acești ani, când nu am
putut să o fac altfel. De-a lungul timpului, însă, am constatat că chiar îmi
plăceau. Cred că am fost un tocilar latent tot timpul.”

Faptul că folosise cărți pentru a-mi aminti de mine a fost foarte emoționant.
„Încă citesc lucruri ciudate”, am recunoscut.
„Îmi place să aud asta. M-am gândit că ai putea.”
În colțul aceluiași raft se afla setul de cutie Buffy the Vampire Slayer pe care
i-l cumpărasem cu ani în urmă. „Încă ai asta,

de asemenea?"
"Desigur. Este cadoul meu preferat pe care oricine l-a oferit vreodată
pe mine."
Am zâmbit, amintindu-mi cât de emoționat și nervos fusesem
pentru a-i oferi acel cadou. „Am avut momente foarte bune.”
"Noi am facut." Privirea lui a căzut la gâtul meu, apoi s-a întâlnit cu ochii mei
din nou. "Haide. Îți arăt restul de la etaj.
Un mic hol de la al doilea nivel conținea baia și trei camere. Prima cameră
din stânga a fost
unde lucra Mack.
„Acesta este biroul meu.”
Un birou din lemn stătea în colț. Mărul din spatele laptopului Mac era
iluminat. O lampă mică de birou a furnizat singura altă lumină.
„Laptop frumos.”
„Ei bine, odată ce mergi la Mac, nu te mai întorci niciodată.” Făcu cu ochiul.
— Asta a fost o brânză chiar și pentru tine, Morrison.
El a chicotit.
Trecându-mi degetele peste biroul lui, i-am spus: „E bine că
poți lucra de acasă.”

„De obicei sunt închis aici aproape toată ziua. Uneori sunt nerăbdător
după aer, așa că mă duc să iau prânzul și să-l aduc doamnei.

casa lui M..”
"Iubesc aia."
M-a condus înapoi în hol. „Îți voi arăta pe a lui Jonah

cameră."
Dormitorul fiului său era albastru cerul, cu un perete cu accent roșu.
Erau jucării peste tot, pe lângă o mulțime de fire și console de jocuri. Era
aglomerat, dar părea a fi o mizerie organizată.
"Wow. Această cameră pare locuită de ani de zile.”
„Da. Petrece atât de mult timp în ea când este aici. L-am umplut până
la margine cu tot ce avea în Virginia și

apoi unii.”
— Îl răsfățați, nu-i așa?
— Da, dar el nu se comportă răsfățat, dacă asta are sens.
„Oh, da. Văd asta de prima mână. Este un copil bun.”
„Mi-aș dori să pot face mai mult pentru a-l face fericit. Dar pot doar
face atâtea. Sunt unele lucruri pe care pur și simplu nu le pot schimba.”
O fotografie de pe birou mi-a atras atenția. Era a lui Mack și Torrie cu
Jonah, arătând ca o mare familie fericită de Crăciun. Un sentiment nedorit
de gelozie a început să se strecoare.
Mack a observat că mă uitam la ea înainte să am ocazia să spun ceva.
„Asta a fost luat acum câțiva ani. Simt că este important să păstrezi
astfel de lucruri pentru el, astfel încât el

nu crede că părin ii lui au fost mereu nenoroci i în preajma lui sau

unul cu altul."
"Ai dreptate. Este important."
"Imi pare rau. Dacă aș fi fost mai pregătit, aș fi pus asta

poza departe. Nu trebuie să vezi asta.”
— Mack, te rog. Nu fi prost. Ascunderea unei fotografii nu schimbă

nimic.”
El a dat din cap, părând nesigur dacă comentariul meu era menit
să fie pur și simplu real sau ușor amar. Nu eram sigur
chiar am stiut.
„Să-ți arăt camera mea.”
Inima mi-a bătut puțin mai repede când el m-a condus prin hol
în dormitorul lui.
Camera lui Mack era tot ce mi-aș fi imaginat că este. M-am uitat în
jur, absorbind în liniște masculinitatea ei subestimată. Mirosul lui
uimitor a umplut spațiul aerian. Pe patul king-size, din lemn de cireș
închis, stătea o cuvertură de culoare bleumarin, care se potrivea unui
bărbat de talia lui.
Așezându-mă pe margine, am sărit ușor pe pat și mi-am trecut

palmele peste materialul de pluș. Să fiu singur cu el aici mă încorda cu
siguranță.
S-a rezemat de biroul lui, încrucișându-și brațele și observându-mă

în liniște.
Un gând mi-a trecut prin minte. M-am întrebat dacă mai fusese cu
altcineva în afară de Torrie. Mack a fost cu siguranță o persoană
sexuală. M-am întrebat cum ar fi putut el să rămână celibat chiar și în
scurtul timp în care fusese în Boston. Eu sincer nu am făcut-o
vreau să știu dacă nu a făcut-o și a ales să nu-mi lase mintea să plece

Acolo.
„Această cameră este foarte frumoasă.”
El a ridicat sprânceana. "Într-adevăr? Atunci de ce arăți de parcă vrei să
fugi?”
„Ma face să fiu puțin nervos să fiu în camera ta.”
„Vrei să te duc acasă?”
"Nu."
"Bine." S-a așezat lângă mine, lăsând doar câțiva centimetri între noi.
Corpul meu sa încordat într-un efort de a lupta cu mine

atracție pentru el.
Și-a atins degetul arătător un loc de pe gâtul meu, trimițându-mi fiori
pe șira spinării. „Ce s-a întâmplat cu micuțul

aluniță care era acolo?”
„L-am scos cu ani în urmă. Mi-a fost teamă că este cancer. Nu a fost.
Știi cât de paranoic pot deveni în legătură cu lucrurile. Sunt surprins că chiar
îți amintești că l-am avut.”
S-a uitat o vreme în ochii mei înainte de a spune: „Îmi amintesc totul,
Frankie. Îmi amintesc că purtai un tricou Punky Brewster în ziua în care ne-
am întâlnit prima dată. Îmi amintesc cum mirosea mereu părul tău. Folosesc
al naibii același șampon – Finesse – doar ca să te pot mirosi în fiecare zi.
Am mirosit fiecare sticlă din magazin până mi-am putut aminti care
marca era. Îmi amintesc ultimul spectacol pe care l-am văzut vreodată
împreună — o reluare a lui Friends, cea în care Phoebe a găsit un deget
uman plutind în cutia ei de sifon. Râdeai la spectacol, iar eu mă uitam la
tine, întrebându-mă cum naiba aveam să mă descurc să nu te văd

vara intreaga. Îmi amintesc felul în care soarele ți-a prins roșul din păr
la acel bar în aer liber în ultima noastră zi împreună. Și nu voi uita
niciodată expresia de tristețe de pe fața ta când ai știut că plec din
Boston și nu mă întorc. Îmi amintesc totul și, în funcție de zi, este fie
un blestem, fie o binecuvântare.”
Inima mea simțea că era gata să explodeze.
Și-a pus mâna pe a mea. „Îmi amintesc de toate – cele bune și cele
rele – și nu aș schimba nimic din ele.” Privind în jos la degetele noastre
împachetate, el a întrebat: „Este în regulă? Te țin de mână?”
Atingerea lui a fost foarte bine. Chiar dacă ar fi trebuit să pară un

gest inocent, contactul era deconcertant de stârnitor.
Am răspuns: „Da”.
Am stat mult timp tăcuți până când el a spus: „Indiferent ce s-ar

întâmpla, toate acele amintiri vor rămâne cu mine până în ziua în care
voi muri. Dar aș prefera să fac altele noi. E nenorocit, dar nu credeam
că te-aș putea dori mai mult decât atunci.
Dar acum că ești cu altcineva, acum că s-ar putea să te pierd a doua
oară – pentru totdeauna – este cu totul alt nivel de a te dori.”
Am rupt contactul mâinilor noastre, m-am ridicat și m-am dus

spre fereastră. Era ceață, împiedicându-mă să văd
in afara.
„Înainte să plece, Victor a spus că vrea să se căsătorească cu

mine”, am scăpat eu deodată. „Și să aibă copii. Nu mai spusese
niciodată acele cuvinte, dar cred că se simte amenințat de tine.
„Da, nu-i așa? Sunt sentimentele lui justificate?”
Victor avea de ce să-și facă griji? Felul în care îmi bătea inima,
faptul că chiloții îmi erau umezi de la simpla atingere a mâinii lui Mack,
însemna că Victor avea toate motivele să-și facă griji. Încă am
reacționat la Mack la fel ca acum opt ani.
Nu se schimbase nimic în acest sens. Fiecare parte din mine care nu
era logică îl dorea pe Mack și numai pe Mack. Dar aceasta nu a fost
doar o decizie pentru corpul și inima mea. Mintea îmi tot amintea că
era implicat un copil și un fost amar.
Ca să nu mai vorbim de teama care a fost alături de a oferi cuiva o a
doua șansă când deja ți-a rupt inima.
Dar i-am răspuns sincer: „Sentimentele lui sunt justificate,

da. Dar sunt foarte confuz.”
S-a ridicat și a mers încet spre mine. „Este ciudat cum s-au inversat
rolurile. Obișnuiam să fiu cu tine, dar am oprit ceea ce mi s-a părut
natural pentru că nu voiam să-l rănesc pe Torrie.
Nimic și nimeni nu mă reține acum. Nu-mi pasă de el, dar respect
faptul că da, pentru că îmi pasă de tine. Mă pot raporta la ceea ce
treci. Voi face tot ce vrei tu cu adevărat. Fericirea ta este tot ce
contează. Tu ții toate cărțile, Frankie, fiecare, ultima dintre ele. Dar fii
conștient că nu am nicio problemă să-ți arăt exact cât de mult te vreau
acum.” S-a apropiat mai mult, până în punctul în care am putut simți
căldura din corpul lui. „Data viitoare când îmi ceri să te sărut, o să te
sărut.” Arătă spre pat. „De fapt, nu mi-ar plăcea nimic mai mult decât
să-ți fac ochii să se întoarcă chiar acum.”
Am eliberat un icnet u or audibil. Mușchii dintre mine

picioarele strânse instinctiv.
„Ei bine, ai spus că nu te vei abține. Presupun că nu glumeai.”
„Nu mă voi preface, nu. Nu o să te mint despre sentimentele mele. Nu
o să ascund faptul că vreau să fac dragoste cu tine mai mult decât orice.”
Telefonul i-a vibrat, perturbând tensiunea.
S-a uitat în jos. „La naiba. Este Torrie. Mai bine iau asta
în cazul în care are de-a face cu Iona.”
"Nici o problemă."
L-am ascultat când îi vorbea. Chemarea fostului său în mijlocul
momentului nostru a fost o reamintire oportună că a fi cu Mack ar însemna
întotdeauna să ai de-a face cu Torrie în imagine.
A pus telefonul înapoi în buzunar. „Îmi pare rău

acea."
"Totul este bine?"
„Da. Nu avea nicio legătură cu Jonah. A vrut sa

confirmați la ce oră a fost festivalul de iarnă în acest weekend.”
Am înghițit nodul din gât. „Ea va fi

Acolo?"
„Da. Se pare că vrea să meargă.
Am încercat să o fac ușor. „Ei bine, asta este o scufundare sigură în
rezervor pentru tine.”
El a chicotit. „Poți paria pe asta.”

În după-amiaza următoare, joia, Mack era parcat în afara școlii și mă aștepta
la cinci; ședința mea de personal a avut loc

târziu.
A trebuit să anuleze întâlnirea cu mine în ultimele două zile, deoarece
Torrie a fost chemat în mod neașteptat din oraș pentru o urgență legată de
muncă. Din moment ce Jonah trebuia să stea cu el, nu aveam cum să
petrecem timp împreună după școală. Își ceruse extrem de scuze, chiar dacă
i-am spus că chiar nu era necesar să-mi pare rău pentru ceva ce nu putea
Control.
Când am intrat în mașină, arăta moros. „Îmi pare atât de rău, Frankie.”
„Ți-am spus, e în regulă.”
S-a uitat în jur pentru a se asigura că nimeni nu ne-a zărit înainte de a
pleca.
„Nu, nu e bine. Avem doar săptămâna aceasta. Această dată a fost ca
un cadou și tocmai am pierdut două zile întregi cu tine. Acum, avem doar
diseară.”
Weekend-ul lui Jonah cu Mack a început vineri după-amiaza până
duminică seara. Deci, în afară de faptul că l-aș vedea la festivalul de iarnă
sâmbătă, în seara asta ar fi.
„Vom profita la maximum.” Am zâmbit.
„Museam să te văd”, a spus el.
Cuvintele erau în vârful limbii mele. Voiam să-i spun că nu m-am gândit
la nimic altceva decât la el în ultimele două zile, dar trebuia să fiu atent. Nu
am vrut să-i dau speranțe false,

pentru că, desigur, încă eram sfâșiat de ceea ce avea să se întâmple odată
ce Victor s-a întors. Acest limb nu a fost chiar corect pentru niciunul dintre
ei, dar am jurat că nu voi lăsa confuzia mea să se ruineze în seara asta. A
fost singura mea noapte cu Mack și trebuia să mă concentrez

pe moment.
În cele din urmă i-am răspuns: „Ai fost și tu în mintea mea. A

lot."
Mack era îmbrăcat până la nouă într-o cămașă moale, cu guler și

pantaloni formali.
Privindu-l în sus și în jos, i-am spus: „Ești atât de îmbrăcat”.
"Am o surpriza pentru tine. Dar trebuie să te oprești acasă și să te
transformi în ceva drăguț.”
„Mă duci la apartamentul meu?”
Mi-a simțit teama. — Da, dar te voi aștepta în mașină.
Odată ajunsă acasă și fără să vreau să pierd timpul, nu m-am îmbrăcat
atât de repede în viața mea. Mi-a bătut pulsul de emoție când îmi îmbrăcam
o rochie roșie și tocuri asortate.
Aruncând o privire la o poză cu Victor și cu mine în dormitorul nostru, am
încercat să nu las vinovăția să pătrundă. Mi-am amintit că până și Victor voia
să folosesc acest timp pentru a-mi da seama.
Să ieși cu Mack în seara asta a făcut parte din acest proces.
Ochii lui Mack s-au mărit când m-am întors la mașină. „La naiba, arăți
superb. Te-am iubit mereu în roșu. Îți accentuează părul.”
"Mulțumesc." Mi s-a simțit pielea fierbinte din cauza complimentului.
„Deci, nu-mi vei spune unde mergem?”

„După cum am spus, este o surpriză.”
Douăzeci de minute mai târziu, ne-am oprit la Hyatt Regency

hotel cu vedere la râul Charles.
„Mergem la Spinnaker”. El a zambit.
Spinnaker era un restaurant situat la ultimul etaj al hotelului. Era
cunoscut pentru podeaua rotativă, care se învârtea atât de încet, în timp
ce vizitatorii priveau diferite vederi ale orașului. Înapoi la facultate, am
mers acolo o dată pentru a sărbători promovarea examenelor finale
respective. Mack adunase o factură uriașă pe cardul de credit al tatălui
său și a promis că va face față repercusiunilor mai târziu. Ne-am distrat
atât de mult în acea noapte.
Ne-am îndreptat spre vârful hotelului, doar că, spre șoc, nu mai era
nimic acolo. O persoană de curățenie aspira un covor, dar ușile care
duceau cândva în
faimosul restaurant a fost închis.
„Ce s-a întâmplat cu Spinnakerul?” întrebă Mack.
„A fost închis acum câțiva ani”, a spus femeia. "Ei
Închiriez acum spațiul pentru petreceri private.”
„Nu știam”, i-am șoptit.
„Mulțumesc”, i-a spus el lucrătorului înainte de a se întoarce către mine. "Mă
simt așa de prost."
Punându-mi mâna pe umărul lui, i-am spus: „Este în regulă”.
"Nu e în regulă. Nu este." El a repetat: „Nimic din toate astea nu este în regulă.
Parcă mă așteptam ca totul să fie exact la fel.” Știam că se referea la mai
mult decât la închiderea restaurantului.

Mack a fost extrem de tăcut în timpul călătoriei cu liftul înapoi la

nivelul inferior. Odată ie it din hotel, în loc să se întoarcă spre
ma ină, s-a oprit din mers i s-a uitat

afară spre râu.
Vântul cauzat de a fi atât de aproape de apă mi-a suflat

păr în jur în timp ce am întrebat: „Mack, ce sa întâmplat?”
S-a uitat la cer apoi la mine. „Sunt eu

delir?”
"Ce vrei să spui?"
„Fii sincer. Mă pricep la ceva care nu mai există?” S-a întors spre
mine. „Mă trezesc dimineața cu speranță, că în fiecare zi sunt cumva
mai aproape de a fi cu tine. Încă mai simt această legătură între noi.
O simt atât de puternic. Dar în seara asta este un exemplu al naibii de
neștii aparent că sunt. Pur și simplu am presupus... va fi aici, așa cum
am presupus că aș putea să mă întorc în viața ta și să te recâștig
cumva după opt ani nenorociți. Singura șansă pe care o am să fiu cu
adevărat cu tine — săptămâna aceasta — și viața mea se pune în cale,
demonstrând încă o dată că nu pot să fac niciodată din tine o prioritate
așa cum meriți. La naiba, nici nu cred că m-aș alege pe mine dacă aș
fi în locul tău.” S-a uitat la cer apoi înapoi la mine. „Nu am tot timpul
din lume să-ți ofer. Nu ți-aș putea oferi viața perfectă chiar dacă aș
vrea, pentru că port atât de multe bagaje. În unele zile, nici nu mai
știu cine sunt...
Tatăl lui Jonah, fostul lui Torrie, fiul înstrăinat al lui Michael Morrison.
Dar când sunt cu tine... sunt Mack. Mă simt ca eu însumi. Când te uiți
la mine, îmi amintești cine sunt, cine vreau să fiu.
Vreau să mă întorc să fiu acel om care a fost cândva mai fericit decât
un porc în rahat doar pentru că am fost în jurul tău în fiecare zi. Dar
nu este corect să-ți furi măcar un gram din fericirea ta

ca să-l pot avea pe al meu.”
Oricât de mult aș fi vrut să evit să-l ating, nu am putut

Ajută-l. L-am strâns într-o îmbrățișare strânsă.
Ne-am ținut unul pe celălalt cel mai mult timp. Respirația îi tremura.
Îi simțeam inima bătând mai repede decât mi-aș fi putut aminti
vreodată. Pentru prima dată, m-am lovit cât de vulnerabil era Mack cu
adevărat. Chiar dacă părea întotdeauna atât de încrezător și puternic,

își lăsa garda jos complet în acest moment. Încă nu aveam nicio idee
care era alegerea potrivită pentru mine, dar de un lucru eram sigur:
voiam să petrec fiecare minut al acestei serii cu acest bărbat. Seara nu
avea să meargă
de euri.
Rupând îmbrățișarea noastră lungă, am întrebat: „Mă iei

înapoi la tine acasă?”
Părea surprins. "Casa mea?"
"Da. Vreau să gătesc pentru tine și să mă uit la un film la televizorul

tău. Așa vreau să petrec seara asta, nu într-un restaurant elegant.”
„Dar ar trebui să te vin și să mănânc.”
„Ce m-ar face cel mai fericit este să pot să ne gătesc a

masă bună și să fiu doar cu tine. Putem merge la tine?”
"Desigur. Consideră casa mea casa ta. Mi-ar plăcea asta mai mult
decât orice.”
„Bine... atunci e rezolvat.”

Frankie a vrut să se oprească la apartamentul ei pentru a-și îmbrăca haine
confortabile și să ia niște alimente pe care le avea în frigider, ca să o poată
pregăti la mine.
Știind că voi păși în casa lui , m-a făcut puțin rău, dar el nu era acolo,
așa că a echilibrat puțin. Eram cu siguranță nerăbdătoare pentru rara ocazie
de a descoperi unde locuia ea.
Această piatră brună trebuia să fi costat milioane.
„Cum și-a permis acest loc?”
„A fost în familia lui de ani de zile.”
„Voiam să spun. Numai salariul unui profesor nu ar face asta

permite asta.”
„Cu siguranță nu ar fi.”
Decorul a fost o combinație de lemn închis la culoare și interior
cărămidă cu o mulțime de rafturi încorporate și mobilier din piele închisă la culoare.
Cărțile erau peste tot. Tavanele erau înalte și erau multe camere; era
aproape prea mult spațiu pentru două persoane.

Am urmat-o în bucătăria în stil rustic. Dulapurile au fost vopsite într-o
culoare deschisă, iar insula avea un blat din blocuri de măcelar. Înăuntru
era o cămară mică deschisă

colțul stivuit cu alimente.
Frankie a luat o pungă de pânză și a început să golească o parte din
conținutul frigiderului ei. În cele din urmă, ea a pus-o jos într-un zgomot și
a spus: „Mă întorc imediat. Mă voi schimba în ceva mai confortabil și apoi
putem ieși din

Aici. Simțiți-vă liber să vă uitați în jur.”
Mi-am făcut drum în sufragerie. Ochii mi-au aterizat pe o poză cu
Frankie cu Victor. M-am aplecat să-l examinez. Fotografia părea făcută cu
una dintre bărcile cu lebede de pe Boston Common. Bra ul lui era
înfă urat în jurul ei. Dar nu asta m-a umplut de gelozie. El o săruta cu
blândețe pe frunte, în timp ce ea privea timid în cameră. Avea ochii închiși.
Nu trebuia să-mi imaginez gândurile trecându-i prin cap în acel moment
pentru că știam foarte bine la ce se gândește; se gândea ce ticălos norocos
era.
Și că nu avea nevoie de nimic în afară de ceea ce era chiar în fața nasului
lui. Nu aveam de gând să mint; vazand poza m-a suparat din mai multe
motive. M-a supărat pentru că eram geloasă, dar m-a supărat și pentru că
m-a făcut să simt că Victor îl prețuiește cu adevărat pe Frankie. Și știam că
merita asta.
A apărut în prag și a observat că mă uitam în jos la fotografie. Purta
transpirații. Mi-a amintit de ceva ce ar fi purtat în apartamentul nostru pe
vremea aceea. De când a reluat legătura cu ea, ea nu arătase niciodată
mai mult ca bătrânul Frankie decât în acel moment. Acolo era, chiar în fața
mea, dar atât de departe.

„Acolo este Frankie de care îmi amintesc.”
„Îmi pare rău dacă arăt ca un vagabond, dar a fost o zi lungă. eu
am vrut să mă simt confortabil.”
Gura mi s-a curbat într-un zâmbet când am luat-o înăuntru
niciodată nu arăta mai frumos.”
Obrajii i se înroșiră. "Esti mincinos."
„Nu te-am mințit niciodată, Frankie. Nu o singură dată."
Ea părea să se gândească la asta pentru o clipă. "Este adevărat. Nu ai niciodată
cu adevărat... ceea ce eu știu.”
Pierdusem puțin din lupta mea mai devreme în seara asta. S-a întors.
Dintr-o dată, oricât de rău mă simțeam pentru Victor după ce mi-am dat seama că
fotografia scoase la lumină, am trecut din nou în modul luptă. O voce din interiorul
meu părea să spună: „Luptă
Mai tare."
Totul este corect în dragoste și război, Vic. Îmi pare rău, dar și eu o iubesc.
Frankie făcuse o mâncare gustoasă de pui și anghinare cu roșii uscate în bucătăria
mea. De asemenea, mi-a arătat cum să fac orez într-un aragaz pe care nici măcar
nu mi-am dat seama că o am. Aceasta
trebuie să fi fost lăsat în urmă de chiriașii anteriori.
După cină, ne-am retras jos, în peștera mea. Am aprins soba pe peleți, iar focul
aprins a făcut spațiul frumos și prăjitor.

Să o am aici cu mine a fost rai și iad în același timp. Nu a fost greu să ne
imaginăm că aceasta este viața noastră, ajungând să facem asta în fiecare
seară. Dar a existat totuși conștientizarea dură că ar fi putut fi ultima noastră
oară împreună în felul acesta. Nu-mi dăduse niciun indiciu real despre unde
era capul ei. Și eram sigur că asta era pentru că ea nu știa pe deplin.
Frankie s-a ghemuit în colțul canapelei mele. Purtând șosete neclare,
părea atât de confortabilă. La un moment dat, i-am luat picioarele, mi le-am
așezat în poală și am început să mă masez. În extaz, a închis ochii și m-a
lăsat să mă descurc cu ei. Aș fi putut să o fac toată noaptea. Sunetele
extazului care ieșeau din gura ei erau dureroase de ascultat pentru că mi-au
amintit de ceea ce mi-aș fi dorit să fi putut face cu adevărat pentru a-i oferi
plăcere în seara asta. Mi-am închis ochii și mi-am imaginat cum ar fi să fii în
interiorul ei. A fost ceva ce mi-am imaginat mult de-a lungul anilor, dar a fost
mult mai frustrant să o fac în timp ce îi ascultam gemetele mici.
Televizorul a fost îndreptat către unul dintre filmele prin cablu
canale, dar niciunul dintre noi nu i-a dat nicio atenție. Am stat liniștiți o
vreme până mi-a venit o idee în cap.
„Deci, mă gândeam…”
„Asta poate fi periculos”, a glumit ea, cu ochii încă închiși.
I-am strâns piciorul mai tare ca răspuns.
„Ow”, a râs ea.
„După cum spuneam... cred că trebuie să scriem o listă de argumente
pro și contra.”
"Pentru ce?"
„Eu împotriva lui”.

Și-a îndepărtat picioarele de mine și s-a ridicat. "Tu esti

serios?"
"Da. Știu că încă ești confuz cu privire la ceea ce este mai bine pentru
tine pe termen lung. Uneori, ajută să notezi lucrurile.” M-am ridicat în
căutarea hârtiei. "Revin imediat."
Eram sigur că ea credea că glumesc; nu am fost. Nu aveam prea mult
timp la dispoziție și trebuia să mă simt mai bine cum stau lucrurile.
Întorcându-mă pe canapea, m-am apropiat de ea, bucurându-mă
mirosul părului ei. „Bine, să începem cu el.”
Ea clătină din cap. „Nu pot face asta.”
"Bineinteles ca poti." Am trasat o linie în mijlocul blocului juridic
galben. "O sa incep." Am început să scriu. „Pro pentru Victor... este în
siguranță. El te adora. Are o treabă grozavă. Casa uimitoare. Fără copii.
Fara foste sotii. Fără bagaje.” M-am uitat la ea. „Vrei să adaugi ceva de-al
tău?”
Ea a răspuns cu sarcasm: „Ei bine, se pare că știi
totul despre Victor, așa că...”
„Sunt părtinitoare și nu pot avea încredere. Sunt pe cale să intru pentru
ucide de partea mea, așa că ar fi bine să-ți ajuți prietenul.”
Ea a luat pixul și a scris: „Sincer. Îngrijirea. De protec ie.
Ridicol de inteligent.”
Înghițindu-mi mândria, am tușit. „Acelea sunt toate bune.” Am luat
pixul înapoi. „În dezavantajul lui Victor... bătrân ca naiba.”
Ea a râs. „Nu e chiar atât de bătrân.”
Am continuat să enumerez lucruri. „Hai să stai cu ciudat

dar."
„Asta nu este o escrocherie. Asta înseamnă că are încredere în mine.”
„La naiba, nu este o escrocherie. Dacă ai fi femeia mea, nu ai fi ieșit

la ceasul meu cu un tip care încearcă să-ți intre în pantaloni.”
— Atunci, asta e o escroc în colțul tău, Morrison. Încerci

să mă bag în pantaloni?”
„Frankie Jane, am vrut în pantalonii tăi încă din noapte

m-ai făcut să stau treaz să urmăresc maratonul ăla Doctor Who .”
Ea a râs. — Atunci ai decis că vrei să te culci cu mine?
„Nu știu dacă acesta a fost momentul exact, dar cu siguranță îmi
amintesc că am vrut să te sug foarte rău de gât în acea noapte. Au fost

multe nopți ca acestea, dar din anumite motive, aceea iese în evidență.”
Am arătat spre hârtie. "Stau
concentrat. Care sunt unele dintre dezavantajele lui Victor?”
Ridicând din umeri, ea a spus: „Sincer, nu mă pot gândi la niciunul”.
"Glumești cu mine?"
„Nu-mi vine nimic în minte.”
„Toată lumea are defecte. Chiar și a nu avea defecte ar putea fi

considerat un escrocher, pentru că îl face al naibii de plictisitor.” L-am
notat. "Plictisitor."
Ea a chicotit. „În acest caz, ești foarte interesant,

Morrison.”
„Ai.”
"Doar ma joc cu tine." În efortul de a-mi arăta că glumea, și-a trecut

scurt mâna prin părul meu. Era prima dată când inițiase vreun contact
fizic și asta făcuse
cursa mea de puls. Mi-aș fi dorit să o pot stabili și să demonstrez ceea ce
eram sigur că este un profesionist foarte mare în colțul meu.
Scuturând nevoia intensă de a face tocmai asta, am spus: „Bine, ei bine,
din moment ce se pare că nu există puncte negative pentru Victor, să
trecem la dezavantajele lui Mack. Aș vrea să le termin mai întâi.
O sa incep." Respirând adânc, am început să scriu ceva, dar mâna mi-a
înghețat. La naiba, au fost o mulțime de minusuri. Pur și simplu nu m-am
putut convinge să le notez.
Am mai rămas însărcinată.
Te-am abandonat.
Tone de bagaje.
Familie coruptă.
Nu e timp pentru tine în weekend.
Lista a continuat și a continuat în capul meu. Am lăsat stiloul să cadă și
mi-am pus mâna într-un pumn.
"Ce s-a întâmplat?"
„Nu pot. Există prea multe. O să pierd.”
„Atunci poate începe cu profesioniști.” Ea mi-a dat stiloul

și a zâmbit. Asta m-a motivat să continui.
Am pus din nou pixul pe hârtie. „Amuzant... arătos... bine dotat...”
„Pot să mărturisesc ultimul.” Ea a râs. „Din brief
și contact neintenționat pe care l-am avut în noaptea în care ne-am întâlnit prima dată.”
„Neintenționat este discutabil.” am făcut cu ochiul. „Glumesc. Mă bucur
Am făcut o primă impresie bună.”

Când continui să stau, ea a luat pixul de la mine și

a scris. "Tată minunat."
"Mulțumesc."
Nu au fost foarte multe lucruri care să mă definească; Sincer, nu
simțeam că aș putea continua și mai departe despre mine. Dar era un lucru
– un profesionist major – care trebuia adăugat. A fost

ce conta cel mai mult mai presus de orice altceva când era vorba de ea.
Mâna mi-a tremurat puțin când am luat stiloul înapoi de la ea și am scris:
Te iubește mai mult decât vei ști vreodată.
S-a uitat doar la cuvinte, lăsându-le să se afunde. Știam că nu se aștepta
ca ele să vină chiar în acest moment, dar ceva mi-a spus că acum era cel mai
important moment să o spun.
I-am luat mâna în a mea. — Ai spus mai devreme că n-aș face niciodată
te-am mințit. Asta este încă adevărat. Nu am iubit niciodată pe nimeni așa
cum te iubesc pe tine. Din momentul în care ne-am cunoscut, viața sa simțit
diferit. Mi-ai adus culoare existenței cenușii și sumbre, m-ai făcut să realizez
ce înseamnă să ai pe cineva să-ți schimbe întreaga viziune asupra vieții, să-ți
schimbe rațiunea de a trăi. M-am îndrăgostit încet de cel mai bun prieten al
meu. Ai fost prima mea iubire – singura mea iubire. Ar fi trebuit să-ți spun ce
simțeam cu adevărat atunci. Chiar dacă viața ne-a împiedicat, chiar dacă totul
s-a schimbat în lumile noastre așa cum o știam, nimic nu ar putea să ia
dragostea pe care o simt pentru tine. A fost mereu acolo în toți acești ani,
deși nu am spus niciodată acele cuvinte până acum. Deci, în cazul în care a
existat vreodată vreo îndoială, te iubesc, Frankie. Poate până la urmă, asta e
tot ce am de dat.
Poate că asta nu mă face neapărat cel mai bun pe hârtie. Dacă mă alegi pe
mine, va trebui doar să te iubesc mai mult, iubire

tu mai greu, astfel încât dragostea mea pentru tine să învingă orice altceva.
Nu va fi greu pentru mine, pentru că nu simt că există o limită la cât de

mult te iubesc.”
Chiar dacă aparent era fără cuvinte, lacrimile erau

formându-se în ochii ei.
„Nu trebuie să spui nimic”, am spus. „Trebuia doar să știi.”
Frankie părea că ar fi vrut să spună ceva, dar lucrurile au rămas

liniștite mult timp.
Ea a recunoscut în cele din urmă: „Victor a spus că o parte din

scopul plecării sale a fost să-mi lase puțin spațiu să-mi dau seama.
Dar sunt mai confuz și mai frică decât oricând.”
Inima mea aproape s-a oprit în acel moment.
„Stai... de fapt a spus că îți dă spațiu? Am crezut că merge doar într-

o excursie pentru muncă. De fapt, se așteaptă să se întâmple ceva între
noi cât timp este plecat?”
„Spune că nu vrea să știe ce se întâmplă săptămâna aceasta, dar că

speră că, în final, îl aleg pe el.”
M-am simțit de parcă mi-a trecut în cap un vanit. „De genul „nu
întreba, nu spune?” Sfinte dracu.” Vocea mea a devenit mai tare. „Crede
că ne dracului în timp ce el este plecat?”
„Nu sunt sigur că el crede asta cu siguranță. Cred că s-ar putea

întreba dacă s-a întâmplat ceva, totuși. Asta nu înseamnă că nu i-ar
păsa. Cred că ar fi devastat dacă ar crede că am depășit limita. Dar am
primit această atmosferă că aproape că se aștepta să se întâmple ceva
între noi. Dar asta nu o face bine. Nu aș face asta atâta timp cât sunt
nemișcat din punct de vedere tehnic
cu el."
Nu știam ce să fac cu această informație. m-am simțit ca
Rasisem o ocazie pe care nici nu știam că o am. Asta a făcut

eu furios.
„Așadar, lasă-mă să înțeleg asta. Ți-a dat un bilet să explorezi lucrurile
cu mine? Deci, practic, stăm aici și vorbim când ai putea să stai pe fața mea
în schimb?
Frankie părea tulburat. „Hm…”
Începeam să-l pierd puțin. Furia mea a crescut peste altul

realizare. "Știi ce? Faptul că a menționat și el
a dori să se căsătorească cu tine înainte de a pleca înseamnă că el crede că
probabilitatea ca ceva să dureze între noi este nulă. Speră că ai putea să mă
scoți din sistemul tău și apoi să mergi pe drumul tău vesel cu el?
Vocea ei era practic un scâncet. "Nu știu."
„Orice om care te-ar lăsa din vedere suficient de mult pentru a testa
apele cu altcineva este un nenorocit de prost. El speră că o dracu’ bună ar
putea fi tot ce ai nevoie pentru a trece peste mine?
Poate ar trebui să-l testăm.”
Ea a înghițit. „Test-o?”
"Da. Dă-mi o noapte. Vom merge în camera mea chiar acum și vom face
sex fierbinte, transpirat și uimitor. Va fi cel mai bun din viața ta.”
Respirația i s-a accelerat. „Sunt destul de sigur că nu ar fi
ușurează-mi decizia.”
„Ei bine, sunt destul de sigur că nu ar mai exista nicio decizie dacă s-ar
întâmpla asta. Cred că asta te sperie naibii pentru că ți-e frică să mă vrei și
mai mult decât îți faci deja.” Mi-am pus mâna pe genunchiul ei, făcând-o să
tresare. "Tu
Vrei să știu ce mi-ai spus în noaptea în care ai fost beat cu toți acești
ani în urmă?
"Ce?"
„Ai spus că ți-ai dori să te pot dracu atât de tare încât să mă simți
zile întregi. Poate că a fost vorba despre alcool, dar am avut impresia
că poate asta a fost întotdeauna una dintre fanteziile tale. Îți place
dur? Asta preferi?” Am ridicat vocea. „Îți dă el ce vrei?”
La dracu. Îmi lăsam furia să se arate și trebuia să mă opresc. În

ciuda furiei mele, sângele încă s-a repezit în penis de la simplul gând
că voi ajunge să o trag.
Vestea că, practic, Victor îi dăduse permisiunea de a fi cu mine mă

uluit. Dar nu asta m-a supărat cel mai mult. Eram supărată pentru că
ea a ales să nu profite de asta, să nu-și asume riscul. Asta mi-a spus
că, indiferent dacă și-a dat seama sau nu, probabil că plănuia să
rămână cu el. Lucrurile nu erau cu adevărat în favoarea mea așa cum

am sperat. De fapt, poate că am pierdut-o deja. Dintr-o dată, nevoia
de a-mi proteja inima de a fi spulberată a părut mai puternică ca
niciodată.
M-am ridicat. "Imi pare rau. Aceasta ar fi trebuit să fie o noapte

relaxantă și discretă, și am distrus totul. Este târziu. Vreau să-mi duci
patul sus. O să dorm aici jos.”
„Ești supărat pe mine.”
„Nu sunt supărat pe tine. Nu ai greșit cu nimic. Încerci să faci ceea

ce trebuie. Sunt doar supărat pe viață, în general, și încerc să mă
opresc să nu spun altceva în seara asta de care aș putea regreta.”
Ochii ei străluceau. „Regreți că mi-ai spus că iubești

pe mine?"
Da.
Am ignorat întrebarea ei. „Noapte bună, Frankie.”

Nu-l mai văzusem pe Mack de când m-a lăsat să-mi iau mașina de la școală
la primele ore ale dimineții în acea vineri. A continuat să fie păzit pe toată
durata călătoriei.
De asemenea, nu a mai trimis mesaje sau sunat de atunci. Era clar că
recunosc că alesesem să nu profit din plin de pasea aparentă pe care mi-o
dăduse Victor chiar l-a enervat.
Acum, era sâmbătă și aveam să trebuiască nu numai să-l înfrunt, ci și
pe Torrie la carnavalul de iarnă. Stomacul îmi zvâcnea doar când mă
gândesc la asta.
În timp ce stăteam singur în bucătărie, sorbând cafeaua de dimineață,
ultimul lucru la care mă așteptam a fost ca ușa să se deschidă brusc.

O rafală rece de aer a intrat în cameră când Victor a intrat. El
nu fusese așteptat înapoi până duminică noaptea târziu.
„Francesca...”, a spus el simplu.
Mi-am pus cana jos și m-am ridicat. „Ce faci înapoi?”
„Nu am mai putut să stau departe, am prins un zbor mai devreme

Acasă." M-a îmbrățișat.
„Cum a fost Oxford?” am întrebat, cu inima încă bătându-mi din cauza

șocul sosirii lui.
„A fost cu adevărat grozav. Vor să mă întorc din nou în următoarele
câteva luni.” S-a oprit și mi-a examinat fața. Prefăcând un zâmbet, a spus:
„Arăți șocat să mă vezi”.
"Sunt un pic. Nu te așteptam azi. Am carnavalul de iarnă la școală. Ar
trebui să fiu voluntar toată ziua. Nu vom putea petrece timp împreună.”
„Ei bine, voi merge cu tine. Voi fi bucuros să ajut.” Punându-și mâna
pe spatele meu, m-a tras aproape și m-a sărutat ușor pe frunte. Când s-a
tras înapoi să mă privească în ochi, îngrijorarea îi era scrisă pe toată fața.
Am răspuns la întrebarea pe care părea să o pună în tăcere

pe mine.
— Nu s-a întâmplat nimic, Victor.
Strânse din dinți. „Nu ai nevoie să explici.”
„Dar mă priveai de parcă ar fi trebuit să știi.”
„Ei bine, atunci poți vedea prin mine. Am fost îngrijorat.”
A scos o respirație adâncă. „Nu trebuie să vorbim despre asta acum. Nu
vreau să te fac să întârzii.”
Ceva se simțea cu totul diferit între noi. Nu am putut pune degetul pe
el, dar deodată mi s-a părut străin să stau în propria mea bucătărie. Oricât
de mult îmi spuneam că sunt confuz în ultima săptămână, părea că ceva s-
a schimbat. Timpul petrecut cu Mack a avut un efect mai mare asupra
sentimentelor mele decât am crezut inițial.

Victor m-a frecat ușor pe braț. „Am timp să iau o
duș rapid, sau ne întâlnim acolo?”
Însoțirea lui m-a făcut nervos, dar nu i-am putut spune să nu meargă.
M-am uitat la ceas. „Ai aproximativ cincisprezece minute. Bolnav
te așteptăm, ca să putem conduce împreună.”
M-a ciugulit pe obraz. „Voi fi repede.”
Panica a început să se dezvolte. Victor s-ar întâlni față în față cu
Mack azi. Și încă nu mi-am putut da seama de ce lucrurile s-au simțit dintr-o
dată cu adevărat diferit. Era și o durere enormă în piept.
Profitând de timpul în care Victor era la duș, am ridicat telefonul și am
sunat-o pe mama. Ea era singura persoană căreia mă deschisem în legătură
cu dilema mea. Am vorbit ultima oară în pauza mea de prânz vineri, în
aceeași zi în care Mack m-a lăsat după ce am lăsat lucrurile pe o notă acru.
Deci, ea era la curent.
Mama a răspuns: „E devreme. Ceva gresit?"
„Nu am foarte mult timp. Am nevoie de sfatul tău ca și eu

nu am avut niciodată nevoie de el înainte.”
"Ce s-a întâmplat?"
„Rahatul este pe cale să lovească ventilatorul. Victor s-a întors devreme
din călătorie. Azi vine cu mine la carnavalul de iarnă. Mack va fi acolo
voluntar. Ma panichez."
„Tu pretinzi că ești confuză, Francesca, dar te sperii pentru că știi că
Victor are un motiv să fie inconfortabil. Această situație este atât de evidentă
pentru mine, dragă,

și pur și simplu nu-mi dau seama de ce nu poți să-l vezi. Din

momentul în care acel bărbat a revenit în viața ta, nu te-ai gândit
la nimic altceva. Știu că prețuiești timpul pe care l-ai petrecut cu
Victor, dar îmi este clar că inima ta nu mai este în el.
Este cu Mack.”
„Atunci de ce doare atât de tare? Ori de câte ori sunt cu

Mack, parcă mă doare inima fizic.”
„Presuți că durerea este un semn rău. Uneori, iubirea se

exprimă ca durere. Esti speriat. Asta e tot. Nu vrei să fii rănit din
nou. Dar sentimentele tale sunt mai puternice pentru Mack. Nu se
poate contesta asta. De aceea doare.”
Cu siguranță nu mă uitam la asta, dar știam că avea dreptate.

Ceea ce își dorea inima mea – ceea ce tânjea – nu era cea mai
sigură alegere, dar era de netăgăduit.
„Nu vreau să-l devastesc pe Victor.”
„Iubito, deja ai făcut asta. Bărbatul a venit acasă devreme

pentru că știe că te pierde. Nu vezi
acea?"
Ea avea dreptate.
Țevile de la etaj au scos un zgomot, indicând că Victor oprise

apa. „La naiba. Trebuie să plec. Va coborî în orice moment.”
"Succes astăzi."
"Multumesc mama."
O să am nevoie.
Mack a fost un star rock.
Ai fi crezut că ei așteaptă să vadă
cineva celebru. Linia până la tancul lui de scufundare era lungă de o milă.
Victor și cu mine ne ocupam de una dintre mesele de patiserie din colțul
opus al gimnaziului mare. Mack fusese deja situat în zona de scufundare
când am ajuns noi, așa că nu ne văzuse încă. Ușurarea m-a cuprins. Eram sub
radar pentru moment.
Carnavalul de iarnă de la Sfântul Matei a fost al școlii
cea mai mare strângere de fonduri, cu mese de artizanat, jocuri, licitații și
alimente de casă. Desfășurată într-o sală de sport uriașă, a fost singurul
moment al anului în care părinții, profesorii, preoții, călugărițele și studenții
se adunau toți sub același acoperiș.
Lorelai s-a oprit lângă masă și mi-a șoptit la ureche: „Mack Daddy pare
să fie principala atracție. Chiar și câteva călugărițe se bagă în asta.”
M-am uitat la ea în încercarea de a o avertiza să tacă înainte

Victor a auzit.
În depărtare, am putut vedea tricoul ud și alb al lui Mack lipit de
abdomene, în timp ce își trecea mâinile de-a lungul părului ud. Corpul lui
musculos părea obscen de fierbinte prin hainele ude.
Am încercat din răsputeri să nu privesc prea mult în direcția aceea.
Victor nu pomenise nimic, dar în cele din urmă s-a întors către mine.
— Ăsta e el în rezervorul de scufundare, nu?
Am dat din cap. "Da." Chiar dacă încercam să par calm și nonșalant, în
realitate nervii mi-au fost împușcați. Eram sigur că fața mea era probabil
roșie.
Victor era pe mine și chiar nu știam cum să mă descurc

aceasta.
„Linia pare să se scurteze puțin. Vă deranjează dacă am

o încercare?” el a intrebat.
"Ce?"
„Vreau să-l scufund. Când mai primesc asta

oportunitate?" S-a ridicat fără să aștepte aprobarea mea.
Oh nu.
Inima îmi bătea scăpat de sub control în timp ce mă grăbeam

să-l urmăresc pe Victor acolo. Mack nu ne zărise încă, în timp ce
continua să bată din palme și să chicăli pe oamenii din rând –
majoritatea femei, desigur – care încercau să atingă ținta.
Când Mack a observat că Victor și cu mine eram printre mulțime,

expresia feței lui s-a schimbat dramatic. Ochii i-au întâlnit pe cei ai
lui Victor, iar trupul i s-a oprit.
Când a venit în sfârșit rândul lui Victor, Mack nu mai glumea.

Tensiunea a umplut aerul în timp ce ochii lui s-au fixat în ai mei
înainte de a se muta pentru a întâlni privirea incendiară a lui Victor.
Treizeci de secunde trebuie să fi trecut și mi s-a părut ca pentru totdeauna.
Trupul lui Mack a rămas nemișcat în timp ce el stătea acolo,
așteptând ceea ce știa bine și bine că va veni.
Victor a apucat mingea și, într-o mișcare bruscă și rapidă, a

biciuit-o spre țintă, lovind-o în mijloc într-o singură lovitură. M-a
surprins că dispozitivul nu s-a rupt de la impact. Mack s-a aruncat în
apă de dedesubt.
Când a venit, părea și mai supărat decât înainte. Tot zgomotul

din gimnaziu părea să se estompeze
departe. Cel puțin, asta era percepția mea, în timp ce urechile îmi
pulsau mai tare cu fiecare secundă în care stăteam acolo, măsurând
reacția lui Mack. Se uită la Victor cu pumnale în ochi.
Victor s-a întors spre mine. „O să te descurci singur cu masa aia

dacă mă duc acasă și fac un ochi închis? Decalajul jet se pare că mă
ajunge din urmă dintr-o dată.” Nu a recunoscut ce tocmai făcuse; el nu
trebuia.
Am înghițit în sec, abia reușind să vorbesc. "Desigur."
Pur și simplu a plecat fără să mai spună nimic. Am ales să-l dau
drumul pentru că știam că nu puteam spune nimic care să-l facă mai
bine, mai ales având în vedere faptul că am realizat azi dimineață.
Mi s-a părut că inima mi se frânge când m-am uitat la Mack, care

încă se holba la mine. Următoarea femeie din rând își încerca deja
mâna să-l scufunde, dar el nu era atent. El a continuat să se uite drept
la mine de parcă ar fi vrut să spună ceva.
„Îmi pare rău”, am spus eu, nefiind chiar sigur pentru ce îmi cer
scuze. Înainte ca el să poată răspunde, corpul lui a căzut în apă; cineva
reu ise să lovească inta.
Atunci l-am văzut pe Jonah stând singur pe o bancă de colț din

apropiere.
Mack spusese că Torrie trebuia să fie la eveniment; M-am întrebat

unde e. Cei mai mulți dintre copii pur și simplu alergau, se jucau unii
cu alții, în timp ce părinții se amestecau la diferitele mese de prezentare.
Dar, așa cum era tipic, Iona se despărțise de mulțime. Am vrut să mă
duc să vorbesc cu el, dar mi-am dat seama că trebuie să mă întorc la
masa de patiserie.
Un timp mai târziu, am observat câțiva băieți în jurul lui Jonah.

Deși nu aud ce spuneau, părea că încercau să provoace necazuri. Când
l-am văzut pe unul dintre ei apucând un pumn de buclele lui Jonah și
smulgându-i părul, am zburat de pe scaun.
Înainte să pot ajunge la el, l-am observat pe Mack care se îndrepta

spre fiul său. Era ud, cu părul picurând. Probabil că a observat ce se
întâmpla de la tancul de scufundare și a sărit afară. Când copiii l-au
văzut venind, s-au grăbit ca
lilieci din iad.
A îngenuncheat, punându-și palmele în jurul feței lui Jonah.

Mâinile lui Mack tremurau. „Ești bine, fiule?”
Văzând că o mulțime de trecători începeau să se adună, el l-a

prins pe Iona de mână. "Haide." L-a dus pe un hol într-o sală de
evenimente goală. I-am urmat, dar am rămas în prag pentru a le da
spațiu.
„Ce s-a întâmplat, Jonah?”
Băiatul a adulmecat când i-a răspuns tatălui său. „Ei mă spuneau

urât și își bateau joc de păr. Au început să tragă de el. Ma doare capul."
Mack închise ochii pentru o clipă în încercarea de a-și aduna

gândurile înainte de a sufla. „Trebuie să înțelegi ceva. Băieții ăia se
bateau cu tine pentru că știu că te afectează. Înseamnă că oamenii nu
se vor schimba.
Singurul lucru asupra căruia ai control este reacția ta la ei.
Îți promit, dacă nu îi lași să vadă că ești supărat sau dacă te comporți
ca și cum nu ți-ar păsa, ei nu vor mai vrea să te încurce.”
„Dar îmi pasă ”.
"Stiu. Știu, fiule. Dar trebuie să încerci să te prefaci că nu te

deranjează, chiar dacă o face. Nu e usor. Știi ce vreau să faci
data viitoare când se întâmplă așa ceva?”
"Ce?"
„Vreau să pleci.”
„Dacă aleargă după mine?”
„Nu vor. Pur și simplu pleci și te prefaci că nu-ți pasă de ceea

ce au de spus. Ai încredere în mine, bine?
Și dacă oarecum te rănește cineva, Jonah, va trebui să se ocupe
de mine. Am o singură slujbă acum și asta e să te protejez. Nu
voi lăsa pe nimeni să te rănească. Iți promit." Și-a tras fiul într-o
îmbrățișare. "Ai incredere in mine?"
Jonah dădu din cap.
"Te iubesc fiule."
Ovarele aproape că mi-au explodat și inima mi s-a părut

gata să izbucnească. Ce sentiment uimitor să asist la ce tată
iubitor a fost. Eram aproape invidios pe Jonah pentru că a ajuns
să experimentez dragostea unui tată precum Mack. Apoi, m-a
lovit că și eu am ajuns să experimentez cum era să fiu iubit de
acest bărbat – într-un mod diferit. Mi-am amintit că mi-a spus că
mă iubește cu doar câteva zile în urmă.
Mack m-a observat în cele din urmă stând acolo. M-am simțit brusc
ca un impostor.
Făcând câțiva pași în cameră, am întrebat: „Ești bine, Jonah?”
„Da.”
Adresându-mă lui Mack, i-am spus: „Vreau să știi că o să sun pe

părinții acelor copii pentru a le spune ce s-a întâmplat”.
„Mulțumesc”, a spus el fără să se uite la mine.
Apoi a venit o întrerupere foarte nedorită când Clarissa

McIntyre și fiul ei, Ethan, au intrat.
Grozav.
„Îmi pare rău că am intervenit. Am auzit că există o mică scenă și

am vrut să ne asigurăm că Jonah este bine.”
— Hei, Jonah, spuse băiatul.
Fața lui Jonah s-a înfățișat puțin. „Bună, Ethan.”
Ethan era de fapt un copil foarte bun, timid în sine și părea să fie
singurul prieten al lui Jonah. Mama lui, în schimb, era opusul timidei și
nu ar fi putut fi mai evidentă în intențiile ei.
Clarissa și-a bătut ochii spre Mack. „Cum te ții

sus, tată?”
„Am fost zdruncinat, am sărit din cușca de scufundare când i-am

văzut pe băieții ăia mici care se încurcă cu el.” Îi strânse umărul lui
Jonah. „Dar am avut o discuție despre ignorarea bătăușilor, nu a făcut-o
noi?"
„Ethan a avut aceeași problemă cu acel grup de băieți.”

Ea și-a dres glasul. „Oricum, l-am văzut pe Kyle McDonough ți-a luat
locul în tancul de scufundare. Așa că, cred că ești dezlegat.”
"Bun. Nu am chef să mă întorc acolo.”
„Sunt cam dezamăgit că nu am avut nicio șansă, totuși,”

spuse Clarissa în timp ce privirea ei rătăcea de-a lungul fizicului ud al lui Mack
în admira ie. „Ne întrebam dacă voi, băieți, să ni fiți alături la cină în seara
asta.”
Mack părea gânditor. „Ce crezi, Jonah? Tu
vrei să mergi la Ethan's pentru cină?
Jonah dădu din cap.
"Bine. Mulțumesc. Te sun mai târziu să aflu ce avem
poate aduce”, a spus Mack.
Clarissa părea că ar fi câștigat la loterie. „Nu este nevoie să aduci nimic.
O să gătesc o grămadă de lucruri diferite pentru noi. Vino de foame.”
Mack s-a uitat la mine înainte de a răspunde: „O voi face”.
S-a tras cu mine pentru că știa că sunt geloasă. Nu l-aș putea învinovăți
că a fost supărat după ce a tras Victor. Mack avea tot dreptul să fie frustrat.
„Abia aștept. Ne vedem, băieți, mai târziu.” Ea s-a uitat în direcția mea,
recunoscându-mă pentru prima dată în drumul ei. — La revedere, Francesca.
Aproape de îndată ce Clarissa și Ethan au ieșit din cameră, lucrurile s-
au înrăutățit dramatic când Torrie a apărut în prag. A fost ca un joc de Whac-
A-Mole, unul în jos, și apare unul și mai rău.
O privire de alarmă străluci pe chipul ei. „Ce naiba este
se întâmplă, Mack? Am întrebat căutându-te și mi-au spus că s-a întâmplat
ceva cu Jonah.”
„Nu credeam că vei arăta.”
Ea a îngenuncheat și și-a sărutat fiul. „Îmi pare atât de rău, dragă.”
Întorcându-se către Mack, ea a spus: „Nu mă așteptam să fiu chemată

la birou într-o sâmbătă. Dar acum sunt aici.” I-a dat fostei ei o dată. „De
ce ești udat?”
„M-am oferit voluntar în tancul de scufundare, dar am plecat când

am observat că niște băieți îl iau pe Jonah.”
„Ce făceau ei mai exact?”
„Îl trag de păr și își bat joc de el.”
"Vorbesti serios? Nu ar fi trebuit să-l lași singur.”
Era atât de ticălosă pentru el.
Torrie m-a recunoscut în cele din urmă: „Domni oară O'Hara.
„Bună ziua, domnișoară Hightower. Ma bucur sa te revad."
Ea mi s-a adresat: „Ai văzut ce s-a întâmplat?”
„I-am văzut batjocorindu-l și trăgându-l de păr. Mack îl întrerupse.

Sunt un grup de băieți care sunt cunoscuți pentru că fac probleme. Voi
contacta părinții lor.”
„Aș dori, de asemenea, numele și informațiile de contact ale

părinților lor”, a spus ea înainte de a-și îndrepta atenția către Mack. „O
să-l scot de aici, să-l iau acasă cu mine pentru puțin.”
„Este bine, Torrie. El trebuie să învețe să fie puternic. Ar trebui să

rămână.”
„Nu mi se pare bine. Oricum sunt chiar după colț. Poți veni să-l iei
mai târziu.”
Mack părea supărat că Torrie a insistat să-și reducă timpul

programat cu Jonah, dar l-a lăsat pe Jonah să decidă. „Vrei să mergi la
mama?”
Când băiatul a dat din cap da, Mack a spus: „Bine... ei bine, e noaptea mea,
Torrie. Avem planuri de cină cu niște prieteni, așa că vin să-l iau la cinci.”
M-am înfiorat în interior la gândul că Mack merge la Clarissa în seara asta.
— Bine, spuse ea scurt înainte de a-și întinde mâna. "Haide draga." S-a uitat
la mine. „Ma bucur să te văd, domnișoară

O'Hara.”
Am simulat un rânjet. "La fel."
După ce au dispărut, eu și Mack am rămas singuri pentru

prima data.
A urmat un lung moment de tăcere până când el a mușcat cu amărăciune,
„Unde este iubitul tău?”
"El a mers acasa."
„A fost foarte amuzant ceea ce a făcut. Destul de juvenil pentru un om
bătrân.”
"Imi pare rau. Nu știam că va fi rău în privința asta. Cred că în sfârșit s-a
rupt.”
„Ma pot relata. De fapt, mă simt rupt în acest moment.” Și-a stors apa din
cămașă. „Ceea ce trebuia să fie o zi bună s-a transformat într-o adevărată rahat
unu. Am terminat.”
„Ai nevoie de băutură.”
Răspunsul lui m-a surprins.
„Am nevoie de o dracu’ este ceea ce am nevoie, Frankie. Vrei să fii voluntar?
Dacă nu, pun pariu că Clarissa ar fi înclinată pentru asta.”

Asta a ars.
Era supărat și încerca intenționat să mă ridice. Dar l-am luat fără să

dau nimic înapoi pentru că simțeam că îl merit cumva după această
dimineață. Am putut vedea chiar prin el. Mai mult decât orice, părea
rănit.
Încă ud complet, s-a ridicat brusc și a ieșit din cameră fără să-și ia
rămas bun. Toți ochii păreau să fie ațintiți asupra lui în timp ce trecea
prin sala de sport și în cele din urmă ieșea în parcare. L-am privit cum
a urcat în camioneta lui și a plecat cu viteză.
Am stat acolo încremenit la intrare, neștiind ce să fac.
Lorelai preluase conducerea mesei de patiserie. Lucrul corect ar fi fost

să rămâi și să găsești o altă modalitate de a ajuta. Dar am terminat atât
de mult să merg împotriva fericirii mele de a face ceea ce trebuie.
Când am scăpat în mașina mea, am decis că mă duc direct acasă

să-l înfrunt pe Victor, să-i spun că mă voi muta. A fost decizia corectă,
chiar dacă lucrurile nu au mers cu Mack.
A avea sentimente atât de intense pentru o altă persoană nu a fost
corect cu el. Așa că, mi-am spus că mă îndrept spre apartamentul
nostru de pe Beacon Hill. Dar realitatea era că mergeam cu mașina pe
Route Nine spre Framingham.
Când am ajuns la el acasă, camionul lui Mack era parcat

in afara.
Era acasă.
Am bătut nervos la u ă, recunoscător că doamna M.

nu era nicăieri la vedere.
După aproximativ un minut, a deschis, încă arătând

furios ca naiba. "Ce faci aici?"
Tot timpul petrecut împreună a părut să fulgeră în fața mea

în timp ce mă uitam în ochii lui îndurerați și epuizați. Totul venise
până în acest moment.
Spune ceva.
— Încă sunt ea, Mack – acea fată stânjenită, nesigură, care pur și
simplu este înfricoșată de tine. Am fost îndrăgostită de tine din multe
motive diferite de-a lungul anilor, dar astăzi, văzându-te cu fiul tău, ei
bine, nu te-am iubit niciodată mai mult. te iubesc . Și te văd . Văd cât
de mult încerci. Văd toată dragostea pe care trebuie să o oferi.”
A închis ochii pentru scurt timp. „Ar trebui să mergi acasă.”
Nu de data asta.
„Am fost pierdut și speriat, dar sunt destul de sigur că asta este
Acasă."
Apucându-mă de materialul umed al cămășii lui, m-am ridicat

pe degetele de la picioare și mi-am lipit buzele de ale lui. Pentru o
fracțiune de secundă, părea că va rezista, dar apoi i-am simțit
limba alunecându-mi în gură și un geamăt adânc de concesiune scapă
l.
„La naiba”, a mormăit el peste buzele mele în timp ce mă strângea

de fund înainte de a mă trage în casă și de a închide ușa cu piciorul. Am
știut în clipa în care am auzit-o trântind că nu există cale de întoarcere.
Mack s-a izbit de niște mobilier în timp ce mergea cu spatele

în timp ce mă săruta mai tare. Mi-a desfășurat eșarfa caisley care
fusese înfășurată în jurul gâtului meu și a aruncat-o nepăsător pe
pământ. Refuzând să ne detașăm suficient de mult pentru a vedea
în jurul nostru, ne-am împiedicat pe hol, practic lipiți de gură până am

ajuns în sfârșit în dormitorul lui.
Nuanțele erau desenate, dar pătrundea suficientă lumină pentru

a putea să-l văd. Trecându-mi degetele prin părul lui umed, am simțit
gust de bere pe respirația lui. Probabil că a deschis o sticlă în clipa în
care a ajuns acasă, cu siguranță nu mă aștepta să-l urmăresc aici. Mai
mult decât berea, însă, l-am putut gusta. Pentru prima dată în viața
mea, am apucat să gust omul visurilor mele și să mă îmbăt de aroma
lui de nedescris, dar captivant. Fără suflare, udă și tremurândă, nimic
altceva nu mai conta pe lume.
Ridicându-mă cât de sus am putut pe vârful picioarelor, am refuzat să

iau aer în timp ce ne consumam unul pe altul, limbile ciocnindu-ne
într-o luptă disperată pentru mai mult.
El a mârâit peste buzele mele: „Ar fi bine să pleci chiar acum dacă
ai vreo intenție să te întorci la el, pentru că nu am de gând să las un
centimetru din tine nemarcat. Îți voi acorda zece secunde să pleci.” A
început să numere, sărutându-mă între fiecare număr pe care l-a
recitat. „Zece... nouă... opt... șapte...” Și-a coborât gura pentru a mă
mușca ușor de gât.
„Șase... cinci... patru... trei... doi...” El a sărutat în sus, apoi mi-a șoptit
peste gura: „Unul”.
nu m-am clintit.
Mack mi-a apucat încheieturile, blocându-le la spate înainte de a

mă răsturna spre peretele dormitorului lui.
— Întotdeauna mi-ai aparținut, nu-i așa, Frankie? Sărutul lui nu a mai
fost blând în timp ce îmi sugea vorac pielea din spatele gâtului.
Căldura respirației lui mă înnebunea. Întregul meu corp a fost moale,
supunându-se complet
l. „Am nevoie de tine... acum”, mi-a gâfâit el la ureche. „Trebuie să te

trag tare. Te rog nu-mi spune să mă opresc.”
„Nu voi.” Sfarcurile mi s-au înțepenit. „Nu te opri. Vă rog."
Și-a alunecat mâinile pe părțile mele, apoi a început să-mi descheie

bluza înainte de a o smulge practic de pe mine și s-o arunce.
deoparte.
Obrazul meu a fost lipit ușor de perete în timp ce el încet

sărutat o linie pe spatele meu.
Mâinile lui s-au mutat la talia mea, unde mi-a tras materialul fustei
în jos suficient de jos pentru a vedea tatuajul de pe mine.
mai jos a spatelui.
Am închis ochii și am așteptat. Zece secunde s-au simțit ca o

minut.
Apoi, i-am simțit buzele sărutând cu tandrețe zona pielii în care

era întărită floarea de lotus. M-a prins de șolduri și a continuat să-mi
sărute tatuajul, strângându-mă cu limba lui.
A avea gura lui pe corpul meu mă facea atât de incredibil de umedă
de o nevoie urgentă de a-l simți în interiorul meu.
Deodată, am simțit că lenjeria mea alunecă în jos.
— Sunt atât de ude, mormăi el. „Trebuie să gust

aceasta."
De data aceasta, când și-a reluat închinarea la acel loc de pe

spatele meu, a sărutat din ce în ce mai jos înainte de a-mi desfășura
obrajii fundului. Fără avertisment. I-am simțit gura fierbinte între
picioarele mele, sub mine, devorându-mi păsărică din spate.
Îngenuncheat, a continuat să preia stăpânirea corpului meu într-un
mod pe care nu l-am mai experimentat până acum. Era serios ca o
simfonie de mișcări și sunete: limba lui ieși din mine
cu precizie ritmică, sincronizată cu mișcarea gurii lui, în timp ce își

trecu vârfurile degetelor peste clitorisul meu. Și dă-mi naiba... bătea
toate notele corecte. Nimic nu se simțise atât de bine.
Nimic.
M-a răsturnat și s-a uitat la mine cu niște ochi cețoși care reflectau
cel mai înalt prag al foametei și al dorinței.
Întorcându-și gura la clitorisul meu umflat, a început să-mi suge
clitorisul cu un entuziasm reînnoit. Gemetul lui sexy a vibrat între
coapsele mele. Nimeni altcineva nu păruse vreodată să-i facă atâta
plăcere să mă lovească.
Pe măsură ce degetele mele treceau mai tare prin părul lui,

trebuie să fi simțit că eram pe cale să-mi pierd controlul. Se opri brusc
și se ridică încet. „Vreau să vă simt că veniți de gura mea, dar aș
prefera să vii cu mine în tine.” Punându-și fruntea lângă a mea, el a
spus: „Îți amintești toate acele lucruri pe care ți-ai fi dorit să-ți pot
face? Sunt pe cale să-ți îndeplinesc toate dorințele dacă mă lași.”
„Te vreau de atât de mult timp”, am șoptit, incapabil să-mi

stăpânesc disperarea din voce.
Părul lui Mack era dezordonat. Cămașa îi era încă umedă de mai
devreme și se agăța de piept. Când m-am uitat în jos și i-am văzut
penisul dur încordându-se prin blugii lui, nu m-am putut abține să nu-
mi pun palma împotriva căldurii erecției lui. El a șuierat la contact,
apoi mi-a îndepărtat mâna înainte de a mă trage într-o îmbrățișare
fermă. Mușchii din spate aproape că mi-au crăpat. Mi-am dat seama
în acel moment cât de puternic era Mack și nu voiam altceva decât să-
i simt toată greutatea deasupra mea, să-l las să-mi devasteze corpul.
Aveam nevoie disperată de el să mă tragă.
Ochii îi pătrundeau în timp ce ridica încet tricoul ud de pe corpul său
perfect. Aș fi putut să mă uit la asta iar și iar.
Mi-am lins buzele la vederea pieptului lui sculptat în carne. Trecuse
mult timp de când nu-l văzusem complet

fără cămașă. Avea și mai multă definiție acum și un șase adevărat
ambalaj. Până în ziua de azi, mă simțeam încă nemerit față de acest bărbat frumos.
Trecându-mi palma într-o linie de-a lungul pieptului lui, până la dâra
fericită de păr de la baza abdomenului lui, i-am șoptit: „Îți iubesc corpul”.
„Ești tot ce are nevoie acum.”
Mi-a desfăcut sutienul din față, lăsându-l să cadă. Pieptul lui se ridica
și cobora în timp ce se uita la sânii mei înainte de a se apleca să-mi suge
sfarcurile unul câte unul. Sugea atât de tare încât știam că mâine o să
doară; dar nu-mi păsa. Cu cât mai greu, mai dureros, cu atât mai intens...
cu atât mai bine.
M-am îndepărtat de el. El a crezut că este pentru că mă simțeam

inconfortabil.
„Te rănesc?” el a intrebat.
"Nu." Fără alte explicații, am căzut în genunchi.
A prins rapid poza și nu a ezitat să faciliteze.
Mack și-a desfăcut blugii și și-a luat penisul frumos și gros

afară.
Înfășurându-mi ambele mâini în jurul lui, m-am minunat de axul
fierbinte, venos, înainte de a-mi învârti încet limba în jurul coroanei lui.
Gustarea excitării sărate în timp ce îmi pulsa în gură a fost probabil cea
mai mare emoție din viața mea. m-am rotit

limba mea mai repede în jurul vârfului lui înainte de a-mi coborî gura
în jos pe aproape toată lungimea. Simțindu-l în fundul gâtului, am
gemut în mod intenționat ca să poată simți.
"La dracu. Încerci să mă omori?” râpă el.
Am început să-l iau mai repede, frecându-i precum și pe toată pula

cu mâna mea. Sunetele de plăcere care veneau de la el m-au făcut să
vreau să-l sug complet uscat.
Și-a aplecat capul pe spate, luând de bună voie tot ce aveam de

dat. „Ești uimitor la asta. Cel mai bun cap al naibii”, a spus el înainte de
a mă trage brusc de păr. „Dar trebuie să te oprești.”
Prinzându-mă de mână, m-a ridicat și m-a condus la patul lui

înainte de a mă prinde și de a pluti peste mine în patru picioare.
Cearșafurile lui mătăsoase, care erau acoperite de parfumul lui de
colonie, se simțeau netede sub fundul meu gol. Anticiparea de a-l simți
în sfârșit în mine a făcut ca mușchii dintre picioarele mele să se contracte.
— Spune-mi dacă te rănesc, bine? spuse el în timp ce îmi depărtea

larg picioarele. Acestea au fost ultimele cuvinte rostite înainte ca el să-
și coboare corpul în jos și să se împingă încet în interiorul meu. Grățimea
penisului lui m-a întins până când a ajuns adânc la mingi.
Ceea ce a început ca fiind aproape dureros s-a liniștit într-un ritm rapid
și intens.
"Te iubesc." Cuvintele lui erau blânde la ureche, aproape scuze,

având în vedere felul în care se legăna în mine. Nu m-am săturat. La un
moment dat, am început să-mi dau șoldurile și el și-a oprit propria
mișcare pentru a simți că îl călăresc de sub corp. „La naiba, se simte
bine”, gemu el înainte de a relua să mă lovească cu putere.
Mack mi-a înfășurat picioarele în jurul spatelui lui, ca să poată merge și
mai adânc în timp ce m-a tras. Patul scârțâia. Bilele lui s-au lovit de fundul
meu în timp ce a lovit toate unghiurile drepte, făcând

este atât de greu să nu vină. Nu am vrut să se termine. Transpirația era
curgând din noi, în timp ce ochii noștri au rămas lipiți unul de altul. Am fost
conectați atât în minte, cât și în corp în acel moment. M-a uimit cum sexul
cu el se putea simți atât de primar – animal – și totuși a fost cea mai tandră
și emoționantă experiență din viața mea.
În timp ce am săpat în spatele lui musculos cu unghiile, strângându-mă
de el pentru o viață dragă, am știut că niciun alt bărbat nu mă va mai
satisface vreodată. Niciun alt bărbat nu mă mulțumise în acest fel. Eram mai
sigur ca oricând că Mack era singurul pentru mine.
Nu a existat nicio posibilitate ca acest sentiment să poată fi reprodus
vreodată... pentru că trecuse ani de zile.
Ritmul lui devenea mai frenetic, egalat cu zdrențuirea lui
respira ie. Știam că avea să vină.
„Uită-te la mine, Frankie. Uită-te la mine și spune-mi când vrei să intru
în tine. O să vin atât de tare. Vreau să simți fiecare parte din ceea ce îmi faci.”
Când am simțit că ajung la punctul culminant, nu am găsit cuvintele să
o spun. Ochii mi-au mers pur și simplu spre ceafă. Dar el știa. Corpul lui s-a
prăbușit apoi într-o serie de împingeri zgomotoase, în timp ce orgasmul lui
ne-a sfâșiat pe amândoi, esperma lui caldă împușcând în mine.
Mack a înjurat când a venit. „Oh, la naiba… la naiba… la naiba… da… la
naiba.” Părea să dureze mult timp, șoldurile lui mișcându-se înăuntru și în
afara în timp ce își savura orgasmul. În cele din urmă s-a prăbușit peste
mine. „Scuzați-mi limbajul... dar la naiba!”

„La naiba, da.” Am gâfâit și am râs, încercând să-mi trag răsuflarea.

„Te rog spune-mi că putem face asta din nou.”
„Cel mai bun sex din viața mea. Da-l incolo. Singur. Cel mai bun.
Moment."
"Vorbesti serios?"
El a zambit. „Da. Jur pe viața mea. Exact acolo era. A durat treizeci
de ani, dar a fost cel mai bun moment. Bar
nici unul."
Închizând ochii, m-am gândit la asta. "Si al meu." am spus, sincer.
M-a devastat cu un sărut, apoi a spus: „Bine de știut

nu mai ești alergic la mine, Frankie Jane.”
„Ei bine... injecția ta a funcționat.” Am râs.
Când s-a retras încet de lângă mine, a fost ca și cum o atracție

gravitațională ar fi fost întreruptă în mod nefiresc. M-am simțit gol,
dorind imediat să fiu umplut din nou. Și-a înfășurat palmele în jurul
feței mele și mi-a devorat buzele.
„Fata mea frumoasă, ciudată. Nu pot să cred că te-am avut în

sfârșit. Ai idee de cât timp am visat la asta?” M-a sărutat mult și tare
din nou înainte de a spune: „Acum, pot să mor în pace.”
„Te rog, nu muri pe mine acum. Lucrurile devin bine.”
"Nicio sansa. Trebuie să trăiesc ca să pot să-ți fac asta

din nou de multe ori. Ești blocat cu mine.”
Mâinile strânse între ele, am stat mai mulți într-o stare fericită
minute înainte ca bubuiturile puternice să ne zguduie în miez.
Am sărit în sus. "Ce-i asta?"
"Nu știu. Stai aici." Mack și-a pus blugii înainte

ieșind din cameră.
Învelindu-mi corpul gol în consola lui, eu nervos

asteptat.
Atunci am auzit vocea unei femei spunând: „Iona, du-te înapoi în

mașină chiar acum, te rog”.
Torrie.
Oh nu.
Nu!
M-a lovit un val de adrenalină. M-am ridicat și am început să-mi

pun frenetic hainele la loc. Îi simțeam cum picură pe coapsa mea în
timp ce mă ascundeam în dulap și ascultam fiecare cuvânt din
altercația lor.
— Ți-am spus că o să-l iau mai târziu.
„Da, bine, a vrut să se întoarcă. A cui mașină este aia parcată pe
aleea ta, Mack?
„Asta nu-ți preocupă nimic. Te rog, du-l pe Jonah înapoi

locul tău și voi veni în curând să-l iau.”
"Cine e aici? Pe cine dracui?”
Te rog, Isuse. Fă-o să plece.
Apoi, am auzit-o spunând: „Eșarfa aia de pe pământ. Arata ca

aceeasi pe care a avut-o profesorul lui Jonah.”
— Torrie, trebuie să pleci.
"Unde este ea?"

Pași se apropiară. Îl auzeam pe Mack încercând frenetic
pentru a o opri.
„Nu mă atinge!” a vărsat ea.
Ușa dormitorului s-a deschis, lovind de perete.
Apoi a deschis dulapul. Ochii lui Torrie erau plini de venin când ne-am
întâlnit față în față. Pieptul meu se ridica și cobora. nu aveam cuvinte. Nu
puteam decât să-mi imaginez cum arăta asta pentru ea, având în vedere că
nu avea nicio bănuială despre istoria noastră.
Mack se pregăti pentru reacția ei. Știam că ar fi trebuit să spun
ceva, dar cuvintele nu veneau.
Tremura de furie. „Nu este fiul tău deja nenorocit așa cum este? Asta
ii faci? Să-i ia dracu profesorului?
Ești o ființă umană disprețuitoare.”
În ciuda gravității acestui lucru, Mack a rămas relativ calm. „Nu, Torrie.
Sunt mult mai multe decât crezi că știi că se întâmplă aici și trebuie să
vorbim despre asta.”
Ea și-a îndreptat degetul arătător spre mine. — Cât despre tine, mâine
te voi raporta oficialilor școlii.
Îmi venea să plâng, dar lacrimile nu veneau.
Nu.
— Nu înțelegi, spuse Mack.
„Oh, înțeleg bine, și vei plăti pentru asta.
Nici să nu te gândești să-ți ia fiul în seara asta.”
„Nu poți să faci asta!”
„Pot să fac mult mai mult decât atât. Crede-mă."

Torrie a fugit din casă, iar următorul sunet a fost cel al
cauciucurile ei scârțâind.
În cele din urmă, dezlănțuind lacrimile pe care le reținem, am spus:

"Ce facem acum?"
„Nu o voi lăsa să meargă la școală. Trebuie să merg acolo în seara

asta și să explic totul.”
— Îmi voi pierde slujba, Mack. Sf. Matei are o politică strictă anti
fraternizare care interzice orice fel de relație între facultate și părinți.
Ea merge la ei, iar eu sunt toast.
Dar, sincer, sunt mai îngrijorat că Jonah va afla despre asta decât orice
altceva.”
„Voi vorbi și cu el. El știe deja că ne cunoșteam. Dar vreau ca el să

cunoască întregul adevăr.” M-a tras în pieptul lui. Inima lui bătea
împotriva mea când mi-a spus în păr: „Voi repara asta, Frankie. Iți
promit."
Seara s-a înrăutățit doar când m-am întors la casa lui Victor. Nu că ar fi
trebuit să mă aștept la ceva contrariu, având în vedere că nici măcar nu
l-am contactat toată ziua, iar acum se lăsase noaptea. Știam că mă voi
despărți de el în seara asta și bănuiam că știa deja asta. Într-un efort de
a evita inevitabila confruntare, am condus ore întregi.
De îndată ce am intrat pe ușă, a aruncat o privire la mine și a rupt
orice planuri pe care le aveam de a mă explica din răsputeri.

Simțindu-mă ca un adolescent care fusese prins ieșind pe furiș din casă,
eram sigur că miroseam a sex și vinovăție.
— Nu trebuie să spui asta, Francesca. Te cunosc. stiu

ce se intampla aici. Doar scutește-mă de agonie, bine?”
„Îmi pare atât de rău, Victor.”
Fără să se uite la mine, a spus: „Poți sta atâta timp cât ai nevoie
pentru a găsi un loc nou și a-ți da seama cum să-ți muți lucrurile.
Am pregătit camera de oaspeți de la etaj pentru tine. Există destul
loc aici pentru a ne oferi spațiu unul față de celălalt.”
“Victor…”
M-a tăiat. „Te rog... chiar nu mai este nimic de explicat. Nu

vreau să aud cum mă vei iubi mereu, cum nu te-ai așteptat niciodată
la asta, cum nu ai vrut să mă rănești. Este ceea ce este. Am mai fost
rănit și am supraviețuit. Voi fi bine.
Aș vrea să închei asta cu ceva demnitate. Poate mă pot convinge
măcar că am avut un anumit control asupra asta.”
Destul de corect.
"Bine…"
Alegând să-i respect dorințele, oricum nu aveam energie să mă

cert cu el în această privință – nu după această zi. M-a lăsat să stau
în casa lui a fost dincolo de grație.
Somnul m-a ocolit în noaptea aceea. În timp ce mă răsturnam, un
mesaj de la Mack a venit la scurt timp după miezul nopții. Am întins mâna
după telefonul meu de pe noptieră.
Mack: Ești treaz?
Francesca: Ce sa întâmplat? Am așteptat să aud de la tine.

Mack: Îmi pare rău. Am fost la Torrie toată noaptea. I-am spus
totul.
Francesca: Ce vrei să spui prin toate?
Mack: Pot să te sun?
Francesca: Da.
Telefonul meu a sunat și i-am răspuns.
"Bună."
„Deci, am fost brutal de sincer”, a spus el. „I-am spus că sunt

îndrăgostit de tine de ani de zile. Trebuia să știe că nu riscam bunăstarea
fiului meu pentru o aventură nebunească. Am terminat de trăit o viață
necinstită. Gata, Frankie.”
„A auzit Jonah ceva din toate astea?”
„Sunt destul de sigur că s-ar putea, chiar dacă era în camera lui
jucându-se cu jocurile sale video. Trebuie să mai discut cu el separat. I-
am promis că nu-i voi pomeni încă nimic despre tine.”
„Ce acum? Unde mergem de aici?"
"Unde esti?"
„Sunt la Victor. El a încheiat-o.”
„A pus capăt?”
„Voiam să-i spun totul imediat ce am ajuns acasă.

Dar deja a dedus ce voiam să spun. Ca să nu mai spun că sunt destul
de sigur că ce s-a întâmplat între noi a fost scris pe toată fața mea. M-
a așezat într-un dormitor de la etajul doi, până găsesc alt loc. Se simte
serios
ireal."
„Nu stai acolo. Vino acasa. Vreau să trăiești

cu mine."
„E chiar târziu. Și sincer, nu cred că este un lucru bun

idee din cauza lui Iona. Încă nu mă pot muta cu tine.”
A oftat în telefon. „Bănuiesc că ai dreptate, dar chiar nu te vreau

cu Victor. Voi plăti un hotel dacă pleci
mai curând."
„Promit că va fi în curând. Voi începe să caut un loc

Mâine."
A schimbat subiectele. „Ascultă, am făcut-o să accepte să nu

meargă la oficialii școlii.”
"Cum ai făcut asta?"
„Ea îl scoate din St. Matthew's. Ori era asta, ori urma să te
raporteze. A fi de acord să-l scoți din școala ta a fost cel mai mic dintre
rele.”
M-am simțit atât de rău pentru Jonah.
„Nu este în interesul lui.”
„Îmi dau seama, dar Frankie, va fi bine. Ai nevoie de acea slujbă și

ești al naibii de bun în ceea ce faci. Este singura alegere acum. E
supărată și este capabilă să-ți facă probleme serioase.”
„Unde o să meargă la școală?”
"Inca nu sunt sigur. S-ar putea să fie acasă pentru câteva săptămâni.
Dar o să-mi fac prioritate să-i găsesc un plasament bun. Nu-ți face griji
pentru asta.”
„Aceasta este ca cea mai proastă zi din viața mea”, am mormăit.
"Într-adevăr? Pentru că încă sunt sigur că a fost cea mai bună zi din
A mea."
„Cum mai poți să spui asta după ce s-a întâmplat?”
„Pentru că sunt liber. Nu mai trebuie să ascund nimic.
Nu trebuie să mă prefac că femeia care contează pentru mine mai mult
decât oricare alta nu există. Dar, în mare parte, a fost cea mai bună zi
din viața mea pentru că în sfârșit am făcut dragoste cu fata mea

vise.”
„Chiar s-a întâmplat, nu-i așa?”
"A facut. Nimic și nimeni nu ne poate lua asta. A fost al naibii de
uimitor. Practic încă te pot gusta. Am nevoie de mai mult, Frankie. Stau
aici în pat ca un animal în călduri. Te rog lasă-mă să vin să te iau. Te
vreau în patul meu în seara asta.”
„Crede-mă, vreau, dar nu pot. Cred că trebuie să mă confrunt cu
Victor dimineața și să încerc să vorbesc puțin, deși el mi-a spus că preferă

să nu facă.”
"Bine. Bănuiesc că îi datorezi asta. Ar trebui să încerc să fiu mai
înțelegător, dar sunt egoistă când vine vorba de tine. Promite-mi că te
voi vedea mâine seară.”
"Iți promit."
„Serios, ar trebui să fiu atât de supărat după tot ce s-a întâmplat astăzi,
dar pur și simplu nu pot fi. delirează. Încă te simt miros peste cearșafurile
mele. E raiul.”
„Încă te simt între picioarele mele.”
„Asta a fost ceea ce ai vrut.”
„Totuși, a fost mult mai bine decât mi-am imaginat vreodată.”
— Lucrurile vor fi de rahat pentru o vreme, Frankie, dar
nu există nimic care să-mi șteargă acest zâmbet nenorocit de pe față.”

Ar fi trebuit să știu că nu avea de gând să mă lase să plec atât de ușor.

A fi fericit fără ca întreaga mea lume să se răstoarne la scurt timp
după aceea a fost aparent prea mult de cerut.
La câteva zile după ce Torrie ne-a prins pe mine și pe Frankie

împreună, am apărut la fosta mea pentru a o găsi stând afară cu un
agent imobiliar. Un semn de vinil fusese plantat în gazonul din față.
Jonah nu avea școală. Trebuia să înceapă în sistemul școlar public

săptămâna următoare, până când îi vom găsi o școală privată potrivită,
destul de aproape de casa ei. Cel puțin, am crezut că acesta ar fi
trebuit să fie planul.
„Ce se întâmplă, Torrie? Unde este Iona?”
„Celul l-a dus la Target.” Ea a vorbit cu agentul,

„Poți să ne scuzi?”
De îndată ce am pășit în casă pentru intimitate, Torrie și-a aruncat

bomba. „Îmi pun casa pe piață.”
"De ce?"
„Am cerut să fiu scos din contract.”

„Nu înțeleg.”
„Bine, lasă-mă să-ți explic. Viața mea a fost mizerabilă de când m-am
mutat la Boston. Și după ce am descoperit despre tine, e și mai rău. Nu
vreau să mai fiu aici. Deci, ne întoarcem la DC”
„Când mai exact aveai să-mi spui că plănuiești să pleci cu fiul meu?” Am
țipat, fără să-i pese

dacă agentul imobiliar a auzit.
„Este în interesul lui. Nu a fost niciodată fericit aici. Și sincer, nu mi-ai
arătat niciun respect când ai început să-l draci pe profesorul lui, așa că de ce
ar trebui să te consult în acest sens? În mod clar, nu ai în vedere interesele
lui cele mai bune.”
Dându-mi mâinile cu pumnul, am încercat să mă liniștesc înainte

de a face o prostie, cum ar fi să-i arunc casa. Respirând adânc, i-am
spus: „Îmi dau seama că ești supărat că nu ți-am spus niciodată despre
ea, dar nu poți să-l învingi pe fiul nostru”.
„Fac ce e mai bine pentru Jonah. Nu are nevoie să te vadă cu ea. Acum
știu de ce ai fost atât de îndrăgostit să te muți la Boston. Ar fi trebuit să știu
că nu are nimic de-a face

cu noi."
„Să mă vezi cu ea nu-l va deranja. Jonah știe despre prietenia mea cu
Frankie. Îi voi explica cum trebuie. Nici măcar nu va mai fi profesoara lui.”
„Nu contează. Ea este întregul motiv al morții
a relației părinților săi.”
"Nu este adevarat."
„Mi-ai spus chiar tu că ești îndrăgostit de ea

încă din vremea când Iona a fost conceput. Nu am stat niciodată în picioare a
ansă. Probabil te gândeai la ea în timp ce mă dracui pe atunci.”
Acum nu era cu siguranță momentul să recunoască că avea dreptate

despre asta.
„Nu ea este cauza dispariției relației noastre și știi asta. Dacă nu ar fi
fost Iona, nu am fi rezistat atât de mult cât am rezistat. Am încercat, Torrie,
dar n-a fost niciodată

antrenează-te între noi.”
"Am incercat. Nu ai făcut-o.”
„Am încercat … peste șapte ani.”
„Mâncărimea de șapte ani. Doar minunat. Mi-ai spus odată că nu m-ai
iubit niciodată cu adevărat. Acum, știu de ce.” Privirea ei era înghețată.
„Dacă mă scuzați, trebuie să mă întorc la

agent imobiliar.”
Urmându-o pe ușă, am strigat: „Nu te duci nicăieri până nu rezolvăm
asta. Aceasta este o decizie nesăbuită. Ai un loc de muncă pregătit?”
„Voi lucra din nou pentru tatăl tău.”
Ar fi trebuit să știu.
M-am oprit în loc. — I-ai spus despre asta?
"Da. I-am spus totul.”
— Nu e treaba lui, Torrie.
„Tu ești afacerea lui. Și trebuia să știu că am o
poziție aliniată înainte de a părăsi aceasta. Trebuia să-i spun de ce

Am simțit nevoia să vin acasă la DC. Nu avea sens
in caz contrar. Inutil să spun că nu este fericit.”

„Te rog să nu faci asta.”
"De ce? Pentru că nu vrei să-ți părăsești iubita?

Rămâi aici, atunci. Nimeni nu te oprește.”
„Știi că nu pot trăi departe de Jonah. De aceea faci asta. O faci ca

să mă detesti pentru că o învinovățești pentru ceea ce s-a întâmplat
cu noi.”
„Mă mut acasă cu fiul meu. Dacă aveți o problemă cu asta, vă

sugerez să apelați la un avocat.”
Simțindu-mă complet dezumflată, am condus direct spre St.

a lui Matei. Mi-am amintit că Frankie a menționat că va fi
lucrând târziu.
Când am apărut în camera ei, a părut îngrijorată

vezi-mă acolo la acel moment al zilei. "Ce faci aici?"
„Trebuia să te văd.”
"Este totul în regulă?"
"Nu. Nu, nu este."
M-a tras în cameră. „Vino. Nu vreau să te vadă nimeni.” Apoi m-a

condus într-un dulap de provizii care era chiar lângă sala de clasă
înainte de a încuia ușa. "Ce s-a întâmplat?"
— Îl duce înapoi în Virginia.
"Ce?"
„Da. Își ia vechiul loc de muncă înapoi... lucrează pentru tatăl meu.
Vor dispărea în câteva zile.”
„Poți s-o oprești?”
"Nu. Din păcate, nu pot face nimic legal pentru a o opri.” I-am luat
ambele mâini în ale mele. „Întotdeauna am știut că asta se va întâmpla în
cele din urmă... că ea se va muta înapoi și că va trebui să plec, dar mă
așteptam la câțiva ani cel puțin aici.”
Frica îi umplea ochii. "Ce inseamna asta?"
„Înseamnă că trebuie să plec și eu.”
„Nu înțeleg. Ea a tras un total de unu optzeci. credeam că tu
a spus că Jonah se înscrie la școlile publice din Newton.”
„Practic a mințit despre asta, probabil ca să-mi las garda jos. Acum
nici nu vrea ca el să înceapă școala până nu se întorc în Virginia. Ea nu
așteaptă până când casa de aici se vinde. Ea va pleca cu el în săptămâna
viitoare.”
Frankie părea că începea să intre în panică. „Ce zici de casa ta?”
„Va trebui să-l pun pe piață, deși mă doare să o fac.”
"Oh, Dumnezeule." Ea mi-a strâns mâinile, care erau nemișcate
învăluindu-i pe a ei. „Cum ia Iona?”
„Ei bine, asta e treaba. E fericit. Jonah nu a vrut niciodată să fie aici. El
este aproape de mama lui Torrie și de sora mea și nu am nicio îndoială că
va fi de fapt mult mai fericit acolo.”

Ea a dat din cap în tăcere. Pierdut în gânduri, Frankie privi în jos
pentru o clipă, apoi a spus: „Încă putem să o facem să funcționeze”.
"Vrei sa spui ca?"
„Virginia nu este atât de departe. Ne vom da seama de ceva.”
Strângându-i mai tare mâinile, i-am spus: „Nu vreau să fiu
departe de tine din nou. Acest dracului se simte ca un déjà vu.”
„Da.”
„Spune-mi ce să fac și o voi face, Frankie. Spune-mi cum

putem face ca asta să funcționeze.”
„Vreau să termin anul școlar aici, dar poate pot începe să mă uit la
certificarea mea de predare acolo, în

între timp."
Speranța părea să se ridice din cenușa din interiorul meu.
„Ai face asta? Chiar te-ai mișca pentru mine?”
„Cum altfel vom fi împreună?”
Ea o spusese de parcă separarea pe termen lung nu ar fi fost nici măcar
o opțiune. Faptul că nu numai că s-ar muta pentru mine, dar că m-ar accepta
cu tot bagajul m-a făcut să o iubesc și mai mult. Chiar dacă ar fi trebuit să fie
evident, a fost prima dată când m-a lovit cu adevărat că ea făcuse alegerea
ei.
Ea mă alesese pe mine.
I-am luat fața în mâini și am sărutat-o atât de tare înainte
șoptind peste buze: „Nu vreau să te părăsesc”.
„Sunt aici acum”, șopti ea înapoi înainte de a o înfășura
brațele în jurul gâtului meu și apăsând trupul ei în mine.

Parcă se stingea un întrerupător în interiorul meu, unul care mă făcea să uit
chiar unde mă aflam. Ne-am pierdut în sărutul nostru.
Niciunul dintre noi nu părea să-i pese că din punct de vedere tehnic eram încă în sala
ei de clasă, deși încuiați într-un dulap.
Ridicându-i fusta, am răsturnat-o și mi-am desfăcut fermoarul pantalonilor.
Penisul meu era complet erect și palpitând. I-am alunecat chiloții în jos și nu am putut
intra în ea suficient de repede. M-am scufundat în ea, minunându-mă de cât de
umedă și pregătită pentru mine era.
Mișcările lente înăuntru și ieșire au devenit rapid rapide și frenetice.
Mi-am coborât mâinile la talia ei și am tras-o cu disperare, nesigur dacă aceasta
ar fi ultima șansă pe care aș avea să fiu în ea pentru o vreme. Păsărica ei înfășurată
în jurul penisului meu se simțea mai fierbinte și mai umedă cu fiecare împingere.
Aș fi putut veni oricând, dar am vrut să rețin pentru că mă simțeam al naibii de
bine. scâncetele ei scăzute de plăcere m-au încurajat și mai mult. A existat, de
asemenea, acel mic fior de a fi prins, deși am sperat ca naiba să nu se întâmple asta.
Ridicându-i mai mult fusta, m-am concentrat asupra florii de lotus albastră de
pe spatele ei, ceea ce a aprins un sentiment de posesie. Privirea mea a coborât și mai
jos. Nu era nimic mai fierbinte decât această priveliște, fiind capabil să mă privesc
mișcându-mă și ieșind din ea.
Vederea excitării ei umede pe toată pula mea m-a făcut să o fac
pierde rapid controlul.
Și-a mișcat fundul mai repede până când i-am simțit orgasmul tremurând
împotriva mea. „La naiba.” M-am izbit de ea mai tare, strâns

închizând ochii în timp ce mi-am împușcat încărcătura și am umplut-o cu
esperma mea până nu a mai rămas nimic.
Mișcările mele s-au oprit în timp ce i-am sărutat încet gâtul.
Cea mai mare dorință a mea a fost doar să pot încheia fiecare zi în acest fel.
Știam că va dura ceva timp până când acea dorință va fi îndeplinită.
Băgăduindu-mi cămașa înapoi, am luat niște prosoape de hârtie și

i le-a înmânat. Ea s-a întors spre mine. a lui Frankie
părul era încurcat, iar fața ei era roz. Arăta complet nenorocit, iar faptul că
eu eram cel care a provocat-o a fost suficient pentru a mă face să vreau să o
trag din nou.
Trebuind să mai gust din buzele ei încă o dată, mi-am dus gura pe a ei
înainte de a spune: „Urmtoarele câteva săptămâni nu vor fi ușoare”.
„Vom trece peste asta.”
„Trebuie să fiu în Virginia, să mă asigur că ea nu manipulează lucruri
sau îi dă informații false. Ca să nu mai spun că trebuie să-mi găsesc încă o
dată un loc de locuit.”
„Amândoi trebuie să lucrăm pentru a ne pune în ordine viața. Fă ce
trebuie pentru Jonah. Asta e prioritatea. Între timp, mă voi concentra pe să
mă mut de la Victor și să-mi găsesc un loc al meu.”
„Urăsc ideea că încă mai trăiești cu el. Serios

mă înnebunește.”
„A fost în regulă. Am fost cordiali. Chiar nu-l văd prea mult, din moment
ce se află în mare parte pe un etaj total diferit. Voi fi afară

curând."
„Dacă nu plecam, ți-aș fi mutat și eu în casă.”
„Sunt o fată mare. Mă descurc cu lucrurile.”
Acele cuvinte aveau să revină să o bântuie.
Nu puteam scăpa de sentimentul rău care m-a urmat pe tot parcursul
drum înapoi în Virginia. În curând, mi-aș da seama că este justificat.
Nu ar fi trebuit să mă surprindă că tatăl meu va fi la

rădăcina tuturor.
Două săptămâni mai târziu, mă mut într-un apartament pe care îl
închiriasem în Alexandria, chiar lângă DC
Era mic și rece, dar trebuia să facă, pentru că nu plănuiam să cumpăr
o casă nouă până când proprietatea din Massachusetts nu se vinde. Iarna
a fost grea pentru piața imobiliară.
Avea să fie nevoie de răbdare până când va reveni în primăvară.
Una dintre cele mai grele părți ale părăsirii zonei Boston a fost să te
îndepărtezi de doamna Migillicutty. Ea a ajuns să depindă de mine pentru
anumite lucruri, iar eu am ajuns să depind de sfaturile ei sănătoase. Am
făcut un pact să păstrăm legătura prin telefon și i-am promis că o voi vizita
ori de câte ori mă întorc să-l văd pe Frankie. Dar a-ți lua rămas bun a fost
nasol. aș fi locuit în
acea casă de lângă ea pentru totdeauna dacă aș fi putut.
Acum, înconjurat de cutii în noul meu loc, am deschis o sticlă de bere
și m-am așezat pentru prima dată în câteva ore.

după o zi lungă de mutare.
Epuizat, ultimul lucru pe care mi-l doream era să aud o bătaie

usa.
Când l-am deschis, tatăl meu stătea acolo, îmbrăcat într-un costum
din trei piese și ținea un plic mare.
"Ce faci aici?"
— Nu este chiar o primire călduroasă, fiule, spuse el

a trecut pe lângă mine, făcându-și drum în apartamentul meu.
„Ei bine, a fost o zi lungă. Mă pot descurca fără un

interogare. Ar fi trebuit să suni mai întâi.”
„Am ceva important despre care să vă vorbesc și asta

abia așteptam.”
„De ce nu poate aștepta?”
A luat un loc. „Știi că îmi place foarte mult Torrie. A muncit extrem
de mult pentru mine și nu am înțeles niciodată de ce ai ales să-i
abandonezi pe ea și pe fiul tău.”
„Nu trebuie să-ți justific nimic. Sunt un tată mai bun pentru Jonah
decât tu ai fost vreodată pentru mine. Sunt prezent în viața lui, cel
puțin. În niciun caz nu l-am abandonat. Nu apreciez că intri aici și mă
judeci în propria mea casă.”
S-a uitat în jur. „Aceasta ar trebui să fie o casă?”
„Este temporar.”
„Torrie mi-a povestit despre cealaltă femeie – Francesca
O'Hara. Mă doare să o văd pe mama copilului tău atât de supărată și

simțindu-se trădată.”
„Nu trebuie să știi nimic despre Frankie. Nu vă interesează nimic.”
„Frankie?” Și-a încruntat sprânceana. "Dragut nume. Oricum, mă tem
că Torrie și nepotul meu sunt treaba mea. Deci, trebuie să știu despre
orice le distruge fericirea.
Când cineva vine și îmi perturbă structura familiei, rănește oamenii care
sunt importanți pentru mine, contează foarte mult pentru mine.”
„De când este familia ta importantă pentru tine? Doar te implici în
asta ca să te draci cu mine pentru că ești dezamăgit că nu mă mai poți
controla. Și Frankie nu a făcut nimic pentru a răni pe nimeni. Relația mea
cu Torrie nu ar fi durat. Fericirea mea cu altcineva nu este preocuparea
nimănui.”
„Crezi că o cunoști cu adevărat pe această femeie? Ți-ai dat toată viața
peste cap pentru cineva despre care nu știi nimic.”
„Nu că ar fi treaba ta, dar știu tot ce trebuie să știu despre ea. Este o
ființă umană bună, frumoasă și o profesoară fenomenală. Și am cunoscut-
o cu ani înainte ca vreunul dintre voi să afle vreodată despre ea.”
„Dacă ți-aș spune că am dovezi că nu ai nicio idee reală pe cine te-ai
implicat în toate astea?

timp?"
Furia îmi pătrundea în oase. "Despre ce dracu vorbesti?"
„Am făcut câteva cercetări despre ea.”
Acesta a fost codul pentru o investigație amănunțită.

„Nu aveai dreptul să faci asta.”
Am vrut serios să-mi rănesc propriul tată. Conexiunile sale însemnau
că putea avea acces foarte ușor la cele mai personale informații ale oricui.
Știam totuși că era plin de rahat. Nu ar fi putut să dezgroape absolut nimic
despre Frankie care să fi fost o surpriză pentru mine. Dar chiar faptul că a
încercat să facă asta era deranjant, să spun
cel putin.
„S-ar putea să vrei să arunci o privire la asta.” Mi-a întins un plic manila.
L-am smuls și m-am uitat înăuntru, găsind o serie de articole dintr-un
ziar din Philadelphia. Datele erau toate din anii 1990. Un titlu spunea:
Freddie Higgins a fost acuzat

Crimă McCabe.
„Ce dracu este asta? Ce legătură are cu ea?”
„Este albumul de familie al iubitei tale.”
M-am așezat, uitându-mă la ziare. "Ce vrei sa spui?"
„Francesca O’Hara este copilul nelegitim al lui Karen O’Hara și Freddie
Higgins, un infractor condamnat care ispășește în prezent viața într-un
penitenciar din Philadelphia pentru crimă.”
„Frankie nu știe cine este tatăl ei. Ea nici măcar nu
cunoaște-i numele.”
„Acolo este și o copie a certificatului ei de naștere. Puteți vedea că
Frederick Higgins este listat.”
„Ea s-a născut în Boston, nu în Philly. De unde știi că este aceeași
Francesca O'Hara? Probabil că sunt multe

oameni cu acest nume.”
— Chiar trebuie să-mi pui la îndoială capacitatea de a verifica

informațiile, Mackenzie? Știi că am felurile mele. Acest lucru a fost
autentificat de mai multe surse. Îți pot spune tot ce trebuie să știi
despre această fată pentru care ți-ai aruncat familia. În prezent
locuiește pe Cambridge Street din Boston, a urmat liceul South Boston,
a absolvit Universitatea din Boston. Ce altceva mai vrei să știi? O să-ți
spun."
Plin de groază, acum bănuiam că ar putea exista adevăr în asta;

Doar că nu am vrut să cred.
„Bine, ce se întâmplă dacă acest tip este tatăl ei natural? Ea nu a

avut nimic de-a face cu el. Ce vrei sa spui? Ce o sa faci?"
„Nu voi face nimic dacă faci ceea ce trebuie, faci bine de familia
ta. Asta va rămâne între noi.”
„Mă șantajezi?”
„Dacă vei continua să o vezi, să-ți trăiești viața separat de familia

ta, asta ar putea deveni public – că te întâlnești cu fiica unui mafiot
reputat. E un criminal condamnat, Mack. Acești oameni sunt periculoși.”
"Minți. Nu ai lăsa asta să iasă. Nu ai permite ca așa ceva să iasă la

iveală și să-ți strice prețioasa reputație.”
— Pierzi ideea. Nu reputația mea ar fi în joc dacă ar ieși. Este viața

lui Frankie. Îți dai seama câți oameni trebuie să fi enervat Freddie
Higgins? Karen O'Hara a trebuit să fugă din Pennsylvania împreună
cu familia ei
protejează nu numai pe ei, ci și viața copilului ei nou-născut. Nu cred că vrei
să-ți asumi riscul ca asta să iasă. Dacă acești oameni află că are o fiică și își
dau seama unde se află, ea devine imediat o țintă. Familia criminală a victimei
lui Freddie este încă foarte activă astăzi. Este o rețea criminală uriașă, care
se întinde din sudul New Jersey până în nordul Philly. De fapt, este mai mare
astăzi decât era atunci.
Vorbești cu oricine de pe străzi și ei știu cine sunt Freddie Higgins și Timothy
McCabe. Toate informațiile sunt în acel plic. Aș vrea să pot spune că am
inventat, dar nu sunt.” A arătat cu degetul spre mine. „Nimeni nu va afla
despre legătura ei cu Higgins dacă nu o mai vezi și te concentrezi asupra
familiei tale.”
„Nu este o opțiune.”
„Atunci, nu fac nimic pentru a proteja aceste informații.”
„Băiete… întotdeauna am știut că nu ți-ai păsat de bunăstarea mea, dar
dintre toate lucrurile urâte pe care le-ai spus sau făcut vreodată, acesta
trebuie să fie cel mai mic.”
— Îmi pare rău că sunt purtătorul de vești proaste, Mackenzie. Nu am
adus asta în viețile noastre. Ai făcut. Așa că, te voi lăsa să-ți dai seama cum
ai dori să te descurci.”
După ce tatăl meu a plecat, panica a început să se instaleze cu adevărat.
Cu gura căscată, am stat în bucătărie pentru o perioadă nedeterminată de
timp. Habar n-aveam ce să fac. Nu puteam strânge aceste informații de la
Frankie, dar, în același timp, simțeam nevoia să o protejez de toate acestea.
Nu știam dacă credeam că tatăl meu va face public acest lucru. Ar fi putut fi
o amenințare goală, dar nu era nicio modalitate de a fi sigur.

Pe de o parte, a fost mult prea vanitnic pentru a lăsa ca așa ceva

să-i pătească reputația. Pe de altă parte, dacă nu ar fi făcut public acest
lucru, ar fi putut totuși să o cunoască pe oameni periculoși.
unde.
În afară de ziua în care am aflat că Torrie este însărcinată, nu m-

am simțit mai neajutorat în viața mea. Nici măcar nu puteam să cer sfat
nimănui, din moment ce nu voiam să știe niciun suflet despre asta.
Paralizat de șoc, stăteam încă în același loc în bucătărie, aproape o oră

mai târziu. Singura diferență era că cantitatea mică de lumină naturală
care se uitase prin fereastră era acum înlocuită de întuneric absolut.
Când mi-a sunat telefonul, l-am ridicat, neștiind cum să fac

reactioneaza la ea.
„Bună, Frankie.”
"Esti bine?" M-a uimit că putea simți asta

ceva nu era în regulă, deși spusesem doar două cuvinte.
„Această mutare înapoi a fost mai grea decât credeam. Mi-e dor
de tine."
"Și mie mi-e dor de tine. Am fost azi să o vizitez pe doamna M..”
"Ai făcut?"
„Da. Știu că nu mai poți avea grijă de ea. Deci, eu

am trecut să vadă dacă avea nevoie de ceva.”
"Mulțumesc. A fost foarte drăguț din partea ta. Apreciez asta."

„Îți trimite dragostea ei și un rom virtual și Cola.”
Am crezut că viața mea a fost dificilă înainte. Aș fi dat orice să mă întorc
cu o lună sau două, plângându-mă pe doamna M. că l-ai recuperat pe
Frankie. Orice era mai bun decât

dilema actuală.
„Mă tot fantezez despre timpul petrecut în dulapul cu provizii.”

spuse Frankie.
Am închis ochii. Aș fi dat orice să mă întorc la acel moment în timp chiar
acum.
„M-am ținut de asta”, am spus. „Și ținându-mă de mine însumi.” Am
încercat să glumesc ca să nu bănuiască că ceva nu este în regulă cu mine.
"Nu pentru mult timp. Mă gândeam să vin mai departe acolo

sfârșit de săptămână."
Oh, la naiba.
"Într-adevăr?"
„Asta nu va funcționa?”
„Crede-mă, vreau să te văd mai mult decât orice. Vreau doar să mă
asigur că sunt pregătit. Acest apartament nu este foarte familiar.”
„Va simți ca pe vremuri. Există un subsol murdar?
unde am putea spăla rufe?”
„De fapt, nici măcar nu am o mașină de spălat în asta
locuințe temporare. Va trebui să merg la spălătorie.”
"Putem merge împreună."
Nu i-am putut spune să nu vină.

„Nu contează unde ne aflăm. Atâta timp cât sunt cu tine,

asta e tot ce contează, Frankie.”
"Curând. Bine?"
După ce am închis, mi-a început boală de stomac. Știam că nu pot

să-i ascund informațiile despre tatăl ei. Îmi promisesem că o să-i spun
personal următoarea șansă pe care o aveam. Din păcate, ziua aceea
avea să vină mai repede decât eram gata pentru care.
Zborul meu a fost rezervat pentru călătoria mea de weekend la DC și mâine
aveam de gând să văd un apartament după muncă. Lucrurile mergeau în
sfârșit înainte.
În mod uimitor, Victor și cu mine ne înțelegeam destul de bine.
Începuse să mi se alăture din nou la micul dejun dimineața.
Ne-am păstrat căile separate la sfârșitul fiecărei zile, în general, dar a fost
reconfortant să știm că nu vom termina lucrurile în condiții oribile. Vorbeam,
cel puțin.
Miercuri seara, Vic și cu mine ne-am intersectat când el

a intrat pe usa de la serviciu. Eram în bucătărie pe cale să
face niște ceai.
„Ai un pachet FedEx”, a spus el.
"Într-adevăr? Nu l-am văzut la intrare.”
„Uneori se livrează târziu în ziua. Trebuie să aibă
doar l-a lăsat la u ă.”
„Mulțumesc”, am spus, luând pachetul de la el.
În plic erau incluse o scrisoare și o serie de articole din ziar Xeroxed.
Antetul spunea De la
Biroul senatorului Michael J. Morrison în vârf. Inima a început să-mi

palpite.
Dragă Francesca,
Motivul meu pentru a vă scrie este dublu. În timp ce

senatorul Morrison se pregătește pentru realege și
pentru posibilitatea unei viitoare candidaturi la
președinte, treaba mea, în calitate de unul dintre
consilierii săi de top, este să am grijă de bunăstarea
carierei sale, în plus de bunăstarea familiei sale, care se întâmplă să fie și familia mea
Având în vedere relația dvs. nepotrivită cu tatăl copilului
meu, conform practicii corespunzătoare, este extrem de
important să investigăm pe deplin orice asociați ai
senatorului Morrison sau orice asociați ai familiei
Morrison.
O investigație amănunțită asupra documentelor tale de

naștere și a istoriei familiei a scos la iveală o descoperire
îngrijorătoare cu privire la identitatea tatălui tău.
Ești singurul copil al lui Frederick Higgins, un deținut

care ispășește în prezent o închisoare pe viață pentru
extorcare, narcotice, jocuri de noroc ilegale, crimă și
conspirație pentru a comite crimă. A fost membru al
mafiei irlandeze din Philadelphia. Mama ta, Karen
O'Hara, a fugit din Philadelphia la scurt timp după ce te-
ai născut. În acest pachet este inclusă o copie a
certificatului de naștere cu Frederick Higgins numit ca
tată. Sunt incluse, de asemenea, numeroase presă
articole cu privire la procesul său și ulterior

condamnare.
Această informație mă deranjează pe mai multe planuri, și
anume faptul că, dacă identitatea ta devine vreodată
cunoscută public, există șanse foarte mari să fii în pericol. La
rândul său, asta mi-ar pune familia în pericol atâta timp cât te
asociezi cu Mackenzie.
Deși senatorul Morrison nu are intenția de a scoate această
știre la lumină, el nu poate controla ce informații pot descoperi
rivalii săi politici. Nu a fost nevoie de mult pentru a dezgropa
această informație, care, oricât de tulburătoare ar fi, este
normală pentru cursul din zilele noastre. Prin urmare, nu ar
dura mult pentru ca altcineva să-l descopere, de asemenea.
Când se întâmplă asta, nu numai că îți va pune viața în pericol,
ci și viața celor dragi, inclusiv fiul meu. Și nu pot suporta asta.
Mackenzie știe de câteva zile despre identitatea tatălui tău.
Sunt sigur că și el cântărește ce înseamnă asta pentru relația
lui cu tine pe termen lung. Am încredere că în cele din urmă
va trage concluzia corectă, una care va fi în interesul superior
al copilului său.
Fă ce poți cu aceste informații. Dar dacă îți pasă de Mackenzie
sau îți pasă deloc de fiul meu, sper că iei decizia corectă.
Cu sinceritate,
Torrie Hightower
Capul îmi pulsa atât de tare, iar vederea îmi era încețoșată.
Abia puteam desluși sunetul vocii lui Victor.
Părea înfundat, de parcă ar fi vorbit printr-o ceașcă, deși se afla

chiar în fața mea. „Francesca, ce e în neregulă?”
Mâinile îmi tremurau când i-am înmânat scrisoarea.
După ce a citit-o și a cernut articolele, a tras

mă în brațe și s-a strâns de mine strâns.
„Va fi bine.”
„Nu pot să respir”, am spus, practic șuierând.
"Încerca. Încearcă să respiri. Ne vom ocupa de asta. Bine

confirma daca este adevarat. Și dacă este, ne vom ocupa de asta.”
Prea frică să văd chipul presupusului meu tată, nici măcar nu am

putut să mă uit la tăieturile din ziare.
„Primul pas... trebuie să o aducem pe mama ta aici. Doar ea poate

confirma ce este adevărat și ce nu este.”
„Nu pot să o înfrunt acum.”
— Trebuie, Francesca. Vei putea dormi diseară dacă nu o faci?
Lăsând o respirație lungă și tremurătoare, am spus: „Probabil că nu”.
„O să o sun. Bine? Pot să fac asta? Nu voi divulga motivul... doar

că avem nevoie de ea să vină, să discutăm ceva cu ea.”
Agățat de un scaun pentru echilibru, am dat din cap. "Da."
Victor s-a retras în bârlog să-mi sune mama. Nu puteam să înțeleg
posibilitatea ca persoana în care aveam cea mai mare încredere pe lumea
asta să mă fi mințit în toți acești ani. Această știre a fost doar devastatoare
la atât de multe niveluri diferite.
După ce Victor s-a întors în bucătărie, a venit în spatele meu și mi-a
masat umerii încet. "Respiră adânc. O să-ți fac niște ceai. Vreau să-l bei și
să încerci să-ți limpezi mintea până ajunge ea aici.
Vic s-a dus la aragaz să fiarbă apă și a pregătit două căni aburinde.
Apoi a stat cu mine în timp ce beam ceaiul în tăcere în timp ce el
m-a frecat pe spate.
„Dacă nu poți vorbi, voi vorbi eu în locul tău, bine?” el
spuse, întinzându-se și luându-mi mâna în a lui.
A fost prima dată când lacrimile au început să-mi umple ochii. Faptul
că după tot ce făcusem, Victor a fost atât de reconfortant pentru mine m-a
atins dincolo de cuvinte. Nu știam ce aș fi făcut dacă eram singur când a
sosit acel plic. A fi acolo pentru mine a fost ca și cum ar fi fost aruncat cu o
plută de salvare după ce a fost aruncat brusc peste bord.
Când a sunat soneria, am sărit. Victor și-a pus mâna
pe umărul meu. "Ramai aici. O voi lăsa să intre.”
Părul întunecat al mamei părea bătut de vânt, iar nasul ei era roșu de
frig. Purta rujul ei tipic, strălucitor, roz neon. Știam că nu avea nicio idee
de ce am chemat-o aici. Probabil că era și mai confuză de faptul că Victor
era implicat atunci când se presupune că ne-am despărțit.

"Ce se întâmplă? De ce ai plâns?” S-a apropiat de mine. "Esti
insarcinata?"
— Te rog stai, Karen, spuse Victor.
I-a întins mamei mele plicul, al cărui conținut

a spus totul.
Buzele i-au tremurat când a închis ochii și s-a prăbușit pe unul dintre
scaunele noastre de bucătărie. „O, Doamne”, a șoptit ea, acoperindu-și
gura și a repetat: „O, Doamne!”
Corpul meu începea să tremure. „Deci, este adevărat?”
Ea a continuat să încuie din cap o vreme înainte de a spune în sfârșit:

"Da."
Lacrimile îmi curgeau acum pe obraji într-un flux constant.
„Cum ai putut să-mi ascunzi asta?”
— Sunt atât de multe de explicat, Francesca. Dar te rog să știi... totul
a fost pentru a te proteja. Nici măcar nu știu de unde să încep.”
„Poți începe de la început”, am strigat.
Victor și-a pus brațul în jurul meu pentru sprijin, în timp ce mama a
început să vorbească.
„Știu că te-am făcut să crezi că te-ai născut în Boston, că familia mea
este de aici, dar de fapt am crescut într-o zonă din Philadelphia numită
Kensington. Bunicul meu, Patrick, a fost implicat în mafia locală irlandeză.”
Ea și-a frecat ochii și a continuat: „Când l-am cunoscut pe Freddie, el
era unul dintre cunoscuții bunicului tău. Era mult mai tânăr și mai arătos
decât majoritatea bărbaților care veniseră în jur, dar era mai în vârstă
decât mine cu cinci ani. am fost

aptesprezece. Avea douăzeci și doi de ani. Își dorea foarte mult să se
schimbe, să iasă din gloată, dar era prea adânc. Era singura lume pe care o
cunoscuse vreodată. Cred că în adâncul sufletului era o persoană bună, dar
a fost prins în asta fără nicio ieșire. A fost forțat să facă niște lucruri
groaznice.”
Am clătinat din cap și am mormăit: „Nu-mi vine să cred asta”.
Ea a continuat. „Propria lui viață ar fi fost în pericol dacă el
nu a respectat ceea ce i s-a spus să facă. Asta nu a reușit
corect, dar așa a fost. Aproape că nu i-am spus că sunt însărcinată, dar nu
puteam trăi cu vinovăția. El a vrut să facă parte din viața ta, dar până te-ai
născut, era prea periculos. Cineva ne-ar fi omorât, pe tine și pe mine. Părinții
mei au făcut ceea ce au simțit că trebuie. S-au mutat la Boston și ne-au luat
cu ei. Am fost norocoși că nimeni nu a prins cu adevărat sarcina mea. Nimeni
nu ne-a urmărit vreodată până la Boston. Freddie nu a spus nimănui că te-ai
născut pentru că știa că asta te va pune în pericol. Am ales să nu-ți spun cine
a fost tatăl tău pentru siguranța ta. Mi-a fost teamă că vei veni împotriva
mea într-o zi și vei încerca să-l vezi. Chiar dacă este în închisoare, oamenii
aceia au modalități de a afla anumite lucruri. Sunt o mulțime de informatori
în închisoare. Deci, a-ți spune era un risc prea mare, pentru că dacă cineva
ar ști despre tine, ar putea încerca să vină după tine pentru a se întoarce la
Freddie.
„Deci, tatăl meu este în viață. E la închisoare. L-ai contactat vreodată?”
„Nu, nu am. E în închisoare, dar dacă nu ar fi, ar fi mort, Francesca. De
fapt, este un lucru bun că este acolo. Există încă oameni acolo până astăzi
care caută să se răzbune într-un fel pentru ceea ce au făcut Freddie și
partenerii săi.”
„Puteai să-mi spui. Aș fi ținut cont de sfatul tău și aș fi stat departe.
Dar mi-am petrecut toată viața gândindu-mă că tatăl meu era o persoană
care pur și simplu nu voia nimic de-a face cu mine. Nu este chiar așa.”
"Stiu. Și m-am simțit extrem de vinovat pentru asta. A fost întotdeauna
cea mai proastă parte a ține de tine asta. Încă simt că a fost singura alegere
pe care am avut-o.”
Simțindu-mă complet dezamăgită, am spus: „Sincer, nici măcar nu știu
unde să mergi de aici. Cred că sunt încă în stare de șoc.”
„Întotdeauna am știut că există o șansă să afli, dar niciodată nu mi-am
imaginat că se va întâmpla într-un mod atât de oribil. Acești oameni ar
trebui să le fie rușine de ei înșiși pentru că te-au pus în această poziție. Ai
vorbit cu Mack? Știe el despre acest pachet?”
„Am primit asta doar acum câteva ore. Trebuia să zbor la DC weekendul
acesta. Nu știu exact ce el

știe.”
Victor a întrerupt: „Nu vreau să te duci nicăieri în apropiere. Oricine te-
ar pune într-o astfel de poziție este rău pur. Această femeie te șantajează
și îi pune în pericol pe toți ceilalți implicați.”
M-am întors către mama. „Nu numai că mă confrunt cu faptul că mi-ai
ascuns asta în toți acești ani, dar nu pot să cred că Mack știa despre asta și
nu mi-a spus.”
„Ei bine, sunt sigur că probabil că nu știa cum să procedeze

aceasta."
„Cred că ar trebui să vă gândiți să vă anulați călătoria.”

spuse Victor.
Privind în jos la unul dintre articolele din ziar, mi-am permis să văd
pentru prima dată cum arăta. Deși cerneala era alb-negru, mi-am dat
seama că avea părul roșcat ca mine. Aveam aceeași structură osoasă și
nas mic și plin.

Nu era nicio îndoială.
„Semăn cu el.”
„Acea parte nu a fost niciodată o minciună”, a recunoscut mama.
„Am nevoie de ceva timp singură. O să duc toate astea sus
și citește fiecare cuvânt în privat.”
„Te rog să-mi promiți că mă vei suna când vei fi gata
mai vorbim despre asta. Am nevoie să lucrezi pentru a mă ierta.”
M-a durut creierul chiar și să mă gândesc cum să fac asta. „Înțeleg
de ce ai crezut că faci ceea ce trebuie. Doar că îmi va lua mult timp să
absorb asta.”
"Bine." Mama și-a șters lacrimile din ochi. „Eu
a intelege. Te iubesc, dragă. Luați-vă tot timpul de care aveți nevoie.”
După o oră singur, cernind tot conținutul acelui plic, am decis că nu-
l pot înfrunta pe Mack în acest weekend. Nu puteam suporta să-l văd,
știind că știa despre asta și nu mi-a spus. În același timp, o parte din
mine simțea că are nevoie de el mai mult ca niciodată.
Când mi-a sunat telefonul și am văzut că este el, am dezbătut
dacă să răspund sau nu înainte să răspund în sfârșit.
„Mack…”
„Te-am sunat de două ori.” Părea supărat. „Cum de nu m-ai sunat
înapoi?”
"Imi pare rau. Nu m-am simțit bine.”

Mack Daddy-1-280

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mack Daddy-1-280

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Machine Translated by Google

Machine Translated by Google

Prima ediție, februarie 2017

Toate drepturile rezervate. Această carte sau orice parte a

Această carte este o operă de ficțiune. Numele, personajele,

Model coperta: Anthony Gomez/anthonygomez.net

Fotograf de copertă: Duc Nguyen/ducphotography.com

Design coperta: Letitia Hasser, RBA Designs

Corectare și formatare de Elaine York, Allusion

Mister Moneybags Preview

Pentru mai multe titluri

Alte persoane independente de Penelope Ward

„Ar trebui să aruncați o privire la DILF de la biroul de înregistrare.”

văzut vreodată în cei cinci ani petrecuți aici.”

Am iubit-o până la moarte, dar asistentul meu era un nenorocit total. Ea a

să modeleze viața copiilor învățându-i sau să le influențeze viața furând unul

tensionată. Preoții și călugărițele pândeau mereu prin aceste săli și ea nu putea

le-a păsat mai puțin.

„Astăzi am lucruri mai bune de făcut decât să mă îndoiesc cu bărbații

zece minute până se deschid ușile.”

Era prima zi de cursuri la școala catolică privată unde lucram ca profesor în

părinții lor își permiteau cele douăzeci și mii.

dolari pe an de școlarizare. Spre deosebire de un anumit coleg, mi-am luat

slujba foarte în serios.

În timp ce majoritatea prietenilor mei care erau profesori se temeau

toamnă, mirosul de haine noi, să intru din nou într-o rutină.

„Serios, tatăl ăsta avea un alt nivel de fierbinte”, a spus Lorelai,

vrei să-ți treci degetele? Ca tipul de la White Guler? Cum îl cheamă?"

Alunecând un scaun la loc, am răspuns: „Matt Bomer”.

clasă, pentru că arată destul de tânăr.”

Încă nu cunoscusem pe niciunul dintre noii mei studenți. A existat o

orientare pe care a trebuit să o ratez din cauza unei călătorii preprogramate

pentru nunta la destinație a mamei mele în Antigua. Un alt coleg mi-a

pune aceste pachete de bun venit pe fiecare masă, te rog?”

Nimic nu părea să-mi ia drumul azi. Vărsisem niște vopsea albă pe

fusta mea neagră în timp ce puneam recipientele individuale la fiecare

stație. Am avut ideea strălucitoare că vom începe ziua punându-i pe copii

să-și încerce mâna la pictură a

portretul unui nou prieten. M-am gândit că ar fi o modalitate bună pentru ei

de a sparge gheața și de a se cunoaște. Toate acestea aveau să se întâmple

după rugăciunea de dimineață, desigur, care a fost mandatată să fie prima

ordine de lucru înainte de a doua zi.

Odată ce am deschis ușile, părinții au început să intre cu copiii lor. Am

petrecut mai mult timp decât de obicei cu prezentări, deoarece nu am avut

ocazia să cunosc pe nimeni la

A cunoaște nevoile și personalitățile individuale ale fiecărui elev ar dura

Când am avut în sfârșit prima șansă de a respir după ce părinții și copiii

s-au împrăștiat, eram pe punctul de a mă îndrepta spre birou pentru o

înghițitură rapidă de apă, când o voce familiară a părut să vibreze pe spatele

Acea voce familiară, de bariton, m-a zguduit până la capăt. A existat o

singură persoană în întreaga lume care mă striga cu acea porecla — un

nume care nu mai fusese rostit de ani de zile.

Nu exista o explicație posibilă pentru ce ar fi putut

am fost aici. Locuia în DC, sau poate acum era Virginia.

M-am pregătit pentru ce e mai rău, forțându-mă să mă întorc și să-l înfrunt.

Un atac de căldură brusc mi-a pătruns pe față și am simțit-o

ca și cum picioarele mele s-ar prăbuși de sub mine.

Nu numai că Mackenzie Morrison stătea chiar în fața mea, dar arăta și

mai uimitor decât îmi aminteam.

miriștele murdare îi pipereau maxilarul unghiular.

Ochii lui scânteietori sclipeau în ai mei cu o privire hotărâtă care m-a

lui ca și asupra mea.

În timp ce gura mea se simțea amorțită, incapabil să formeze cuvinte, el

părea pregătit pentru acest moment.