La Escala - pdf1-235

Machine Translated by Google
Vă mulțumim că ați achiziționat această carte electronică.

Sperăm să vă bucurați de lectură.
Dorim să vă invităm să vă abonați la newsletter-ul Principal de los

Libros. Vei primi informații despre oferte, promoții exclusive și vei fi
primul care află noutățile noastre. Trebuie doar să faceți clic pe acest
buton.
SCARA
TL Swan
Miles High Club
Traducere Eva Garcia Salcedo

Con inut
Prima pagina
pagina de credite
despre această carte
Capitolul 1
Episodul 2
capitolul 3
capitolul 4
capitolul 5
Capitolul 6
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10
Capitolul 11
Capitolul 12
Capitolul 13
Capitolul 14
Capitolul 15
Capitolul 16
Capitolul 17
Capitolul 18
Capitolul 19
Capitolul 20
Capitolul 21
Capitolul 22
Capitolul 23
Capitolul 24
Capitolul 25
Capitolul 26
Capitolul 27
Epilog
Mulțumiri
Despre autor
pagina de credite
Scara
V.1: ianuarie
2021 Titlu original: The Stopover
© TL Swan, 2019
© din această traducere, Eva García Salcedo,
2021 © din această ediție, Futurbox Project SL,
2021 Toate drepturile rezervate.
Această ediție a fost posibilă printr-un acord contractual cu Amazon
Publishing, www.apub.com, în colaborare cu Agenția Literară Sandra Bruna.
Design copertă: @blacksheep-uk.com
Publicat de Chic Editorial

C / Aragó, 287, 2º 1ª
08009 Barcelona
info@principaldeloslibros.com
www.principaldeloslibros.com
ISBN: 978-84-17972-39-4
TEMA: FR
Conversie în carte electronică: Atelier de carte
Orice formă de reproducere, distribuție, comunicare publică sau

transformare a acestei lucrări poate fi realizată numai cu autorizația
proprietarilor, cu excepția cazurilor prevăzute de lege.
Scara
Bine ai venit la bordul celei mai bune călătorii din viața ta, Emily. Stai, vin turbulențele.
Șampania și serviciul au fost impecabile. Și bărbatul cu ochi albaștri care stătea lângă
mine era și mai bun. Mergeam la New York și făceam o escală în Boston. Ne-am bucurat
de o noapte plină de pasiune și ne-am luat rămas bun pentru totdeauna. Asta acum un
an. Așa că imaginează-ți fața mea văzându-l la birou în prima mea zi la serviciu. Dar
oricât de mult îmi doresc, sunt hotărât să nu mă las tentat de ochii al naibii de albaștri
ai șefului meu.
Descoperiți lumea Miles High Club, de la cel mai bine vândut autor al cărții The Wall
Jurnal de stradă
„O piesă minunat scrisă, care m-a captivat complet.

O lectura obligatorie!"
Recenzii de cărți TDC
Aș vrea să dedic această carte alfabetului,

pentru că cele douăzeci și șase de litere mi-au schimbat viața.
M-am regăsit în acele douăzeci și șase de scrisori
și acum îmi trăiesc visul.
Data viitoare când spui alfabetul,
amintește-ți puterea lui.
O fac în fiecare zi.
Capitolul 1
„Dă-te înapoi”, mârâie o voce în spatele meu.
Surprins, mă întorc către bărbatul care stă la coadă în spatele meu.

— Îmi pare rău, spun eu, stânjenită. Ai vrut să treci?
-Nu. Vreau ca nemernicii de la tejghea să se grăbească, o să-mi pierd zborul”,
rânjește el și simt mirosul de alcool care iese de pe el. Ce grămadă de oameni.
mă întorc înainte. Grozav, un beat la linia de check-in.

Ce-mi lipsea.
Aeroportul Heathrow este plin. Vremea rea a întârziat majoritatea zborurilor și,
dacă sunt sincer, nu m-ar deranja dacă și al meu a fost întârziat. Apoi aș putea să mă
întorc, să mă întorc la hotel și să dorm o noapte.
săptămână.
Cuptorul nu este pentru chifle.

Aud că bărbatul se întoarce și începe să se plângă celor pe care îi are
in spate. Mi-am pus ochiul alb. Este necesar să fii atât de nepoliticos?
Îmi petrec următoarele câteva minute ascultându-l răvășind și șuierat și
mormăind până nu mai pot. Mă întorc să mă uit la el.
„Ei merg cât de repede pot. Nu trebuie să fii așa, am lăsat-o.
-Cum spui? strigă el în timp ce își îndreaptă furia spre mine.
„A fi politicos nu costă nimic”, mormăi eu.
— A fi politicos nu costă nimic? strigă el. Ce ești tu?
Profesor? Sau îți place să atingi ouăle?
Mă uit la el. O să afle. Am petrecut ultimele patruzeci și opt de ore în iad. Am

traversat jumătate de planetă pentru a merge la o nuntă la care a participat și fostul
meu, care și-a petrecut tot timpul în brațele noii sale iubite. Chiar acum aș putea
smulge capul cuiva.
Nu-mi atinge nasul.

Mă uit înapoi în față. Sângele îmi fierbe.
Îmi dă cu piciorul în valiza. Mă întorc.
— E în regulă, am scapat eu.
Se uită în ochii mei și mă tremur la respirația pe care o respiră.
— Voi face orice naiba îmi vine în minte.
Văd că sosește securitatea. Ei nu-și iau ochii de la el. personalul a văzut
ce se întâmplă aici și au chemat întăriri. Mimez un zâmbet.
„Nu mai da cu piciorul în valiză, te rog”, întreb eu blând.
— O să dau cu piciorul în orice naiba iese din mine.

Ia valiza și o aruncă.
— Dar pot să știu ce e cu tine? țip eu.
„Hei”, strigă bărbatul din spatele nostru. Lasă-ți lucrurile.
Securitate!
Domnul beat și conduită dezordonată mă lovește cu pumnul
salvator și se luptă.
Gardienii vin în fugă din toate colțurile și mă împing deoparte, în timp ce tipul
începe să arunce cu pumnii și să urle înjurături. Nu am avut nevoie de asta tocmai
azi.
Când în sfârșit îl au sub control, îl iau cătușe. Un paznic foarte prietenos îmi
ridică valiza.
-Îmi pare atât de rău. Vino cu mine”, spune el în timp ce desprinde frânghia din
rând.
-Mulțumiri. Le zâmbesc timid celor de la coadă. Nu-mi place să sar peste
coada, dar în acest moment nu-mi pasă. Cat de bine.
Îl urmăresc cu sfială până la tejghea. Acolo, un băiat ridică privirea și rânjește de
la ureche la ureche.
-Buna ziua.
-Buna ziua.
-Tu esti bine? -ma intreaba.

-Da sunt bine. Multumesc de intrebare.
„Ai grijă de ea”, îi ordonă agentul de securitate vânzătorului de bilete.
Ne face cu ochiul și dispare în mulțime.
„Bună identitate, te rog”, mă întreabă bărbatul.
Îmi scot pașaportul din geantă și i-l dau. Uită-te la fotografie și zâmbește. Este cea mai
proasta fotografie din lume, serios.
„Sunt cel mai căutat?” -Întreb.
-Mai. Acesta esti tu? spune el și râde.
Zâmbesc, stânjenită.
„Sper că nu sau am probleme mari”.
Scrie-mi datele.
-Bon. Te duci la New York cu...
Nu mai scrieți și citiți.
-Da. Sper că nu cu tipul ăla.
„Asta nu merge nicăieri astăzi”, răspunde el în timp ce continuă.
tastând cu viteză vertiginoasă. În afară de temniță.
„Ce face cineva să se îmbată înainte de a merge la aeroport?” —
Întreb-. Nici măcar nu fusese încă la barurile aeroportului.
„Ai fi surprins de ce vezi pe aici”, mormăie el și oftă.
Zambesc. Ce drăguț este băiatul ăsta.
Printează-mi cartea de îmbarcare.
„Te-am upgradat.
-Cum?
„Te-am trecut la clasa întâi ca un gest de scuze pentru ceea ce ți-a făcut.”
Tipul ăla ți-a făcut valiza.
Am ochii mari.
— Nu e nevoie, într-adevăr, mă bâlbâi.
Îmi întinde biletul și zâmbește de la ureche la ureche.
-Zbor plăcut.
„Mulțumesc foarte mult”, exclam eu entuziasmată.

Îmi face cu ochiul. Mă face să vreau să o îmbrățișez, dar nu o voi face, evident. Mă voi
preface că mi se întâmplă lucruri grozave ca acestea în fiecare zi.
„Mulțumesc din nou”, spun eu și zâmbesc.

„Ai acces la camera VIP. Este la primul etaj. Invită Casa.
Să ai o călătorie plăcuta. După un ultim zâmbet, se uită la coadă și spune: „În continuare, te
rog”.
Trec prin securitate cu un zâmbet prost.
Prima clasă, exact ce aveam nevoie.
***
Trei ore mai târziu, mă îmbarc în avion ca un star rock. Până la urmă, nu m-am dus în camera
VIP pentru că, ei bine... sunt un complet ratat. Port o coadă înaltă, jambiere negre, un pulover
roz moale și pantofi sport, dar mi-am retușat puțin machiajul, asta e ceva. Dacă aș fi știut că
voi fi îmbunătățit, aș fi încercat să fiu la înălțime și m-aș fi îmbrăcat în ceva elegant, ca să nu
arăt ca un vagabond. Per total, ce altceva?
Nici nu e ca și cum aș întâlni pe cineva pe care îl cunosc.

Îmi dau biletul stewardesei.
„Coborâți culoarul din stânga și faceți dreapta.
-Mulțumiri.
Mă uit la biletul meu în timp ce merg înainte și îmi văd locul.

1B.
Uau, nu am fereastră. Ajung la locul meu, iar bărbatul de lângă fereastră se întoarce spre
mine. Se uită la mine cu ochi albaștri mari și zâmbește.
-Buna ziua.
-Buna ziua.
Oh nu. Stau lângă bărbatul la care visează toate femeile... Numai că acesta este mai tare.
Sunt un dezastru. Ce picior rău!

Deschid compartimentul de deasupra capului și el se ridică.
-Îți dau o mână de ajutor.
Îmi ia valiza de la mine și o așează cu grijă la locul ei. Este înalt și corpulent,
poartă blugi albaștri și un tricou alb. Miroase a cea mai bună loțiune de ras din lume.
„Mulțumesc”, murmur eu în timp ce îmi trec mâna prin coada de cal.

descurca-mi parul M-am bătut mental pentru că nu port ceva decent.
— Vrei să stai aici? -ma intreaba.
Mă uit la el fără să înțeleg nimic.
Arătă spre scaunul de lângă fereastră.
-Nu-mi pasă? intreb surprins de gestul lui.
„Ce e,” zâmbește el. Calatoresc mult. o păstrezi
Forțez un zâmbet.
-Mulțumiri.
Parcă mi-ar fi spus „Știu că ți-a fost upgrade, săracul

persoană fără adăpost și îmi pare rău pentru tine.”
Mă ridic și mă uit nervos pe fereastră cu mâinile încrucișate în poală.
— Vii acasă? -ma intreaba.

Mă întorc către el. Te rog nu vorbi cu mine. Mă faci nervos doar stând acolo.
„Nu, am venit la o nuntă. Acum plec la New York pentru că am un interviu de

angajare. Voi fi acolo doar o zi, apoi voi lua un zbor spre Los Angeles, care este locul
unde locuiesc.
„Oh”, șoptește el și zâmbește. Am înțeles.
Mă uit la el pentru o clipă. Acum ar trebui să-l întreb ceva.
-Te duci acasă? -Întreb.

-Da.
Scaun. Nu stiu ce sa mai spun asa ca merg pe varianta plictisitoare
și mă uit pe fereastră.
Stewardesa aduce o sticlă de șampanie și pahare.
cupe. De când îți oferă companiile aeriene un pahar așa cum a vrut Dumnezeu?
Da, clasa întâi. Anumit.
— Un pahar de șampanie înainte de decolare, domnule? - întreabă
stewardesă. Văd că pe actul tău de identitate scrie că te numești Jessica.
-Mi-ar plăcea. Zâmbește și se întoarce spre mine. Fă două, te rog.
Mă încruntă în timp ce ne turnă două pahare de șampanie și îi dă unul lui și unul

mie.
„Mulțumesc”, spun eu și zâmbesc.
Aștept până când Jessica nu mă poate auzi.
— Întotdeauna comanzi băuturi pentru alții? -Întreb.
Aș spune că a fost surprins că era atât de directă.
-Te-a deranjat?
— Deloc, pufnesc eu. Du-te cu acest om elegant, crede că poate cere de mine. Dar
îmi place să-mi comand propriile băuturi.
Zâmbet.
— Bine, atunci ceri pentru următoarele.

Ridică paharul spre mine, zâmbește și ia o înghițitură.
Aș spune că i se pare amuzant să mă vadă furios.
Mă uit la el în gol. Ar putea fi a doua victimă a măcelului meu de astăzi. Nu am chef
să fiu stăpânit de vreo pungă veche.
Iau o înghițitură de șampanie în timp ce privesc pe fereastră. Să vedem, nu e că ar fi
vechi. Are treizeci de ani. Adică e bătrân în comparație cu mine, care am douăzeci și
cinci de ani. Oricum, nu contează.
„Numele meu este Jim”, se prezintă el în timp ce întinde mâna să-mi strângă mâna.
Acum trebuie să fiu politicos. îi strâng mâna.

-Buna Jim. Numele meu este Emily.
Ochii îi sclipesc răutăcios.
-Buna Emily.
Are ochi visători, mari și albaștri. M-aș putea scufunda în
ei. Dar de ce se uită la mine așa?
Avionul începe să se miște încet și mă uit la căști și apoi la cotieră. Unde le conectez?
Sunt high-tech, precum cei pe care youtuberii pedanți le folosesc. Nici măcar nu au
cablu. Mă uit în jurul meu.
par prost. Cum le conectez?
„Se folosesc prin Bluetooth”, mă întrerupe Jim.
„Oh”, mormăi eu. Mă simt prost. Bineînțeles că merg prin Bluetooth.

Anumit.
— N-ai fost niciodată la clasa întâi? el intreaba.

-Nu. Am fost upgradat. Un loan beat mi-a aruncat
valiza în aer Cred că i-am făcut milă tipului de la ghișeu.
Îi aduc un zâmbet strâmb.
Își linge buzele de parcă ar fi amuzată de ceva și ia o înghițitură de șampanie. Nu

încetează să se uite la mine. La ce te gandesti?
-Ce? Il intreb.
„Poate că tipul de la ghișeu a crezut că ești drăguț și te-a îmbunătățit pentru a
încerca să te impresioneze”.
-Nu m-am gândit la asta.
Iau o înghițitură de șampanie în timp ce încerc să-mi ascund zâmbetul. Ce

lucrurile pe care le spune acest om.
— Asta ai face? -Întreb-. Dacă ai lucra la ghișeu, ai face upgrade femeilor pentru a le
impresiona?
-Desigur.
Zâmbesc.
„Este crucial să impresionezi o femeie de care ești atras”, continuă el.

Mă uit la el în timp ce încerc să-mi împiedic creierul să nu se piardă. De ce pare că
flirtează?
"Și spune-mi... cum ai impresiona o femeie de care ești atras?" intreb, fascinat.
Mă privește în ochi.
— Oferându-i scaunul la geam.
Scântei zboară între noi. Îmi mușc buza ca să nu știu
scapă de un zâmbet prost.
— Încerci să mă impresionezi? -Întreb.
Îmi aruncă un zâmbet lent și sexy.
"Cum mai fac?"
Zâmbesc. Nu stiu ce sa raspund.
„Tot ce spun este că ești atrăgător, nici mai mult, nici mai puțin. nu-i asa
cauta mai mult. A fost o afirmație, nu o întrebare.
-Ah.
Mă uit la el. Nu am cuvinte. Ce să răspund la asta? A fost o afirmație, nu o

întrebare. Ce? Nu mai căutați pentru el. Cât de ciudat este tipul ăsta... dar e atât de
fierbinte.
Avionul ia viteza pentru decolare si imi prind cotierele si inchid ochii.
— Nu-ți plac decolările? -întrebare.

„Arăt de parcă îmi plac?”
Mă înfior în timp ce mă agrănd pentru viața dragă.
„Îi iubesc”, răspunde el practic. Îmi place forța pe care o simți când accelerezi.
Cum te trage gravitația înapoi.
Poate cineva să-mi explice de ce tot ceea ce spune sună atât de erotic?
Doamne, trebuie să mă culc... acum.
Expiră și mă uit pe fereastră în timp ce urcăm din ce în ce mai sus.
Nu am chef ca acest tip să fie drăguț astăzi. Sunt obosit, am mahmureala, sunt ca un
Hristos si fostul meu e un nemernic. Vreau să dorm și să nu mă trezesc până la anul.
Hotărăsc că voi vedea un film. Arunc o privire la opțiunile care apar pe ecran.
Jim se apropie și spune:

„Mințile mari gândesc la fel”. O sa vad si eu un film.
Mimez un zâmbet. „Nu mai fi atât de sexy și nu-mi invadează spațiul.
Cu siguranță ești căsătorit cu un vegan căruia îi place yoga, meditație și altele.
— E bine, mormăi eu.

Ar fi trebuit să merg în turist. În felul acesta, cel puțin, nu ar fi trebuit să respir
parfumul acestui bărbat frumos timp de opt ore lungi fără
sex.
Glisez filmele pe ecran și apoi fac o selecție a ceea ce aș dori să văd.
Cum să pierzi un tip în 10 zile.

Mândrie și prejudecată.
Organisme speciale.
Jumanji... The Rock este în acesta, așa că trebuie să fie bun.
Notting Hill.
Propunerea. 50 de
primele întâlniri.
Jurnalul lui Bridget Jones.
Femeie drăguță.
Ceva de reținut.
Magic Mike XXL.
Zâmbesc la ecran. Mi-am pus toate preferatele la coadă. Acest zbor va fi o bucurie. Nu
am văzut încă continuarea lui Magic Mike, așa că aș putea la fel de bine să încep cu aceea.
Mă uit să văd pe care a ales Jim. Tocmai iese titlul.
Lincoln.
Uau, politica. Cui îi place să vadă asta? Ar fi trebuit să-mi imaginez

ar fi un tip plictisitor.
Când ridică mâna pentru a atinge ecranul, văd ceasul pe care îl poartă. Un Rolex argintiu
enorm. Și este căptușită deasupra.
Tipic.
-Ce ai de gând să vezi? -ma intreaba.
Oh nu. Nu vreau să creadă că sunt o panfilie.
„Nu m-am hotărât încă”, răspund.
mergi asa Vreau să văd băieți dezbrăcându-se.

— Ce ai de gând să vezi? -Întreb.
— Lincoln. Îmi doream de mult să-l văd.
„Ce nasol”, spun eu.
Comentariul meu îl face să zâmbească.
-Iti voi spune.
Își pune căștile pentru a viziona filmul, iar eu parcurg din nou opțiunile mele. Abia
aștept să văd Magic Mike XXL. Contează dacă te uiți? Ce păcat, nu. Arăt nevoiaș.
Pe cine vreau sa pacalesc? am nevoie. A trecut mai bine de un an de atunci

Văd un bărbat gol.
Am pus propunerea. Voi schimba o fantezie cu alta. Întotdeauna am visat să-l am pe

Ryan Reynolds ca asistent personal. începe filmul și
Zâmbesc la ecran. Iubesc acest film. Indiferent de câte ori îl văd, râd mereu. Plec cu
bunica.
Te uiți la un film romantic? -ma intreaba.
„O comedie romantică”, răspund.
Ce bârfă este omul ăsta, Dumnezeule.

Zâmbește de parcă ar fi mai bun decât mine.
— Mai multă șampanie? întreabă stewardesa.
Blue Eyes se uită la mine.
„Bine, aceasta este șansa ta să comanzi orice vrei.”
Mă uit la el.
— Fă două, te rog.
Ce îți place la comediile romantice? întreabă el, încă se uită la film.
„Că bărbații nu vorbesc în timp ce se uită la un film”, șoptesc eu în paharul meu de

șampanie.
El rânjește de la ureche la ureche pentru sine.
-Ce iti place la...? Am tăcut pentru că nici măcar nu știu despre ce este Lincoln.
Filmele politice? Ce sunt un rulou?
Îmi plac poveștile adevărate, indiferent de subiect.
„Și eu”, răspund. De aceea îmi plac filmele romantice. Dragostea este reală.
Își înăbușă râsul în timp ce bea ca amuzat.

M-am uitat la el.
"Despre ce este vorba?"

— Comediile romantice sunt cel mai îndepărtat lucru de realitate.
Cu siguranță ați citit și romane de dragoste neplăcute.
Mă uit la el fără nicio emoție pe față. Cred că îl urăsc pe acest om.
-Ei bine, da. Și ca să știi, după filmul ăsta, mă voi uita la Magic Mike XXL , ca să mă
uit la tipi îndrăgostiți care își scot hainele. Enervat, îmi sorbesc șampania și adaug: „Și
o să-mi petrec tot filmul zâmbind, indiferent ce crezi”.
El râde în hohote. Râsul lui este profund, puternic și mă face să observ

fluturasi in stomac.
Îmi pun căștile înapoi și pretind că mă concentrez pe

ecran. Dar sunt incapabil: m-am prostit și m-am înroșit.
Discuția s-a terminat.
***
Două ore mai târziu, îmi petrec timpul privind pe fereastră. Filmul s-a terminat, dar
parfumul său este încă acolo. Mă înconjoară și mă face să mă gândesc la lucruri la care
nu ar trebui să mă gândesc.
Cum miroase atât de bine?
Nu știu ce să fac ca să nu par incomod, așa că decid să trag un pui de somn și să-mi
petrec următoarele ore dormind, dar mai întâi trebuie să merg la baie. Mă ridic.
-Iartă.
Jim își mișcă puțin picioarele, dar nu suficient pentru ca eu să mă potrivesc, așa că
trebuie să trec peste el. Mă poticnesc și ca să nu cad, îmi pun mâna pe coapsa lui; este
mare si robust.
— Îmi pare rău, bâlbâi eu stânjenită.
„Nu contează”, spune el și zâmbește. Într-adevăr.
Mă uit la el pentru o secundă. Hei?
„Există un motiv pentru care mă comport așa.
mă încruntă. Ce inseamna asta? Ies afara si merg la baie. Mă plimb pentru a-mi
întinde puțin picioarele în timp ce mă gândesc la ceea ce a spus. Sunt confuz, nu mă pot
gândi la nimic.
— Ce ai vrut să spui cu asta? întreb când mă întorc la
așezați-vă
-Orice.
— Mi-ai dat locul tău așa că a trebuit să urc peste tine?

tu?
Înclinați capul.
— Nu, ți-am dat locul meu pentru că știam că-l vrei. Că a trebuit să treci peste mine
a fost un bonus suplimentar.
Mă uit la el în timp ce mă străduiesc să răspund. Este imaginația mea?
Bărbații bogați mai în vârstă decât mine nu îmi vorbesc de obicei așa... Deloc.
— Flirtezi cu mine, Jim? -Întreb.

-Nu știu. Ce crezi?
"Eu am intrebat primul. Și nu răspunde la întrebarea mea cu altă întrebare.
Zâmbește în timp ce își întoarce atenția către ecran.
"Acum este momentul să flirtezi... Emily."

Observ că devin roșie de rușine. Încerc să-mi ascund zâmbetul prost.
— Nu flirtez. Ori îmi place un tip, ori nu, zic.

-Oh da? întreabă el parcă fascinat. Și cât timp durează să iei acea decizie după ce
ai întâlnit un bărbat?
„Instantaneu”, mint eu. Nu este adevărat, dar mă voi preface că este. Prefacerea
încrederii în sine este superputerea mea.
-Într-adevăr? opte te el în timp ce stewardesa trece pe lângă noi.
Scuză-mă, poți să ne mai aduci două, te rog?
„Chiar acum, domnule.
Privește-mă din nou în ochi.
„Hai, spune-mi, care a fost primul lucru pe care l-ai gândit despre mine?”
Mă prefac că o caut pe Jessica.
— S-ar putea să ai nevoie de ceva mai tare ca să auzi asta, Jim. Pentru că nu-ți va
plăcea.
Râde în hohote și mă uit la el zâmbind de la ureche la ureche.
— Ce te face atât de amuzant? -Întreb.
-Tu.
-Pentru că eu? spun incruntat.
„Din cauza cât de hetero ești.
„De parcă n-ai fi, „să fie doi”.
Ne sosesc ochelarii și mi-a dat pe ai mei zâmbind. nu înceta să te uiți la mine
în timp ce tu îl încerci pe al tău.
— Ce făceai la Londra?
„Uf”, îmi dau ochii peste cap. Am fost la nunta unui prieten
Dar dacă sunt sincer, mi-aș fi dorit să nu fi făcut.
-Pentru?
„M-am întâlnit cu fostul meu cu noua lui întâlnire și a fost
prea afectuos cu ea ca să mă enerveze.
„Și a funcționat pentru el, desigur”, adaugă el, arătând spre mine cu a lui
Ceașcă.
„Mmm”, mormăi eu și iau o înghițitură din băutură cu o față dezgustată.

Doar putin.
"Ce mai face fata?"
— Blond flacon, buze false, sâni de silicon, gene false și bronz. Hai, opusul meu.
— Mmm.
Mă ascultă cu atenție.
"Hai, o Barbie usoara . "
El chicotește.
„Toată lumea îi plac barbii proști .”

Mă uit la el cu o față dezgustată.
— Acum ar trebui să spui că bărbații urăsc barbii ușoare . Nu știți protocolul de urmat
pentru a începe o conversație în avion sau ce?
"Evident nu. Se încruntă când se gândește la ceea ce tocmai am spus. De ce ar trebui

să-l urmăresc?
Deschid larg ochii pentru a-mi sublinia raționamentul.
"A fi drăguț.
„Oh, este adevărat”, acceptă el, privindu-mă de parcă ar fi pe cale să mintă.

Emily, bărbații sunt deranjați de barbii proști .
Zâmbesc în timp ce gesticulez cu paharul.
„Mulțumesc, Jim.
„Deși...” El face o pauză. Dacă o sug bine...
Ce naiba!
Îmi urcă șampanie pe nas și mă sufoc. Este ultimul lucru pe care mă așteptam să-l
spună.
„Jim”, reușesc să bâlbesc în timp ce scuip șampania.
Râde în timp ce-mi întinde șervețelele și îmi șterg bărbia.
„Bărbații ca tine nu vorbesc despre muie”, exclam eu între tuse.
-De ce nu? întreabă el, neîncrezător. Și ce vrei să spui prin bărbați ca mine?
— Serios și alte lucruri.

Se uită la mine în gol.
— Definiți „și rola aceea”.
— Așa este, bătrân, bogat și șef.
Ochii lui strălucesc. El se bucură de asta.
— Și ce te face să crezi că sunt bogat și șef?
expir exagerat.
— Arăți bogat.
-Pentru?
„Ceasul tău elegant. Croiala cămășii tale. Mă uit la pantofii lui.
Nu am mai văzut una ca asta. De unde le-ai luat?
„Din magazin”, răspunde el, uitându-se la ceas. Iar ceasul mi-a fost dat de o
prietenă veche.
Mi-am pus ochiul alb.
„Sunt sigur că este vegană și îi place yoga”.
El zâmbește mulțumit.
Știu care este tipul tău de fată.

„Nu-mi spune”, mormăie el și se apropie de mine. Te rog continua.
Această analiză a caracterului este fascinantă.
Zâmbesc în timp ce vocea mea subconștientă strigă să nu mai beau.
— Presupun că locuiești în New York.

-Corect.
-La un etaj.
-Afirmativ.
— Și aș spune că lucrezi pentru o companie elegantă.
Zâmbet; ii place acest joc.
-Mai.
„Poate că ai o prietenă sau...” Mă întrerup, privind în jos.
Nu porți verighetă; poate îți înșeli soția când călătorești pentru muncă.
Râde pe sub răsuflare.

— Ar trebui să te dedici asta. Ce precizie. Sunt uimit.
Si mie imi place acest joc. A zâmbit de la ureche la ureche.
-Ce crezi despre mine? -Întreb-. Care a fost primul lucru
te-ai gandit cand m-ai vazut?
„Hai să vedem...” Se gândește la răspuns. Vrei varianta corectă din
punct de vedere politic?
-Nu. Vreau adevărul.
-Bon. Ei bine, în cazul ăsta, am observat că ai picioare lungi și un gât
subțire. O gropiță în bărbie. Și că ești cea mai atrăgătoare femeie pe care
am văzut-o de mult timp, iar când ai zâmbit, m-am ridicat în picioare.
Zâmbesc dulce în timp ce aerul se învârte între noi.
„Atunci ai vorbit... și ai distrus totul.
Ce?
Râd.
„Cum am stricat totul?” Cum?
„Ești șef și ai un avantaj sarcastic”.
— Și ce e în neregulă cu asta? mă bâlbâi, indignată.
„Că și eu sunt șef și sarcastic”, spune el și ridică din umeri.
-D?
— Ei bine, nu vreau să ies cu mine însumi. Îmi plac fetele dulci și modeste, cele
care fac ceea ce spun eu.
-Bah. -Mi-am pus ochiul alb-. Cei care fac curatenie in casa si fac sex sambata.
-Exact.
Râd și clin paharul cu al lui.
— Nu ești rău pentru un bătrân plictisitor cu pantofi ciudați.
Seria.
— Și nu ești rău pentru o domnișoară arogantă și sexy.
„Vrei să te uiți la Magic Mike XXL cu mine?” -Întreb.
— Bine, dar știi că am fost și stripteză, așa că asta nu este nou pentru mine.
-Într-adevăr? întreb eu, încercând să nu scap de un zâmbet.

Te miști bine pe bar?
— Meseria mea la post este cea mai bună din țară.
Scântei zboară între noi. Trebuie să mă concentrez ca alcoolul să nu mă facă să spun
ceva murdar.
Bate pe ecran, lovește Magic Mike XXL și eu... rânjesc de la ureche la ureche.
Acest om este imprevizibil.
Nu există nimic ca să zbori la clasa întâi.
ase ore mai târziu
„Bine, următoarea întrebare. Cel mai ciudat loc în care ai făcut-o vreodată -
opte te el.
Zâmbesc mulțumit.
„Nu mă poți întreba asta.

-Da, pot. Tocmai am facut-o.
"Este nepoliticos.
— Cine spune asta? -Uită-te in jur-. Este doar o întrebare și nimeni nu ne aude.
Jim și cu mine ne-am petrecut zborul vorbind, șoptind și râzând.

„Hmm”, spun eu ca și cum mă gândeam cu voce tare. Acesta este complicat.
-De ce?
—Pentru că trec printr-o perioadă de secetă. Aproape că nu-mi amintesc
Cum a fost.
"Cât timp în urmă?" întreabă el încruntat.

„Ei bine...” Ridic privirea spre tavan când mă gândesc. Voi rămâne fără sex... un an și
jumătate.
Se uită la mine îngrozit.
-Cum?
— E jalnic, nu-i așa? întreb și mă înfior.
-Mult. Va trebui să încerci mai mult. Sunt statistici foarte proaste.
„Știu”, spun eu chicotind. Mama, ce fart am. Și de ce vă spun asta? Ești doar un
tip întâmplător pe care l-am întâlnit într-un avion.
„Ceea ce se dovedește a fi foarte interesat de subiect”.

-De ce e așa?
Ea se aplecă pentru ca stewardesele să nu ne audă și îmi
șoptește: „Cineva la fel de sexy ca tine merită să fie futut de trei ori pe zi”.
Mă uit la el în timp ce un fior mă străbate până la picioare. Un moment. Tipul
ăsta este prea bătrân pentru mine și nu pentru genul meu.
Se uită la buzele mele și aerul este încărcat cu electricitate.

— Cât ai de gând să stai la New York? -întrebare.
Își scoate limba și își umezește buza inferioară cu încetinitorul. Aproape
Îl simt între...
-O după-amiază. Am interviul azi la șase și apoi voi lua ultimul zbor, șoptesc.
— Și nu o poți schimba?
De ce?
-Nu.
Zâmbește în timp ce mă privește; este clar că își imaginează ceva.
-Ce? spun eu si zambesc.
„Mi-aș dori să fim într-un avion privat . ”
-De ce e așa?
Uită-te din nou la buzele mele.
— Pentru că ți-ar pune capăt secetei și te-ar ajuta să începi la Miles High Club.
Îmi imaginez că mă urc peste el aici și acum.
„Este Mile High Club, nu Miles”, șoptesc eu.
„Nu, sunt Miles”, mă corectează el și zâmbește în timp ce ochii i se întunecă.
Crede-mă, sunt Miles.
Ceva se dezlănțuie în mine și dintr-o dată îmi vine să spun ceva ciudat și
nebun. Mă aplec în față și îi șoptesc la ureche: „Nu mi-
am luat niciodată un străin”.
Inspiră puternic fără să-și ia ochii de la ai mei.
— Vrei să tragi un străin? murmură el. Amandoi suntem

se incalzeste mai tare.
Mă uit la el. Acesta nu este ca mine.
Omul asta ma face...
-Nu fi timid. Dacă am fi singuri...” șoptește ea, făcând o pauză pentru a-și alege
cuvintele. Ce mi-ai da, Emily?
Se uită în ochii ei. Poate e vorba de alcool sau de lipsa de sex sau de a ști asta
Nu îl voi mai vedea niciodată în viața mea... sau că în adâncul meu aceste lucruri mă entuziasmează.
„Pentru mine”, șoptesc eu. mi-as darui.

Închidem ochii și, de parcă ar fi uitat unde suntem, se aplecă în față și își
înconjoară fața mea cu mâna. Ce ochi albaștri. Atingerea lui mă entuziasmează de
sus până jos.
Îl vreau pe acest om.
Fiecare centimetru din el.

— Un prosop fierbinte? întreabă Jessica.
Ne-am despărțit, stânjeniți. Ce vor crede despre noi?
Probabil că ne-au văzut flirtând fără rușine pe tot parcursul călătoriei.
„Mulțumesc”, bâlbesc eu în timp ce accept prosopul.
„Un viscol lovește New York și vom zbura deasupra
oraș până putem ateriza”, ne informează el.
— Dacă nu putem? întreabă Jim.
„Ne vom opri în Boston și vom petrece noaptea acolo”. Le-am pune într-un hotel,
desigur. Vom ști în următoarele zece minute. Te voi tine la curent.
-Mulțumiri.
Se duce la celălalt capăt al avionului, iar când nu ne mai aude, Jim

Se apropie și îmi șoptește:
—Sper că va cădea numărul cincisprezece.
Simt fluturi în stomac.
-De ce e așa?
„Am planuri pentru noi”, șoptește el sumbru.
Mă uit la el în timp ce aștept ca mintea mea să funcționeze din nou. Mi-am pus
un plan de chiloți, dar nu sunt chiar așa. Este ușor să fii curajos și neclintit când crezi
că nu se va întâmpla nimic. Sunt
transpira ie. Și cine mi-ar ordona să beau atât de mult? Să vorbim despre seceta mea...
Chestiile alea nu se spun, prostule.
— Încă o băutură? șoptește Jim.
—Nu pot, am un interviu de angajare în după-amiaza asta.
-Eu nu cred acest lucru.
„Nu spune asta”, bâlbesc eu. vreau slujba.

„Bună ziua, pasageri, acesta este comandantul care vorbește”, se aude la difuzor.
Imi inchid ochii. La dracu.

„Din cauza viscolului care bate în New York, ne petrecem noaptea în Boston. Ne
îndreptăm spre New York mâine devreme. Ne cerem scuze pentru eventualele neplăceri
pe care vi le poate cauza acest lucru, dar siguranța dumneavoastră este prioritatea
noastră.
Îi întâlnesc ochii și îmi aruncă un zâmbet lent și sexy și își arcuiește o sprânceană.
O, mamă.
Episodul 2
„ Nu fi prea entuziasmat”, spune el zâmbind.
„Jim...” mă bâlbesc. Să vedem cum o spun. Nu sunt genul de fată care...
Și acolo o las.
„Ce naiba la prima întâlnire?” — Termină pentru mine.
-Exact. Cruditatea acestei afirmații îmi dă fiori. Nu
vreau sa te gandesti...
-Stiu. Desigur, nici nu m-aș gândi la asta”, spune el. nu cred.
— Bine, spun eu u urată. Dacă am cochetat cu tine a fost pentru că
Credeam că odată ce aterizam, nu ne vom mai vedea niciodată.
-Bon. Zâmbește de parcă ceva l-ar amuza.
— Nu este că nu te plac. Pentru că dacă aș fi genul ăsta de fată, aș fi
ca un nebun pentru tine Ne-am dracu ca...
Tac în timp ce încerc să vin cu o comparație.
— Iepuri? propune el.

-Exact.
Ridicați mâna.
-Am înțeles; A fost doar platonic.

A zâmbit de la ureche la ureche.
"Ma bucur ca intelegi.
apte ore mai târziu

Mă lovește de perete în timp ce se străduiește să-mi ridice fusta și mă lovește de

gât.
„Ușa”, icnesc eu. Deschide usa.
Doamne, nu am simțit niciodată această chimie cu nimeni. Am dansat, am
râs și ne-am sărutat în Boston și, din anumite motive, mă simt confortabil cu el.
Parcă fac aceste lucruri în fiecare zi, ca și cum ar fi cel mai natural lucru din lume.
Lucrul ciudat este că se pare că facem ceea ce trebuie. Că situația este atât de
spontană mă încurajează. Acest bărbat este plin de duh, amuzant și mai excitat
decât un blat de masă și, după părerea mea, care poate fi afectat de consumul
de alcool, merită să risc pentru că știu că nu voi avea niciodată ocazia să fiu cu
un bărbat ca el.
Am murit și am plecat în raiul fetelor proaste.

Jim bâjbește cu cheia și ne împiedicăm în camera mea.
dormitor. Mă aruncă pe pat.
Pieptul meu se ridică și coboară în timp ce ne uităm unul la altul. Aerul este încărcat
cu electricitate.
„Nu sunt genul ăsta de fată”, îi reamintesc.

„Știu”, șoptește el. Nu aș vrea să te corup.
„Dar este o secetă...” șoptesc. O secetă care a durat mult timp.
El ridică din sprâncene și icnim la unison.

-Este adevărat.
Mă uit la el pentru o clipă în timp ce încerc să nu las entuziasmul meu să-mi întunece viziunea.
minte. Imi tremură picioarele, strigând să fiu a lui.
„Ar fi păcat dacă...
Și o las acolo.
„Știu”, spune ea, lingându-și buzele în semn de recunoștință, în timp ce îmi
aruncă o privire amănunțită în sus și în jos. pacat
Când își scoate cămașa, îmi lipsește respirația. Pieptul lui, măsliniu, este larg
și musculos. O dâră de păr îi coboară din buric și în pantaloni. El este întunecat
și ochii lui sunt de un albastru strălucitor, dar este intensitatea din spatele lor
cea care mă face să mă întreb.
Abia aștept să-l pună în mine. Atingerea lui are ceva ce nu am simțit
nu.
Este un bărbat pur și dur dominant. Nu se pune problema cine este șeful aici.
Ceva despre el m-a făcut să arăt o parte din mine pe care nu o cunoșteam
a existat. Sunt conștient că aș putea fi cu cine vreau.
Dar chiar acum el mă vrea.
Este de netăgăduit că avem chimie; este puternic, adevărat și mătură
Tot. Abia m-a atins și știu deja că seara asta va fi specială.
Poate, pentru o dată, soarta mi-a dat un truc bun.
Cu ochii ațintiți pe ai mei, își desface pantalonii cu încetinitorul și își scoate
penisul. E mare și dur, iar pieptul meu se ridică și coboară în timp ce îl privesc. Inima
mea merge la o mie. Nu pot să cred că se întâmplă asta.
Oh. Mamă.
Îl mângâie încetul cu încetul, iar eu mă uit la el.
Niciun tip nu s-a atins în fața mea.
La naiba, o să-mi dea ceva. Mărime mică.
El pune un picior pe pat și începe să recreeze. Își flectează brațele și umerii în
timp ce îl scutură cu bucurie. Interiorul meu se răsucește de încântare când îmi
imaginez că eu sunt cel care îi face asta.
Este ca și cum ai privi porno în viața reală... doar de zece ori mai bine.
Ce naiba fac aici? Sunt o fată bună, iar fetele bune nu fac lucruri rele cu bărbații
ca acesta.
Nu stăm cu aceiași oameni, nu trăim în același oraș și poate că nu îl mai văd
niciodată, dar îmi oferă o libertate la care nu mă așteptam. pot fi altul.
Orice vrea el să fie.

Cu ochii ațintiți pe ai mei, maxilarul i se strânge.
„Suge-mă, Emily”, murmură el amenințător.
Bine da. Am crezut că n-o să mă întrebe niciodată. disperat pentru
te rog, ingenunch instantaneu.
Nu știu nimic despre acest tip, dar ceea ce știu este că vreau să fiu cel mai bun
dracu din viața lui. L-am băgat în gură de parcă aș fi campioana gâtului
adânc. O apuc strâns și îmi trec mâna peste locul în care mi-am folosit buzele.
A trecut atât de mult încât mi s-a contractat picioarele și mă simt

Voi avea un orgasm doar gustându-i precum.
„La naiba, delicios”, murmur eu cu gura înconjurând membrul lui. eu
O să fug de cât de bine știi.
Își înclină capul pe spate și închide ochii.
-Gol. Vreau să te văd goală”, mârâie el de nevoie.
Mă dă jos din pat și înainte ca un cocoș să cânte, fusta și chiloții îmi sunt pe podea. Îmi
trage cămașa peste cap și scapă de sutienul meu.
Apoi stă nemișcat și, cu mișcare lentă, cu mâinile strânse în lateral, mă privește în sus și
în jos. Mă mănâncă cu ochii. Îmi face pielea să ardă.
Lumea mea nu se mai învârte. Stau în fața lui, gol și

vulnerabil, așteaptă să primească aprobarea dvs.
Acest lucru este nou pentru mine. Nu am fost niciodată cu un bărbat atât de
dominant și autoritar. Ochii lui, vocea lui, fiecare atingere îmi amintește cu cine sunt și
cât de mult înseamnă plăcerea lui pentru mine.
Vreau să fiu la înălțimea provocării. Sunt copleșit de nevoia copleșitoare de a-l satisface.
Când se uită din nou în ochii mei, ochii îi ard de dorință. Un curent subteran de întuneric
și tandrețe curge între noi. Poate că a uitat cum se uită un bărbat la o femeie când fiecare
iotă din ființa lui o dorește. Pentru că jur pe Dumnezeu că n-am văzut niciodată acea privire
în viața mea.
— Túmbate — șopti.
Fața mea se contorsionează într-o groază de groază.
Mă ia în brațe și mă sărută pasional în timp ce îmi prinde fața în mâini.
-Ce s-a întâmplat? opte te el.

„Cu mult timp în urmă…” spun eu, vocea mi se sparge.
„Voi fi atent”, șoptește el dulce, ceea ce îmi alungă temerile.
Mă prinde de gura și își introduce încet limba și suge suficient.
Genunchii mei aproape au cedat.
Mă întinde jos și îmi desfășoară picioarele. Zâmbește enigmatic în timp ce îmi pune
sărutări pe tot corpul.
Ridic privirea spre tavan în încercarea de a-mi calma respirația, care a
devenit neregulată. Nu tot alcoolul din lume m-ar fi putut pregăti pentru asta.
Îmi ridică picioarele, îmi pune picioarele pe umerii lui și îmi depărtează genunchii
mai mult.
Sunt total deschis pentru el, iar el mă ia fără rezervă și suge greu.
Sar.
— Ah! -strigăt.
Dar, în loc să-mi fie milă de mine, își înfige trei degete în mine și le mișcă
frenetic.
La naiba, nu putem încetini?
Limba lui este pe clitorisul meu și degetele lui sunt pe punctul meu G. Ce naiba?
se intampla aici? Corpul meu tremură ca o marionetă... Păpușa lui.
Acest om este un zeu.
Picioarele mele se ridică de la sine. În timp ce orgasmul mă străbate ca un tren de

marfă, am convulsii.
Va dura cinci secunde. Doamne, ce păcat. Nu fi observat. El chicotește de parcă ar fi
mândru și îmi pun brațul peste ochi ca să nu-mi poată vedea fața.
Îmi îndepărtează brațul și mă apucă de bărbie pentru a mă trage mai aproape de fața lui.
„Nu te ascunde de mine, Emily. Niciodată”, ordonă el.
Se uită în ochii ei. Tipul ăsta nu se încurcă cu fetițele. E prea intens.
-Raspunde-mi.
-Ce vrei să spun? - oaptă.

„Spune da, ca să știe că înțelegi.
Aerul trosnește între noi.
— Da, mormăi eu. Înțeleg.
„Fata bună”, șoptește el și mă sărută din nou. Limba lui este moale și mă mângâie
perfect. Din nou, picioarele mele se deschid de la sine. Se ridică și scoate patru prezervative
din geantă. El deschide una și mi-o dă.
Pune-o pe.
Accept, îi sărut penisul tandru și îl pun pe el.

„Ce șef ești”. Zâmbesc mulțumit. Zâmbește de la
ureche la ureche. Se întinde, mă trage deasupra lui și îmi aduce fața aproape de
a lui.
„O să mă tragi mai întâi”, murmură el pe buzele mele, „și când
te-ai încălzit, o să te trag.
Zambesc.
— Mă trag o singură dată și apoi mă culc, omule.

Mă încalz pe el și ne sărutăm mai pasional. The
cocoșul îi atinge burta. O apucă, mă apucă de șolduri și mă coboară.
De asemenea, escuece; e minunat
— Da — gimoteo.
— Calmează-te, șoptește el. Deplasați-vă dintr-o parte în alta.
Îmi mângâie sânii în timp ce mă privește uimit.
îi zâmbesc.
-Ce?
— De când te-am văzut urcând în avion, mi-am dorit să te am așa.
Primesc râsul prostesc.
„Întotdeauna primești ceea ce îți dorești?”

-Pentru totdeauna.
Mă prinde de șolduri și mă trântește. Înăbușim un strigăt de plăcere.
zei…
„La naiba, ce te simt”, mormăie el printre dinții strânși.
Fără să-și ia ochii de la mine, mă ridică și mă coboară puțin câte puțin. eu notez
până la ultima venă a membrului său.
În timp ce își îngustează ochii spre mine, mă aplec în față și îl sărut ușor.
— Ai idee cât de bine te încadrezi în mine? șoptesc, trecându-mi limba peste gura
ei deschisă.
Își dă ochii peste cap.
— Ești atât de fierbinte, la naiba.
Mă prinde de oasele șoldului și mă trage în jos până ajunge în mine.

Sentimentul este atât de copleșitor încât nu pot să nu izbucnesc în râs.
— Pune-mă mai mult. Dă-mi totul, te rog.
Îmi place că își pierde controlul. ma sperie Apoi, de parcă am fi într-un univers
paralel, îmi apăs gura de gâtul ei și sug cu putere în timp ce mă mișc.
uieră i, de parcă s-ar fi slăbit totul, mă ridică i mă culcă pe pat. Ea îmi

înfășoară picioarele în jurul umerilor mei și mi-o împinge adânc în mine cu atâta
forță încât sunt fără suflare.
Zambesc. Deci îți place să fii numit murdar, nu? Ei bine, se pare că asta e
specialitatea mea.
Sa inceapa jocul.
Îi mângâi fața cu mâinile.
"Ce pula grasa ai." Ai de gând să mă faci să stropesc pentru mine? —

șoptesc în timp ce mă contract în jurul lui. Observ cum bate.
Îmi aruncă un zâmbet lent și sexy în timp ce se împinge în mine.
„O să-mi dau jos prezervativul și o să ejec în gura aia murdară a ta”.
-Da, te rog.
Râd în timp ce mă lovește cu putere, iar într-un moment de lucid, el întoarce
capul și mă sărută cu tandrețe glezna. Ne uităm unul la altul în timp ce ceva intim
curge între noi. O apropiere nepotrivită a circumstanțelor.
„Atâta timp cât te vei mai uita la mine așa,” șoptesc eu, ca să îndepărtez problema,
—, o să-ți mai dau un sughiot.
Deschide larg ochii.
— Mă las pe tine dacă ai urme.
Râd în hohote când văd vânătaia de pe gâtul lui.
Doamne, am citit prea multe romane de dragoste cu vampiri.
— Mama ta o să te spună? Spun să-l tachinez.
El râde și mă lipește în locul potrivit. geam. Dumnezeu! Acest bărbat cunoaște
corpul unei femei.
Fiecare atingere este perfect măsurată și mărită. El știe exact cum să mă ducă în
rai. Ridică-mă de la șold și urmărește
cercuri largi, iar corpul meu ia inițiativa pentru că trebuie să vin.

Da.
„La dracu-mă”, îl implor. Binecuvântează-mă cu acel cocoș al tău. Mai puternica.
Mai puternic, nu te opri!
Închide ochii de plăcere și se împinge în mine în ritm de piston. Mă
lipesc de el cât pot de strâns pe măsură ce mă convuls. Stă în mine și țipă
cu fața îngropată în gâtul meu. Observ cum se mișcă penisul lui când vine.
Udați de sudoare și lipiți unul de celălalt, gâfâiam. Inima merge la o

mie. Apoi zâmbește pe obrazul meu de parcă și-ar fi amintit ceva.
-Ce?
„Bine ați venit la Miles High Club, Emily.
Chicotesc și îl sărut.
„Nu există nimic ca să zbori la clasa întâi”.
***
Jim îmi oferă un zâmbet senzual în timp ce stau întins în pat, când
Dumnezeu m-a adus pe lume. Este îmbrăcat și are valiza la u ă.
-Trebuie sa plec.
Fac boci și îmi întind brațele.
„Nu, nu mă lăsa”, glumesc eu cu o voce plângănoasă.
El chicotește și mă ridică pentru ultima oară. Nu suntem în același
avion spre New York; zborul lui pleacă înaintea mea. Mă sărută cu dragoste.
„Ce noapte”, șoptește el.

Zâmbesc în timp ce el își îngroapă fața în gâtul meu și îmi ronțăie
clavicula.
— Nu voi putea merge o lună. Ce să spun într-o lună, într-un an
am mormăit sec.
Sar când mă mușcă de mamelon. Apoi mă privește din nou în ochi.
Legănesc fața aceea frumoasă a ei.
„M-am distrat de minune în seara asta.
El sparge un zâmbet.
-Și eu.
Îi ating hickey-ul de pe gât și degetele lui merg și ele.
— La ce naiba te gândeai?
„Nu știu ce mi-a dat. Râd ca un prost. Cocoșul tău mă are
transformat într-un sălbatic.
mu că din nou
„Cum mă urc acum într-un avion cu chestia asta uriașă în jurul gâtului?” spune el
pe cale de mustrare. Cu toate întâlnirile importante pe care le am în această
săptămână...
Râdem, dar de îndată ce se uită la mine fața i se schimbă. Nu glumesc, nu vreau
să plece. Omul acesta este tot ce nu caut, dar cumva bifează toate căsuțele.
Dacă nu-l mai văd niciodată?

Cum o să merg mai departe după seara asta? Cum o să o șterg din memorie și
să mă prefac că nu s-a întâmplat niciodată? Furios pe mine însumi, închid ochii. De
aceea nu am aventuri de o noapte. Nu sunt făcută pentru sex fără angajament; Nu
sunt așa și nu voi fi niciodată.
Dar urăsc că o face.
Am o eșarfă în valiză. o vrei pe ea -Întreb.
„Da”, răspunde el celui de-al doilea.
Mă ridic din pat și scotocesc prin valiză. Profită de faptul că îmi este întors spatele
și stă în spatele meu. Mă prinde de șolduri și mă tachinează cu ale lui. Mă ridic și mă
întorc să mă uit la el.
— Vorbesc serios, stai și tu în seara asta.
Îmi mângâie fața cu un deget și îmi ridică bărbia fără să-și ia ochii de la mine.
„Nu pot”, șoptește el. Parcă ochii lui ar vrea să-mi spună ceva.
Te așteaptă cineva acasă? De asta nu mi-ai cerut numărul? eu
nelini tea cople e te. Nu sunt făcut pentru chestia asta de o noapte.
Mă întorc, scot eșarfa și i-o dau. Este de culoare crem, cașmir și are inițialele
mele pe ea.
EF
Partenerii mamei mele de tenis mi l-au dat când am terminat

colegiu. Îmi place..., dar bah, cui îi pasă.
Se încruntă la literele brodate. Îi iau din mâini și o pun astfel încât să-i acopere
vânătaia. Zâmbesc în timp ce mă uit la el. Nici măcar nu știam să fac un sughiot. Ei bine,
da, m-am lăsat dus de cap.
„Ce înseamnă F?” -întrebare.

„Felatie profesională”, spun eu și zâmbesc pentru a-mi ascunde dezamăgirea.
Nu vreau să știe că ultimul lucru pe care l-a spus m-a făcut să mă simt rău.
Chicotește și, fără nicio urmă de finețe, mă ridică și mă duce înapoi în pat.
— Ce descriere potrivită.
Mă apucă de picior, îl aduce în jurul taliei lui și ne bucurăm de ultimul sărut pe care
ne-o dăm unul altuia.
„La revedere, frumosul meu iepuraș”, șoptește el.
Îmi trec degetele prin părul lui în timp ce mă uit la fața lui.
La revedere, Blue Eyes.
Își duce eșarfa până la nas și inspiră.
— Miroase ca tine.
„Pune-l de fiecare dată când mergi să te smuci”, murmur eu și zâmbesc.

dulce-- Imaginează-ți că eu sunt cel care face toată munca.
Ochii îi sclipesc de emoție.
„Pentru cineva care nu s-a legat cu nimeni de optsprezece luni, ești un fel de
nimfoman”.
Îmi scapă un chicot.
— Mă voi întoarce la seceta mea. E bine acolo... și pot merge fără ajutor.
Fața i se strică. Am senzația că vrea să-mi spună ceva, dar se reține.
„O să-ți pierzi zborul”, îl îndemn și prefac un zâmbet.

Ne sărutăm din nou și îl îmbrățișez strâns. Ce om uimitor, Doamne.
Stă acolo și, după o ultimă privire la corpul meu gol, se întoarce și pleacă.
Mă uit la ușa pe care tocmai a ieșit și zâmbesc trist.

„Da, am numărul meu”, șoptesc eu în aer.
Dar nu a vrut. A dispărut.
douăsprezece luni mai târziu
Expiră și îmi apăs mâna pe inimă în timp ce mă plantez pe trotuar și mă uit la zgârie-nori de
sticlă din fața mea. Telefonul meu mobil sună; ecranul se aprinde cu numele mamei.
„Bună, mamă”, spun eu și zâmbesc.

Mă gândesc la scumpa mea mamă. Are părul blond perfect, fără riduri și este
întotdeauna îmbrăcată impecabil. Dacă când voi fi de vârsta ei, sunt pe jumătate la fel de
bun ca ea, voi fi reușit în viață. Deja mi-e dor de ea
Mai puțin.
-Buna draga. Îți sunam să-ți urez noroc.

-Mulțumiri. Îmi bat degetele de la picioare, incapabil
stai nemiscat- Sunt atât de nervos încât am vomitat în dimineața asta.
„Te vor prinde, nu-ți face griji.
„Jo, sper că da”, expir puternic. A trebuit să cheltuiesc șase
interviuri pentru a obține acest loc de muncă și a călători la jumătatea țării.
Fac o față speriată.
— Am făcut ceea ce trebuie, mamă?
-Clar. Este meseria visurilor tale. Și așa te îndepărtezi de Robbie. Ceai
Va fi bine să puneți pământ între ele.
Ține-l pe Robbie departe de asta.
„Te întâlnești cu un bărbat care nu are un loc de muncă și locuiește în garajul părinților
săi. Nu înțeleg ce vezi la el.
— Doar că nu iese nimic din asta, oft.
— Ei bine, dacă nu-i merge nimic, de ce nu merge cu tine la New York?
— Nu-i place New York-ul. E prea zgomotos pentru el.
— Doamne, Emily, ai auzit cum justifici asta? Dacă te-ar iubi, s-ar duce acolo și
te-ar încuraja să-ți împlinești visul, deoarece nu are niciunul.
expir obosit. Și eu m-am gândit la fel, dar nu aș recunoaște asta chiar dacă m-
aș sătura de vin.
— M-ai sunat să mă stresez din cauza lui Robbie sau să-mi urez noroc? intreb
eu scurt.
— Să-ți urez noroc. Succes scumpo. Arată-le din ce lucruri ești făcut.
Mă frământă în timp ce mă uit la clădirea falnică care se profilează deasupra

mea.
-Mulțumiri.
— Te sun în seara asta pentru un raport complet.

„Bine”, sunt de acord și zâmbesc. Sunt înăuntru acum.
„Ia-le, tigresă”, mă încurajează el și închide.

Mă uit la clădire și la literele aurii elegante de deasupra
uși duble uriașe de la intrare.
MII MEDIE
Expiră și îmi relaxez umerii.

„Bine, poți.
Este oportunitatea oportunităților. Miles Media este cel mai mare imperiu media
din Statele Unite și unul dintre cele mai mari din lume, cu peste două mii de angajați
doar în New York. Fascinația mea pentru jurnalism a început când eram în clasa a
opta și am asistat la un accident de mașină în drum spre casă de la liceu. Fiind
singurul martor, a trebuit să sesizez poliția, iar când mai târziu s-a constatat că
mașina a fost furată, ziarul local a venit să mă ia un interviu. În ziua aceea m-am
simțit ca un star rock. În acel moment, s-a aprins în mine o scânteie care nu s-a stins
niciodată. Am absolvit Jurnalism și am făcut stagii de practică în cele mai bune
companii din țară. Dar mereu am avut obiectivul pus pe Miles Media. Poveștile lor
le depășesc cu mult pe cele ale altora; nici un alt mediu nu le-ar publica. Am aplicat
pentru toate posturile vacante care au fost în ultimii trei ani și nu mi-au răspuns
până de curând. Y
Tot a trebuit să trec prin șase interviuri ca să mi se ofere slujba, așa că nu o strica pentru
mama ta.
Închid cartea de identitate și mă uit la telefonul mobil.
Nu există apeluri pierdute. Robbie nici măcar nu a scris să-mi ureze noroc. Barbati…
merg la receptie. Agentul de pază de la intrare îmi verifică identitatea și îmi dă un

cod ca să pot urca la etaj. Inima îmi bate repede când intru în lift cu toți oamenii eleganti.
Apăs pe numărul patruzeci. Mă privesc în reflexia ușilor. Port o fustă creion neagră
până la gambă, dresuri negre transparente, tocuri din piele lăcuită și o bluză de mătase
crem cu mâneci lungi. Intenția mea a fost să par profesionistă și elegantă. Nu știu dacă
voi fi reușit; Așa sper. Îmi trec mâna prin coada de cal în timp ce liftul se ridică. Mă uit
la tovarășii mei. Bărbații poartă costume scumpe, iar femeile arată mega-profesionale
și sunt vopsite până la sprâncene.
La naiba, ar fi trebuit să pun un ruj puternic. Îmi voi cumpăra unul în pauza de
prânz. Când ușile se deschid pe podeaua mea, ies de parcă aș mânca lumea.
Pretinderea încrederii în sine este superputerea mea, iar astăzi nu mă voi opri până
nu trec peste asta.
Asta sau voi muri încercând.
„Bună”, spun eu și zâmbesc femeii cu aspect prietenos care așteaptă la recepție.

Numele meu este Emily Foster. Încep azi.
Ea zâmbește de la ureche la ureche.
Bună Emily, numele meu este Frances. Sunt manager de fabrică — mă scutură ea
mână-. Încântat de cunoștință.
Arata grozav.
— O să te conduc la masa ta.
începe să mergi Observ cât de mare este biroul. Tabelele sunt
Ele sunt împărțite în grupuri de patru sau șase și sunt separate prin partiții.
„După cum știți, fiecare fabrică aparține unei secțiuni a companiei”, explică el în
timp ce merge. De la unu la douăzeci sunt internaționali și
jurnale. De la treizeci la patruzeci, știrile și mai sus sunt cele de la televizor.
dau din cap nervos.

—La ultimele două etaje sunt doar șefii, așa că nu vei putea accesa acolo cu cardul tău.
Avem obiceiul de a oferi noilor angajați un tur al clădirii, iar Lindsey de la resurse umane va
veni să vă escorteze la ora două după-amiaza asta.
„Bine, grozav. Zâmbesc când simt că siguranța mea de sine merge pe covor.
Doamne, cât de profesionist este asta.

„Majoritatea încep de la etajul al patrulea și urcă, așa că felicitări pentru că au început
la etajul patruze. Este uimitor”, îmi spune el cu un zâmbet larg.
— Mulțumesc, spun eu nervoasă.

Mă conduce la un grup de patru birouri de lângă fereastră și scoate un scaun.
- Masa ta.
-Wow.
Eu rămân alb. Cine ocupă mult spațiu, cu atât strânge mai puțin. De îndată ce mă așez,
simt că panica începe să mă apuce.
„Bună, numele meu este Aaron”, spune un bărbat în timp ce se așează lângă mine.
latură. Îmi strânge mâna cu un zâmbet larg. Tu trebuie să fii Emily.
„Bună, Aaron”, șoptesc eu.
Mă simt ca un total inept.
„Te las cu Aaron. O să fii bine”, îmi spune Frances și zâmbește.
-Mulțumiri.
„Sa ai o zi buna”, isi ia la revedere si se intoarce la masa lui.

Mă uit la computer în timp ce inima îmi bate necontrolat.
-Ești entuziasmat? întreabă Aaron.

„Sunt speriat de moarte”, șoptesc eu în timp ce mă întorc spre el.
Nu am fost niciodată într-o poziție ca asta. În mod normal, găsesc poveștile cu colegii mei.
Îmi zâmbește cu drag.

— Nu-ți face griji, suntem toți la fel în prima zi. nu te-ar avea
dat slujba dacă nu aveau încredere în tine.
Arunc un zâmbet strâmb.
„Nu vreau să dezamăgesc pe nimeni.

Îmi acoperă mâna cu a lui.
-Asta nu se va întâmpla. Această echipă este foarte bună și ne ajutăm foarte mult.
Mă uit la mâna lui.
— Hopa. Vede că sunt inconfortabil și o împinge departe. Sunt gay și îmi place să ating
oamenii. Dacă vezi că îți invadez spațiul, spune-mi, că nu mă tund.
Zambesc. Apreciez sinceritatea ta.

„Bine”, spun eu și văd oameni sosind. De cat timp esti aici?
-Patru ani. Îmi place”, exclamă el, ridicând din umeri pentru a accentua. Este cel mai
bun job pe care l-am avut vreodată în viața mea. M-am mutat din San Francisco pentru el.
„Eu din California”, spun eu și zâmbesc mândru.

— Ai venit singur? -întrebare.
„Da”, răspund și ridic din umeri. Am inchiriat un apartament
un singur dormitor. am ajuns vineri.
— Și ce ai făcut weekendul acesta? -întrebare.
— S-a răsturnat astăzi.
Seria.
-Nu iti face griji. Cu toții am trecut prin același lucru.

Mă uit la cele două scaune goale.
„Cu cine altcineva lucrăm?”

„Cu Molly. El arata spre scaunul din fata mea. Ea semnează la
nouă jumătate. Este o mamă singură și trebuie să ducă copiii la școală.
Zambesc. Pare corect.
— Și cu Ava, care cu siguranță a ieșit aseară și de aceea a întârziat.
Zâmbesc și îmi dau ochii peste cap.
— Își petrece vacanța și nu este niciodată la masa lui; reușește întotdeauna să fie
altundeva.
"Bună", salută o fată. Vine alergând pe hol și se așează pe scaun. Când îmi întinde
mâna, gâfâie. Numele meu este Ava.
Îi strâng mâna și zâmbesc.
„Eu sunt Emily.
Ava este mai tânără decât mine. Este foarte drăguță, are părul scurt la ton
miere și machiajul ei este spectaculos. Este foarte modern, foarte New York.
„Porniți computerul și vă voi arăta ce programe folosim”, îmi spune Aaron.
— Bine, sunt de acord, concentrându-mă pe sarcina mea.

„ Uau, Aaron”, spune Ava. Aseară l-am întâlnit pe cel mai sexy tip din lume.
„Și întoarce măgarul la grâu”, oftă Aaron. Întâlnești cel mai sexy tip din lume în
fiecare seară.
Îmi dau seama că zâmbesc ascultându-i.

— Nu, de data asta e grav, jur.
Mă uit la Aaron, care zâmbește și își dă ochii peste cap.
De parcă am mai auzit asta.
Ava se pune pe treabă și Aaron îmi spune cum merg spectacolele.
în timp ce iau noti e.
— La zece primim poveștile.
ascult cu atentie.
—Noi, ca jurnali ti, trebuie să le citim, să decidem dacă sunt

poate obține chicha sau nu și dacă ne documentăm despre asta.
mă încruntă.
— Și cum iei această decizie?

„Pariam pe ceea ce ne interesează”, intervine Ava. Să vedem, știrile de ultimă oră
sunt evident importante, dar nu suntem plătiți pentru asta.
Citiți un e-mail.
„De exemplu, trei cafenele la două străzi distanță s-au închis săptămâna aceasta.
-Își dă ochii peste cap-. Serios, cui îi pasă?
Aceasta nu este o știre.
Îmi scapă un chicot.

„Am unul”, spune Aaron, care continuă să o citească: „Un șofer care călătorește
cu 250 de mile pe oră a sărit peste un punct de control al poliției. Goana s-a încheiat
când...
Ava dă din cap.
-Vezi? Acest Da.

— Îl păstrez pe acesta.
Tastați ceva și salvați fișierul într-un folder.
"Deci cum merge asta?" -Întreb.
—Ia să vedem, adunăm povești, vorbim despre ce a găsit fiecare și facem o listă.
Îți cercetezi poveștile și până la patru sau cam așa ar trebui să ai câteva pregătite
pentru știrile de a doua zi. Le trimitem lui Hayden, care la rândul său îi trimite la
redacție. Evident, dacă obținem unul bun, acesta va avea prioritate față de restul și
va fi la știri în acest moment.
Mă încruntă în timp ce ascult.

— Deci toată lumea își primește poveștile cu titlurile lor?
-Da. Alți colegi de la această fabrică ni le trimit prin poștă.
Mă uit la ceilalți angajați.
— Suntem conștienți de ceea ce vindeți și de ceea ce sunt cu adevărat noutăți —
adaugă Ava. Este cea mai tare job din lume.
Zambesc. Poate o pot face.
„Deschide-ți căsuța de e-mail”, îmi spune Aaron, deschizând ceva pe computerul
meu care continuă să sune în timp ce mă uit.
— Acestea sunt toate poveștile posibile? intreb eu incruntat.
„Da”, spune el, făcându-mi cu ochiul jucăuș. Espabila, nu
paran.
Zâmbesc entuziasmată.
— Dar asigură-te că toate datele sunt corecte. Nimic nu mai enervează

cei de mai sus gasesti ceva in neregula. Vei avea multe probleme.
- Înțeles.
***
Tocmai când mă întorc de la prânz, îmi sună telefonul.

„Bună Emily, sunt Lindsey de la resurse umane. Te iau în cinci

minute”, spune o voce foarte prietenoasă.
mă înfior. Stridii, e adevărat, turul ghidat!
-OK multumesc.
Închid.
„Trebuie să fac turul ghidat”, le șoptesc însoțitorilor mei.
— E în regulă, spune Aaron, citind în continuare poșta.
„Am o mulțime de titluri”, mă bâlbâi. Nu pot să țin pasul cu tine.
„Nu-ți face griji, nimic nu este în neregulă”, îmi spune el drept consolare.
— Și dacă ratez o bombă?
„Nu ți se va întâmpla asta, nu-ți face griji. Voi arunca o privire la e-mailurile tale
cât timp ești plecat.
-Într-adevăr?
-Bineînțeles. Nu trebuie să știi totul în prima zi.
„Trebuie să mergi sus”, spune Ava, făcând o mutră.
-Ce este sus? -Întreb.
— Birourile înalților funcționari.
— Și sunt drăguți?
— Nu, sunt mai răutăcioși decât un rahat și probabil că te vor concedia
pe loc.
-Cum?
„Bah, prostii”, spune Aaron, dându-și ochii peste cap. Doar că nu...” Fața
ei se rupe când își alege cuvintele. Nu se plimbă cu fetițele. Dacă trebuie să-
ți spună ceva, o vor spune tare și clar. Ei nu trebuie să suporte prostii.
"Și cine sunt ei?" - oaptă.

— Ei bine, domnul Miles nu va fi. Niciodată asta. Cred că e la Londra.
— Domnule Miles? intreb eu cu nervii apasati.

-Șeful.
-Da, știu cine este. Ca toți ceilalți, cred. Deși nu l-am văzut niciodată.
Sunt el și frații lui, nu?
„Da, familia Miles conduce spectacolul. El și cei trei frați ai săi.
— Și toți sunt sus? șoptesc în timp ce retușez rujul pe care l-am cumpărat în
pauza de prânz. Puțină curaj nu va strica.
„Doar nu vorbi prostii și gata”, ne sfătuiește Ava.

Am ochii mari.
-De exemplu? Ce este o prostie pentru ei?
Încep să mă sperii foarte tare.
—Nu deschizi gura, nu faci vizita și nu spui nimic resurselor umane.
-Pentru?
— Pentru că au contact direct cu cei de mai sus. Chestia cu vizita este doar o
pantomimă pentru a-ți evalua personalitatea în cele două ore în care te vor face să
te învârți.
-O, mamă.
Suspin.
-Buna ziua. Emily, nu? Eu sunt Lindsay.
Mă întorc să văd o femeie blondă foarte drăguță. Mă ridic instantaneu și îmi
întind mâna.
-Buna ziua.
Zâmbește colegilor mei.

-În curs de desfășurare. Vom începe cu etajul unu și vom merge în sus.
Îmi iau rămas bun de la colegii mei cu un gest nervos și o urmăresc până la
lift.
Începem.
o oră și jumătate mai târziu
„Și aceasta este sala de sport de care se bucură personalul nostru.

Mă uit prin cameră. Este mare, elegantă și se află la etajul 60.
-Wow.
— Este deschis de la șase dimineața până la șase și jumătate seara. Evident, este
cel mai aglomerat înainte de a începe ziua
de lucru, dar poți veni și la prânz. Mulți își aduc prânzul mai devreme sau mai târziu,
astfel încât să nu fie atât de mulți oameni când vin.
Acest site este o trecere. O cantină la etajul doi care ocupă tot etajul, un
cinematograf, o sală de sport, un oficiu poștal, un etaj pentru tocilari. Au gândit totul
în detaliu.
„Bine, hai să mergem mai departe”, spune Lindsey zâmbind. Următorul,
Urcăm la birourile înalților funcționari.
Am crampe când ne întoarcem la lift.
Lindsey intră și se uită la nasturi.
— Hai, uite, ai noroc.
Mă încruntă întrebător.
„Domnul Miles este aici.
Mimez un zâmbet.
— O să te prezint mai întâi.
O, mamă.
Nu vorbi sau spune prostii, îmi amintesc. Nervos, îmi răsucesc degetele în fața
mea în timp ce urcăm la ultimul etaj. Ușile se deschid, ies din lift și mă opresc mort.
Wow!
Marmură albă cât se vede cu ochii, ferestre din podea până în tavan și
mobilier luxos din piele albă.
„Hei, Sammia”, salută Lindsey zâmbind în timp ce mă uit la el
în jurul meu cu o față șocată.
Acest loc este uimitor.
Femeia de la birou încetează să se uite la ecran și zâmbește plăcut.
Bună, Lindsay.
„Ea este Emily. Este nou și a început astăzi la fabrică
patruzeci.
Sammia îmi strânge mâna.
„Îmi pare bine să te cunosc, Emily.

— Domnul Miles acceptă vizitatori? întreabă Lindsey.
„Da”, zâmbește el. Îi voi spune că ești aici.
Îi va spune că sunt aici. Ajutor.
Lindsey își coboară umerii de parcă ar fi și ea nervoasă.
Sammia ridică receptorul.
„Domnule Miles, avem un nou membru al personalului care îl așteptăm cu nerăbdare

ne întâlnim la recepție. Se oprește o clipă și zâmbește. Da domnule.
Agă at.
— Poți intra acum.
-Aici.
Lindsey mă conduce printr-o sală de consiliu. Fac zgomot când merg.
De ce pantofii lui Lindsey nu fac zgomot?
Maine imi cumpar niste pantofi cu talpa de cauciuc.
Traversăm camera și mergem pe alt hol însoțiți de clinchetul constant al
călcâielor mele. Chiar ma deranjeaza. Arăt ca un cal. Mă face să vreau să le scot
și să le arunc la gunoi. Calmează-te și încearcă să arăți profesionist.
Ajungem la niște uși duble negre. sună Lindsey. stiu

inima o să-mi iasă din piept.
Nu spui nimic prostesc și gata.
„Hai înainte”, spune o voce profundă.
Lindsey deschide ușile și intru în birou.
Ochi albaștri familiari se uită la mine din spatele unui birou de mahon. Mă
opresc în loc.
Ce?
„Emily Foster, acesta este domnul Miles”, spune Lindsey.
M-am uitat la el. Nu pot vorbi. Am rămas fără aer.
El ridică din sprâncene și se lasă pe spate în scaun cu un zâmbet.
-Buna Emily.
Continuă să mă privească cu acei ochi uriași; aceiași ochi albaștri închis care
m-au hipnotizat acum douăsprezece luni.
Este el.
capitolul 3
mama mea
Se ridică și se apropie de mine să-mi strângă mâna.

— Jameson Miles.
Este el, tipul cu care am făcut o escală, cel care nu mi-a cerut numărul. Mă uit la
el. Creierul meu a fost prăjit.
Nu pot să cred. El este șeful?
— Emily, spune-i domnului Miles despre tine, îl îndeamnă Lindsey.
— Oh, mormăi absent și îi strâng mâna. Numele meu este Emily Foster.
Mâna lui este puternică și caldă și îmi amintesc imediat cum m-a atins. Îl împing
pe al meu ca și cum aș fi avut o crampe.
Mă privește răutăcios în ochi, dar fața lui nu arată nicio emoție.
„Bine ați venit la Miles Media”, spune el calm.

— Mul umesc, mormăi eu răgu it.
Mă uit la Lindsey. Doamne, știe el că sunt o curvă cu gura murdară care l-a lovit
pe șeful șefului nostru?
— Mă voi ocupa de aici. Emily va ieși într-o clipă”, anunță domnul Miles.
Lindsey se încruntă și se uită la mine.

-Dar…
„Așteaptă afară”, ordonă el.
La dracu.
-Da domnule. El zboară spre u ă.

De îndată ce îl închid, îmi îndrept atenția către el.
Este înalt, întunecat și nu există persoană care să arate mai bine într-un costum
decât la el Ochii lui albaștri nu-i părăsesc niciodată pe ai mei.
-Buna Emily.
Nervos, îmi răsucesc degetele în fața mea.
-Buna ziua.
„Nu ți-a cerut numărul. La naiba."

Îmi ridic bărbia sfidător. Nici nu am vrut să mă sune.
Ochii lui strălucesc. Se așează la birou și își încrucișează picioarele. Mă uit la pantofii
lui. Îmi amintesc de acei pantofi sclipitori și scumpi.
— I-ai dat un sughiot unui biet prost pe care l-ai întâlnit?
in avion in ultimul timp? -întrebare.
Mama care l-a adus! Iși amintește. Observ că devin roșu.
Nu pot să cred că a făcut asta. La dracu, la rahat, la rahat.
„Da, aseară, exact. Fac o pauză dramatică. La
zbor spre New York.
Își strânge maxilarul și ridică o sprânceană. Nu pare impresionat.

— Deci nu ești Jim? -Întreb.
„Pentru unii oameni sunt Jim.
— Pentru aventurile tale de o noapte, vrei să spui.
Își încrucișează brațele de parcă ar fi enervat.
"Despre ce este vorba?"

— Ce-i ce? Eu raspund.
Își arcuiește din nou sprânceana. Mă face să-l scutur. Arunc o privire la biroul lui luxos
și sofisticat. Este excesiv. Puteți vedea tot New York-ul de aici. În sufragerie există un bar
complet împachetat, scaune din piele aliniate în fața acestuia și o masă de întâlnire. Un
coridor duce la o baie privată și, mai jos, se pot ghici și alte camere.
Își atinge buza de jos în timp ce mă evaluează și parcă m-ar atinge de sus în jos.
Doamne, ce frumos este. În ultimul an m-am gândit adesea la el.
"Ce faci la New York?" -întrebare.

„Lucrează pentru Miles Media.
O idee îmi trece prin minte și mă încruntă când îmi amintesc ceva ce mi-a spus
atunci.
„Bine ați venit la Miles High Club...”
Doamne, și am crezut că se referea la clubul celor care au făcut sex în avion... și
se pare că se referea la femeile care s-au culcat cu el.
Miles... El este Miles... Și există un club?

La dracu. Cel mai bun dracu din viața mea a fost doar un ritual de trecere pentru
intră într-un club cel mai sordid.
În ultimele douăsprezece luni, amintirea nopții petrecute împreună a fost ceva
special pe care l-am prețuit cu drag. Acest om a trezit în mine ceva despre care nici
măcar nu știam că există, iar acum aflu că sunt unul dintre mulți. Ce dezamagire. Mi
se rupe sufletul. Îmi încordez maxilarul ca să nu-i dau greutăți și să-i fac același rău
pe care mi-a făcut-o mie.
Prost.
Dacă nu plec curând, vor sfârși prin a mă da afară și e doar prima mea zi.
— Mă bucur să te văd din nou, spun eu.

Îmi prefac un zâmbet și, cu inima bătând în viteză, mă întorc, lăsând-o pe a lui
birou și închide ușa la ieșire.
-Esti deja? întreabă Lindsey și zâmbește.
„Da”, răspund, dând din cap.
Am trecut prin recepție până la lift și ne-am întors la etajul meu.
„Nu te speria”, mă mângâie Lindsey cu blândețe.

Mă uit la ea întrebător.
„Este nepoliticos și blând, dar mintea lui nu este pe măsură.”
La fel ca membrul său viril.
„Oh, bine”, murmur eu, uitându-mă la podea. E bine de stiut.
— Ți-a spus ceva?
-Eu nu mint-. A fost foarte politicos.
Lindsey zâmbește.
„Ar trebui să te simți privilegiat. Jameson Miles nu este politicos cu nimeni.
— Uau, spun eu încruntat. Ușa se deschide și fug să evit conversația. Vă

mulțumesc foarte mult că mi-ați arătat facilitățile.
—Cu plăcere, și dacă aveți vreo problemă legată de resurse

oameni, sunați-mă imediat.
-O să îl fac eu. „Îi strâng mâna. Este o problemă de resurse umane să fii parte
din clubul de pui care l-au înșutat pe Miles? Mulțumesc mult.
Mă duc la birou și, fără să fiu văzut, deschid sertarul și iau mobilul.
-Vin imediat.
Mă închid în baie, mă asigur că sunt singur și Google „Jameson Miles”.
Închid ochii în timp ce aștept să se încarce informațiile. Inima îmi bubuie. „Că nu
este căsătorit, vă rog, că nu este căsătorit…”.
Această îndoială m-a chinuit în tot acest timp; acela și de ce nici nu s-a prefăcut
că vrea numărul meu. Am simțit că ne-am conectat, dar ceva era dezactivat. Și nu
știu de ce, apoi am simțit că era căsătorit... sau că are o iubită.
Ceea ce mă face o curvă. Nu am fost niciodată cu un tip care are un partener, iar
femeile care o fac în mod conștient mă dezgustă.
Dacă aș fi știut că nu-l pot scoate din cap, nu m-aș fi apropiat de el în noaptea
aceea.
„Jameson Grant Miles este un om de afaceri și investitor american. La treizeci și
șapte de ani, Miles este fiul cel mare al magnatului media George Miles Jr. și nepotul
lui George Miles. În 2012, a preluat controlul asupra imperiului familiei, Miles Media
Holdings Ltd., și a moștenit investiții în televiziune, film și alte câteva companii. El
este fostul CEO al Publishing and Consolidated Media Holdings, care are interese
într-o gamă largă de platforme, și fostul CEO al Netflix.
În mai 2018, averea netă a lui Miles a fost estimată la 5,5 miliarde de dolari,
plasându-l în primele o sută.
cei mai bogați americani din lume împreună cu cei trei frați ai săi.
Arrea. Urmez.
"Viata personala. Gelos pe intimitatea lui, are o predilecție pentru femeile frumoase.
Între 2011 și 2015, s-a întâlnit cu Claudia Mason. Nu se știe dacă a avut un partener de
atunci.
Îmi pun mâna pe piept și respir ușurată. Bunătate. Dau clic pe linkul Claudia Mason.
Pe cine? Primesc o mulțime de imagini și simt că încrederea în mine se duce la gunoi.
Claudia Mason (în vârstă de treizeci și patru de ani) este o femeie de afaceri engleză
și o iconiță a modei.
Mason este un jurnalist britanic. Este redactor-șef al ediției britanice a revistei

Vogue, precum și cel mai tânăr redactor din istoria acestei ediții. A luat frâiele Vogue în
2014. Mason este una dintre cele mai citate voci din țară când vine vorba de tendințe.
Pe lângă faptul că lucrează pentru Vogue, Mason a scris articole pentru Miles Media și
a publicat zece cărți.
Viata personala.
Mason este cel mai mare dintre cei cinci copii și este fiica politicianului francez
Marcel Angelo.
Ea a fost logodită cu moștenitorul presei Jameson Miles, cu care s-a întâlnit între
2011 și 2015, dar, potrivit ei, relația s-a încheiat din cauza muncii lor și a angajamentelor
lor în diferite părți ale lumii.
În prezent, se întâlnește cu Edward Schneider, un avocat din Londra.”
A promis... Ai fost logodit?

Expiră greu și închid căutarea cu o față dezgustată. Bineînțeles că au ieșit împreună.
intru in depresie. Doamne, ea este redactorul ediției britanice Vogue. Nu pot

concura cu asta. Mi-au luat trei ani întregi pentru a obține un loc de muncă mic la Miles
Media. Mă spăl pe mâini și îmi netezesc părul în fața oglinzii. Nici că ar conta.
Am un iubit, iar Jameson Miles nu înseamnă nimic pentru mine. Mă întorc la masa
mea furioasă. Simt un foc în stomac. Nu e ca și cum aș merge să-l văd nici la birou. Mă
prăbușesc pe scaunul meu.
— Cum a fost vizita? întreabă Aaron.
-Bun. Zâmbesc când îmi deschid căsuța de e-mail.

— Ai urcat la etaj?
-Da.
Arunc o privire la miliardele de e-mailuri care mi-au primit
cele două ore în care am fost plecat. Doamne, ce multe vești.
— Și cum sunt birourile? întreabă Aaron. Sunt o altă poveste
Nu? Cu marmura ei albă acolo...
Îmi lins buzele în încercarea de a părea normal.
-Da.
„Nu am apucat să văd birourile șefilor când am început”, spune el.
Molly. Nu a avut vizitatori în ziua aceea.
Mă uit la ea.
„Am intrat, dar el nu era acolo”, intervine Aaron.

-Care? James, spui? Întreb ca și cum conversația nu este despre mine.
-Da. Ai vazut?
„Da”, spun eu și deschid un e-mail. L-am cunoscut.
Și l-am înșurubat de câteva ori.
— A fost un porc murdar? întreabă Molly, încruntat.Oamenilor le este frică că nu

—. vei vedea.
„Nu, a fost frumos. Am fost în biroul lui. Părea drăguț.
— Ai fost cu el în biroul lui? întreabă Aaron încruntat.
„Da”, răspund și continui să scriu.

— Nu mai vorbi despre el, te rog.
— Ce planuri ai pentru seara asta? întreabă Molly. Copiii rămân cu tatăl lor și eu
o să orbesc la pizza și bere. La naiba cu dieta și sala de sport.
„Am intrat”, spune Aaron.

-Într-adevăr? intreb eu zâmbind.
Nu pot să cred că mi se cere să ies în prima zi.
-Desigur de ce nu? Mai ai ceva de făcut? întreabă Molly.
„Considerând că sunteți singurii oameni pe care îi cunosc în New York, ce alte
planuri aș putea avea?” răspund ridicând din umeri
umerii, fericiți de viață.

„Ei bine, hai să mâncăm și să bem”, exclamă Molly, continuând să tasteze.
Citesc e-mailurile în așteptare când văd că unul este de la Jameson Miles.
Cum?
Mă uit vinovat în jur și îl deschid. Cu siguran ă
Va fi mesajul tipic de bun venit care este trimis tuturor.
Emily:
Prezenți-vă la biroul meu mâine la ora opt pentru o întâlnire privată.
Spune securității că te-am chemat. Te vor duce la mine într-o clipă.
Jameson Miles
CEO al Miles Media

New York
-Dar ce este asta? - oaptă.

— Eh? întreabă Molly.
„Nimic”, bâlbesc eu în timp ce minimizez ecranul.
La dracu. La ce te astepti? „Fă-te prost”.
le contest.
Stimate domnule Miles,

Ai vrea să merg cu tovarășii mei?
Emily
Îmi bat pixul pe masă, aruncând o privire nervoasă în jur în timp ce aștept să
răspundă ea.
Emily:
Nu. Nu vreau să-ți văd colegii de clasă și nu vreau să spui nimănui despre
întâlnirea noastră.
Această întâlnire este privată.
Jameson Miles
CEO al Miles Media

New York
Deschid larg ochii. O, mamă. Cât de „privat”? Ce naiba înseamnă asta?
Îmi ciupesc podul nasului. Am si eu nevoie de unul

Pizza buna si un shot de bere. Mi-aș fi dorit să fi fost deja ora cinci.
***
Barul este un stup de activitate și zgomotos, dar abia reușesc să scutur zâmbetul
prostesc pe care îl primesc când văd oameni care tocmai au plecat de la serviciu. Stau
pe o bancă cu Molly și Aaron la un bar de sport și mă simt ca un super newyorkez.
Este luni seara, sunt afară și par să fiu cu cei mai buni dintre cei mai buni.
„Spun doar,” mormăie Molly în timp ce își mestecă pizza , „ dacă nu l-ai văzut tot
weekendul și el este indiferent la asta, e o problemă.
„Poate că a fost legat”, batjocorește Aaron.

— Poate că e un idiot, pufni Molly.
Vorbim despre noul iubit al lui Aaron și, cumva, mă simt suficient de confortabil să-
l înveselesc spunându-i despre situația mea.
— Ei bine, să vedem ce părere ai despre asta. Înghit în sec și adaug: Să vedem cine e
mai idiot. Mă întâlnesc cu tipul de care m-am îndrăgostit de când aveam treisprezece ani. O
vedetă a fotbalului care s-a interesat de mine doar când s-a accidentat. Am fost foarte bine
câteva luni, dar apoi a avut o criză existențială. Iau un pahar din berea mea. Nu vede dincolo
de fotbal. Este șomer și nu are niciun scop în viață. Locuiește în garajul părinților săi și și-a
alimentat recent mașina. Dau din cap enervat și îmi scot telefonul mobil din geantă. Nu
vrea să vină să locuiască cu mine pentru că nu-i plac orașele aglomerate. Nu m-a sunat azi
dimineață ca să-mi ureze noroc, iar acum este — mă uit la ceas — zece fără douăzeci și nici
măcar nu s-a obosit să sune să vadă cum a decurs prima mea zi.
Ei geme de groază.
— Ce naiba faci cu el? exclamă Aaron cu un rânjet.

Îmi dau ochii peste cap în timp ce îmi iau un pahar de bere și ridic din umeri.
-Nu știu.
Ei chicotesc.
„Vreau doar să mă culc așa cum a intenționat Dumnezeu”, oftează Molly.

De fiecare dată când văd pe cineva care îmi atrage atenția, sunt cu copiii și nu pot sări.
mă încruntă.
— Nu vrei să le prezinți vreun bărbat?

-Elimină, scoate! Dacă deja îi fac viața imposibilă tatălui lor și
la iubita lui.
Aaron râde de parcă și-ar fi amintit ceva.
-Ce s-a întâmplat? -Întreb.
Molly zâmbește.
„Amândoi sunt mai rele...
Mă face să râd prost.
-Cati ani au?

„Micha are treisprezece ani, iar Brad cincisprezece”, explică Molly. si au
a propus să ne amărească existența dacă nu ne vom întoarce împreună.
-Așadar? întreb, și râd.
„Brad a fost expulzat de două ori în acest mandat, iar Mischa mă duce și pe mine în
rătăcire. În urmă cu câteva săptămâni, s-au culcat cu un prieten la casa tatălui său, în timp
ce el și prietena lui au ieșit la cină.
„S-au îmbătat cu minibarul tatălui lor și au rupt chiloții iubitei lui”.
Aaron râde și eu o privesc îngrozită.

„Și...” Se oprește și ia o înghițitură din băutură. Când tatăl ei i-a întrebat despre asta,
ei au spus că chiloții i-au putrezit deoarece vaginul ei era contaminat.
am izbucnit în râs.
-Eu nu te cred.
Ea scutură din cap supărată.
„Mi-aș dori să fie o glumă”.

Aaron își dă capul pe spate și râde.
„Este un clasic. Cât de rău! Iubesc.
„Nu, este un coșmar”, răspunde Molly fără nicio emoție în voce.
-De ce ai divortat? -Întreb.
- Ei bine, nu știu, într-adevăr. — Se gândește o clipă la asta. Flacăra noastră s-a stins.
Am muncit mult și am ajuns să fim epuizați, așa că nu am avut niciodată chef să facem
sex. Și printre copii, ipoteca... El ridică din umeri. Nu am ieșit noaptea și nu am fost
politicoși unul cu celălalt.
Nu știu exact momentul în care s-a terminat totul. Ne-am distanțat, punct.
— Păcat, spun eu și oft.
„Mi-a spus că a cunoscut o fată la serviciu. Nu merseseră prea departe și mi-a spus că
îmi spunea pentru că voia să lupte pentru noi și să se întoarcă la ceea ce aveam înainte.
— Și nu te-ai luptat? -Întreb.

„Nu”, oftă el trist. Nici eu, nici el. Fiecare am mers pe drumul nostru. Pe vremea aceea
era foarte greu. Se gândește câteva secunde. Acum regret. El este un om bun. Și în
retrospectivă, cred că multe dintre problemele pe care le-am avut s-au datorat vârstei. A
menține flacăra aprinsă a fost amândoi, dar nu ne-am dat seama decât a fost prea târziu.
Zâmbește dulce. Suntem prieteni buni.
Hmm... Tacem.
„Bine că ai copii care smulg chiloții rivalilor tăi”, spune Aaron zâmbind.
Am râs cu toții în hohote.

— Că vaginul ei este contaminat. De unde au luat asta?
***
Îmi încerc rochia neagră peste ea și mă privesc în oglindă. Mmm... îl las cu cuierul pe
pat. Încerc fusta și jacheta gri.
Negrul?
La dracu. Ce dracu te porți când vrei să fii sexy fără să arăți ca și cum vrei să fii
sexy? Este ora unsprezece și iată-mă, hotărând cum voi merge la întâlnirea de mâine
cu domnul Miles. De ce ai vrea să mă vezi?
Cred că voi merge cu rochia neagră. L-am pus pe scaun. Iau pantofii din piele
lăcuită și îi pun sub rochie. Ce cercei? hmm…
Îmi strâng buzele când mă gândesc la asta. perle Da, spre deosebire de cele de aur,
perlele nu țipă „dracu-mă”. Perlele sunt cercei potriviți pentru a merge la muncă.
Bun.
Îmi voi spăla părul și o să-l ondulez dimineața. Mă privesc în oglindă și îmi fac o
coadă înaltă. Da, o coadă înaltă. Îi plac codițele înalte.
"Pentru".
Mă așez pe marginea patului și mă uit în jurul micului meu apartament. Are doar
un dormitor și este la etajul 30. Este mic și pitoresc, dar în același timp este modern
și clădirea drăguță. Nu este ceea ce sunt obișnuit; Chestia asta de a trăi singur și de
a ieși la un pahar într-o seară de luni îmi este foarte străin. Îmi iau telefonul și citesc
mesajele. Cei mai buni prieteni ai mei mi-au scris în seara asta pentru a vedea cum a
decurs ziua mea. Si mama mea. În schimb, Robbie nu.
Un val de tristețe mă cuprinde. Ce ni se întâmplă? Poate ar trebui să-l sun. La

urma urmei, eu sunt cel care a plecat. Îi formez numărul. Dă semnal. După un timp,
o ridică.
— Eh.
"Bună", spun eu zâmbind. Ce mai faci?

„Aici, dormind”, mormăie el. Cât este ceasul?
Fața mea se schimbă pe măsură ce mă uit la ora.
-Iartă.
-Nimic nu se intampla. Te sun maine.
Sufletul meu cade în picioare.
-Bon. fac o pauză. Scuze că te-am trezit.
-Pa.
Și închide.
expir puternic.
„Prima zi foarte bună, mulțumesc că ai întrebat”, mormăi eu.
Inima dureroasă și stomacul zvâcnit, mă urc în pat și zâmbesc în întuneric
când îmi amintesc de noaptea mea cu Jim.
M-am gândit la el de multe ori când sunt singur noaptea. Fără îndoială, cea
mai bună pudră din toată viața mea. Dar nici nu este necesar să știe nimeni; Să
știi că este suficient pentru mine și am mai mult decât suficient. Și mâine o voi vedea.
Simt crampe în stomac. Să vedem ce îmi spune.
Jameson
Mă așez la masă și examinez dosarul lui Emily Foster. Am citit datele tale
personale, notele, referințele și, în sfârșit, scrisoarea de cerere.
Acesta era jobul pentru care ai intervievat acum douăsprezece luni?
Mă sună la interfon.
E securitate, jos. Mă uit în oglindă și apăs pe un buton. Instantaneu, apare
un ecran.
-Da?
— Domnișoara Emily Foster dorește să vă vadă, domnule.
Există. Zâmbesc văzând-o.
— Lasă-l să urce.
Paznicul o escortează până la lift. merg la receptie. În curând, asta

Ușile se deschid și o văd.
„Bună”, spun eu zâmbind.
„Bună”, șoptește el. Pare nervoasă.
Îi fac semn să intre în biroul meu.

-Se întâmplă.
Merge în fața mea, făcându-mi ochii să se ducă la fundul lui. Poartă o rochie neagră
strânsă, ciorapi transparenti și tocuri înalte. Coada ei se leagănă dintr-o parte în alta. Mă
face să vreau să o iau și... „Oprește-te”.
„Ia loc”, îi spun în timp ce mă așez pe spate în scaun.
Ea stă cu geanta în poală și mă privește în ochi.
Mă întorc în scaun, uitându-mă în continuare la ea. E la fel de drăguță pe cât mi-am amintit și
o aură sexuală foarte puternică emană din ea ca o armă ascunsă.
Păr întunecat, ochi căprui și buze pline, de dracu. M-am gândit des la ea; A fost imposibil
să o uiți.
Nimeni nu m-a călărit ca ea, nici înainte, nici de atunci, nici niciodată.
Sughițul pe care mi l-a dat pe gât nu a fost singurul lucru cu care m-a marcat în acea
noapte.
— Ai vrut să mă vezi? întreabă el încet.
Vocea lui are un efect fizic asupra mea. Îmi amintesc lucrurile murdare care
a spus el și cât de mult m-a încântat că mi le-a spus cu o voce atât de dulce.
— Da, spun eu, uitându-mă în ochii ei. Vreau să te văd.
Trecuse ceva vreme de când nu era cu o femeie despre care habar n-avea.
cine a fost. În mod ciudat, nu avea nevoie să fie nimeni în noaptea aceea.
A fi Jim a fost suficient.
-Si bun?
Mă las pe spate în scaun, enervat de atitudinea lui. Majoritatea femeilor nu se vor opri
să mă complimenteze. Ea, pe de altă parte, nu.
"Ce faci la New York?" intreb in incercarea de a ma implica
conversație politicoasă.
„M-ai întrebat deja ieri”, izbucnește el. Treci la subiect.

— Ei bine, te întreb din nou. Relaxeaza-te.
Își mijește ochii de parcă ar fi supărată.
Mă îndrept spre masă.
-Ce s-a întâmplat? intreb eu dispretuitor.

-Tu. Tu ești ceea ce mi se întâmplă.
-Pe mine? exclam, jignit. Ce ți-am făcut?
— Ai de gând să-mi spui ceva legat de muncă sau nu, Jim?
Mă uit la ea.
"Esti foarte nepoliticos.
— Și tu foarte bogat.
-D?
El ridică din umeri.
-Ce inseamna asta? Scuip.
„Nimic”, spune el, îndreptându-și spatele. Dacă nu ai de gând să-mi spui nimic
legat de muncă, plec.
Îmi strâng maxilarul în timp ce mă uit la ea; există tensiune în atmosferă.
-Am fost în seara asta?

„Nu”, spune el, privindu-mă în continuare în ochi.
-De ce nu?
„Pentru că sunt o persoană profesionistă și nu am intenția de a amesteca
afacerea cu plăcerea.
Fac un efort să nu zâmbesc. Ma intereseaza din ce in ce mai mult fata asta.
— De ce ești atât de sigur că ar fi o plăcere?
„Istoria tinde să se repete,” șoptește el în timp ce ochii îi coboară pe buzele mele.
Mi-o imaginez goală deasupra mea. Observ că mă pune

Tare și inspir greu.
„Istoria îmi va fi generoasă, deoarece intenționez să o scriu”.
— Îl citez pe Winston Churchill, domnule Miles? mormăie el.

Zâmbesc, amuzată de inteligența lui.
—Trebuie să te uiți la fapte pentru că ei se uită la tine.
„Nu îmi fac niciodată griji pentru acțiune, ci pentru inacțiune”, răspunde el fără
ezitare.
-Exact. Așa că, în calitate de coleg de suferință al lui Churchill, vă cer să luați masa
cu mine în seara asta.
Emily zâmbește și se ridică.
-Nu pot.
-Pentru?
Pentru că o să mă spăl pe păr.
"De ce să-l speli când ai putea să-l murdărești?"
Ridică din umeri de parcă nu ar fi nimic.
-Nu mă interesează. Nu esti genul meu.
Oh. Îi întorc cuvintele în timp ce mă uit la ea.
Îmi strâng buzele, uitându-mă în continuare în ochii ei. Este prima dată când
Mă resping atât de categoric.
-Bon. Îți este dor.

„Poate”, spune el și se întoarce. Deși mă bucur că mă întorc
să te văd. Trebuie să fii foarte mândru de realizările tale.
Mă ridic și fug să-i deschid ușa. Se uită la mine, iar eu închid pumnul și
Am lovit lateral ca să nu-l ating.
— La revedere Emily.
„La revedere”, șoptește ea în timp ce aerul se învârte între noi. Și zâmbind, adaugă:
„Îți mulțumesc că mi-ai dat un loc de muncă.
Dau din cap o singură dată. — Nu este singura slujbă pe care o am pentru tine.
El intră în lift și eu trântesc ușa și intru în biroul meu.
Că nu sunt genul ei... De când?

Îndrept telecomanda către monitorul de securitate și îl pornesc din nou.
„Vreau să văd etajul patruzeci”, întreb controlul vocal.
Ecranul clipește și apare o imagine a etajului patruzeci. Văd că ieși din lift.
"Urmărește-o."
Îl privesc cum traversează holul și se așează la masa lui.

„Du-te în zona aceea”, ordon.
Ecranul clipește și ea iese. Biroul este gol. Se uită la ceva de pe mobil. Își
încrucișează picioarele și eu merg spre ecran. Coapsa ei este vizibilă prin fanta din
rochie. Devin emoționat doar privind.
Ce bine este, la naiba.

El caută ceva.
„Lărgește”, ordon.
Camera mărește și îmi mijesc ochii în încercarea de a citi ceea ce caută pe
Google.
„Jameson Miles”.
Mă las pe spate cu un zâmbet. Bingo.

capitolul 4
Emily
„ Și acesta?” întreabă Aaron zâmbind. pompier fierbinte

salvează-l pe pisicuță de la scurgere.
— Îți voi cumpăra, spun.
„Și eu”, răspunde el zâmbind.
"Ce ai de gând să faci în acest weekend?" întreabă Molly, încă lucrând.
— Nimic, spune Aaron. Sper să-l vedem pe Paul.
„Nici eu nu am nimic”, oft.

Molly își îndepărtează privirea de pe ecran.
— Credeam că te duci acasă să-ți vezi iubitul.
dau din umeri.
— Da, avea de gând să plece, dar am vorbit patru minute în zece zile și nu m-a sunat o
dată.
Mă întorc pe scaun când mă gândesc cât de deprimantă este situația mea.
„Despărțiți-vă de el și legați-vă de Riccardo.

Mi-am pus ochiul alb. Riccardo lucrează la fabrica noastră și acestea
Zile întregi se plimba pe lângă masa mea și își dă limba.
„E bine cu tine”, mormăie Molly. Își petrece ziua aici fluturând
ca o muscă
„Ce păcat”, zâmbesc în timp ce îl privesc vorbind cu alții, „pentru că nu e deloc

rău”.
Riccardo este italian și este la fel de înalt, întunecat și frumos pe cât te-ai aștepta
și nu numai. Din păcate, personalitatea ei nu este pe jumătate la fel de frumoasă ca
chipul ei. Își bate joc de oameni și vorbește despre sine la persoana a treia.
„Uf”, pufni Aaron, cu ochii mari de dezgust. Și despre ce ai vorbi?
„Nu aș vorbi cu el; I-aș pune un căluș în gură și l-aș dracu, prostule”, explică Ava,
uitându-se în continuare la el. Și adaugă în șoaptă: „Sunt sigur că o are ca un taur”.
Toți râdem.
— Și ce faci weekend-ul acesta? o intreb pe Ava.

„Va vedea dacă poate prinde vreun tip bogat”, spune Aaron.
-Vezi.
Mă întorc spre ea.
— Și ce înseamnă asta?
— Că merg în aceleași cluburi ca băieții cu aluat.
-Pentru? intreb eu incruntat.
„Refuz să ucid pe unul care este înțepenit”.
Îmi cade falca de groază.
— Deci... te-ai căsători cu un tip doar pentru bani?
„Nu”, spune el ridicând din umeri. Mai. -Pune
vedere pe ecran și șoptește: „Oh, nu, vine”.
Riccardo sosește și se așează pe colțul mesei mele. directorul fabricii
și-a luat o zi liberă, așa că nici nu se deranjează să se prefacă că lucrează.
"Bună", salută el zâmbind.
"Bună", răspund eu fără emoție.

— Pleacă, doar te faci prost.
—Riccardo a vrut să-și vadă prietenul preferat.
Mă uit la ființa umană proastă din fața mea.
„De ce vorbești despre tine la persoana a treia?” -Întreb.
Aaron chicotește în timp ce se preface că nu aude.
Riccardo se întreabă de ce nu-l vezi niciodată la masa lui.
„Emily îi place să-și facă treaba”, mormăi eu fără emoție.

-Oh. Râde și arată cu degetul spre mine. Lui Riccardo îi place stilul tău, Emily.
Mă apuc de muncă și el stă acolo și vorbește singur. De-abia respiră. Din când în
când, toți patru ne uităm neîncrezător la cât de prost este tipul ăsta.
Cu coada ochiului, văd ușile liftului deschizându-se și instantaneu cineva alergă

înapoi la masa lor. Hei? Îmi întorc privirea de pe ecran și îl văd pe Jameson Miles
mergând cu pași mari spre biroul meu. Se uită cu ură la Riccardo.
Toată lumea se trezește să caute și când văd cine este, ei

Ei stau pe spate cu frica.
Ce naiba caută asta aici?

Îl văd plantându-se în fața mesei mele cu încetinitorul. Richard
Aproape că își înghite limba la vederea lui. Se ridică imediat.
— Domnule Miles, bâlbâie el. Buna ziua domnule.
-Ce faci? domnul Miles mârâie.
„Îl predam pe noul nostru angajat”, se bâlbâie el. Aceasta este Emily.
Aaron mă privește îngrozit în ochi.

„Știu foarte bine cine este Emily Foster și cât de des îi vizitezi masa. Primul și
ultimul avertisment”, mârâie el. Întoarce-te la tine și nu mai fi prins să stea pe aici.
Riccardo devine alb.

„Da, domnule”, șoptește el.
Domnul Miles se uită la el și își strânge maxilarul de furie.
-Pleacă de aici. Deja.
Riccardo aproape fuge înapoi la masa lui și mă uit la frumos

creatură dinaintea mea.
Costum gri, cămașă albă și cravată paisley. Este porno la birou
în persoană.
„Emily, în biroul meu. „Da”, îmi ordonă el ca un bazilisc.
Se duce la lift fără măcar să aștepte să răspund.
Înghit nodul din gât când mă ridic.
Aaron, Ava și Molly mă privesc cu fețe șocate.

— Dar ce s-a întâmplat aici? mormăie Aaron, buzele lui mișcându-se în timp ce
îmi strânge mâna în semn de simpatie.
Expiră puternic și îl urmăresc pe zeul biroului cu privirea semenilor mei asupra
mea. Ușile liftului se închid.
Jameson se uită la ei, iar eu îmi zvâcnesc degetele nervos în timp ce urcăm.
Doamne, o să mă concedieze. Nenorocitul ăla de Riccardo mă are în necaz. Totul
este vina ta.
Dacă nu vorbeam cu el...
Ajungem la ultimul etaj și ușile se deschid. Din nou, el pleacă
pas furios. Ma indoiesc. Te aștepți să te urmăresc sau ce? Nu sunt cățelul tău.
Va fi îngâmfat! Cine se crede el?
Îi arăt un zâmbet fals către recepționer și continuă să-l aburesc.
El îmi ține ușa și trec pe lângă el. Se inchide cu incuietoare.
-Ce faci? Mi-a dat drumul.
„Este aceasta o întrebare trucată?” spun, întinzându-mi brațele. sa fie bine
în biroul tău Ce crezi?
— Adică de ce naiba cochetezi fără rușine cu el?
Nemernicul acela de jos cere să știe.
Imi cade maxilarul.
„Nu am flirtat.
— Și rahat. Am văzut-o cu ochii mei.
-Cum? Îl eliberez. Nu-mi spune că m-ai adus aici să mă certați că am vorbit cu un
alt angajat în timpul programului de lucru.
„Nu te plătesc ca să fii lovit”, mârâie el.
Îmi pun mâinile pe șolduri când îmi simt sângele fierbinte.
-Ascultă la mine. ridic un deget. Primul. Am de gând să le arunc
tisa cine vrea.
Își mijește ochii și îmi imită poziția.
-Al doilea. Și ridic un alt deget. Ești șeful meu și, ca atare, nu ai nimic de spus
despre viața mea amoroasă.
„Hah”, spune el și pufnește în timp ce își dă ochii peste cap de nemulțumire.
-Și al treilea. ridic un al treilea deget. Tocmai am ajuns aici și nu am prieteni, așa
că nu te aștepți să fiu nepoliticos cu cineva drăguț, nu-i așa?
„Nu în timpul orelor de lucru”, mârâie el.

— Chiar m-ai adus aici să-mi spui asta? intreb eu incruntat.
— Nu, urlă el. Vreau să știu de ce nu vrei să ieși cu mine.

Gestul mă rupe.
-Vorbesti serios? - oaptă.
— Complet serios.
Atmosfera se schimbă și trecem de la furie la altceva.
— Pentru că nu voi risca să-mi pierd slujba dacă nu ne antrenăm.
Se uită la mine.
— Interviul pe care l-ai avut acum douăsprezece luni a fost aici?
Nu răspund instantaneu. O să creadă că sunt un ticălos.
-Da.
— De cât timp încerci să lucrezi aici?
„Trei ani”, spun eu și pufnesc. Așa că iartă-mă că nu vreau să scapi de ocazia unei
aventuri de o noapte.
— De ce crezi că te-a concedia?
„Nu asta fac directorii executivi când se despart de secretarele lor?” aruncă-i?
Se încruntă, încă privindu-mă.

—Nu aș putea să-ți spun, nu am fost niciodată atras de vreun însoțitor. mai mult,
Locul ăsta este suficient de mare încât să nu ne întâlnim.
— Încă mai ești atras de mine? intreb in soapta.
„Știi că știu, și este doar cină”, mă răstește el. nimeni nu trebuie
află și te asigur că nu te voi concedia a doua zi dimineață.
„Deci...” spun, uitându-mă la mâinile mele în timp ce încerc să-mi dau seama
ce naiba pune la cale. Ar fi oare micul tău secret?
Se apropie atât de mult încât fețele noastre sunt la câțiva centimetri unul de celălalt.
Ne-am uitat unul la ochi.
Scântei zboară între noi și simt că mă trezesc.
— Ai ieșit cu cineva în noaptea în care am fost împreună? -Întreb.
-Ce te face sa crezi asta?
— Nu mi-ai cerut numărul.
Îmi aruncă un zâmbet lent și sexy în timp ce îmi pune o șuviță de păr în spatele
urechii.
— Te întreabă toată lumea? întreabă el pe un ton mai scăzut, mai sexy.
Da, de obicei mă întreabă.
„Nu căutam nimic pe atunci și nu sunt unul care să spună că o să sun dacă nu
vreau”.
Își trece degetul mare pe buza mea de jos în timp ce mă uit în ochii lui albaștri.
„În seara asta”, șoptește el.
Respirația lui mă gâdilă. Zâmbesc dulce. Uite ce este...

"O sa te iau." Cina la restaurantul meu italian preferat...
Și o lasă acolo de parcă și-ar fi imaginat altceva.
Ce nervi. El se apropie și eu zâmbesc. Mă sărută cu tandrețe în timp ce mă apucă
de bărbie. Închid ochii și mă ridic în vârful picioarelor.
Robbie... Ce muscă m-a mușcat?
La naiba cu tipul ăsta. Ce vrajă mi-a făcut ca să mă facă să fac cele mai nepotrivite
lucruri? Ca să am o aventură de o noapte și să uit că sunt deja cu cineva... sau să
respir.
Doamne, am un iubit. La dracu.
„Îmi pare rău dacă ți-ai făcut speranțe”, murmur în timp ce mă îndepărtez de el.
Dar am un iubit.
Fața i se schimbă.
-Cum?
-Deja știu. - Mă înfior-. Ei bine... Ei bine...” Eu dau din cap pentru că nu știu ce să
spun ca să scap din drum. Ei bine, asta, am un iubit și nu pot să ies cu tine.
„Lasă,” dă drumul el.

-Ce? spun eu răgușit.
"M-ai auzit. Lasă-o, mormăie el în timp ce se întoarce spre mine.
Mă întorc astfel încât să fie distanță între noi.

-Ești nebun sau ce?
-Poate.
„Nu pot să-mi părăsesc iubitul pentru o noapte de sex.

-Sigur ca poti.
„Jameson...” îmi trec mâinile prin păr. Îți merge etrierul sau ce?
„Se poate”, spune el, întinzându-mi o carte de vizită. Sună-mă și vin să te iau.
Jameson Miles
Mii înseamnă
212-639-8999
Mă uit la cartonaș cu un cap confuz. Se uită în ochii ei. Știu că seara asta este doar
un lucru în plus pentru el.
Un rol care ar putea să-mi strice planurile de viitor și să-mi pună în pericol cariera
profesională. M-am chinuit să fiu aici și nu-l voi trimite în iad pentru că a petrecut o
noapte cu o târfă. Lucrul amuzant este că nu credeam că este un slob când eram
împreună, dar cu cât îl cunosc mai mult, cu atât îmi dau seama că nu știam nimic despre
el.
Partea cea mai proastă este că știu că Jameson Miles este genul de drog care nu-mi place.
Ar trebui să mă conectez.
Amintirea nopții petrecute împreună este suficientă de la sine.
-Imi pare rau nu pot. — Mă pregătesc să plec. Corpul meu strigă la mine să mă
întorc. Apoi observ ceva și mă opresc în loc. Mă întorc către el. Cum ai știut?
El își ridică bărbia și mă uit în ochii lui.

Desfac calea pe care am mers.
— De unde ai știut că Riccardo era la masa mea?
Mă uit prin cameră, dar văd doar o oglindă pe perete.
— Sunt camere aici? -Întreb.
-Nu te îngrijora pentru asta.

— Bineîn eles că îmi pasă, spun eu dispre uitor. Am dreptul să
stiu daca ma afecteaza.
Luați un controler și apăsați un buton.
— Arată-mi etajul patruzecea, ordonă el.
Oglinda devine un ecran de televizor. clipește mai multe
ori și apoi vezi biroul meu. Îi văd pe Aaron, Molly și... masa mea.
Ce naiba!
— M-ai spionat? am exclamat cu un suflu. De ce?
„Pentru că mă încurajează”, scapă el fără să-și ia ochii de la mine.

Îmi ia mâna și o aduce la picioare. Observ cât de greu este
sub pantalonii lui de rochie.
Gâfâiesc în timp ce mă uit la el. Nu mă pot abține și îi mângâi membrul.
Ne uităm unul la altul în timp ce dorința ne preia trupurile.

„Nu pot”, șoptesc eu.
Îmi mângâie fața.
-Iti doresc.
„Nu întotdeauna obții ceea ce îți dorești”, am gândit eu.
„Da”, spune el și, cu încetinitorul, mă linge de la claviculă până la
în jurul gâtului meu și îmi șoptește la ureche: „Despărți-te de el”.
Firele de păr de pe spate mi se ridică și, copleșită de efectul fizic pe care îl are
asupra mea, mă dau înapoi.
Înlocuiește pachetul fără să-și ia ochii de la mine.
„Trebuie să mă întorc la muncă”, spun eu încet.
El se uită la mine. Fața lui lipsită de expresie contrastează cu pieptul meu, care
se ridică și coboară în timp ce mă lupt cu excitarea mea. Trebuie să-mi adun toată
autocontrolul pentru a nu mă năpusti asupra lui aici și acum.
E atât de grea... Ce risipă.
Nu.
Mă întorc, ies, iau liftul și, înainte să-mi dau seama, mă întorc la etajul meu. Inima
îmi bate sălbatic; am halucinatii. Este probabil cel mai interesant lucru care mi s-a
întâmplat vreodată.
În mod clar zguduit, mă prăbușesc pe scaun.

„Doamne,” șoptește Aaron.
Molly se apropie.
-Ce s-a întâmplat?
— Habar n-am, mormăi eu în timp ce ochii mei se îndreaptă spre tavan.
Unde sunt camerele?
Îmi amintesc unghiul pe care l-am văzut pe ecran și mă uit în acea direcție.
Există. Un pahar negru rotund. Din moment ce știu că se uită la mine, îi arunc o privire
murdară.
Îl simt că se uită la mine. La ce te vei gândi în timp ce o faci?

Un val de emoții nedorite mă cuprinde în timp ce mi-l imaginez acolo sus, cu
membrul lui înțepenit privind în jos la mine.
Vreau să mă dezbrac, să mă întind pe masă și să-mi desfac picioarele pentru a-i oferi
un motiv întemeiat să privească. Vei auzi ce spunem? Chestia aia va avea microfon?
-Ce s-a întâmplat? opte te Aaron.

-Nu pot vorbi acum. Sunt camere, murmur eu cu capul plecat. O să avem ceva tare
—. mai târziu și vă spun.
„La naiba”, șoptește Molly în timp ce se întoarce la locul ei.

„La naiba Riccardo”, spune Ava și pufnește. O să ne dea afară pe toți. De ce nu i-a
dus-o?
— Da, omule, de ce ar fi asta?
Îmi deschid căsuța de e-mail și îmi verific poșta în timp ce încerc
calmeaza-te
Stiu de ce. Pentru că Jameson Miles nu vrea să-l ia dracu pe Riccardo; vrea să mă
tragă.
Îmi mușc buza de jos pentru a-mi ascunde rânjetul pervertit.
Ce distractiv este să trăiești aici.
***
E cinci și jumătate, tocmai am plecat de la serviciu și stăm în fața lui Miles Media în timp
ce decidem unde vom lua cina. Aceasta este
foarte rar, parcă pe lângă poziția mea aș fi câștigat trei prieteni noi și opțiuni nelimitate.
Fiecare noapte este sâmbătă la New York.
Avem vârste diferite, stiluri de viață diferite, dar din anumite motive ne înțelegem de
minune. Ava are o întâlnire și nu vine cu noi, dar Aaron și Molly sunt aici cu mine.
"Ce vrei la cină?" întreabă Molly în timp ce caută o

restaurant pe mobil.
„Ceva gras și care îngrașă”. Paul nu m-a sunat”, spune Aaron și oftă. Treci de el, omule.
— Ai de gând să-l părăsești acum? întreabă Molly, pufnind și dându-și ochii peste cap.
Alb-. Sunt sigur că e cu altcineva. În plus, ești mai fierbinte decât el.
Un bărbat în costum negru deschide ușa și ne întoarcem toți trei.
Jameson Miles se întâlnește cu un alt bărbat. Sunt atât de implicați în conversația lor
încât nu observă pe nimeni.
-Cine este? - oaptă.
„Unul dintre frații săi, Tristan Miles. Se ocupă de achiziții globale”, șoptește Aaron fără
să-și ia ochii de la ele. Nu puteau fi mai buni.
Ei emană carisma; Sunt puterea personificată.

Toți se opresc să se uite la ei.
Costume scumpe și croite, sălbatic de frumos, educat și bogat.

Înghit nodul care mi s-a format în gât ca
Mă uit în tăcere.
Parcă s-ar mișca cu încetinitorul, se urcă pe bancheta din spate a limuzinei negre care
așteaptă. Șoferul le închide ușa și vedem cum
este.
Mă întorc către noii mei prieteni.

Trebuie să vorbesc urgent cu cineva.
-Despre ce? întreabă Aaron, încruntat.
"Poti pastra un secret?" - oaptă.
Ei fac schimb de priviri.
-Clar.
„Atunci hai să mergem la bar”, spun eu și oft în timp ce îmi unesc brațele prin ale lui și
traversăm strada așa. Nu vei crede ce
Trebuie sa iti spun.
***
Molly sosește cu băuturile noastre pe o tavă și se trântește pe scaunul ei.
— Bine, numără. Te-a greșit?

Iau o înghițitură din margarita mea.
„Mmm, delicios”, mormăi eu în timp ce examinez lichidul galben rece.
Aaron ia o înghițitură din băutură.
„Uau, ce barman dezgustător”, spune el zâmbind.

— Nu te mai plânge, omule, se răstește Molly. E ca și cum aș ieși cu copiii mei, Leñe.
„Este atât de puternic”, icnește el în timp ce se sufocă. Văd cum ai cerut-o.
Molly se întoarce din nou către mine.

-Bine asta? Care este secretul?
Mă uit la ei. O, mamă, nu știu dacă ar trebui să spun asta, dar doar atât
Am nevoie de cineva cu care să vorbesc.
— Promite-mi că nu vei spune nimic nimănui. Nu Ava, întreb eu.
„Nu”, îmi spun ei cu ochii în gol.
— Bine, spun eu. Îți amintești că ți-am spus că de trei ani încercam să mă angajez la
Miles Media, nu?
-Da.
—Bine, bine, acum vreun an am fost la o nuntă la Londra, iar când m-am întors aveam
de gând să vin direct aici să fac un interviu.
Aaron se încruntă în timp ce se concentrează asupra poveștii mele.
„La aeroportul din Londra, nenorocitul din coadă în spatele meu și-a pierdut
strânsoarea și a început să-mi bată cu piciorul în valiza.
Amândoi mă privesc confuzi.
„Oricum, un gardian m-a dus la ghișeul de check-in și i-a spus

I-a spus tipului care era acolo să aibă grijă de mine. Total, care m-a ridicat pe primul loc.
„E tare”, spune Aaron cu un zâmbet în timp ce își ridică-l pe al lui
umple marea de fericire.
Mă pregătim pentru următoarea parte a poveștii.

„Stăteam lângă un bărbat. Am băut șampanie și...” ridic din umeri. Pe măsură ce
beam, ne-am relaxat și am ajuns să vorbim despre viața noastră sexuală.
— Te-au dat din avion? întreabă Aaron cu ochii mari.

„Nu”, spun eu și iau o înghițitură din băutură. Dar nu aș fi făcut-o
ratat.
Aaron își duce mâna la piept u urat.
„Apoi a fost un viscol în New York care ne-a forțat să ne oprim în Boston și să
petrecem noaptea acolo. Tipul era... ca un tren. Zâmbesc amintindu-mi asta. El nu
era genul meu și nu eram al lui, dar nu știu cum am ajuns să facem asta ca iepurii
toată noaptea. Cel mai bun dracu din viața mea.
„Îmi place povestea asta”, spune Molly zâmbind. Urma.

-Nu l-am mai văzut niciodată.
-Nu te sun?
— Nu mi-a cerut numărul.
„Oh”, mormăie Aaron cu o grimasă.
— Da... Ei bine, imaginează-mi fața când l-am întâlnit săptămâna asta la birou.
-Cum?! spun amândoi și gâfâie.

„Oh, mamă, ăsta e Riccardo de mingi”, izbucnește Aaron entuziasmat. Ia o
înghițitură din băutură. Nu pot cu povestea asta.
Nu-mi spune că ai dat peste cap și ai făcut o BTS pentru că nu voi putea să trec
peste asta.
„A fost Jameson Miles.
Ochii lui Molly aproape că le-au ieșit din orbite.

-Cum?!
- E o glumă, nu? întreabă Aaron, gâfâind. Băutura îi urcă pe nas și are o criză de
tuse.
Amândoi mă privesc cu ochii mari.
„Când m-am dus la biroul lui în timpul vizitei, l-a dat afară pe Lindsey
stai singur cu mine
Molly scutură din cap.

-Vorbesti serios?
Scaun.
„Sunt fără cuvinte”, șoptește el.
-Vezi. Doamne, asta e o nebunie, spune Aaron în timp ce îi întinde
O bătu pe Molly cu entuziasm pe braț. Si ce s-a intamplat?
— M-a invitat la cină.
— Ce naiba! Molly strigă destul de tare.
„Shhh”, șoptesc eu și mă uit în jurul nostru. Vorbeste mai incet.
— Dar vorbe ti serios? -întrebare.
— I-am spus că nu.
-Cum?! strigă Aaron acum.
„Ține vocea jos”, cer eu. Nu pot să ies cu el. Am prieten.
„Iubitul tău este un idiot. Tu ai spus-o, se bâlbâie Molly.
„Știu, dar nu sunt așa. Nu aș înșela pe nimeni niciodată.
Aaron scutură din cap.
„Pentru Jameson Miles, aș face ce a vrut el”.
— Nu-i așa? Molly este de acord. Și ce s-a întâmplat astăzi?
„M-a dus la biroul lui și m-a acuzat că m-a lăsat să arunc
tisă în timpul programului de lucru.
Fălcile lor scad.

„Și...” fac o pauză. Nu cred că ar trebui să le spun că ne urmărește.
Voi păstra asta pentru mine.
Îi scot cardul din portofel și îl pun pe masă. Molly o ridică și se uită la el.
„ Până și numele lui este sexy ”, spune el, apoi citește cu voce tare: „Jameson
Mii. Mii înseamnă. 212-639-8999.
„I-am spus că nu poate avea tot ce-și dorește, iar el a spus da, apoi m-a lins pe
gât”, spun fără să mă gândesc.
— Că ți-a lins gâtul?! strigă Aaron. Pentru numele lui Dumnezeu,” icnește ea și
începe să se vânteze cu meniul. Spune-mi că ieși cu el în seara asta.
„Nu”, răspund și ridic din umeri. Nu pot. În plus, este

cel mai rapid mod de a fi dat afară.
„Nici o slujbă nu valorează atât de mult”, izbucnește Aaron. Nu l-as respinge

pentru că a fost dracului de președinte.
Ne face pe toți să chicotim și apoi telefonul meu mobil începe să vibreze.

„Mama care m-a născut”, șoptește Molly în timp ce se uită la telefonul meu.
Este el.
-Ce? Mă bâlbâi la numărul care se aprinde pe ecran.

Molly ridică cartea de vizită și comparăm cifrele.
„Nu-mi vine să cred, el este.

Deschid foarte mult ochii. La dracu.
capitolul 5
„Răspunde, răspunde”, țipă Aaron.
-Ce fac? -Spune. Mâinile îmi tremură de nervi.

„Ridică, haide”, o îndeamnă Molly în timp ce își ridică telefonul mobil.
„Nu răspunde”, mă bâlbâi în timp ce încerc să-l scot. Ea o mută dintr-o parte în
alta.
„Hai, hai, răspunde”, mă îndeamnă el.
Îi smulg din mâini și văd cum vibrează.
-Nu o să răspund.
Aaron îmi ia telefonul și îmi răspunde.
„Bună”, spune ea, punând vocea unei fete și mi-o întinde.
-Ce faci? am exclamat, articulându-mă doar cu buzele.
„Bună, Emily”, șoptește Jameson cu o voce catifelată.
Îmi fac ochii mari când văd fețele uluite ale prietenilor mei.
Aaron își face cruce ca și cum ar fi în biserică și se preface că se roagă.
-Buna ziua.
-Unde esti? -întrebare.

— Într-un bar.
Mă uit în jur în timp ce îmi acopăr cealaltă ureche cu mâna pentru a-l auzi mai
bine. Nu am de gând să-ți spun exact unde sunt pentru că sunt un dezordonat. Îmi
țin respirația în timp ce ascult.
-Vreau să te văd.
Îmi mușc buza de jos. Sunt paralizat de nervi.
Molly mă lovește pe braț pentru a mă scoate din transă.
„Ți-am spus deja că am un iubit”, insist. Eu nu te pot vedea.

— Doamne, îi spune Aaron lui Molly doar cu buzele în timp ce-și smulge părul.
— Și ți-am spus deja să te despărți de el.

-Cine te crezi? -bâlbâială.
Aaron și Molly ascultă cu atenție.
„Ieși afară, nu te aud bine”, urlă el.
Mă duc afară. Totul este tăcut.
„Mult mai bine”, spune el.
Mă uit la taxiurile aliniate.
— Ce vrei, Jameson?
-Stii ce vreau.
-Am prieten.
— Și ți-am spus deja ce să faci în privința asta.
-Nu este atât de ușor.
-Da, este. Dă-mi numărul lui și te scutesc de treabă.

Zâmbesc cât de obraznic este.
„Nu mă deranjează cât de arogant ești.
Ce minciună grasă; Nimic mai departe de realitate.
— Tu, în schimb, ai pus mult pe mine. Mi-am petrecut ziua
îmbinat Ce-ar fi să vii și să-mi termini suferința?
Îmi aud bătăile inimii. Asta este serios?
Câțiva bețivi trec pe lângă mine și trebuie
îndepărtați-vă ca să nu se ciocnească de mine.
„Îmi pare rău”, strigă ei.
„Mâine plec în California”, mărturisesc.
-Sa vedem?
-Da.
— Nu a venit cu tine?
Îmi încreț fruntea. La dracu. De ce aș fi spus ceva?
-Nu.
— Ei bine, când îl vezi, vreau să faci ceva pentru mine.
-Faptul că?
— Întreabă-l dacă simte că moare dacă nu te atinge.

mă încruntă.
— De ce te-aș întreba asta? - oaptă.
„Pentru că alt om face”, spune el și închide.
Sunt uluit privind mobilul. Observ că furnică peste mine
Corp.
mama mea
îmi acopăr gura. Nu pot să cred că mi se întâmplă asta.
Mă poticnesc înapoi la bar și văd pe cei doi prieteni ai mei sărind în jurul barului.
scaun în timp ce așteaptă să se întoarcă.
-Ce s-a întâmplat? Ei strigă la unison.
Mă trântesc pe scaun și îmi netezesc părul.
„A vrut să mă roage să vin la el acasă și să-i pun capăt suferinței”.
„La naiba”, țipă Aaron. Îmi vei semna un autograf?
-Tu mergi? Molly se bâlbâie. Spune-mi că mergi
Eu dau din cap.
„Nu”, mă gândesc o clipă. Mi-a spus să-l întreb pe iubitul meu dacă simte că
moare dacă nu mă atinge.
Se încruntă în timp ce ascultă.
„Pentru că un alt bărbat o face.

-Ce?! Molly țipă. Doamne, avem nevoie de tequila aici.
Se ridică și se duce la bar.
"Te-a invitat la el acasă?!" strigă Aaron.
Dau din cap.
-Știi unde locuiește?

-Nu.
„Pe Park Avenue, cu vedere la Central Park.”
-De unde știți?
— De la Google. El a locuit în clădirea One57 Billionaire, dar a plecat
la un apartament de pe Park Avenue. Casa ta va valora cincizeci de milioane.
„Cincizeci de milioane”, spun eu și gâfâi. Într-adevăr? Cum stă treaba
să valorize ceva cincizeci de milioane de dolari? Nu-mi intră în cap.
Aaron ridică din umeri.
-Nici eu. Va avea toalete de aur sau așa ceva.

Chicotesc la gândul că cineva stă pe o toaletă
oro.
Molly se întoarce la masă și îmi dă o doză de tequila.
„Bea asta și apoi du-te și dă-l dracului de parcă n-ar fi mâine”.
„Pe frigărui.
— Și ce ai de gând să faci? -întrebare-. Vei juca dur?
-Nu voi face nimic. Mă duc acasă să-l văd pe Robbie mâine, spun eu, expirând
greu. Trebuie să ne reparăm treaba și să sperăm că va veni cu mine.
Dezamăgit, Aaron își dă ochii peste cap.

— Și n-ai putea măcar să te emotionezi cu noi în legătură cu Jameson Miles?
-Nu, nu pot. Și nu uitați, nici un cuvânt pentru nimeni. Iau o înghițitură din shot.
Știu foarte bine ce se va întâmpla cu Jameson Miles. Vom dormi o dată, vom găsi o
altă victimă și vom găsi o scuză pentru a mă concedia.
Enervat, dau din cap. M-am chinuit ca să obțin această funcție și îți amintesc că
vorbim despre bărbatul care nu a vrut numărul meu ultima dată când am fost
împreună.
Aaron face o mutră.
„Jo, de ce ești atât de înțelept?
— E nasol, știu, oft.
Telefonul lui Molly sună.
„Te rog să fie Jameson Miles în căutarea unui plan B”, spune el.
Pufnește și își dă ochii peste cap. Buna ziua.
Se încruntă.
„Oh, bună, Margaret. Da, știu cine ești. Ești mama lui Chanel.
Ascultă zâmbind până când deodată i se schimbă fața.
-Cum?! exclamă el cu ochii mari. Într-adevăr? Își ciupește puntea nasului. Da.” El
nu pare să o lase să vorbească.
Înțeleg că ești supărat.
Își mijește ochii și clătină din cap.
-Îmi pare foarte rău.
Aaron și cu mine ne-am privit întrebător.

-Ce s-a întâmplat? Articulez cu buzele.

„Cât de explicit?” întreabă Molly. Deschide larg ochii Mamă, îmi pare atât de rău.
—. -Asculta-. Nu-i spune directorului
Vă rog. Apreciez că m-ai sunat mai întâi.
Ascultă cu ochii închiși.
- Cele mai profunde scuze ale mele. Mulțumesc. O să o repar, da Pa.
-Ce? Ce s-a întâmplat? -Întreb.
Molly își pune capul în mâini.
-Dumnezeule. Era mama lui Chanel, fiul meu este îndrăgostit de ea.
Ei bine, se dovedește că a bârfit despre mobilul fiicei sale și a văzut că au trimis
mesaje îndrăznețe.
Îmi mușc buzele ca să nu zâmbesc.
— Ei bine, asta e normal în zilele noastre, nu-i așa? Spun să încerc să o
—. înveselesc.Toată lumea o face.
— Câți ani are fata? întreabă Aaron.
— Cincisprezece, urlă Molly.
Primesc râsul prostesc. Doamne, nu-mi pot imagina cum este să crești o
adolescent de azi. Molly formează numărul fostului ei soț.
„Bună”, spune el cu gura căscată. Du-te în camera fiului tău, ridică
telefon și aruncați-l în toaletă. El este întemeiat pe viață.
Se oprește să asculte.
Aaron și cu mine am izbucnit în râs.
„Michael”, spune el, inspirând adânc pentru a se calma. Știu că s-au întâlnit și
probabil că ea îl place. Are cincisprezece ani”, șoptește ea furioasă. Atâta timp cât nu-
i iei telefonul mobil, mă duc să-l sparg.
Închide fără să se gândească, pune capul pe masă și se preface că o lovește iar și
iar.
Aaron și cu mine am izbucnit în râs. O ating pe spatele lui Molly.
„Vrei mai multă tequila?” intreb cu drag.
-Da, te rog. Și fă-l dublu! strigă ea furioasă.
Mă uit la masa din bar și văd că Aaron își acoperă gura pentru că nu se poate opri
din râs. Îmi aplec capul ca să nu vezi că zâmbesc.
Fac pipi... dar numai pentru că nu mi se întâmplă asta.

***
„Hei”, spun eu zâmbind în timp ce Robbie îmi deschide ușa.

"Salut, ce faci?" El zâmbește și mă îmbrățișează. Ce surpriza.
-Deja. Doar că mi-ai fost dor de tine, așa că am venit azi dimineață să petrec noaptea
aici.
„Intră”, mă invită el și mă bagă în garajul lui adaptat.
Noaptea trecută n-am dormit cu ochiul. Eram îngrijorat de sentimentele mele și nu-l pot
scoate din minte pe idiotul ăla Jameson Miles. M-am ridicat, am mers direct la aeroport și
am luat primul zbor. Arunc o privire în jurul micului birou al lui Robbie și la cutiile goale de
pizza și paharele murdare care zac în jur.
— Și ce ai făcut zilele astea? -Întreb.

„Nu mult”, răspunde el zâmbind.
Se întinde pe pat și îl bate pe o parte. mă întind și

Joacă fără să-și ia ochii de la mine.
— Ai fost la un interviu săptămâna asta? -Întreb.

— Nu, doar că nu eram deloc convins.
mă încruntă.
— Orice slujbă poate fi bună, nu? intreb sper.

„Aștept să apară cel final”, spune el și mă sărută cu
sensibilitate.
Mă uit la el. Îi simt erecția în picior.

„Vino cu mine la New York. Este mult de lucru, așa că ai putea începe de acolo. Ar fi un
bun prilej de a descoperi orașul împreună.
Își ia mâna de pe pieptul meu și se îndepărtează de mine.

„Nu începe din nou. Ți-am spus deja că nu merg la New York.
Mă așez ca un izvor.
-De ce nu? Nu ai de lucru aici. Ce te reține, nu? Spune-mi.
-Îmi place să locuiesc aici. Nu trebuie să plătesc chirie și mama gătește pentru mine.
Aceasta este o afacere. De ce aș merge?
„Robbie, ai douăzeci și cinci de ani.
-Ce vrei sa spui cu asta? scapă el.

—Nu ai chef să te descurci singur și să trăiești ceva diferit?
-Nu. Sunt bine aici.
„Trebuie să crești mare”, am șters eu și ne trezim amândoi.
— Și trebuie să cobori din nori. Nu ești buricul lumii.
„Vreau să locuiesc în New York”, spun, luându-l de mână ca să încerce să
înțeleagă. Ar trebui să o vezi. Ți-ar plăcea. Nu am simțit la fel nicăieri altundeva.
„New York-ul este visul tău, Emily, nu al meu. Nu am de gând să locuiesc acolo.
La dracu. E un abis între noi.
— Și cum vom fi împreună dacă fiecare dintre noi locuim într-un colț de țară?
intreb eu linistit.
El ridică din umeri.
— Ar fi trebuit să te gândești la asta înainte să aplici pentru slujba de rahat.
acea.
„Nu este o treabă de rahat”, exclam eu și spun: „Nu vrei să

mă sprijini să-mi urmăresc visul? Vii să mă vizitezi, măcar?
— Ți-am spus deja, nu-mi plac orașele mari.
„Deci îmi spui că dacă nu vin în California,
Nu ne vom vedea.
El ridică din umeri, se așează și ridică controlerul Play.

- E o glumă, nu? am izbucnit furios. Îmi spui că am luat un zbor ca să putem
vorbi despre viitorul nostru și că vei începe să joci Fortnite din nas?
Robbie își dă ochii peste cap și începe să se joace.

— Nu te deranja, haide.
— Nu te deranjează? ma repez. Nu vreau să locuiesc în garajul părinților tăi, la
naiba!
-Deci nu o face.
— Dar ce e cu tine? strig din mine. Pentru că vrei
îți irosești viața aici? Ai douăzeci și cinci de ani, Robbie. Matur. Își dă ochii
peste cap.
„Dacă veneai să-mi dai greutăți, te-ai fi putut salva de călătorie”.
sunt fumos.
— Dacă ieși pe ușa aceea, am terminat.
— Vorbesc serios, îi șoptesc. Te vreau în viața mea, dar nu am de gând să renunț
la fericirea mea pentru că ești atât de leneș încât nu vrei să-ți croiești un viitor.
Își strânge maxilarul și își întoarce atenția asupra jocului său. Începe să joace.
Inima bătând de furie, am izbucnit în lacrimi.
„Te rog, Robbie”, șoptesc eu. Vino cu mine.
Fără să-și ia ochii de la ecran, începe să tragă cu controlerul.
-Închide ușa în urma ta.
Își pune căștile ca să nu mă audă.
Mi se strânge gâtul când văd în sfârșit care este relația noastră cu adevărat.
O farsă.
Mă uit prin camera lui în timp ce el joacă la consolă și știu că a sosit momentul.
E timpul să decid ce merit și ce vreau în viață.

Dacă nu vrei să fii salvat, eu nu te pot salva.
Îmi doresc pe cineva dispus să crească alături de mine, chiar dacă nici nu știu
unde mă va duce asta. Dar refuz să fiu blocat în garajul părinților tăi.
Nici măcar nu mai știu cine este, dar știu că acesta nu sunt eu.
Femeia la care aspir să fiu trăiește în New York și are jobul ei de vis.
Tristețea mă copleșește. Știu exact ce trebuie să fac.

Mă apropii de el și îi scot căștile.
-Mă duc.
Se uită la mine.
„Valori mai mult decât asta”, îi șoptesc.
El sta liniștit.
„Robbie”, șoptesc eu. Ești mult mai mult decât un as al fotbalului. Crede.
Caută ajutor. Arunc o privire prin camera ei. E târziu pentru noi, dar nu pentru tine.
Coborâți capul și priviți pământul. O iau de mână.

„Vino cu mine”, șoptesc eu. Te rog, Robbie, pleacă de aici. Daca nu
faci pentru mine, măcar fă-o pentru tine.
— Hm, nu pot.
Lacrimile îmi umplu ochii. Mă aplec și îl sărut cu tandrețe. Tu
Am mângâiat miriștea și mă uit în ochii lui.
„Sper că vei găsi ceea ce te face fericit”, îi șoptesc.
— Și tu, șoptește el trist.
Îmi dau seama că nici nu vrea să lupte pentru relație. Scapă un zâmbet dulce-amărui
și, cu lacrimile alunecându-mi pe obraji, îl sărut tandru pentru ultima oară.
Mă urc în mașina mamei și mă uit lung la casa ei.

putin timp.
A fost mult mai ușor și mult mai greu decât credeam.

Pornesc motorul și, încetul cu încetul, intru pe șosea. Îmi șterg lacrimile cu antebrațul
și simt că tocmai am încheiat un capitol din viața mea.
În timp ce plec cu mașina, ies din viața lui Robbie McIntyre.
„La revedere, Robbie”, șoptesc eu. A fost frumos cât a durat.
Luni dimineata
— Și ce crezi că s-ar întâmpla dacă ai spune poliției suspiciunile tale? - Întreb.
-Orice. Nimic – răspunde bătrâna fragilă. Trebuie să aibă cel puțin nouăzeci de ani. Are
părul gri ondulat și poartă o rochie mov drăguță. Sunt inutile.
Scriu cu grijă răspunsul lui pe blocnotesul meu. Astăzi am decis să-mi urmez instinctul
și să fac munca de teren. În ultima vreme au pictat graffiti satanici pe fa adele caselor i,
în special această femeie, a fost pictată de trei ori. De când m-am săturat de poliție nu
n-a facut nimic, l-a contactat pe Miles Media si din fericire pentru mine, eu am fost
cel care a ridicat telefonul.
„Spune-mi când au început toate astea”, îl întreb.
„În noiembrie”, explică el, făcând o pauză în timp ce se străduiește să-și
amintească. 16 noiembrie a fost prima dată. O pictură murală uriașă a diavolului
însuși.
— Bine, dau din cap, îndepărtând privirea de la caiet. Cum a fost?
„Diavolesc”, mormăie el, privind în spațiu. diabolică i foarte
realist. Cu colți uriași și sânge peste tot.
— Trebuie să fi fost foarte speriată.
-Da. În acea noapte au jefuit un magazin de bijuterii din colț, așa că îmi amintesc
bine.
— Uau, spun eu încruntat. Asta nu spusese înainte.
Crezi că are legătură?
Se uită la mine fără să înțeleagă.
„Vorbesc despre graffiti și furt”, mă lamuresc.
-Nu știu. Se oprește o clipă și tresări. Nu m-am gândit la asta, dar acum totul are
sens. Poliția este implicată. Începe să se plimbe. Da, da, sunt sigură,” spune ea,
bătând în vârful capului în timp ce se plimbă înainte și înapoi.
Hmm... Ceva nu e în regulă aici. Femeia asta este chiar în cap?

„Ce ai făcut când ai văzut graffiti-ul?”
„Am sunat la poliție, dar mi-au spus că nu au timp să vină
vezi o bucată de graffiti, fă-i o poză și trimite-o pe e-mail.
-Și a făcut-o?
-Da.
-Ce sa întâmplat mai târziu?
„Fiul meu a șters graffiti-ul cu acid, dar trei nopți mai târziu, era din nou acolo.
Numai că de data aceasta era un desen al unei crime. O femeie fusese înjunghiată.
Graffiti-ul era atât de elaborat încât părea un tablou.
-AHA. O ascult și iau notițe. Și ce a făcut el de vremea aceea?
„M-am dus la secția de poliție și am cerut să vină cineva să-mi vadă casa. Vecinul
meu și-a spart și propria dubă.
— Bine, încuviinț din cap în timp ce îi scriu rapid povestea.

Cum îl cheamă vecinul tău?
— Robert Day Daniels.
Surprinsă de numele ei, a încetat să se uite la caiet.
— Îl cheamă Robert Day Daniels?
— Sau este Daniel Day Roberts? spune tot mai jos pe măsură ce crede. hmm…
Mă uit la ea în timp ce aștept ca ea să confirme care este.

„Am uitat numele”, mormăie el și începe să tragă de
păr de parcă ar fi să-i dea ceva.
-Nimic nu se intampla. Deocamdată, rămân cu „Robert Day Daniels” și
apoi putem reveni la subiect.
„Bine”, e de acord cu un zâmbet, fericită că nu o presez
spune-mi numele corect.
— Ce ai desenat pe casa vecinului tău? -Întreb.
„O stea diavolului. Ce lucru urât, Doamne.
-Am înțeles. Și spune-mi, ce a făcut poliția atunci?
-Orice. Nici nu au venit aici.
„Sunt foarte ocupați”, o asigur, continuând să scriu. Spune-mi despre ultima dată.
„Au vopsit totul în roșu.

Mă uit la ea surprinsă.
-Toată casa?
— Toată strada.
Încep să devin neliniștit.
„Este ciudat”, am exclamat eu încruntat.
Se aplecă înăuntru ca doar eu să o aud.
— Crezi că e diavolul? opte te el.
-Cum? intreb eu zâmbind. Nu, sunt sigur că sunt doar niște adolescenți care își
fac treaba, spun eu pentru a o liniști. A spus altcuiva?
„Nu, doar Miles Media. Vreau să publici povestea, astfel încât poliția să poată lua
lucrurile în propriile mâini. Mi-e teamă că este ceva mai sinistru.
o iau de mână.
„Cred că avem suficient material pentru a continua povestea.
„Mulțumesc, dragă”, spune el în timp ce îmi strânge mâna.

— Vă puteți gândi la altceva care ar putea fi relevant? -Întreb.
— Că trăiesc cu teamă că demonul va ataca din nou. Vecinii mei
Mi-au spus că vor să vorbească și cu tine.
„Perfect”, răspund, întinzându-i cardul meu. Dacă ți se întâmplă altceva, sună-mă.
„O să fac asta”, mă asigură el și acceptă cardul.

Profit de faptul că sunt în zonă și interviu încă șapte persoane. Toate poveștile
sunt legate. Cu siguranță am suficiente dovezi pentru a continua. Mă întorc la birou,
scriu articolul și i-l dau lui Hayden. Asta miroase a bombă.
***
Mă așez la masa mea și mă uit la ecranul computerului. E luni, e patru după-amiaza

și sunt descurajat. Mă simt vinovat de când m-am întors la New York aseară. Chiar
dacă îl știam pe Robbie și cu mine mai aveam două știri, simt că am grăbit lucrurile
și nu am lăsat relația să-și urmeze cursul. Dar apoi cred că lucrurile nu mergeau de
luni de zile și că dacă am acceptat această funcție știind că nu va veni cu mine, este
pentru că, în adâncul sufletului, știam că relația noastră nu are viitor.
„Zeul este aici”, șoptește Aaron.

Cautat.
-Care dintre ei?
„Tristan Miles”, șoptește el.
Mă uit peste compartimentul despărțitor al biroului meu și văd că vorbește cu

Rebecca, managerul de etaj.
Poartă un costum bleumarin cu dungi și păr perfect ondulat.
Zâmbește absent în timp ce vorbește. Are cei mai albi dinți pe care i-am văzut
vreodată și gropițe gigantice.
„Rebecca râde ca o școală”, spune Aaron răutăcios.
„Nu vii niciodată pe aici”, murmură Molly.

— Pentru ce crezi că e aici? șoptește Aaron fără să-și ia ochii de la un exemplar
atât de frumos.
„Ei bine, să-ți faci treaba”, răspund eu răspicat. Nu degeaba, dar el lucrează aici.
Cu cât mă gândesc mai mult la asta, cu atât sunt mai convins că mi-am idealizat
relația cu Jameson Miles. Nu mă place, e doar excitat; este o mare diferenta. Sunt
sigur că s-a culcat cu cinci femei de când am vorbit vineri seara. Nu am mai auzit de
el de atunci...
Nu că îmi vine să vorbesc cu el.
Nu m-am despărțit de Robbie pentru că mi-a spus Jameson; M-am despărțit de
Robbie pentru că a încetat să mai încerce. Dacă Jameson află că ne-am despărțit, va
crede că este pentru că vreau să mă culc cu el... Și nu e așa.
Deloc. Barbati…
Nu o să le spun colegilor mei că am lăsat-o. Nu vreau
lasă lucrurile să se complice. Vreau să îmi acord ceva timp să procesez totul.
Tristan Miles spune ceva și Rebecca râde. Intră în lift și ne întoarcem cu toții la
muncă.
***
Mă lupt cu umbrela în timp ce merg cu greu pe stradă.

New York nu este atât de frumos când plouă. Iau o copie a Gazetei în timp ce aștept
ca lumina să devină verde și o bag cât pot de bine în geantă. O voi citi în timp ce
aștept să mi se servească cafeaua. Îmi sună telefonul mobil.
„Hei”, spun eu în timp ce îmi fac drum prin mulțime.

„Bună, Emily”, salută o voce familiară.
Mă încruntă, pentru că nu o pot plasa.
-Pe cine?
„Eu sunt Marjorie. Am vorbit ieri.
La naiba, doamna cu graffiti.
„Oh, da, bună, Marjorie. Doar că am probleme cu linia, de aceea nu te-am auzit
— mint.
— Sunt Danny Rupert.

-Cum? -Întreb.
„Vecinul meu, al cărui nume este Danny Rupert. Ieri nu mi-am amintit.
Tresesc și mă străbate un fior. Că nu a intrat deja în presă, vă rog. A trecut
complet pe lângă mine. Îmi crampe stomacul de panică.
La dracu.
„Cred că articolul a intrat deja în presă, Marjorie. Îmi pare rău că nu am verificat
informațiile respective cu tine.
-Nimic nu se intampla. Nu contează, calmează-te. M-am simțit prost pentru că nu
amintește-ți și am vrut să-ți spun.
Stomacul meu se contractă. Bineînțeles că contează! Un articol cu nume scrise
greșit nu poate fi publicat. Apelând la 101.
La dracu.
Îmi umflă obrajii în timp ce mă scufund din ce în ce mai adânc. La dracu. Asta nu
este un eșec al nimicului; E un rahat gras.
— Mulțumesc că m-ai sunat, Marjorie. O sa te anunt cand ajung la birou
iar articolul este publicat.
Sper că va fi mâine și să-mi lase timp să-l modific.
Închid. Vreau să mor. — Să vedem, concentrează-te.
Intru în cantina din fața lui Miles Media și comand o cafea.
Scot ziarul din geantă și îl ștampesc pe masă.
Nu voi rezista prea mult la treaba asta dacă continui să fac asta.
Sunt foarte supărat pe mine însumi.
Răsfoiesc ziarul și ceva îmi atrage atenția.
Graffiti satanic în New York
Aspectul ciudat al graffiti-urilor de pe casele din West Village își are

locuitorii pe cap. Casa lui Marjorie Bishop a fost vopsită de trei ori, dar
poliția refuză să ia măsuri.
Vecinul lui Marjorie, Robert Day Daniels, a fost și el o victimă a acestor
atacuri.
Mă încruntă în timp ce citesc articolul. Cum este posibil?

Marjorie mi-a spus că nu a spus nimănui. Am citit-o iar și iar. Este aproape ceea ce
am scris cuvânt cu cuvânt. Eu nu înțeleg nimic.
Ai dat alt jurnalist numele greșit? Îi formez numărul. Răspunde la

moment.
„Bună, Marjorie, sunt Emily Foster.
-Oh Salut. Cât de repede!
— Marjorie, ai vorbit cu alte ziare despre povestea cu graffiti?
-Nu.
— N-ai spus nimănui? intreb eu incruntat.
-Nimanui. Eu și vecinii mei am decis împreună că vrem doar ca știrile să fie
acoperite de Miles Media. Așa poliția ne-ar asculta cu siguranță.
Inima mea merge la o mie. Ce naiba se întâmplă aici?

„Cafea pentru Emily”, strigă ei la mine din registru.
-Mulțumiri.
Iau cafeaua și ies în stradă, mizerie.
***
E ora unu, ora prânzului. Urc la ultimul etaj și merg la recepție.

„Bună”, spun eu cu un zâmbet nervos. Sunt aici să-l văd pe domnul Miles.
Este urgent.
Mi-am bătut mintea toată ziua și este singura teorie la care mă pot gândi
Se întâmplă, nu-mi place deloc. Trebuie să vorbesc cu Jameson.
Recepționera blondă zâmbește.
-Un moment va rog. Numele dumneavoastră?
— Emily Foster.
„Domnule Miles, Emily Foster dorește să vă vadă”, îl informează ea prin interfon.
„Lasă să se întâmple”, șoptește ea cu o voce dulce, dar fermă.
Am crampe nervoase. Îl urmăresc pe recepționer pe hol.
Pantofii cu talpă de cauciuc, la naiba! Încerc să merg în vârful picioarelor ca să nu o fac
face zgomot când mergi
„Bate la ușa din spate.

Inima îmi bate cu putere.
„Mulțumesc”, spun eu cu un zâmbet forțat.
Dispare la orizont și stau în fața ușii, închid ochii și mă pregătesc pentru ceea ce
urmează acum. — Hai, sună.
Toc, toc, toc.
— Haide, mă invită Jameson.
Închid ochii strâns. Sunt nervos.

Deschid ușa și iată-l în costumul lui bleumarin, cămașă albă, păr negru și ochii
albaștri străpunzători. Pare un dar din cer. Poate este.
„Bună, Emily”, șoptește el în timp ce mă privește cu ochii ăia sexy.

-Buna ziua.
Jameson se ridică și ne închidem ochii. Există tensiune în atmosferă.
-Așezați-vă.
Mă prăbușesc pe scaunul meu, iar el se prăbușește pe al lui, lăsându-se pe spate, uitându-se

în continuare la mine.
„Am vrut să-ți spun ceva”, spun eu în timp ce mă uit la paharul de whisky de lângă
el. Nu știu ce a trebuit să facă pentru a avea nevoie de un whisky, dar ce rămâne cu al
meu?
Mi-ar plăcea o băutură, sau zece, chiar acum.
Se lasă pe spate și zâmbește de parcă ceva l-ar fi amuzat.
"Hm..." spun eu si inghit in sec. Gura mea este uscată. S-a întâmplat ceva care mă
va pune cu siguranță în multe necazuri, dar simt că trebuie să știi despre asta,” am izbit.
-Si e?
„Am scris greșit un nume într-un articol.
Jameson mă privește în ochi fără să tresară.

„Dar cel mai ciudat lucru dintre toate”, bâlbesc eu, „este că tocmai azi Gazeta
a publicat articolul meu cu greșeala mea.
-Cum? întreabă el încruntat.
„Nu știu, poate că greșesc, nici nu știu de ce sunt

Spun asta, dar cred că...
-Crezi ca? insistă el.
„Sunt sigur că Gazeta nu a înțeles povestea de la sine și nu este posibil să fi
făcut aceeași greșeală pe care am făcut-o eu”. Bătrâna din articol m-a contactat
direct pentru că voia doar să vorbească cu Miles Media.
Plantez Gazeta în fața lui. Citiți articolul și uitați-vă la mine de parcă

îmi absorbia cuvintele.
-Esti sigur?
-Foarte sigur. Am greșit numele. subliniez. Aici.
Jameson, adânc în gânduri, își mângâie buza de jos în timp ce se uită la ziar.
-Mulțumiri. Voi vorbi despre asta cu Tristan. Îți voi spune ceva.
-Bon. — Mă ridic în picioare. Îmi pare rău pentru greșeală. Nu a fost profesional
pentru mine. Nu se va mai intampla.
Mă uit la Jameson și aștept să spună ceva. Asta e?
„La revedere, Emily”, spune el fără emoție în voce.
Mă dă afară.
-Pa.
Abătut, mă întorc și mă întorc la podea. Nu știu dacă m-am descurcat bine
spunându-i teoria mea. Poate doar m-a durut.
***
Este ora patru. Îmi iau cafeaua de după-amiază când sună telefonul. Să înțeleg că.
-Buna ziua.
Bună Emily, sunt Sammy. Domnul Miles vrea să vii în biroul lui.
-Acum? intreb eu incruntat.

— Dacă ești atât de amabil, da.
-Bine, ma duc.
Zece minute mai târziu, îți bat la ușă.
„Hai înainte”, spune el.
Intru și îl văd stând în spatele biroului lui. Un zâmbet sexy apare pe fața ei
de îndată ce se uită în ochii mei.
-Buna ziua.
Simt fluturi în stomac.

-Buna ziua.
"Cum a fost ziua?" Bun? întreabă el, iar eu văd cu încetinitorul când își umezește
buza de jos. Este diferit, mai jucăuș.
— Ai vrut să mă vezi? -Întreb.
„Da, am vorbit cu Tristan și am vrea să propunem o
proiect foarte special”, spune el în timp ce se lăsă pe spate în scaun.
-Oh da?
-Da. Vrem să publicați un articol.
Înghit nodul care mi s-a format în gât.
— Bine, sunt de acord și ridic din umeri. Despre ce e vorba?
Jameson își îngustă ochii gânditor.
— Poate ceva de-a face cu mușcăturile.
Mă încruntă, confuz.
— Mușcăturile?
Încearcă să pară serios, dar chiar râde.
— Mușcăturile iubirii.
Mă uit la el confuz. Eu nu înțeleg nimic.

O, mamă. Vorbește despre hickey-ul pe care i l-am dat. Cum îndrăznești!
Uită-te cum să aduci în discuție acest subiect!
Îmi ridic bărbia sfidător.

—Cred că sunt mai pregătit să scriu un articol despre ejacularea precoce. Așa că
ai putea să-mi dai o mână de ajutor”, răspund eu cu un zâmbet fermecător.
Ochii lui strălucesc. Bucură-te cu asta.

-Oh da?
„Da”, răspund eu serios. Știrile sunt mult mai bune când există
dovezi justificative.
Face o mutră amuzată în timp ce își ia o înghițitură de whisky. Nu știu ce face

capul ăla al tău mic în după-amiaza asta. Prea multe whisky-uri, poate. Ne uităm unul
la altul. Vreau să scot un „te gândești la mine?” dar nu pot pentru că lucrăm și mă
prefac că nu-mi pasă. Nu, corectez: nu sunt interesat, doar puțin fascinat.
Există o mare diferență.

-Cum a fost weekendul tau? -întrebare.
-Bun.
-Destul de bine? Insista el arcuind o spranceana.
Dau din cap.
-Da.
Nu vreau să-i spun că m-am despărțit de Robbie, dar nici nu vreau să o mint.
— Te-ai întors duminică seara?

-Da.
Mă privește în ochi. Pot să spun că vrei să mă întrebi despre mine și Robbie.
dar se retine.
"Ce zici de al tău?" -Întreb.
„Foarte bine”, spune el, privindu-mă în ochi. M-am distrat grozav
bine in acest weekend.
mă încruntă. „Foarte bine” este „foarte bine” și asta este, sau înseamnă „eu sunt
Mi-am petrecut tot weekendul făcându-mi o zeiță”?
Pentru.
„Îmi pare rău că vă întrerup,” spune Tristan în timp ce intră dezinvolt.

Zâmbește blând și îmi strânge mâna. Eu sunt Tristan.
El este ceva mai tânăr decât Jameson. Părul lui este ondulat, castaniu deschis și
are ochi mari căprui. Este foarte diferit de Jameson, dar, în același timp, emană
aceeași forță.
„Eu sunt Emily.
-Buna Emily.
El și Jameson se uită unul la altul și atunci îmi dau seama că Tristan știe ce s-a
întâmplat între mine și Jameson. Nervos, înghit nodul care mi s-a format în gât.
De ce i-ar fi spus fratelui său despre mine?

Tristan se uită la whisky -ul lui Jameson .
-Cât este ceasul? A început deja happy hour?
-Patru și jumătate. Și da”, răspunde Jameson.
Tristan merge la bar și își toarnă un pahar cu lichid chihlimbar. Mi-o arată.
-Vrei?
-Nu, mulțumesc. Lucrez, răspund eu nervos.
Jameson face o mutră amuzată în timp ce duce paharul la buze.
Să vedem, care este fața aia? Un zâmbet condescendent sau aproape un zâmbet?
Omul acesta este o enigmă pentru mine.
Jameson se ridică și mă privește drept în ochi. Există tensiune în atmosferă.
— Ai vrut să mă vezi? Insist. Nu știu ce fel de adunare include whisky-ul. Poate ar

trebui să beau ceva. „Nu, Doamne, nu. Amintește-ți ce ai făcut ultima dată când te-ai
îmbătat cu acest bărbat.
Ai încercat să sugi tot sângele din el.”
„După cum spuneam, ne-am dori să colaborați la un proiect foarte special”,
spune Jameson.
Dau din cap în timp ce mă uit de la unul la altul.
-Bun. În lumina a ceea ce mi-ați spus în această dimineață, vrem să scrieți un
articol pe care să-l publicăm.
— Bine, spun eu, uitându-mă de la unul la altul. Despre ce e vorba?
„Sugerați-o”, spune el, iar când își trece limba peste buza de jos, simt că mă linge
în sus și în jos. Pregătim un proiect secret și vreau să colaborați la el, dar trebuie să
știu dacă puteți raporta ceva.
„Știi că da. Am lucrat cinci ani în ziare regionale.

„Acesta este confidențial”, explică Tristan. Este esențial să nu spui nimănui.
„Nu voi face”, spun eu în timp ce mă uit de la unul la altul.

—Ne gândim de ceva vreme că cineva de la fabrica dumneavoastră vinde

articolele noastre concurenței, astfel încât să aibă exclusivitate. Ceea ce mi-ai spus
azi dimineață aproape că o confirmă.
"De unde știți?" intreb eu curios.
„Aveți încredere în mine, știm”, răspunde Jameson. Stocurile noastre scad la fel
de repede ca credibilitatea noastră. Acest lucru trebuie să se termine.
— Vrem să inventați o știre și să o trimiteți ca de obicei.

Să vedem dacă apare în ziarele concursului.
Mă uit la el în timp ce încerc să nu pierd firul.
— Și despre ce scriu?
— Despre ceva de vândut. Nu trebuie să fie adevărat. Cu cât este mai fals, cu
atât mai bine, așa că va fi mai ușor de identificat.
— Cine crezi că este? intreb eu, entuziasmata. Este oportunitatea mea.
Dacă mă descurc bine, voi arăta că sunt un muncitor valoros. Nu vă mai spun dacă
rezolv cazul.
Îmi mușc buza de jos ca să nu zâmbesc.
Trebuie să pretind că lucruri interesante ca acestea mi se întâmplă în fiecare zi.
„Habar nu, dar știm că nu ești tu.
— De ce ești atât de sigur?
„Pentru că a început înainte de a te alătura companiei”, spune el.
Jameson în timp ce se îndreaptă spre bar.
-Bon. reflectez o clipa. O să îl fac eu. Mă uit la ei
alternativ-. Pana cand il vrei?
— Până mâine după-amiază, dacă nu e prea mult de cerut.
-Nici o problema.
„Tristan, Londra la ora două”, se aude o voce prin interfon.
Se ridică și apasă butonul.
— Stai, mă duc în biroul meu.
„Bine”, spune recepționera.
„Îmi pare rău, dar trebuie să preiau apelul. Vom achiziționa o nouă companie.
Mâine după-amiază continuăm să vorbim.
— Bine, spun eu zâmbind.
Îmi place de el. El este mai drăguț decât fratele său.

Îmi strânge mâna.
„Ține minte, nici un cuvânt pentru nimeni. N-aș vrea să fiu nevoit să te concediez”,
îmi spune el cu o clipă jucăușă, dar am senzația că nu glumește.
mă încruntă. Ce naiba!
-Clar.
„Moară de nerăbdare să citesc articolul tău”, adaugă el.
Pleacă și închide ușa.
Mă întorc către Jameson, care are ochii mai întunecați și un whisky în mână. El o
ia încet, iar eu zâmbesc nervos în timp ce inima îmi bate rapid.
Își arcuiește o sprânceană și mai bea un pahar. Aerul este încărcat cu electricitate.
„Mă întorc la masa mea”, șoptesc eu.
Se uită la mine de parcă ar vrea să-mi spună ceva, dar în schimb tace.
— Mai doriți ceva, domnule? șoptesc în timp ce mă ridic.

Pune paharul pe masă și se apropie de mine.
-Da, adevărul este că da.
Se oprește la doar câțiva centimetri de fața mea. Mă uit la el.
Apropierea lui mă lasă fără suflare și, ca un val, emoția ne îneacă.
— Observi? — Muziță.
Dau din cap pentru că este de netăgăduit.
„Mă exciti atât de mult încât nu pot suporta”, șoptește el. De când te-am văzut în
avion.
Mă uit la el și-l imaginez întins pe biroul lui uriaș.
Mă mângâie cu degetul arătător. Mai întâi fața, apoi decolteul, burta și în cele
din urmă pubisul și mă apucă de șold.
-Am o petiție.
„Spune-mi”, șoptesc eu și închid ochii; Simt că mă topesc.
Își aduce buzele aproape de urechea mea fără să o atingă. Respirația lui mă
gâdilă și îmi face părul de pe spate să se ridice.
—Vreau să porți mâine fusta gri, cea cu fante.
„Bluza albă de mătase și sutienul din dantelă pe care îl porți dedesubt.

La dracu.
— Fără ciorapi.
Își mută mâna peste șoldul meu și îmi simt sexul contractual.
suge-mi urechea.
„Vreau să-ți faci o coadă de cal ca să o pot rula și să o scot”.
Îmi imaginez că mă smulge de păr și aproape explodez.

Mă uit la el.
-Altceva? optesc eu.
-Da. Ochii i se întunecă și îmi mângâie buza inferioară cu degetul arătător. Vreau să-ți
ridici vibratorul în seara asta”, adaugă el într-o șoaptă care îmi frământă interiorul așa
cum nu mi-aș fi imaginat niciodată.
Îmi desparte buzele cu degetul și îmi fac ochii mari. Mi-l pune în gură și înainte să-mi
dau seama, îl sug. Ochii i se întunecă în timp ce mă privește și zâmbește cu un zâmbet
lent și sexy.
„Vreau să te masturbezi”. Pune-l până la capăt... încet.
Mama iubirii frumoase.
-De ce sa faci asta? optesc eu.

— Pentru că știu că când vei veni o să-mi vezi fața.
Îmi linge gâtul și mă mușcă urechea; Genunchii mei aproape au cedat.
„Dacă îți faci treaba, vei primi recompensa”, îmi șoptește el la ureche.
Apoi se duce după gâtul meu.
Sunt ca chitul în mâinile lui. Nici nu mă voi preface că vreau să lupt cu asta... Oricare
ar fi asta.
Buzele lui îmi periază buzele, dar apoi se trage înapoi și eu sar. Gâfâi în timp ce mă
uit la el.
— Fă-ți treaba, Emily. Pana maine.
Mă uit la el. Mă dă afară.
Mă încruntă în timp ce el se întoarce și se așează ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Ia o înghițitură de whisky fără să-și ia ochii de la mine. Lăsați o cheie

de securitate pe birou.
„Cu asta poți veni aici”.
Eh?
Și asta?
Iau cheia și, cu mizerie în cap, părăsesc biroul lui. eu intru
în lift cu inima bătând repede.
mama mea Am nevoie de autocontrol și am nevoie de el acum.
Pentru că el este prea mult.
Capitolul 6
Sunt la cantina de vizavi de Miles Media. mi-am spus

la fel că am venit să cumpăr ceva pentru cină, dar în adâncul meu vreau să
văd cum merge. Vreau să-i văd fața, să văd dacă este la fel de roșie ca a
mea. Nu e amuzant, sunt pe cale să am un orgasm în public. Cum este
posibil ca el sa ma enerveze atat de mult incat sa ma mangaie cu degetul
prin haine? Omul ăsta mă transformă într-o băltoacă, o băltoacă umedă,
sentimentală, maleabilă. Nu pot rezista atingerii lui.
Am petrecut douăsprezece luni fantezând despre Jim, bărbatul distractiv
și fără griji cu care mi-am petrecut noaptea. Și acum că am întâlnit o altă
versiune a lui, nu sunt atât de sigur dacă îmi place de el. Sa vedem, da, e
foarte bine. Să înmui pâine.
Dar cine este Jameson Miles?
Mă așez pe scaunul de lângă fereastră și mă uit la limuzina cum se
ridică.
mă îndrept. Inima îmi bate o bătaie și îmi țin respirația în timp ce
privesc ușa deschizându-se. Iese încet, ca un star rock, și toată lumea se
întoarce să-l privească.
darul orgasmic.
Se așează în spate, șoferul închide ușa asupra lui și se îndepărtează
încet.
Urmăresc limuzina din vedere, apoi ajung la jos.
Mă întreb ce face în seara asta. E aproape șase și jumătate, e târziu și
toți au plecat deja. Nu pot să cred că am rămas aici să văd
cum a plecat ce ticălos Cât sunt aici, aș putea lua cina aici. Total, acasa sunt singur. Studiez
opțiunile din meniu în timp ce ușile Miles Media se deschid și Tristan iese. Mă uit la el
îngustând ochii. El este cu o femeie. Ea este blondă, drăguță și poartă o rochie de lână gri și
strânsă și botine înalte negre. Pare modern. Coada ei se leagănă în timp ce merge. Ea spune
ceva și el izbucnește în râs. Ei dau colțul, dar încă îi văd. Tristan ii atinge fundul si o saruta.
Cine va fi?
O ia de mana si se pierd la orizont.
Vei lucra în companie? Credeam că nu ai voie să ieși cu angajații. Poate am gresit.
Poate că este un „ultimul prost” și toți sunt cu toată lumea.

Sunt singurul cu care Jameson flirtează? Vrei să vină pe altcineva la biroul tău?
Închid ochii, dezgustat.

Pentru.
Doamne, am nevoie de o tila.
***
Scotoc prin dulap și scot hainele de mâine. Este târziu. Am tot scris articolul pe care l-ai
cerut. Sper să fie totul în regulă. Planul meu este diferit de data asta. Ce ma imbrac maine?
Port ce mi-a spus Jameson?
Iau hainele pe care Jameson mi-a cerut să le port și le întind.

pe pat. Mă uit la ea.
Fusta gri cu fanta, camasa alba de matase. De unde știi că port un sutien alb din dantelă
cu această cămașă? De unde știi că am asta?
spionează-mă
Băiat bun. Cum mă manipulezi?

Am revoluționat hormonii și asta cu greu mă atinge.
Imaginează-ți dacă a făcut-o.
Mă gândesc la această după-amiază, cum a trasat o linie pe corpul meu cu

degetul și cum mi l-a băgat în gură și l-am supt.
Cuvintele lui vin în minte.
„Vreau să te masturbezi. Că ai pus-o până jos…, încet”.
Închid ochii când îmi simt sângele fierbinte de cât de emoționat sunt.
Sunt. Vrea să mă gândesc la el în timp ce vin.
Scot vibratorul de pe noptiera si ma uit la el.
„Este un înlocuitor foarte tare, domnule Miles”, șoptesc eu în tăcerea nopții.
Sunt tentat să-l sun să-i spun să vină să facă treaba.

Dar evident că nu o voi face. Opresc lumina, ma culc
și mângâie-mi sânii.
Închid ochii, îmi desfac picioarele și îmi imaginez că Jameson Miles este aici cu mine.
***
— Vrei să mergi la cină mai târziu? îi întreb pe Aaron și Molly.

"Bine in regula." Dar ceva sănătos”, sugerează Molly, continuând să tasteze.
Că atâta timp cât nu slăbesc, în ritmul ăsta nu am de gând să mă culc în viață. Mai
tastează ceva. Dar la ora opt plec, trebuie să merg să iau copiii.
„Da, bine”, spune Aaron, oftând. Pare corect.

„Am antrenament în această după-amiază”, răspund eu degajat.
Nu se mai uita la ecran și se concentrează asupra mea.
-Unde?
-In directia.
„Oh, mamă,” exclamă Molly cu un chicot. Ți-a spus ceva?

Îmi plec capul și mă uit la camere.
"Îți spun mai târziu."
„Doamne, trăiesc pentru aceste povești”, șoptește Aaron. Spune-mi că l-ai bătut pe
masa lui.
Chicotesc când termin ceea ce fac.
— Ce spui, haide? Îmi iau folderul Manila cu știrile mele false pe el. Pa.
Ei mă privesc cu un zâmbet.
-Noroc.
După cinci minute, sunt deja la ultimul etaj. Inima îmi va ieși din gură. Nu mi-am
îmbrăcat hainele pe care mi-ai spus; Nu vreau să par anxios.
Și ce te face să crezi că poți să-mi spui ce să mă îmbrac?

Sammia zâmbește imediat ce mă vede.
Miles, Emily Foster este aici.

„Lasă să se întâmple”, spune el cu o voce catifelată.
Merg în vârful picioarelor pe holul de marmură, amintindu-mi din nou că trebuie să-
mi cumpăr pantofi cu talpă de cauciuc. De ce uit mereu? A bătut la u ă.
-Înainte.
Deschid ușa și îl văd stând la biroul lui vorbind la telefon.

„Hei, Emily”, salută el mișcându-și buzele.
„Bună”, spun eu zâmbind în timp ce îmbrățișez folderul.
-Ia un loc. Arată spre un scaun și ridică un deget. Un moment.
Zâmbesc și dau din cap în timp ce mă fac confortabil.
„Da, înțeleg asta, Richard. Da, știu. —Taci o clipă.Nu mă interesează dacă e
—. muncitoare. Protocolul a fost omis și asta are consecințele sale.
mă încruntă. Cu cine vei vorbi?

— Richard! se repezi el. Ori o faci tu, ori o fac eu. și amândoi știm
care va fi mai puțin crud.
„Tristan știe deja, da”, se repetă el. Dar eu sunt directorul general, așa că aveți două
ore să o scoateți pe Lara Aspin din clădire, sau o voi face.
Și, în toată furia lui, închide telefonul.
Mă uit la el cu ochii mari. Ce ar fi făcut fata aia?

Ea își mușcă buza furioasă când se uită în ochii mei.
— Am obiectul pe care l-ai cerut, murmur eu.

-Perfect.
Îmi ia dosarul, își împinge scaunul pe spate și începe să citească.

Astăzi este diferit, este supărat. Deși poate se datorează doar
conversația pe care tocmai ai avut-o.
Respiră adânc și întoarce paginile, vădit frustrat.
-Este bine?
Ridică sprâncenele de parcă nu era convins.
Îmi mușc buza.
-Un cutremur nu este că este o veste foarte șocantă pe care o spunem, nu?
— Și despre ce vrei să scriu? -bâlbâind-. Nu pot să menționez oameni, locuri sau ceva
de genul asta pentru că sunt știri false.
Nu vreau să ne dea în judecată.
— Știu bine ce este, domnișoară Foster.
-Ce se întâmplă cu tine azi? - oaptă.
Răsfoiți articolul.
„Nimic”, spune el, încă citind. Acest lucru nu va merge. O voi face singur.
„Am petrecut patru ore scriind-o aseară”, murmur eu.
El își ridică privirea de pe ziare și mă încântă când se uită la mine.

— Păi, despre ce vrei să scriu? -Întreb.
— Orice în afară de vreme, la naiba! plescă el și închide dosarul într-un mod nepoliticos
și îl lasă pe masă.
„Tristan, haide”, spune el în interfon.
-O.K.
Mă fac mic. Doamne, nu vezi cum devine când este supărat?
Tristan intră și Jameson expiră puternic.

„Domnișoara Foster a scris articolul”, spune el, arătând spre dosar.
— Minunat, spune Tristan zâmbind.
O ridică și începe să o citească.

„Un cutremur nu va face asta”, urlă Jameson.
Tristan se mufă în timp ce citește.
„Dar este foarte bine”, spune el.

„Hmm, cu siguranță am greșit fratele; al meu e prost.
„Mulțumesc”, spun eu cu un zâmbet fals. Cu tot respectul, Jameson, dacă punem un

nume cutremurului și spunem că se va întâmpla în patru luni și va cauza pagube
considerabile, se va vorbi despre el.
Fără nume de identificat, fără oameni sau locuri. Nu știu despre ce altceva aș fi putut scrie
fără a ne compromite integritatea.
„Nu facem asta pentru a ne dovedi integritatea”, mârâie el, „ci pentru a o ascunde”.
Mă las pe spate în scaun, enervat.

— Vreau să spui că FBI investighează un caz de crimă.
Își mijește ochii gânditor. Inventează un nume fals și o crimă falsă și spune că sunt pe cale
să-l închidă.
Sângele îmi fierbe.
— Dacă știai ce vrei, de ce nu mi-ai spus ieri? ma repez.
Mi-ai cerut să scriu despre orice vreau și am petrecut patru ore scriind asta pentru tine.
Tristan își ascunde buzele ca să nu scape zâmbetul.

-Am multe de facut. Îmi veți spune ce articol publicăm la sfârșit”, spune el în timp ce
se îndreaptă spre ușă. Mulțumesc Emily. Ai făcut-o foarte bine.
Și aproape.
Mă uit cu privirea la idiotul din fața mea.

— Să vedem, ce vrei să fac?
Mă privește rece în ochi.
— Ți-am spus deja ieri ce am vrut să faci, dar nu ai făcut-o, nu-i așa?
mă încruntă. Ce vrei sa spui? Eu nu înțeleg nimic.

Nu trebuie să fii atât de nepoliticos. ridic folderul.
— Bine, răsturn eu. Voi scrie un articol fals despre crima falsă
a unui CEO fals de către noul său angajat fals.
El se uită la mine.
„Cu un topor fals”, adaug eu.
„Bine”, răspunde el disprețuitor. Dar asigură-te că poartă o fustă gri.
Imi cade maxilarul. Este supărat pentru că nu am purtat hainele pe care mi-a
spus.
Tipul va avea ouă!
— Nu, nu o să poarte o fustă gri pentru că spui tu. E goală pentru că tocmai și-a
lovit iubitul fierbinte și imediat după ce a tăiat penisul răsfățat al șefului ei.
Face o față proastă

Mă ridic.
— Vei avea articolul tău la cinci. Îți voi trimite prin poștă.
— Nu, mi-l vei aduce personal.
— Cu tot respectul, domnule Miles, spun eu cu un zâmbet politicos,
Nu vreau să-l mai văd astăzi. Îl duc lui Tristan.
„Du-l lui Tristan și vei vedea ce se întâmplă”, urlă el.
Mă întorc și ies fumând din birou.
Va fi nenorocit.
***
Este cinci și jumătate când scriu ultimul cuvânt din articolul meu fals.
Urăsc să recunosc, dar acesta este mai bun decât ultimul. Prietenii mei s-au dus la
bar, unde merg eu. Ar trebui să duc articolul la birou, dar voi trece.
Decât bârlogul.
Dau clic pe trimite, îmi opresc computerul și îmi adun lucrurile.

Telefonul meu sună și văd un J care apare pe ecran. I-am salvat numarul cu
initiala in caz ca ma suna. Închid și, conștientă că se uită la mine, îi zâmbesc cu
amabilitate camerei.
Nu m-am despărțit de un egoist pentru a începe să mă întâlnesc cu altul.
Primesc un mesaj.
Ridică nenorocitul de telefon.

Mă uit la el cu furie și îi răspund.
Nu avem ce vorbi.
Am terminat pentru azi.
Ai deja articolul tău.
Bucură de ea.
Răspunsul lui este imediat.
Este un apel personal.
Ce unchi dezgustător. Îmi dau ochii peste cap și răspund.
Găsește-l pe altul cu o fustă gri, ca să te poată suge oricând și cum vrei

tu. Nu ma intereseaza postul.
Îmi pun telefonul mobil pe silent, îl pun în geantă și continui să împachetez.

Cobor cu liftul spre hol, îndreptându-mă spre ieșire când văd
un agent de securitate la telefon.
„Scuzați-mă, domnișoară”, spune el.
-Da?
— Mi s-a ordonat să-ți spun să aștepți aici.
La dracu. E pe drum.
— Uh, nu, nu pot. Îmi pare rău. Spune-i că îmi pare rău,” bâlbesc în timp ce trec
pe lângă el și ies afară.
Fug după colț, iar când nu-l mai văd pe paznic, trec strada și intru în cafeneaua
la care am fost ieri după-amiază să mă uit de aici.
ce vei dori?
Mă găsesc un loc lângă fereastră și văd cum Jameson iese grăbit, privind încoace
și în altul. Scoate-ți telefonul mobil și sună pe cineva. eu
Telefonul mobil din geantă începe să vibreze.

La dracu. Voi scăpa de această oportunitate și mă vor concedia.
De asta fata a fost concediată astăzi? Ea se culca cu el și lucrurile s-au urât? Se
uită dintr-o parte în alta și mă sună înapoi. las
sunet.
E atât de cool. Ușile din față se deschid și Tristan iese. jameson le

spune ceva și Tristan râde.
Ce i-ar fi spus?
Cu o mie de inimi, văd că se uită dintr-o parte în alta. apoi ajunge
limuzina Mă sună înapoi și închid ochii. "Nu mă mai suna".
În cele din urmă, se urcă în limuzină și pleacă. Disperat, îmi trec mâna peste față.
Caracterul lui și al meu sunt o combinație proastă.

Ar fi o idee proastă să le punem împreună.
O oră mai târziu
-Ce vrei sa spui? întreabă Molly zâmbind. Nu înțeleg.

„Este o mizerie”, spun eu și oft.
„M-am întors în California și, din moment ce lui Robbie nu-i păsa, m-am despărțit de el. Dar nu
I-am spus lui Jameson pentru că nu vreau să creadă că am făcut-o pentru el.
„Da, dacă înțeleg asta”, spune el. Dar de ce a fost Jameson atât de prost?
„Pentru că Emily nu a purtat fusta gri”, îl întrerupe Aaron.

Nu auzi sau ce?
-Dar de ce? strigă Molly. Este acea mică prostie.
— Vezi tu, am exclamat eu tăios.
„Nu este fusta”, explică Aaron în timp ce mestecă. Este o chestiune de putere. El
vrea ca ea să facă ceea ce îi cere.
-Crezi?
„Încă nu înțeleg”, spune Molly.
„Pentru el este simbolic. El vrea ca ea să i se supună.
— Ei bine, pentru el îi este clar, pufnesc eu. Serios, ești un idiot dacă crezi că o
voi face.
Molly își dă ochii peste cap.
„Îmi cere să port o fustă din rinichi și îți spun că o voi purta”, pufnește ea în timp
ce privește infinitul. El ar ucide chiar cincizeci de oameni ca să-i prindă.
Aaron chicotește.
— Nu-i a a? Și eu. Cred că nu e nimic pentru care să nu fac

el", spune el, ridicându-și mâinile și adăugând: „Aș face orice.
Îmi dau ochii peste cap și stăm puțin pe gânduri.
— Știi ce aș face dacă aș fi în locul tău? spune Molly.
-Ce?
„Mâine m-aș pune fusta gri și mi-aș scăpa de pe fund”.
Mă uit la ea.
— Fie ca ticălosul să sufere.
„Asta”, adaugă Aaron cu un rânjet. Lasă-l să vadă cum arăți palmetto.
Zâmbesc în timp ce mă gândesc la asta.

„Nu este o idee rea, nu.
Ridic paharul cu un zâmbet.
„Pentru operațiunea „curvă de birou””.
Molly zâmbește în timp ce își clintește paharul de al meu.
Zâmbesc puțin în timp ce mă uit la ea.

"Sa inceapa jocul."
***
Intru în birou ca o vedetă de cinema.

Picioarele în aer? Terminat.
Sutien alb din dantela? Terminat.
Cămașă albă de mătase? Terminat.
Coadă? Terminat.
Fusta gri cu fanta? Gata, gata și requetedodo.
„Bună dimineața”, le spun prietenilor zâmbind când ajung la masa mea.
Se uită la mine și zâmbesc când văd că port ținuta cerută de Jameson.

Aaron îmi face cu ochiul și se concentrează pe ecran.
-Vrea cineva cafea? -Întreb.
„Eu, te rog”, îmi spun amândoi.
Intru in bucatarie urmat de Riccardo.
-Buna frumoaso. Te asteptam.
Iti dau un zambet super fals. Există un candidat mai bun cu care să te prefaci că
flirtezi decât acest tip?
"Bună", salut cu entuziasm. Ce mai faci?
-Bun. Entuziasmul meu îl face să zâmbească. Hei, îmi pare rău că v-am făcut
probleme zilele trecute.
Zâmbesc și îmi ating coada de cal.

-Nu iti face griji. Dar vino să mă vezi mai târziu, bine?
Ochii lui fac scântei.
— Bine, afacere gata.
Mă întorc la masa mea cu trei cafele, deschid poșta și mă apuc de treabă.
Jameson m-a sunat aseară de șase ori; Nu știu de ce.
Nu știu dacă a vrut să-și ceară scuze sau să se certe, dar refuz să-i fac plăcerea de a
ridica telefonul pentru ca el să facă una sau alta.
O să am o zi bună și nu mă voi gândi o dată la Jameson Miles.
***
Este ora trei și operațiunea „Cârfa de birou” merge din ce în ce mai mult. Am râs câteva
cu toți învinșii din clădire. Nici măcar nu știu dacă Jameson se va uita, dar sunt pe cale
să măresc. Sunt în drum spre biroul lui Tristan să vorbesc despre articolul pe care l-am
scris.
Ușile liftului se deschid și îi zâmbesc politicos recepționerei.
„Bună, sunt aici să-l văd pe Tristan.

"Sigur, doar un minut..." spune el, încruntat în timp ce încearcă
amintește-ți numele meu
— Emily Foster.
— Asta, scuze. Și la interfon adaugă: „Tristan, Emily Foster este aici să te vadă”.
„Bine, hai să mergem”, spune el fericit.

„Du-te în sala principală de conferințe, dar în loc să faci stânga ca și cum ai merge la
biroul lui Jameson, faci la dreapta și mergi pe hol la celălalt capăt.
-Mulțumiri.
Fac ce mi s-a spus și mă îndrept spre celălalt capăt al clădirii. mă încruntă

încruntarea; sunt patru uși. ezit. Ce usa mi-ai spus?
În timp ce merg pe hol, văd o u ă deschisă. Jameson este
vorbind cu un bărbat.
— Scuză-mă, biroul lui Tristan? -Întreb.

Chipul lui Jameson este o poezie.
„Alături”, răspunde celălalt bărbat.
„Mulțumesc”, spun eu zâmbind blând.

Bat la ușa lui Tristan.
„Intră”, spune el.
Intru si inchid usa.

"Bună", salut cu un zâmbet.
-Buna Emily. Îmi zâmbește cu drag în timp ce arată spre scaunul din fața biroului său.
Ia un loc.
De îndată ce mă așez, îmi dau seama că Tristan nu pune nimic pe mine.
agitat. Mi-aș dori să fiu la fel cu fratele lui.
„Mă întrebam dacă ai avut un moment pentru a citi articolul pe care l-am scris.
-Da Da. mi-a plăcut. Esti fericit si tu?

Da, cred că este mai bun decât celălalt. Nu știu ce vrei să fac acum.
Se încruntă.
— Va trebui să-l trimitem de parcă ar fi venit la tine. Ai vorbit cu Jameson?
—Mmm…
Ușa se deschide și Jameson intră.

-Buna ziua.
— Apropo de regele Romei, spune Tristan zâmbind.

„Bună”, spun în timp ce îmi întorc atenția către Tristan.
Este greu să nu te uiți la Jameson când se află într-o cameră; preia orice spatiu.
Acest joc dur este mai greu decât pare.

„Emily este aici să vorbească despre articolul pe care l-a scris.
-Înțeleg.
Se uită la mine și simt o forță magnetică care mă trage spre el.

-A fost bun? -Întreb.
— Da, mormăi el, privindu-mă în ochi. Foarte bine.
— Îl trimitem de parcă i-ar fi venit? întreabă Tristan.
„Bine, da”, spune el, încă privindu-mă în ochi.
Mă uit de la unul la altul.
-Bon. Îl trimit și vă spun ce se întâmplă.
„Vreau să adaugi un lucru. Este pe computerul meu. Vino și îți arăt,” spune Jameson,
privindu-mă în ochi.
Sunt nervos.
„Bine”, sunt de acord în timp ce mă ridic.
Jameson îi întinde mâna.
-Doamnele intai.
Mă întorc către Tristan.
-Mulțumiri. Pa.
Tristan rânjește de la ureche la ureche.

-Pa. O după-amiază bună.
Focul din privirea lui Jameson îmi arde fundul în drum spre biroul lui.
„Te ascunzi. Fără flirt sau atingere. Calmeaza-te".

Am venit să-ți încălzesc penisul. Nici mai mult nici mai puțin. Venim la tine
birou și deschide ușa. Trec pe lângă el și el încuie ușa.
Mă întorc către el, care se apropie dureros de mine încet. pune-ti
fata la milimetri de a mea.
Ne privim unul în ochii celuilalt și, fără să scoată un cuvânt, el mă apucă de coada de cal,
rulează-l în mână și trage-l afară.
„Nu te lupta cu mine”, mormăie el, apoi îmi linge buzele.

„Nu fi așa de prost”, îi șoptesc.
Se aplecă și îmi mângâie piciorul fără să-mi lase părul. Îmi linge gâtul, pe care îl
întind pentru el, și mă apucă de fund.
„Spune-mi că nu mai ești cu tipul ăla”, îmi șoptește el la ureche în timp ce eu
saruta urechea cu tandrete.
"Uh..." Nu asta avea în minte. Ar trebui să-l resping.
„Avortarea misiunii...”
„Nu mai suntem împreună”, îi șoptesc.
Îmi prinde buzele și își alunecă limba în mine fără efort. Simțurile îmi trezesc.
Îmi aduce mâna la erecția lui în timp ce trecem într-o frenezie a sărutărilor.
Mă lovește de perete, îmi trage fusta în sus și își alunecă degetele pe chiloții mei.
„În seara asta ne dracului”, îmi spune el cu ochi negri.

Capitolul 7
— James, șoptesc eu. Comporta.
îmi las fusta în jos.

Zâmbește cu fața îngropată în gâtul meu și mă trage mai aproape de el. Buzele
lui îmi periază buzele în timp ce îmi prinde fața. Este un sărut lent, lung, pe îndelete
și, înainte să-mi dau seama, sunt cu gândul la picioare.
— Să luăm cina împreună? mormăie el.
— Mmm.
Zâmbesc în timp ce el îmi mângâie fața. Acest sărut nu lasă loc de îndoială. Este
seducător, senzual și promite satisfacții sexuale.
— La ce oră te iau?
-Depinde.
-Despre ce?
—Dacă crezi că ai dreptul să-mi spui ce să mă îmbrac și ce să fac.
Zâmbește dulce. Inima îmi sare o bătaie; nu mi-a zâmbit așa
din noaptea în care ne-am întâlnit.
„Iartă-mă”, șoptește el și mă sărută din nou. Voiam doar să porți ținuta mea
preferată, ca să te pot zăbovi. Se aruncă spre gâtul meu de parcă nu s-ar putea
abține. Nu am vrut să te jignesc.
— Trebuie să fii atât de nepoliticos cu mine? a șoptit el în timp ce își peria dinții
de maxilarul meu.
-Asa sunt eu.
„Bărbatul pe care l-am întâlnit în avion a fost amuzant și ușor.
Îmi zâmbește în timp ce îmi dă părul de pe frunte.
„Întâlnirea noastră a fost un lux pe care nu mi-am putut permite niciodată.

-Așadar?
„Am avut ocazia să fiu anonim.
Ne periem buzele și îi mângâiem barba.
„De ce ești atât de diferit aici?” - oaptă.
Se întoarce de la mine și se duce la masa lui.
„Sunt ceea ce trebuie să fiu, Emily. cineva distractiv și fără griji
nu poate conduce un imperiu cu succes.
Mă uit la el gânditor.
-Bon. În acest caz, cred că ar trebui să refuz invitația.
-Pentru?
— Pentru că vreau să petrec noaptea cu Jim.
„CEO Jameson Miles nu mă interesează. Nu-mi pasă banii sau puterea ta.
Se uită lung la mine, ca și cum ar fi procesat ceea ce tocmai am spus.
Mă apropii de el și îl sărut ușor.

„Spune-i lui Jim să mă ia la șapte”, îi șoptesc și îmi trec limba peste buzele lui. Îmi
este foarte dor de el.
Se uită la mine cu drag.
-Voi vedea ce pot face.
***
Mă întorc la podea și mă așez pe scaun.

-Cum a fost? șoptește Aaron, încă tastând. M-ai făcut să cerșesc?
„Doamne, sunt groaznic să fiu dur”, mărturisesc și oft.
„Ca toată lumea”, răspunde Molly zâmbind.

Pornesc calculatorul.
-Bine asta? șoptește Aaron, care nu mai lucrează. Factură.
— Ieșim la cină în seara asta, recunosc degajat.
„Atât de puternic”, șoptește Molly entuziasmată. Și ce vei purta?

„Nu știu.” Mă încruntă. Ceva foarte sexy.
***
Îmi pun mâna pe inimă în timp ce încerc să o încetinesc. Mă uit la ceasul de pe perete: cinci
minute până la șapte.
Va cădea.
Îmi flutură mâinile și merg dintr-o parte în alta.

-Calmeaza-te. Nu te culca cu el. Fă ce vrei, în afară de a-i fi ușor, îmi amintesc cu voce
tare.
Mă privesc din nou în oglinda de la baie și îmi retușez rujul.
— Mai întâi îl întâlnești și apoi decizi ce să faci în funcție de personalitatea lui și nu de
cât de mult te excită.
Îi zâmbesc prostul care vorbește cu reflecția ei. Dacă penisul lui nu ar fi atât de perfect,
nu s-ar fi gândit la asta. Deci ce ai crede?
Mobilul sună.
„Bună”, răspund eu, cu inima bătând cu putere.
„Sunt jos”, șoptește el cu o voce profundă și catifelată. Ce etaj este?
— Acum sunt jos. Pana acum.

Mă privesc din nou în oglinda lungă și arunc o ultimă privire. Port o rochie neagră
strâmtă care îmi cade chiar sub genunchi. Are bretele subțiri și arată spatele. Port tocuri
stiletto negre și o geantă asortată. Mi-am ondulat părul de parcă aș fi o vedetă de la
Hollywood și l-am pus pe o parte. Am fost atentă cu machiajul: mi-am umbrit ochii gri și mi-
am vopsit buzele în roșu aprins.
Și, desigur, mi-am bărbierit până la ultimul centimetru de piele... pentru orice
eventualitate.
Iau liftul și, de îndată ce ajung în hol, îl văd prin geamul ușii din față. Poartă o jachetă
sport bleumarin, blugi
tricou albastru si alb. Pare ceva dintr-o revistă.

Am gâfâit când l-am văzut. Zâmbesc când se întoarce spre mine.
"Bună", spune el zâmbind.
-Buna ziua.
Mă privește în sus și în jos și îmi strânge mâna.

-Ești importantă.
„Mulțumesc”, șoptesc eu cu un zâmbet timid.
Ne uităm unul la altul... și există electricitatea care ne înconjoară din nou când suntem
singuri.
-Ce vreți să faceți? întreabă el uitându-se la buzele mele.

Zambesc. Acesta este Jim. Jameson nu m-ar întreba ce vreau să fac.
— N-ai spus ceva despre un italian?
Mă sărută cât să mă pună în picioare. Mă înfășoară în jurul gâtului lui
cu bratele si am ramas sa ne uitam in ochi in mijlocul strazii.
„Îmi place foarte mult, Emily Foster”, șoptește el.
Zâmbesc în timp ce îmi trec degetele prin părul lui.
— Te-ai dus prin tot orașul să te iei cu mine în mijlocul străzii? intreb eu nevinovat.
„Nu”, spune el și zâmbește. Dar acum că sunt aici, este singurul lucru pe care îmi vine
să-l fac.
Ne sărutăm din nou, încet, tandru; entuziasmul meu zboară mai mult
mai înalt decât un Boeing 747.
Îi observ membrul în burtă. A zâmbit de la ureche la ureche.
— Vine și el? -Întreb.
El chicotește.
— Doar că îi place să treacă pe acolo dacă ești prin preajmă.
— N-aș spune că scade, mai exact.

Ochii ei strălucesc într-un mod pe care nu-l pot explica.
„Pe aici”, spune el și mă ia de mână.
— Ne plimbăm? intreb surprins.
- M-au adus. Atunci vor veni să ne ia. Vom lua un taxi pentru a merge la restaurant.
-O.K.
Am făcut colțul și ne-am urcat în taxiul pe care îl oprește Jameson.
— La Waverly Place, te rog.
„Imediat”, spune șoferul, intrând în trafic.
— De cât timp locuiești în New York? -Întreb.
-Durata de viață.
— Părinții tăi locuiesc aici? Nu îmi pot imagina să cresc într-un oraș
ce mai faci.
Da, dar am studiat în străinătate.
-Unde?
— În multe locuri până am ajuns în Aspen.
Mă uit la el. Caramba!
— Ibas este singur?
„Nu, am fost cu frații mei”, spune el, sărutându-mi dosul mâinii cu un zâmbet
dulce.
Mă uit la el. Venim din lumi foarte diferite. Nici nu înțeleg cum a fost crescut.
— Ce-i cu fața aia? -întrebare.

— Nici măcar nu m-au lăsat să dorm la casele prietenilor mei.
— Familia mea ne-a învățat întotdeauna să fim independenți.

Mi se întâmplă ceva amuzant. Zambesc.
-Ce?
„Dacă trăiești singur de când ai fost...” Am lăsat propoziția să se blocheze.
si astept sa raspunzi.
-Doisprezece ani.
— Trebuie să ai inteligența emoțională a unui nonagenar, nu?

Își aruncă capul pe spate și râde în hohote.
„Trebuie” este cheia”, spune el. Și adaugă cu ochii strălucitori: Și tu?
„Hm…” mă încruntă gânditor. emotional,
Cred că avea vreo treizeci de ani.
— Și fizic? întreabă el zâmbind.
„Uh, optsprezece”, spun eu și râd. nu am prea multa experienta.
Mă privește în ochi; este foc în ochii lui.

-Si tu? - oaptă.
„Sunt mai mult despre acțiuni decât despre cuvinte”, spune el cu un zâmbet lent.
sexy-. Dar aș fi bucuros să vă ofer o demonstrație.
Râd în timp ce taxiul oprește.
-Nu mă îndoiesc.
Am coborât din taxi și două minute mai târziu am intrat mână în mână într-un restaurant
numit Babbo. Din exterior pare un minipub englezesc super drăguț și ciudat , dar în interior
este mult mai mare decât pare. Locul este întunecat și sumbru, iar lămpile aurii creează o
atmosferă. Peste tot sunt vaze gigantice cu flori proaspete. Pare foarte romantic.
„Bună ziua, domnule Miles”, spune zâmbind bărbatul din spatele tejghelei.
În acest fel, dacă ai fi atât de amabil.
Jameson mă ia de mână și mă duce într-un colț. Chelnerul
scoate scaunul ca să mă așez.
-Mulțumiri.
— Ai vrea să bei ceva ca să-ți trezească pofta de mâncare?

— Da, spune Jameson în timp ce citește lista de vinuri.
—. Roșu? -ma intreaba.

„Nu-mi pasă”, spun eu, ridicând din umeri și zâmbind nervos.
— Atunci adu-ne o sticlă din pivnița lui Henschke.

— Grozav, domnule. Ce a venit?
„Un deal de trandafiri, te rog”, răspunde el în timp ce închide scrisoarea.
Chelnerul dispare și ne lasă în pace.
— Înțeleg că știi ce vin ai comandat.
—Merg doar la restaurantele unde au vinul care îmi place. Deci da, cred că știu despre
vin”, spune el în timp ce ne toarnă apă fiecăruia.
unu.
„Îmi dau seama”, spun și cu un zâmbet superior adaug: „Ești unul dintre aceștia”. El
zambeste.
-Mai.
Refuzăm să încetăm să ne uităm unul la altul.

— Nu cred că ești nenorocitul de șeful.
Chicotește și își sprijină fața pe mână.
— Credeam că vrei să-l cunoști pe Jim în seara asta.
— Da, am vrut... Adică, vreau.
„Și ce facem când vorbim despre șefi?”
„Nu știu”, spun eu zâmbind.
Chelnerul se întoarce cu sticla de vin. Serviți o stropire într-o
Ceașcă. Jameson o dovedește.
-Este bine.
Chelnerul ne servește pe amândoi și dispare.
Jameson ridică paharul și prăjim. iau o înghițitură. Este moale, dar intens.
„Mmm”, mormăi și spun, „sunt impresionat.

„Am gusturi foarte bune”, spune el zâmbind. este pus la loc
serios și adaugă: — În toate.
Zâmbesc sfioasă; spune pentru mine.
„Spune-mi despre weekendul trecut”, întreabă el.
- Nu sunt multe de spus.
— Te-ai despăr it de el?
„Vine de mult.
— Nu ai fost fericit?
-Nu. Nu de luni de zile.
-Cum se numeste? La ce lucrezi?
„Nu am de gând să-ți spun cum se numește”, am izbit. Este un om de afaceri
de succes foarte frumos,” mint.
Din felul în care bea fără să-și ia ochii de la mine, știu că altul
ce.
-Ce? -Întreb.
— Te-ai gândit la mine?
— Da, spun eu cu un zâmbet dulce. Si tu?
„De fapt, da”, spune el în timp ce se uită în ochii mei.
- Și te-ai gândit?
El afișează un zâmbet lent și sexy.

-Ce?
— Nu vrei să tii.
„Sigur că da”, spun eu zâmbind. Spune-mi.
„Am crezut că probabil ești cel mai bun dracu pe care l-am avut vreodată în
viața mea”, spune el privindu-mi buzele.
Scântei zboară între noi.
„Chiar și acum, de fiecare dată când sunt într-o cameră cu tine, parcă
dacă corpul meu ar avea o viață proprie.
Timpul se oprește în timp ce ne uităm unul la altul.
Luați o înghițitură de vin încet.
„Când te privesc... mă gândesc la un singur lucru”, murmură el. Nu pot

evita-l. Este aproape primitiv.
Primitiv!
„Îmi este greu să-l controlez”, șoptește el amenințător.
La naiba, omul ăsta e altă chestiune, dar toate semnele îmi spun să alerg cât
pot de repede. Dacă cu o noapte deja m-a marcat, ce nu vor face doi?
Ne-am uitat unul la ochi. Sunt foarte fierbinte. Dintr-o dată, nu mai am chef
să fiu dur. Nu-mi pasă dacă nu ne cunoaștem. Nu-mi pasă de riscuri. Omul ăsta
are ceva de care am nevoie și o să-l iau fără să întreb, oh, da.
— Ar trebui să întrebăm, îi șoptesc.

Deschide scrisoarea în grabă.
-Ce vrei?
— Orice necesită mai puțin timp.
***
O oră mai târziu, mă trage de mână.

„Am mașina aici.
Se întoarce, mă ia în brațe și mă sărută cu înverșunare. Zâmbesc aproape
de buzele lui. Felul în care am râs și am vorbit la cină în seara asta mi-a amintit
de Jim pe scară,
bărbat din avion care era interesat să știe totul despre mine și viața mea.
De parcă și el ar fi simțit la fel, aproape că ne-am implicat în mijlocul unui restaurant
aglomerat. Nu vă înșelați: atracția este nesănătoasă.
„Hai, repede”, îi șoptesc aproape de buzele ei.

Una este să ieși la cină cu un bărbat superb și alta este să te imaginezi sub masă
sugându-l fără oprire.
Nu știu dacă este pentru că mi-a spus că sunt cel mai bun dracu pe care l-a avut
vreodată în viața lui, dar... Uau, vreau să-l surprind. Mor de nerăbdare să-l dezbrac.
Vreau să mă întorc să fiu fata care m-a făcut să fiu în Boston. Mi-a fost dor de ea.
Facem colțul și văd limuzina neagră parcata lângă bordură. Mă opresc în loc.
-Ce s-a întâmplat? întreabă el încruntat.

— A venit limuzina?
-Da. Y?
Mă uit la el îndelung.
Își dă ochii peste cap și deschide ușa din spate.
-Se întâmplă.
Urc înăuntru și două secunde mai târziu mă încarc în poala lui cu rochia mea în
jurul taliei. Ecranul este ridicat pentru a ne oferi intimitate. Ea are greu. Mă ține de
șolduri și îmi mișcă sexul dintr-o parte în alta fără să înceteze să mă sărute. Îmi
atinge fundul și apoi spatele în sus și în jos, în timp ce merg în ritmul meu.
Ochii i se întunecă. Își pune degetele sub chiloții mei și

îmi mângâie faldurile.
„La naiba”, șoptește el. Aș putea cum doar observând cât de excitat ești.
Cobor mai mult ca sa le pun in jos. Maxilarul i se relaxează în timp ce mă privește.

Nu știu dacă mi-au pus pastile în băutură în seara asta, dar înainte de a-mi da seama,
sunt pe podea și-i desfac nasturii la pantaloni ca un nimfoman.
El mormăie în timp ce îl împing și îi forțesc picioarele depărtate.

Ne uităm unul în ochii celuilalt în timp ce sug vârful și gustăm din precum care se
scurge din gland. Îmi mângâie fața și o iau pe gât în timp ce el mă strânge pe față.
„La naiba”, mârâie el în șoaptă în timp ce i se strânge burta. La naiba Emily.
Îmi mișc mâna cu nerăbdare și începe să crească. El are de gând să alerge.

Vreau ca el sa ejaze repede, tare; lăsați-l să plece. Vreau ca seara asta să fie a mea.
Să-i fac plăcere mă face să mă simt împlinită. Îmi place această nouă fațetă.
Vreau să fiu așa mereu.
„Emily”, mârâie el în timp ce mă apucă de păr. Am ajuns.
Prindeți mânerul înainte ca șoferul să încerce să-l deschidă.
Mă așez cât pot mai bine și el își încheie nasturii la pantaloni. Noi suntem
gâfâind. Ne lipsesc respirația.
Wow! Omul ăsta mă transformă într-un sălbatic.
Se întoarce spre mine și zâmbește în timp ce îmi pieptănează părul.
— Ce-ar fi să intrăm înăuntru?
Ne-am sărutat tandru, fără să ne luăm privirea unul de la celălalt. Ne rezistăm să
lăsăm drumul.
„Îmi pare bine să te văd din nou, Emily Foster”, șoptește el.
Îmi lins buzele și mă călăresc din nou pe el.
el.
„Ma bucur să te gust din nou, Jameson Miles”, șoptesc eu în timp ce îmi frec sexul
peste el.
Mă apucă de șolduri ca să mă țină nemișcat.
„Oprește-te”, îmi ordonă el. Opreste-te, serios.
„Vreau să vii în mașina ta”, îi șoptesc la ureche, apoi iau o mușcătură. Dă-mă dracului
aici și acum.
-La dracu.
Mă împinge și deschide ușa. Șoferul lasă capul ca și cum nu știa ce facem aici.
„Mulțumesc”, spune Jameson în timp ce mă ajută și intră intenționat în clădire.

Intrăm în lift și însoțitorul continuă să privească drept înainte.

Gâfâi și îmi tremură inghinala, picurând tot timpul.
Trebuie să mi se facă o poză.
Ochii lui Jameson sunt întunecați în timp ce se uită la ușile închise.
Doamne, am nevoie de el.

Ușile se deschid și el mă trage de mână. Mă face să mă întorc spre casa lui fără
să înceteze să mă sărute pe buze.
— Nu am intrat în cameră așa ultima dată? intreb cu a
zâmbește în timp ce mă ridică.
-Asa si asa.
Mă lasă jos și mă uit în jur. Nu dau credit.
„Nu te uita, Jim”, șoptesc eu, năucită.
-Ce s-a întâmplat? întreabă el încruntat.
-Aceasta este casa ta? întreb în timp ce mă uit prin cameră.
Se aruncă spre gâtul meu și îmi suge și linge clavicula cu o concentrare deplină.
Apartamentul este mare si modern. Ferestrele ajung până în tavan și poți vedea
luminile New York-ului din orice unghi. Lămpile sunt plasate strategic pentru a oferi
o senzație de confort. În viața mea am fost într-un loc mai frumos... și mai străin.
Pardoselile sunt parchet deschis la culoare, iar canapelele si fotoliile sunt tapitate
cu piele si catifea. În living există un șemineu cu o oglindă placată cu aur deasupra și
un frumos covor antic.
„Nu te mai uita la casă și uită-te la mine”, cere el, apucându-mă de față pentru a mă
face să mă uit la el.
Se uită în ochii ei.
-Ce s-a întâmplat? murmură el.
-Casa ta.
— Dar casa mea?
„Vii dintr-o lume foarte diferită de a mea”, îi șoptesc.
-Și ce mai dă? Îmi spune cu ochii ațintiți pe ai mei. Ceai
Eu vreau si tu ma vrei. Ce contează restul?
Trecem la sărutăm cu disperare când mă trântește de perete și îmi smulge rochia

dintr-o singură mișcare. Îi scot jacheta, cămașa și îi desfac nasturii la pantaloni. Îi dă cu
piciorul.
Ne uităm unul la altul. Suntem amândoi în lenjerie, gâfâind și ne dorim o legătură
mai profundă.
E ca în dimineața de Crăciun... doar că mai bine.
Următorul lucru pe care îl știu, mă târăște în dormitorul lui și mă aruncă pe pat. Mi
se rupe lenjeria. Mă mănâncă cu ochii. Nu pierde detalii.
Și iată: privirea de foc a acestui om ar putea lumina pământul.

Felul lui de a mă privi este ceva ce nu am reușit să-l uit.
Îmi înfășoară picioarele în jurul taliei lui și o alunecă în pliurile mele umflate.
Zâmbește un zâmbet sexy fără să-și ia ochii de la mine.

-Amintesc.
-Despre ce?
„Ce înseamnă „F” din numele tău de familie.”
-Si ce inseamna asta?
— Feladora profesională.
am izbucnit în râs.
— Nu mi-am mai amintit.
„Cum să nu-ți amintești?” Am fiecare detaliu din asta

noaptea mi-a ars în cap. Îmi dă un prezervativ. pune-o pe mine
Îi dau un mic sărut pe vârf și mă supun. Cât de șef este el?
-De exemplu? - oaptă.
M-am întins și el ajunge deasupra mea.
—Cum m-ai privit, gustul gurii tale… —Mă sărută cu mai multă pasiune Îmi amintesc
—. cum te-ai agățat de mine cu fiecare dintre mușchii tăi.
Îi zâmbesc uimită în timp ce-i mângâi barba. „Nu mai fi așa

minunat, te rog, altfel nu voi putea să mă descurc bine cu asta.”
„Dar ceea ce îmi amintesc cel mai mult este cum m-ai sărutat.”
— Cum te-a sărutat?
— De parcă ai fi vrut să o faci toată viața.
O împinge mai adânc în mine și simt o strângere în piept. Ridic mai mult picioarele.
— Poate că a fost.
Ne uităm unul la altul, el este în mine și, deși știu că acesta este doar sex și că nu
înseamnă nimic, dă senzația că împărtășim un moment intim și special... Mai intim și
special decât ar trebui fi.
"Gândești prea mult. Suficient".
„O să continui să vorbești sau o să mă tragi acum?” Îl împing pentru a relaxa

atmosfera.
El chicotește, îl scoate și când îl pune la loc, așa este
puternică care mă lasă fără suflare. ipăt.
O, mamă. Cred că tocmai am trezit fiara.
O pune în mine cu genunchii larg depărtați, devenind mai puternic și cu
fiecare împingere îmi ridică picioarele puțin mai sus și le depărtează.
El rămâne nemișcat și o împinge mai adânc în mine. Îmi arunc capul pe spate și nu
mai gândesc clar.
„Doamne,” scâncesc în timp ce dinții lui mă zgâriesc de gât. ce gust
Continuă să faci asta delicioasă și desenează cercuri cu degetul mare pe mine

clitorisul. Încep să tremur, iar el îmi mângâie fața, trăgând-o mai aproape de a lui.
Ne închidem ochii în timp ce mă arcuiesc și mă zvârcesc sub el.
„Uită-te la mine în timp ce viri cu penisul meu înăuntru”, ordonă el și îmi pune
picioarele pe umerii lui.
Schimbarea posturii îl face să intre mai mult. Convulsii în ritmul împingerilor lui. O
pune în mine cu viteză maximă. Îl prind de brațe și mă uit la el.
„La naiba da,” mârâie el. La naiba... La naiba...

Își aruncă capul pe spate și țipă când simt tracțiunea inconfundabilă și ejaculează
în mine.
Suntem transpirați. Se aplecă și mă sărută ușor pe buze.
Inima îmi bate ca nebuna în timp ce mă uit în sus la tavan, fără suflare.
Își sprijină capul pe gâtul meu și își trage buzele pe claviculă.
Ce naiba a fost aia? Nu era sex; asta a fost apocalipsa.
Sunt terminat.
***
Mă trezesc și e întuneric. Luminile orașului New York luminează camera. E târziu...

sau devreme. Va fi trei sau patru dimineața.
Nu închidem draperiile înainte de a merge la culcare.
Ce noapte.
Ne devorăm unii pe alții; nici măcar firimituri nu lăsăm.
Mă uit la el în timp ce doarme pe spate, epuizat. Nu știu ce suntem, dar știu că
el este sufletul meu pereche în pat... dacă există așa ceva. Devenim sălbatici; nu ne
săturam unul de altul.
Nu am fost mulțumiți. Dacă s-ar trezi acum, aș fi instantaneu excitat și știu că și
el ar fi.
Ai dreptate, asta e primitiv.
Mi-e sete, așa că mă dau jos din pat, îmi îmbrac grăbită halatul și merg la
bucătărie după apă. Lăsăm lămpile aprinse, așa că există puțină lumină. Nici nu-mi
amintesc să fi ajuns în dormitor.
Găsesc un pahar, îmi torn apă din frigider și când mă uit în jur, rămân în carouri.
Ce fel de bucătărie este aceasta? Dacă arată ca o
restaurant.
Mă întorc în sufragerie și mă uit la orașul de jos.
Mă uit neîncrezător spre apartament. Aici sunt bani.
O multime de bani.
Doar dormitorul este deja ca toată casa mea. Cât va costa să locuiești aici? Toate
hainele sunt întinse pe podea. Îl ridic, îl îndoiesc și îl așez pe măsuța de cafea. Văd o
lumină pe pământ.
Mă încrunți și mă întind să iau telefonul mobil al lui Jameson. Probabil că i-a
căzut din buzunar în timp ce ne dezbracam. Un mesaj aprinde ecranul și apare
numele lui Chloe.
Unde esti?
S-a prelungit întâlnirea?
Mă uit în continuare la mobil.

Cine este Chloe?
Jameson
Mă trezesc la sunetul ceasului cu alarmă și mă întind cu un zâmbet.

Sunt mulțumit și somnoros.
Relaxat pentru prima dată după mult timp.
Ce noapte... și ce femeie.
Întind mâna s-o ating pe Emily, încruntându-mă când îmi dau seama că nu este aici.
Va fi în baie. Mai dorm douăzeci de minute, iar când văd că nu se întoarce, mă trezesc.
— Emily? O sun în timp ce merg la baie.

Nici unul.
Mă duc în sufragerie.
— Emily? -strigăt.
Liniște.
-Unde ar putea fi?

Mă uit în jur și văd că hainele mele sunt pe măsuța de cafea,
pliat, dar că a lui... nu este.
— Emily? strig în timp ce mă învârt. Emily?
Îmi strâng maxilarul, devenind furios. O sun pe mobilul orb
pentru mânie Inima îmi bubuie. Adrenalina îmi curge prin vene.
„Bună”, spune el.
"Unde naiba esti tu?" intreb disperata.

Capitolul 8
Jameson
-Am avut Trebuie să plec”, se bâlbâie el.
-Pentru?
„Pentru că am vrut să fiu devreme la birou.
— Și nu ți-a trecut prin cap să mă trezești? ma repez. Mă alungi din cutiile
mele.
„Acum nu veni la mine cu prostii. Mă duc când am chef.
Și închide.
Inspir brusc. Nimeni nu mă închide.
Nici unul!
Îmi strâng maxilarul și arunc telefonul pe canapea. Ce femeie disperată!
Intru în biroul meu, îmi pornesc laptopul și încep să mă uit la filmările

camerei de securitate. Stau în timp ce aștept să se încarce. Apare o imagine a
ușii din față. Derulez înapoi și urmăresc banda care se derulează la viteză
maximă. Când o găsesc pe Emily, opresc înregistrarea. Cat era ceasul?
3:58.
Deci a trebuit să fiu la birou devreme, nu?
Și rahat!
A așteptat să adorm înainte de a pleca cu picioarele. Mă înclin înăuntru

scaun, sunt din ce în ce mai supărat.
— Nu știu la ce joci, Emily Foster, dar nu te las. Naps
cu mine, tu esti cu mine. Și vei face ceea ce îți spun.
Îmi trântesc laptopul și urc scările.
Dacă erai în căutarea unei lupte, ai găsit-o.
***
O oră mai târziu, ies din clădire și mă îndrept spre limuzina mea.
„Bună dimineața, domnule Miles”, salută Alan cu un zâmbet în timp ce îmi
deschide ușa.
„Bună dimineața”, spun eu în timp ce intru.
Ca de obicei, există un teanc de ziare lângă locul meu. Îmi iau cafeaua și încep
ritualul fiecărei dimineți. Durează patruzeci de minute pentru a parcurge cei
douăzeci de kilometri care mă despart de Miles Media, așa că folosesc acest timp
pentru a studia competiția. Răsfoiesc teancul și aleg Gazette, cel mai convins rival al
nostru, și mă uit la coperta.
„Formatul este oribil”, mormăi pe sub răsuflare când îl deschid.
Am citit primele două pagini, apoi ajung la a treia.
Ultimul minut
Departamentul de poliție al orașului New York a închis o anchetă extrem

de secretă
Inițial, se credea că ucigașul este un bărbat poreclit Stone Face de către

poliție, care este acuzat pentru mai mult de 85 de spargeri la domiciliu
în Brooklyn, New York.
Dar după rezultatele testelor ADN, anchetatorii cred acum că cel

care a comis infracțiunile a fost
suspect cunoscut în alte regiuni ale țării drept Ucigașul Panglică Roșie.
„Astfel, ajungem la concluzia că Stone Face și Red Ribbon Killer sunt aceeași
persoană”, a spus procurorul districtual al județului Brooklyn, Matthew Price.
Stone Face este căutat după ce poliția a constatat că ADN-ul său a fost
înregistrat pe un site de genealogie.
El este acuzat că a ucis cinci persoane și a violat patruzeci și cinci de

persoane, în ceea ce polițiștii descriu drept „o rafală de crime premeditate”.
Porecla lui, Red Ribbon Killer, se datorează faptului că el întotdeauna

El leagă o panglică roșie în jurul gâtului victimelor sale după ce le-a ucis.
Poliția i-a găsit locul și urmează să fie arestat astăzi.
- M-am cacat pe curvă.

Este povestea lui Emily, doar în cuvinte diferite. îmi scot telefonul și
Îl sun pe Tristan. Sângele îmi fierbe.
-Buna ziua.
„ Pagina a treia a Gazetei ”, am scapat eu.

— Glumești.
-Nu.
— La naiba, oftă el. Te văd.

Închid și telefonul îmi vibrează. Numele „Chloe” luminează ecranul.
Refuz apelul.
Sorb din cafea și mă uit pe fereastră, din ce în ce mai dezgustat.

Să fii înșelat este un lucru, dar să fii trădat de unul dintre propriii angajați? Acesta este deja
un alt nivel.
Când prind pe cine este responsabil pentru asta, o să mă plătească frumos.
***
O jumătate de oră mai târziu, sunt în biroul meu cu trei dintre oamenii mei preferați.
Fratii mei.
„Bună”, spun eu zâmbind. Doamne, ești mai urâtă decât ultima dată când te-am
văzut. Nu credeam că este posibil.
Ei chicotesc și noi ne îmbrățișăm. Mi-e dor de frații mei.
Poziția lor în companie le impune să locuiască în Marea Britanie; Ei lucrează în
birourile din Londra. Îi văd doar o dată pe lună, când călătoresc acolo, la fel ca
Tristan. Deși petrece mai mult timp acolo, așa că este mai mult cu ei.
Am ștampilat Gazeta pe masa mea.
"Ce dracu este asta?"
„La naiba”, șoptește Tristan în timp ce ei trei se așează la măsuța de cafea.
împreună.
-Ce se intampla aici? izbucnește Elliot. am halucinatii.

Oft din greu.
„Avem un nou angajat, Emily Foster.
Tristan sparge un mic zâmbet și îmi dau ochii peste cap.
-D? întreabă Christopher.
„A postat un articol în a doua zi de serviciu, dar sursa nu era sigură de numele
suspectului, așa că a pus unul provizoriu pe loc și s-a gândit că îl va verifica când s-a
întors la birou. .
Se încruntă în timp ce ascultă.
— Dar i-a ratat-o.

„La naiba, asta e inutil”, spune Elliot, dându-și ochii peste cap.
„Nu”, spune Tristan. Arată ca vrăjitorie. Gazeta a publicat exact același articol a
doua zi... Și sub numele greșit.
Elliot și Christopher se încruntă în timp ce ascultă.
"Cum ai aflat?" întreabă Christopher.
„Ne-am cunoscut acum ceva vreme.
Și o las acolo ca să nu intru în detalii.
— tii cine este? spune Tristan zâmbind.
-Care? întreabă Elliot, privindu-ne alternativ.
— Îți amintești de acel sughiot uriaș pe care l-a avut Jay cu mult timp în urmă?
Fețele lor se schimbă.
-Vino acum.
Elliot ciupește puntea nasului.

„Doamne, nu-mi spune mai multe”, spune el și râde în hohote. Cum l-ai numit?
Scara rușinii.
„A trebuit să port un gât țestoasă timp de două săptămâni”, spun eu și oft
indignat.
— Îți amintești cina de solidaritate pe care a organizat-o mama? spune Tristan,
dându-și capul pe spate și râzând. Și tu cu cel mai mare sughiot văzut vreodată. Râde
doar amintindu-și: „Ți-ai petrecut toată noaptea ascunzându-te de mama și
acoperindu-ți gâtul”. Ce râs, omule.
-Ce păcat. „Îmi tremur doar aducându-mi aminte”. Ei bine, revenim la ceea ce ne
privește. Mă uit la Tristan pentru că a adus în discuție subiectul. Emily, așa o cheamă,
și-a luat o slujbă aici fără să știu eu. A început acum trei săptămâni. A avut accidentul
cu numele și mi-a spus că bănuia că e o pisică acolo. Același nume greșit nu poate fi
o coincidență. Mă uit la frații mei. Ne vând articolele pe piața neagră.
„La naiba de curvă”, spune Elliot.

„Prețurile acțiunilor noastre sunt în scădere pentru că nu mai publicăm
exclusivități.
Elliot scutură din cap frustrat.
„Pentru că jurnali tii pe care îi plătim lucrează pentru competi ie”, spune
Tristan.
„Am verificat săptămâna aceasta. I-am cerut lui Emily să scrie un articol fals și să-
l trimită ca de obicei, și voilà. Bat cu degetele ziarul. Iată dovada. Pagina trei din
Gazeta.
Privesc ziarul cu un aer meditativ.

— Și ce facem?
„Le-aș da afară pe toți”, am scapat eu.
„Nu, trebuie să o faci corect. Sunt o sută de oameni la acel etaj, fără să numărăm
cele de calcul și mesagerie.
Băieții încep să vorbească despre opțiunile pe care le avem.
„Spune-i lui Richard de la firmă să vină”, spun eu prin interfon.
-Imediat dl.
„Dacă Emily mai scrie un articol și îl urmărim mai îndeaproape?” sugerează Elliot.
— Nu, spun eu răspicat. Nu vreau să o aduc înapoi în asta. Nu o vreau aici.
Tristan sparge un mic zâmbet.
„Voi scăpa de zâmbetul ăsta de pe fața ta”, am scăpat eu.

— Ți-e teamă că o să-ți mai dau un sughiot? spune Elliot jucăuș.
Trebuie să fie foarte bună la suge.
Toată lumea râde.
Mă uit la el.
-Lasa vrajeala. Nu am chef azi.
Ei bat la u ă.
-Înainte. Richard intră. Te rog aseaza-te.
"Cu ce vă pot ajuta?" întreabă el zâmbind.
„Avem motive să credem că cineva din secțiunea de actualitate vinde articolele
noastre unui concurent”. Cum putem trata acest lucru din punct de vedere legal?
Richard se încruntă în timp ce se uită la noi.
-Esti sigur?
-Da.
— Bine, expiră el gânditor. Trebuie să angajezi serviciile unei agenții de
investigații corporative.
-Ce fac ei? -Întreb.
„Ei se concentrează mai ales pe afaceri: verifică dacă partenerii tăi sunt de
încredere sau dacă acordurile sunt legitime, investighează dacă informațiile
confidențiale sunt pierdute sau furate, calculează probabilitatea ca reputația ta
să fie deteriorată, lucruri de genul acesta.
— Nu, spun eu în timp ce mă ridic. Nu vreau să am pe cineva din afara companiei
să se uite pe aici. Dacă iese? Va fi mai rău pentru reputația noastră.
„Cu tot respectul, Jameson, nu văd că ai de ales”, subliniază Richard.
Cunoașteți vreo astfel de agenție? întreabă Tristan.

-Nu. Dar pot afla cine vă angajează serviciile.
-Nu mă convinge.
„Sunt profesioniști. Ei au grijă de aceste lucruri în fiecare zi. nici nu vei sti
că sunt aici”, continuă Richard.
-Cum functioneaza?
„De obicei se prezintă în angajați pentru a investiga fără a ridica suspiciuni.
Îmi dau ochii peste cap de enervare.

„Ce prostii. Acesta nu este un episod MacGyver .
Mă uit la frații mei și știu că nu am de ales. Să recunoaștem, nu
există o altă modalitate de a remedia acest lucru.
-În acord.
Emily
Cu o oră înainte
Îmi forțesc drum prin mulțime. Nu mă voi obișnui niciodată cu atât de mulți oameni de
pe trotuar, indiferent cât de mult voi locui aici.
Sunt extenuat. Mi-am petrecut jumătate din noapte dormind cu Jameson, dar nu am mai
dormit de când am plecat din casa lui la patru. Ce coșmar toate astea. Și cine va fi Chloe?
Îmi comand cafeaua cu gheață și, în timp ce aștept, cumpăr Gazeta de la chioșc de
ziare. O voi citi la prânz. Mă întreb dacă vor avea locuri de muncă pentru că cred că va
trebui să-mi găsesc un alt loc de muncă în curând. Nu pot să nu mă gândesc la Jameson.
De ce este întotdeauna ceva în neregulă cu bărbații care îmi plac? Dacă ar fi un tip
normal, cu o casă normală, o mașină normală și nicio femeie să-i trimită mesaje noaptea,
ar fi perfect. În toate sensurile.
Închid ochii și îmi amintesc când am făcut dragoste aseară și ne-am sărutat ore în
șir, iar tristețea mă invadează.
Urăsc că ne conectăm atât de bine la nivel fizic.
— E doar sex, prostule. Un sex care-ți ajunge la suflet, care te lasă fără cuvinte și
care te face să te zvârnâi de plăcere.
Bănuiesc că lui Jameson Miles îi place asta cu toate femeile cu care se culcă. Asta se
întâmplă băieților.
Uf. Îmi beau cafeaua și, descurajat, mă îndrept spre birou. Nu vreau să mă gândesc
la el astăzi, cu atât mai puțin să-i spun că știu despre Chloe.
Oricine ar fi.
Știu doar că dacă cineva îți scrie în miez de noapte să te întrebe
unde ești, e ceva în neregulă. Ei bine, toate ale tale. Lasă-l să-l păstreze.
Voi fi multe lucruri, dar nu voi fura niciodată un iubit.
Va fi posibil? Cum îndrăznești să mă folosești pentru sex? Simt pe buze gustul amar
al trădării. Se va părea că sunt curajoasă și tot ce vrei tu, dar adevărul este că sunt
supărată. Noaptea trecută a fost perfectă, dincolo de perfectă, și apoi a trebuit să strice
totul.
Am crezut că îmi petrec noaptea cu Jim, dar nu a fost chiar așa.
în afară de Jameson Miles. Cum nu am observat?
Obosit, mă urc pe podea și, învins, mă prăbușesc pe scaun.
"Bună", spun eu.
„Hei”, spune Aaron, întorcându-se spre mine. Cum a fost?
Mă uit la aparatul de fotografiat. Vei urmări acum?
„Bine”, mint eu. În seara asta bem ceva și vă spun.
— Și ce o să bem?
„Orice ne vine în cale”.
„Ah, asta ai vrut să spui prin „bine”.
„Așa este”, am mormăit eu fără nicio emoție în voce.
— Ce se întâmplă astăzi aici? opte te Aaron.

-Ce vrei sa spui? întreb eu, ridicând privirea.
„Tristan aleargă înainte și înapoi tot timpul, iar Jameson a venit aici și tot.
-Cât este ceasul? Mă uit la ceas. E doar nouă fără un sfert.

Nu vin niciodată atât de devreme.
— Jas.
„Hm...” „Văd că Tristan vorbește cu managerul de etaj. Aș spune că arată serios. Crezi
că ceva nu este în regulă?
-Nu știu. L-ai supărat pe domnul J aseară?
Zâmbesc mulțumit.
— Poate că călărește un pui acolo sus.

„Este foarte probabil să fiu concediat”, spun fericit în timp ce pornesc computerul.
Bun. Sper că ești supărat.
***
Două ore mai târziu, ridic privirea și văd doi bărbați pe care nu-i văzusem până acum.
nu.
"Si acelea?" - oaptă.

Molly se uită la ei și fața ei se schimbă.
„Doamne, mulțumesc, Doamne”.
-Hei? intreb eu incruntat.
„Sunt Elliot și Christopher Miles. Ei vin din Marea Britanie. Va fi o întâlnire săptămâna
asta sau ceva.
— Sunt frații lui Jameson? intreb cu ochii mari.
Ea zâmbește absent fără să-și ia ochii de la ei.

-Da. Se uită la Aaron, care, de asemenea, se uită flagrant la ei. îl întreb pe Elliot.
„Perfect, pentru că îl cer pe Christopher”, șoptește ea instantaneu.

„Pregătește-ne cu ei, te rog”, șoptește Molly.
„Bine, dar ne luăm pe rând”, adaugă Aaron. Că îi iubesc pe toți. Nu pot alege.
-Iti imaginezi? murmură Molly. Devin roșu doar mă gândesc la asta.

Își zvâcnește fața cu dosarul manila, urmărind în continuare frații. Imaginați-i-i pe toți în
pat, luând pe rând corpul tău.
Îmi dau ochii peste cap, dezgustat.
Cred că le supraevaluezi.
În nici un caz. Mint ca un ticălos. Costume cu păr negru, înalte, îndesate, cu falci
pătrate și costume de designer potrivite pentru un playboy. Ei risipesc putere și
frumusețe pe toate cele patru părți. Idioti.
Jameson nu a venit să mă vadă astăzi. Nu am auzit de el și, în mod realist,
probabil că se bate cu Chloe pe canapeaua din biroul lui în timp ce vorbim.
Cum am putut să fiu atât de prost?
16:30
— Doamne, ai citit articolul din Gazeta? spune Molly.

"Nu de ce?"
— Ucigașul cu panglică roșie. Mi-e teamă să iau metroul mai târziu.
Mă întorc imediat.
-Cum?
„Este unul dintre articolele prezentate astăzi. O citeam acum pe web.
— Glumești, nu-i așa?

Caut articolul pe site-ul tau si desigur, iata, aproape
cuvânt cu cuvânt... Cuvintele mele.
Îngrozit, îmi acopăr gura. Leu.
O, Doamne, de aceea au venit toți astăzi; Ei controlează daunele.
Mă uit la ecran. O văd și nu cred. Mă uit la tovarășii mei. Toate arată atât de
calme și profesioniste...
Cine ar fi putut fi?
Hoț de rahat.
— Trebuie să merg să văd pe cineva. Vin imediat.

Iau liftul aproape de mers și urc la ultimul etaj. De ce nu mi-a spus nimic?
„Bună”, spun eu în timp ce ajung la recepție.

„Îmi pare rău, dar este ocupat acum”, spune recepționera.
— Dă-mi la fel.
Mă duc la biroul lui Jameson într-un bazilisc și bat la ușă.
-Da? urlă el.

Deschid ușa și îl văd stând în spatele biroului lui. Mă privește în ochi.
-Ce s-a întâmplat? mă întreabă el rece.
Intru si inchid usa.
Am vazut articolul.
-D?
— De ce nu mi-ai spus? Este articolul meu. M-am gândit că măcar îmi vei spune.
„Domnișoară Foster”, spune el cu maxilarul încleștat, de parcă ar fi o enervare

pentru el. Nu am timp de micile tale jocuri.
„Înseamnă că sunt foarte ocupat”, răspunde el și se întoarce la tast.
Mă uit la el pentru o clipă. Cum?
— Închide ușa la ieșire.
Va avea ouă. Se culcă cu mine în timp ce el iese cu altul și are
îndrăzneala de a mă trata așa. Ceva explodează în mine.
-Cine te crezi?
„Iată-ne din nou”, mormăie el pe sub răsuflarea.
-Ce? am strigat indignat. Cum „suntem din nou aici”? Vorbesti serios?
Își sprijină bărbia pe mână în timp ce se uită la mine.

— Și ce zici de aseară? Hei? - ipăt. Toate alarmele se sting. Acesta este cel mai
rău lucru pe care l-aș putea face, dar nu sunt legat. Te întâlnești cu altcineva?
-bâlbâind-. Cine este Chloe, Jameson?
Ridică sprâncenele, se ridică și se duce spre u ă.
-Din.
-Cum? am izbucnit neîncrezător. mă dai afară
„Sunt profesionist. Îți sugerez să faci la fel”, îmi spune el, privindu-mă cu atenție.
-Stii ce iti spun? șoptesc plângând de furie. la care mergi

rahatul
Se uită la mine furios.
„Nu că ar fi treaba ta, dar Chloe este maseuza mea. Aranjasem să mă întâlnesc
cu ea aseară, dar nu eram acasă. Am primit mesajele tale câteva ore mai târziu.
Mă uit la el cu inima mea o mie.

„Nu-mi mai căuta niciodată telefonul mobil”, mormăie el
Rânjesc când el îmi întoarce spatele și se întoarce la masa lui.
Mă uit la el cu lacrimi în ochi. Simt că... m-a folosit.
— Credeam că avem ceva.
„Și eu”, spune el, privindu-mă rece în ochi. Dar l-ai ucis fugind ca un copil în
seara asta.
Se concentrează pe computer.
— Te culci cu maseurul tău?

-Nu este treaba ta. Acum pleaca.
Capitolul 9
Ies cu furtună din biroul lui, pe hol și direct în baie.

femei. Mă repez în baie, mă așez și îmi pun capul în mâini.
Mi-e profund rușine. Mi-am pierdut controlul și m-am expus. "Ce

idiot sunt."
Aud cum îmi bate inima. Sunt atât de supărat încât nu văd clar.
Cuvintele lui vin în minte: „Dar tu l-ai ucis fugind ca un copil în seara
asta”.
Buf.
Lacrimile de furie îmi vin în ochi, dar le șterg de îndată ce le observ.
„Nu plânge pentru el”. nici măcar nu sunt supărat; Sunt supărat. Trebuie
să cobor fără să mă vadă nimeni.
Și de ce plâng?
Stiu de ce. Pentru că am nevoie să dorm și merit să fiu tratată mai
bine, de aceea. Imbecil. Cine naiba se crede?
Cu cât stă mai mult aici, cu atât mai rău. Mă pregătesc să trec prin
recepție: mă spăl pe față, îmi usuc ochii și îmi relaxez umerii.
„Sunt bine, foarte bine, perfect. Jameson Miles nu mă afectează
deloc”. Ies din baie și îl văd pe Tristan venind după colț. Gestul lui se
strică când mă vede.
— Emily? întreabă el încruntat. Tu esti bine?
-Clar.
Trec pe lângă el fumegând.
„A avut o zi proastă”, strigă el la mine în timp ce plec.

Ochii mi se umezesc din nou.
— Da... Ei bine, și eu.
***
-Unde ai fost? mă întreabă Molly când mă întorc la masa mea.

„M-am dus să-l văd pe Riccardo”, mint.
— Să vedem, unde vrei să mergi în seara asta?

-Oh. - Mă înfior. Nu mă pot gândi la nimic mai rău. Cu altă ocazie,
băieți, îmi pare rău. Trebuie sa dorm.
„Dar vrem să auzim detaliile suculente”.
"Oh, asta..." "Mi se rupe inima." Nu vreau să știe că eu sunt
cel mai mare fraier din lume. Până la urmă nu ne-am văzut. M-a ridicat în picioare.
-Cum? întreabă Aaron, cu ochii mari.
-Nu contează. Voi trece, spun eu și ridic din umeri de parcă nu ar fi nimic.
Mi-aș fi dorit să nu le fi spus despre el.
-Nu conteaza. Oricum, trebuie să salvez”, spune Aaron, care
Oftă în timp ce închide computerul.
-Vii? mă întreabă Molly.
— Trebuie să termin ceva.
Pornesc din nou computerul. Ultimul lucru pe care vreau este să-ți dau un motiv să mă
concediezi. Îmi termin munca și, în cele din urmă, o oră mai târziu, închid computerul și
cobor.
Ies pe intrarea din fata si vad limuzina neagra parcata la bordura.
La dracu.
Mă uit nervos în jur. Să fie înăuntru? La naiba, nu vreau să-l văd.

Mă grăbesc peste strada și în refugiul meu: cantina. Comand o băutură și mă așez lângă
fereastră.
Grozav... Îmi frec mâna pe față. Serios, acum ce? Acesta este ultimul lucru de care am
nevoie.
„Uite”, îmi spune chelnerul zâmbind în timp ce-mi toarnă ceaiul.
inghetata.
-Mulțumiri.
Îl văd pe șofer rezemat de limuzină și îmi amintesc noaptea trecută când eram în genunchi
și a încercat să deschidă ușa fără succes pentru că ușa era încuiată. Mă întreb de cât timp
lucrează pentru el, cât de mult a văzut. Răspunde la telefon, se urcă în mașină și pleacă.
Hei? Și Jameson? Era deja înăuntru? De ce a plecat?

Este ciudat…
Ușile din față se deschid și un grup de bărbați iese. La naiba, ei sunt. Îmi acopăr fața cu
meniul și mă uit.
Tristan, Elliot, Christopher, Jameson... și blonda care a fost cu Tristan în după-amiaza
trecută. Este foarte modernă și arată ca un model datorită modului în care este îmbrăcată.
Băieții seamănă mult. Elliot seamănă cel mai mult cu Jameson din cauza părului său negru și
a ochilor albaștri pătrunzători. În schimb, Christopher seamănă mai mult cu Tristan, deoarece
ambii au părul mai deschis și mai ondulat.
Ei vorbesc în timp ce merg. Jameson spune ceva cu o față foarte serioasă și toată lumea râde
în hohote.
Ce va fi spus?
Ei dau colțul. Elliot își pune mâna ușor pe spatele lui Jameson. Vorbesc foarte concentrați.
Continuă să meargă până ajung la un cocktail bar.
Îmi ciupesc puntea nasului și închid ochii. Oft, trist.

Uf, să vedem dacă ziua se termină curând.
***
Este uimitor ce face un weekend și un somn bun. Luni intru în birou ca cea mai puternică
femeie din lume.
„Bună dimineața”, îmi spune agentul de securitate zâmbind în timp ce trec prin punctul
de control de securitate.
„Bună dimineața”, răspund eu zâmbind. Nu-i așa că este o zi frumoasă?
„Splendid”, spune el, făcându-mi cu ochiul când trece.

Că bârlogul îl are pe Jameson Miles.
Da, ce e? Mergem la culcare. Da si ce? A fost bun. Dar tu stii ce? nu-mi pasă
N-o să-mi las privirea asupra New York-ului. Am venit aici pentru a începe o viață nouă
și interesantă și, să fiu sincer, primele trei săptămâni au fost uimitoare... ei bine, cu excepția
ultimei. Dar am de gând să o șterg din mintea mea, așa că tehnic, nu contează.
voi intoarce pagina. Sunt sigur că, când mă voi uita înapoi peste un an, voi râde și tot.
Ajung la etajul meu și o găsesc pe Ava vorbind cu prietena ei Renee lângă lift.
-Buna ziua.
„Hei”, îmi spune Ava zâmbind. Ce mai faci?

-Bun. Foarte bine, de fapt. Despre ce vorbeai?
„Ne hotărâm unde să mergem în acest weekend.
-Ah.
„Vino să petrecem cu noi”, sugerează Ava.

-Într-adevăr?
-Clar. Vei vedea cât de mult te vei distra.
— Păi, știi ce-ți spun? Sunt înăuntru”, adaug zâmbind.
-Rece. „Numărul meu este salvat în mobil”. De obicei ne întâlnim sâmbăta la opt sau
nouă.
— Mai întâi pentru cină? -Întreb.
„Nu”, spune el zâmbind. mâncăm câteva
mac cu brânză înainte să ieșim și apoi am cumpărat băuturi super scumpe.
Priorități.
Râd.
- Bine, cred că e bine.

Mă duc la masa mea și văd că Aaron lucrează deja.
-Buna ziua.
„Bună”, șoptește el trist.
-Ce s-a întâmplat? intreb in timp ce ma asez.

„M-a lăsat din nou aseară”, spune el și oftă. M-am săturat deja.
— I-ai spus? -Întreb.

—Nu, fie lucrează, fie are lucruri de făcut, fie îmi dă un motiv convingător. Poate văd
probleme acolo unde nu sunt.
„Este posibil”, comentez. Ei bine, cred că te vei bucura să afli asta
Astăzi sunt într-o dispoziție mai bună.
-Într-adevăr? spune el zâmbind. Care este secretul tău?

„Doarme”, răspund eu. Și săptămâna viitoare, voi începe să merg la sala de sport de
la etajul trei. Te înscrii?
„Poate”, spune el gânditor.
—Devenim dependenți de fitness și devenim fierbinți.
El chicotește.
— Haide, bine. Ai lovit ceva?

„Vineri a fost o zi de rahat, așa că m-am hotărât să-mi schimb atitudinea”.
-Ma bucur pentru tine.

La scurt timp, Molly sosește și își trântește geanta pe masă.
— Vre cineva dintre voi un copil?

— Ce ai făcut acum?
- Uf. Se prăbușește pe scaun. Îți amintești că Brad a fost prins trimițând mesaje acelei
fete, nu? Ei bine, i-am luat telefonul mobil pentru că tatăl ei nu avea de gând să o facă.
-Câine.
— Bine, așa că s-a supărat, dar nu atât de supărat pe cât te-ai aștepta.
-Ce vrei sa spui?
„Pentru că nu m-a deranjat să-l returnez, ceea ce ar fi normal și
În plus, voia să se culce devreme.
„Pentru mine mirosea a usturoi, așa că m-am dus să văd dacă telefonul mobil mai era
acolo unde l-am ascuns și așa era. Și apoi mi-a trecut prin cap să văd dacă mai am cartela
SIM.
Aaron, care știe deja de unde vin împușcăturile, chicotește.
— Nemernicul scosese SIM-ul și îl pusese într-un telefon mobil vechi.
-Wow.
Intru în camera ei fără să bat și, așa cum era de așteptat, e pe telefonul mobil. Îl
ascunde sub cearșafuri. Il scot si ma inchid in baie sa ma uit la el. Începe să bată în
u ă, ceea ce îmi spune că e ceva ce nu vrea să văd.
Am ochii mari în timp ce ascult.

„Nu o să crezi”, rânjește el. Fetița aceea i-a trimis fotografii nud!
mă încruntă.
— Du-te cu fata. Cincisprezece ani și aș putea fi coperta unei reviste
Penthouse.
Noi am chicotit.
„Stai, mai sunt”, continuă el. Când bârfesc
mobil, sosește un mesaj de la ea.
— Și ce spunea?
— «Am făcut epilarea cu ceară braziliană. cum ai vrut Iti place?".
Imi cade maxilarul.
-Incredibil!
Nu mă pot abține și am izbucnit în râs.
„Și mie mi-ar părea amuzant dacă nu ar fi fiul meu”, șoptește el.
„Atunci Brad s-a înfuriat și mi-a spus că dacă îi sun pe părinții lui Chanel, i-ar
strica viața pentru că reputația ei va fi pătată pentru totdeauna și nu se va putea
întoarce la curs”, exclamă ea, trântind tastatura.
„Este adevărat”, spune Aaron. Nu o poți suna pe mama lui.

„Deci poate să mă sune, dar eu nu o pot suna”, se bâlbâie el.
„Nu știu”, șoptesc eu. Probabil că nici eu nu aș suna-o.

— Și ce ai face? -întrebare.
— I-aș cumpăra o cutie de prezervative.
Molly se uită la mine cu ochii mari.
— Să presupunem că o lasă însărcinată, adaug eu.
-O, mamă. Își trece mâna peste față. Nu pot cu băieții. Mai prosti si nu se nasc.
„Nici nu vă puteți imagina cantitatea de testosteron pe care o acumulează un

adolescent”, spune Aaron degajat. Când aveam cincisprezece ani, aveam patru paie pe zi.
Molly și cu mine am făcut o față.

— Patru pe zi? -bâlbâială.
— Nu fetele? întreabă el, surprins.
„Nu”, spunem amândoi la unison.
„Sunteți băieți”, șoptesc eu, prefăcând un fior.

Telefonul de pe masă sună.
"Bună", spun eu.

„Bună Emily, sunt Sammia, asistentul domnului Miles.
ce vei dori?
-Buna ziua.
— Domnul Miles m-a rugat să vă spun că vă așteaptă în biroul lui într-o oră pentru o
întâlnire.
„Sunt foarte ocupat astăzi. Îmi faci favoarea de a-i spune domnului Miles că îmi pare
rău că nu voi reuși?
„Mi-a spus că e obligatoriu să mergi și că a vorbit deja cu tine
directorul fabricii pentru permis.
Mi-am pus ochiul alb. Va fi cocon.
-Bon. Voi fi acolo. Mulțumesc.
***
Cioc cioc. Bat ezitant la ușa lui Jameson.

— Haide, spune el cu o voce puternică.
Deschid ușa nervos. Jameson stă în spate
de la masa ta. Numai. Mă privește în ochi.
— Ai vrut să mă vezi?
— Da, stai jos.
Mă las pe spate pe scaun, bătând din palme cu o forță supraomenească.
-Ce mai faci? Mă întreabă privindu-mă în ochi.

-Bine mulțumesc.
Mă uit la birou. Nu mă voi uita la acei ochi albaștri mari. E ca șarpele din Cartea
junglei: te uiți o dată la nenorociții ăia hipnotizatori și ți-au căzut chiloții.
„Te rog, uită-te la mine”, ordonă el.

— Ce vrei, Jameson? ma repez. Nu am timp de micile tale jocuri.
— Vreau să te uiți la mine.

Trag aer în piept și îi întâlnesc privirea fără tragere de inimă.
— De ce nu vrei să te uiți la mine?

Pâlpâie.
"Pentru că chiar acum vreau să... te lovesc."
Zâmbește mulțumit și se lasă pe spate în scaun. Este clar că asta l-a amuzat.
-Oh da?
-Da. Ma uit in jurul biroului lui. Putem vorbi despre muncă?
-Mai tarziu. Acum vreau să vorbesc despre puiul pe care mi l-ai făcut vineri.
— Ei bine, eu nu.
„Ea este maseurul meu.
„Tu însuți ai spus-o: nu e treaba mea”, mă răstesc, uitându-mă la el.
„Voiam să te sun aseară.
Acum e rândul meu să mă distrez.

-Nu pierde timpul. nu ti-as fi raspuns.
Își atinge buza de jos cu degetul mare, uitându-se în continuare la mine, parcă
fascinat.
— De ce ești atât de ascuțit?

„Nu sunt ascuțit. Nu am de gând să suport prostii de la un idiot pretențios.
S-ar putea să fii directorul general aici, dar...
Se lasă pe spate și își ridică bărbia de parcă ar fi furios.
— Termină propozi ia.
-Nu. E gata.
Strâng din dinți ca să nu mai vorbesc.

„Poate fi aici CEO, dar ce?” cere să știe în timp ce se întoarce pe scaun.
— Nu eram supărată pe tine când am dormit. Am plecat în miezul nopții pentru

că eram confuz în legătură cu o mulțime de lucruri. Am vrut să vorbesc cu tine când
mă gândeam din nou corect, ca să nu devin melodramatic.
Ne-am uitat unul la ochi.

„Atunci am apărut aici și m-ai tratat ca pe o curvă ieftină pe stradă”.
pe care l-ai periat cu o seară înainte.
Strânge-ți maxilarul.
— Nu sunt curva nimănui, Jameson, cu atât mai puțin a ta. Nicio slujbă nu merită
demnitatea mea.
Sar scântei.
„Așa că iartă-mă dacă nu mai sunt entuziasmat să-ți sug puiul drag”.
El continuă să-și atingă buza de jos în timp ce mă privește în ochi.
— Erați în echipa de dezbateri, domnișoară Foster?
"Despre ce este vorba?" am scapat, enervat.
„Se pricepe la ceartă”, spune el, lingându-și buza de jos în timp ce încearcă să
ascundă că este amuzat de argumentul meu.
Impresionant.
Mi-am pus ochiul alb. „Sarcastic șmecher”. Mă înnebunește.
Îmi imaginez că mă cățărăm pe birou și îl lovesc cât mai tare cu pumnul în nas până
când acel zâmbet îngâmfat iese de pe față.
Nu glumesc: îmi vine să-l lovesc pe bune.
„Te rog”, mormăi eu pe sub răsuflarea mea.
-Te rog asta?
„Te rog, nu-mi insulta inteligența. Încheiați întâlnirea acum
că pot merge la muncă. Îmi pierzi timpul.
Toc, toc.
— Haide, spune Jameson.
Tristan își bagă capul în jurul ușii și se uită la noi doi.

— Să intrăm acum?
Simt că Jameson le-a spus să ne lase în pace zece minute și apoi să ni se alăture.
„Da, intră”, răspunde el cu un calm absolut în timp ce mișcă niște hârtii pe masă.
Toți se grăbesc înăuntru. mă înțeleg. Nu era pregătită să-i vadă pe acești patru
bărbați împreună. Câtă frumusețe.
„Bună”, salută Tristan zâmbind. Emily, el este Elliot și
lui Christopher, frații noștri.
Mă ridic să le strâng mâinile.
„Bună”, spun Elliot și Christopher zâmbind.
-Buna ziua.
— Stai jos, îi ordonă Jameson. Fă onorurile, Tristan.

-Este bine. Începând de vineri, am angajat un ofițer privat corporativ pentru a se
alătura fabricii dvs. și a ajunge la capătul acestui lucru.
„Bine”, dau din cap în timp ce le privesc pe toate.

„Totuși, vrem să continuați să trimiteți articole false.
-De ce? -Întreb.
„Pentru că cu cât plutesc mai multe articole false, cu atât mai ușor
le vom putea localiza.
Enervat, mă așez din nou.

„Și după cum poți vedea...” continuă Tristan.
Jameson ridică mâna.
-A teptare. Se întoarce spre mine: — Ce sa întâmplat, Emily?

Mă uit la el.
-Vrei sa spui ceva?
Mă uit la toate.
„Cu tot respectul, domnule Miles, nu am aplicat la jobul meu de vis ca să ajung să
scriu articole false.
„Bine văzut”, recunoaște el în timp ce își perie degetul mare cu vârful degetelor.
„Ce se va întâmpla când totul se va termina?” -Întreb.

„Te vei întoarce la muncă ca de obicei.
„Vreau în scris”, am izbit.
Elliot zâmbește și își plecă capul.
— Foarte bine, spune Jameson, întâmpinându-mi ochii. se întoarce spre

Tristan adaugă apoi: „Continuă, te rog.
— Detectivul ni se va alătura luni viitoare. Ne-am dori să fii ochii lor pe planta ta.
„Nu vreau să fiu implicat în asta”, spun eu categoric.

„Te-ai implicat imediat ce ai intrat pe ușa aceea”, răspunde el.
îmi plec capul.
„Ar fi grozav dacă ați putea să ne aduceți niște articole false luni”.
-În acord. Despre ce vrei să scriu?

„Vreau ca primul să fie despre un fals inel de prostituție”, spune Jameson, cu ochii
ațintiți asupra ai mei.
Mă încruntă întrebător.
— Și tu îl numești pe conducător „curvă ieftină”.
Nu pot să cred.
„Bine”, răspund eu cu un zâmbet dulce. Am material cu care să încep să lucrez.
„Perfect”, spune Tristan. Începe-te și vorbim luni după-amiază.
„Bine, bine”, dau din cap în timp ce mă ridic și mă îndrept spre

u ă-. Pare corect.
— Aș vrea să vorbesc cu tine o clipă, Emily, spune Jameson calm.
Mă opresc mort. Într-adevăr?

Băieții pleacă.
„La revedere, Emily”, spun ei.

-Pa.
De îndată ce ușa se închide, Jameson se ridică și stă în spatele meu.

Simt căldura care emană din corpul ei. Putere risipită. Nu am simțit
niciodată așa ceva.
Îmi înfășoară coada de cal în jurul degetelor lui de trei ori și îmi înclină capul pentru a
avea acces la gâtul meu. Încet, mă linge de la claviculă la maxilarul meu cu limba lui udă și
puternică.
„Nu te-am gustat încă”, îmi șoptește el la ureche.
Închid ochii în timp ce entuziasmul îmi trece prin vene spre

viteza luminii. Mi se face pielea de găină.
Mă întorc să mă uit la el. Mă ia de mână și o aduce la erecție.
Aerul este încărcat cu electricitate în timp ce ne privim unul în ochii celuilalt. Îmi
este greu să respir.
-Am fost în seara asta? mormăie el.
Îi strâng ușor picioarele și îmi contractă sexul, recunoscător.
— Nu, Jameson.
Mă întorc pe călcâie și ies din biroul lui cu inima bătând.
Intru în lift, dar corpul meu strigă să mă întorc. Fiecare moleculă din corpul meu
îl dorește pe acel om.
Dar el este un idiot și eu sunt doar un alt admirator al lui.
Al nostru este imposibil.
***
Este sâmbătă seara și stăm la coadă pentru a intra în Sky Bar.

Sunt cu Ava și Renee. Acesta este al treilea loc în care am fost. Este aproape miezul
nopții. Ma distrez de minune. Am râs, am dansat și i-am încălzit pe toți băieții din New
York.
— De ce stăm din nou la coadă? -Întreb-. ce am avut
cat de rau a fost ultimul loc?
-Orice. Dar acesta este mai bun, deși prinde viață abia după ora unsprezece.
„Oh”, mormăi eu și ridic din umeri.
Doamne, nu știu nimic despre viața de noapte din New York. Portarul scoate
șnurul roșu care blochează ușa și ne face să trecem. Nu am cuvinte.
Acolo merge! Barul este la etajul 50 și, de pe terasă, se vede tot orașul luminat.
Există un ring de dans și o mulțime de cocktail-baruri.
Fetele aveau dreptate: bărbații sunt o altă poveste aici.
Arunc o privire, nervos. Sper să fiu prezentabil. Mi-am lăsat părul jos și mi-am
pus o rochie crem strânsă. mânecile
Sunt lungi, iar decolteul este pronunțat. Am aruncat casa pe fereastră și mi-am cumpărat o
rochie nouă pentru seara asta. Am vrut să fiu drăguță.
Și a meritat. Niciodată în viața mea nu m-au privit atât de mulți bărbați. Este uimitor ce
poate face pentru o fată o rochie strâmtă și un mic decolteu.
Comandăm ceva de băut și găsim un colț în care să stăm în timp ce mă uit în jur uimită.
Este cel mai spectaculos loc în care am fost vreodată.
„Ce loc să fii”, le spun zâmbind.

— Nu-i a a? spune Ava și îmi face cu ochiul. Bărbații de aici sunt singuri.
„Și căptușit”, adaugă Renee.
„Cui îi pasă dacă sunt bogați?” intreb eu zambind.
Iau o înghițitură din băutură.

„Eu”, răspund amândoi în același timp.
„Dacă ai de gând să fii cu un tip, ar fi bine să fie bogat”. Cel puțin, asta cred.
Îmi petrec cu cineva care nu are unde să cadă mort. Pentru asta sunt aici. În plus, contrariile
se atrag”, spune Ava.
Râd ascultându-i.
„Să vedem cine este aici astăzi”, spune Ava în timp ce o scanează
în jurul.
-Ce vrei sa spui? întreb eu, văzând cum scanează camera.

— O mulțime de oameni celebri vin aici.
-Într-adevăr? spun si arunc o privire. Cred că nu ar ști că sunt celebri.
Ne petrecem următoarea oră dansând și râzând în timp ce Ava îmi explică pe scurt cine
este cine. Aparent, toate sunt minuni, dar niciuna nu este genul meu.
Un tip superb iese din mulțime și îmi atinge coapsele.

-Vrei sa dansezi? -ma intreaba. Este blond, corpulent și
invadându-mi spațiul personal, dar cu acel corp nu am de gând să mă plâng.
„Da, da, da”, se bâlbâie Ava în timp ce se uită cu privirea la zeul din fața noastră.
Tipul îmi strânge mâna și mă conduce pe ringul de dans. Îmi iau rămas bun de la prietenii mei
cu frica și cu ochii larg deschiși.
Ava îmi aruncă un sărut și se mișcă de emoție.
-Care e numele tău? Întreabă el în timp ce-și pune brațele în jurul meu.
Îmi pun mâinile pe umerii lui și mă uit la el.
— Emily. Si tu?
- Rocco.
îi zâmbesc. Cel mai ciudat nume. Doamne, sunt bărbătoasă. Trebuie să mă
opresc din băut.
"E prima dată cand ești aici?" Mă întreabă de parcă știe deja răspunsul.
-De unde știți? spun eu zâmbind.

— Dacă te-aș fi văzut înainte, mi-aș fi amintit.
Zâmbesc timid.
Își coboară mâinile la fundul meu, dar eu i le pun înapoi pe talie.
— Vrei să mergi foarte repede, Rocco.
Știu ce vreau când îl văd.
Zâmbesc în timp ce el se apropie de urechea mea și îmi
șoptește: „Și te iubesc”.
Capitolul 10
Jameson
„Mmm, nu-i rău”, murmură Christopher când este roșcat

trece foarte atractive pe lângă noi.
O privim când se apropie de bar. Ea poartă o rochie neagră
strâmt și are un fund statuar. Îmi încreț nasul de nemulțumire.
— Din grămada.
„Nu este obișnuit”, spune el fără să-și ia ochii de la fundul ei. Deloc.
— Nu sunt entuziasmat.
Oft în paharul meu în timp ce privesc în jurul locului aglomerat. Este rar ca o
femeie să-mi atragă atenția în ultima vreme, fără să iau în considerare doamna
Mordacious. Nu mă pot sătura de ea... chiar dacă este o rebelă.
Îmi amintesc de conversația pe care am avut-o luni în biroul meu și expir puternic.
Este complicat ca nimeni altul.

Ar fi frumos dacă aș putea să-mi închid gura când o văd. Nu știu de ce, dar ajung
mereu să-i cer lucruri și să o apuc de păr. Parcă corpul meu a acționat singur și mi-a
lăsat creierul în afara ecuației.
De fiecare dată când Emily iese din biroul meu, mă bat pentru că nu
știind cum să se descurce.
Cunosc femei. Știu cum gândesc ei și de obicei îi fac să facă ce vreau eu. Cu ea...
nu atât.
Christopher își linge buzele în timp ce o privește pe roșcată.

— Am să intru înăuntru.
Merge la bar cu un pas hotărât și îi spune ceva. Apoi ea zâmbește.
Îmi sorbesc băutura în timp ce o privesc în acțiune. El iubește femeile... toate. Aș

spune că este o chestie de familie. Toți patru suntem tăiați din aceeași pânză.
Totuși, ceva s-a schimbat în mine în ultima vreme. Nu mai am chef să mă schimb
atât de mult. Ceva este în neregulă cu mine și nu știu ce este. Îi văd pe Tristan și Elliot
vorbind cu două fete în sufragerie. Sunt foarte animați și râd de tot ce spun.
Mult corp, dar puțin creier.

Mai iau o înghițitură din băutură și mă uit în jur.
„Hei”, îmi spune Tristan în timp ce se plantează lângă mine. Uite cine a venit.
-Care? mormăi, indiferent.

— Rochie de culoare crem, păr slăbit și frumoasă ca rahatul.
Mă încruntă în timp ce privesc unde arată el.
Este ea. Este Emily.

-Bine bine. În seara asta promite — spun și zâmbesc de la ureche la ureche.
Tristan chicoti.
„Dacă nu vă ucideți mai întâi între voi, bineînțeles”, subliniază el, bătându-mă pe
spate. Mă duc la bar.
— Valet și.
E cu două femei pe care nu le-am mai văzut până acum. Totuși, îmi sună familiar.
Poate că sunt colegi de muncă. Ei vorbesc și râd. Emily poartă o rochie cu mâneci
lungi crem bodycon care scoate în evidență mult decolteu.
Evidențiați curbele corpului mic. Mă face greu. Are părul în jos și îl perie într-o parte
în timp ce vorbește. Doar privind curba gâtului ei gol îmi face un nod în stomac.
La naiba, asta e bine.

Nu avusese niciodată o reacție fizică atât de puternică cu o femeie. Nu mă pot
sătura de trupul ei. Cu cât mă culc mai mult cu ea, cu atât o vreau mai mult. Mi-aș
dori doar să nu fiu cea mai ascuțită persoană pe care am întâlnit-o vreodată.
Deși, poate, în asta constă farmecul.

Cele mai multe femei cad la picioarele mele; în schimb, pare hotărâtă să mă împingă
departe de partea ei. Hmm... Mă pune pe gânduri. Dar dacă sunt sinceră, ar trebui să stau
departe de ea. Lucrează pentru mine, e dinamit și cine știe cum va reacționa dacă ne
certăm din nou. Zâmbesc mulțumit. Știu că ne vom certa din nou, este destinul nostru.
Mă enervează ca nimeni altcineva.
O melodie care ii place evident piesa de teatru si, instantaneu, incepe sa danseze. Își
mișcă curul încetul cu încetul, lăsându-se purtat de ritmul tantric al cântecului, iar eu nu
pot să nu mă uit la zeiță din fața ochilor mei.
Habar nu are cât de sexy este.

„New York Sour”, îmi spune Tristan în timp ce îmi dă ceva de băut.
„Mulțumesc”, spun și accept.
—Știți că felul în care o priviți este ilegal în unele țări, nu?
O privesc miscandu-si soldurile si imi imaginez ca mi le misca asa pe corpul meu.

Inspir brusc când îmi observ erecția în devenire.
„Te-ai simțit vreodată atât de atras din punct de vedere fizic de cineva încât să nu te simți
te poti gandi cand e aproape?
-Nu. Și, din fericire,” răspunde Tristan în timp ce o privește dansând.
Deși cu fundul ăla, mi-o imaginez...
„Cum îndrăznești să te uiți la fundul lui, o să-l dau cu piciorul”.
mic de statura.
El chicotește.
„Ei bine, ce posesiv”, exclamă el și ia o înghițitură din băutură

chip răutăcios. Ei bine, mie a vrut să-i arate articolul.
Mă uit la el cu o față inexpresivă.
— Ei bine, spune-mi tu. Dacă te apropii de ea, te omor.
Își aruncă capul pe spate și râde în hohote.
Un tip blond se apropie de ea, îi spune ceva, iar ea îi zâmbește înapoi.
„Hei tu, ai grijă”, înțepă Tristan. Concurența la vedere.
Mă uit din ce în ce mai nelini tit.
El îi atinge coapsele și eu îmi strâng maxilarul. beau fără să privesc în altă parte.
El spune ceva și ea izbucnește în râs. O ia de mână și o roagă să danseze.

Într-adevăr?
Tristan se întoarce și râde când îmi vede fața.
-Asta devine interesant.
Blondul își aduce mâinile la fundul ei și ea le pune înapoi pe talie.
Mânia mă orbește. — Nu o atinge, ticălosule. El spune ceva și ea râde în hohote.

Deci de aici a venit. a flirta Sunt din ce în ce mai furios.
— Că îți iau teren, spune Tristan zâmbind.
„Ori tu taci, ori te voi tace eu”, mă răstesc fără să-mi iau ochii de la ei.
Blonda îl sărută pe gât. Ceva se agită în mine și,

Înainte să știu ce fac, sunt alături de el.
„Poți să pleci acum, ticălosule”, mârâi eu.
Emily se întoarce spre mine și fața ei se schimbă imediat.
—Jameson — Tartamudea.
Îmi înconjoară talia ei cu brațele și o trag de el.

- E cu mine.
Emily
Doamne, ce caută Jameson aici? Mă îndepărtez de zeul blond, dar el mă apucă și

mă trage spre el.
— Pleacă, se repetă el.
— Du-te, mârâie Jameson. Mă trage departe de băiat și mă trage în brațele lui.

Ți-am spus că e cu mine.
Băiatul se uită la mine și eu dau ușor din cap. Nu vreau probleme; lasa-l sa plece
si punct.
„Sunt cu el”, îi șoptesc.

Se uită la Jameson, se uită la mine și se duce la bar fumegând. eu
Mă întorc la Jameson Miles, smucitul greu, și mă smuciesc din strânsă.
"Ce crezi ca faci?"
— Ce naiba crezi că faci? mârâie el.
„Nu-mi vorbi așa.
— Ai venit să flirtezi?
Mi-am pus mâinile pe șolduri, indignată.
— Am venit să dansez. Si tu?
— Să petrec cu frații mei.
„Atunci du-te să le strici petrecerea”, spun eu și pufnesc.
Sunt pe cale să mă întorc când el își pune brațele în jurul meu, conducându-mă spre
un colț al pistei și mă lovește de perete.
Atârnă peste mine. Îi simt erecția în burtă. Ne uităm unul la altul și starea de
spirit se schimbă instantaneu.
„Nu”, șoptesc eu.
-Nu ce?
„Nu vreau să mă hipnotizezi cu penisul tău magic”.
Îmi face cu ochiul obraznic.
— Dimpotrivă, drăguță. Eu sunt cel hipnotizat”, șoptește el în timp ce se aplecă
spre mine.
Își bagă limba între buzele mele. Mă sărută din nou sugând cantitatea potrivită.
Mi se slăbesc genunchii.
Mamă a iubirii frumoase, cum se sărută acest bărbat.
„Jameson”, șoptesc eu. Nu ar trebui să facem asta.
Mă atinge de sus în jos. Scântei de plăcere.

„Nu te certa cu mine despre asta”, mormăie el în timp ce mă prinde de perete
folosind șoldurile.
-Nu pot.
„Poți și vei face. De ce ți-ai priva corpul de ceea ce este așa
nevoie disperată de mine?
Doamne, ai perfecta dreptate. Corpul meu are nevoie de corpul lui... și multe.
Am continuat să ne sărutăm frenetic. Îi mângâi părul. Știu că este o

nebun, dar o vreau... Nu doar corpul ei, totul.
Ne-am distrat bine sărutăm de parcă am fi fost singurii doi oameni care au mai rămas
pe planetă. Ascuns într-un colț, ghemuindu-se lângă mine. Două trupuri care își caută propria
plăcere în mijlocul întunericului.
„Am nevoie de tine”, murmură el, periându-mă buzele.
Gâfâi în timp ce el se aruncă spre gâtul meu cu gura deschisă.

Doamne, mă atinge într-un mod care...
—Jameson.
— Jas.
Mă strânge și mai aproape de perete și îi simt penisul care pulsa.

Doamne, e gata. Da, ai nevoie de mine, da.
„La mine acasă”, spune el cu vocea frântă.
„Pe al meu”, răspund eu.

„Nu, în al meu”, cere el.
Mă îndepărtez să-i văd fața.
„În casa mea sau nimic. Ia-l sau pleaca.
Încordează-ți maxilarul. Este clar că nu poate suporta să piardă o ceartă... oricare ar fi
aceasta.
„Bine”, spune el și mă ia de mână. Să mergem.

— Nu, spun eu în timp ce mă strâng din strânsoarea lui. Nu vreau să ne vadă împreună.
Se încruntă întrebător.
„Tu ești șeful meu”, îi reamintesc. Și am venit cu niște prieteni de la serviciu.

„Bine, spune-le la revedere de la ei. Te voi aștepta jos. Atâta timp cât nu ești în doi
minute, vin și te trag afară.
Mă sărută lung și pasional, iar când mă întorc, mă plesnește în fund.
Adrenalina îmi curge prin vene când mă întorc la prietenii mei.

a venit. eu merg cu el. Asta merge.
Nu mă potrivesc cu bucurie, dar încerc să par calm.
— Și zeul? întreabă Rene.
— Oh, spun eu încruntat. Era un nenorocit,” mint.

Ava își dă ochii peste cap.
-Tipic. Un bărbat atât de frumos nu ar fi putut fi binecuvântat și cu un creier.
Zâmbesc. Știu pe cineva care a fost binecuvântat cu ambele daruri, dar voi păstra
asta pentru mine. Mă uit în depărtare și îl văd pe Jameson coborând liftul. Se uită la
mine cu chipul că mă grăbesc. Zambesc.
Cum îmi place.
— Fetelor, eu plec.
-Ce? Spun ei cu fețele rupte. De ce? Noaptea este tanara.
-Deja. M-am distrat de minune, dar picioarele mă omoară. Acești pantofi sunt
tortură. Weekendul viitor o să te revanșez cu ceva, promit. Voi lua un taxi jos.
-O.K.
Își dau ochii peste cap și mă sărută pe obraz.
„Scrie-mi un mesaj când ajungi acolo”, spune Ava.
„Bine”, răspund eu zâmbind. E bine că nu există
tulburat-. Mulțumesc că m-ai invitat să vin.
Doi tipi se apropie și Ava și Renee rânjesc de la ureche la ureche. Profit de ocazie
să merg.
„La revedere”, strig eu în drum spre lift.
„La revedere”, își iau la revedere.
Intru in lift.
-Unde? întreabă grefierul.
-La parter.
Apăsăm butonul și începem să coborâm. Inima mea o să explodeze.
Jameson Miles mă face plin de suflet. Nu-mi amintesc să fi fost vreodată atât
de entuziasmat să fiu singur cu un bărbat.
"Prefaci indiferenta, prefaci indiferenta."
Ușile liftului se deschid, iar eu ies și mă uit în jur. Unde este?
Travers holul și privesc pe strada aglomerată. Nu o vad.

Nu-mi spune că a plecat fără mine!
— Ai pierdut ceva? spune o voce adâncă în spatele meu.

Mă întorc și îl văd pe Jameson rezemat de perete. Inima îmi sare o bătaie. Mă apropii
de el și mă trage în brațe.
„De fapt, da”, răspund eu zâmbind.
Spre deosebire de ceea ce facem în mod normal, ne sărutăm delicat, tandru, dulce.
Parcă și el ar vrea să fie singur cu mine.
„Hai să mergem acasă”, șoptește el.
Zambesc. Cred că e minunat.

-O.K.
Am ieșit afară și Jameson a chemat un taxi. În zece minute, suntem în fața casei mele.
„Mulțumesc”, spun eu pe punctul de a coborî din taxi.

Mă întorc și îi dau lui Jameson douăzeci de dolari, dar el dă din cap.
de parcă s-ar fi supărat.
„Plătesc”, spune el.

Am coborât din taxi și am traversat holul mână în mână și în tăcere.
— Unde sunt paznicii? întreabă în timp ce se uită în jur.
„Nu există gardieni.
— Nu există securitate în această clădire? întreabă el încruntat surprins.
— Da, există, spun eu, arătând spre telefon. Nu poți intra fără permisiune.
Se încruntă așa cum consideră.
„Orice pervers s-ar putea strecura înăuntru”.

„În seara asta ești perversul”, răspund eu zâmbind.
El chicotește în timp ce mă îmbrățișează.
-Sunt eu.
Ne-am urcat la etajul meu și am traversat holul. Îmi bate inima. Este diferit de celelalte
ori când am fost împreună.
În mod normal, suntem atât de orbiți de pasiune încât nici nu ne amintim cum am ajuns la
ușă. Deschid și îl invit să intre. Îmi țin respirația în timp ce cercetează camera.
Apartamentul meu este mic; s-ar potrivi întreg în dormitorul tău.

„Este frumos”, spune el.

— Cât de rău minți.

El chicotește și mă trage în brațele lui.
— Alături de tine, orice loc este perfect.
Ne privim unul în ochii celuilalt și ceva se schimbă în mediul înconjurător. Tandrețea are
a înlocuit mânia și rana.
Acesta este bărbatul pe care l-am întâlnit în escală în Boston.
-Iti este foame? -Întreb-. Am putea comanda ceva pe Uber Eats.
Cheesecake cu caramel, de exemplu.
-Ce zici? Spune-mi că nu comanzi de la Uber Eats”, exclamă el șocat.
„Întotdeauna”, răspund și ridic din umeri.

-Într-adevăr? se bâlbâie. Permiteți străinilor să vă atingă mâncarea?
„Sunt oameni de livrare. De ce nu ar face-o?

— Hai, ai comandat doar pentru unul. Ți-au pus Rohypnol în mâncare, așteaptă o
jumătate de oră să-l mănânci și ești inconștient. Așa că se întorc, pătrund și fac ce vor cu
corpul tău. Se preface că își șterge mâinile. Boom, cea mai simplă crimă din lume.
Gestul mă rupe.
-Cum?
Doamne, nu mi-a trecut prin cap.
„Nu inventez asta”, spune el în timp ce se plimbă prin casa mea. Dacă aș fi un violator,
aș face asta.
„Nu știu dacă sunt îngrozit sau impresionat că gândești lucruri atât de macabre.
Se întoarce spre mine și își relaxează expresia.
—Te impresionează, hai să rămânem cu că te impresionează.
Râd în timp ce el mă îmbrățișează.
— Bine, murmur eu. Ei bine, mă impresionează. De ce mi-ai luat-o săptămâna asta?

întreb eu dulce în timp ce îmi trec degetele prin părul lui.
„Pentru că te certați cu mine”, șoptește el. Și nu-mi place.

Îmi prinde buzele și își introduce delicat limba în mine.
-Nu acum.
„Și uite ce frumoasă ești”, spune el tandru în timp ce îmi mângâie obrajii.
Ne sărutăm mai intens. Îl vreau gol. În patul meu și gol. Îi dau jos cămașa și îi
desfac nasturii la pantaloni. Incapabil să se desprindă de mine, el continuă să mă sărute
în acest proces.
Pieptul lui este lat și cu ceva păr. Abdomenele lui sunt vizibile
dar ceea ce iese cu adevărat în evidență este membrul său viril.
O are ca un taur. Mă întreb dacă va scădea într-o zi, pentru că eu
Nu l-am văzut deloc relaxat.
„Întinde-te pe pat”, îi șoptesc în timp ce îl privesc.
„Este cel mai bun lucru pe care mi l-ai spus vreodată”, adaugă el cu un rânjet de la ureche
la ureche.
Mă conduce de mână spre pat și, cu un singur gest, mă descheie.
rochia și o coboară puțin câte puțin.
Mă ajută și mă privește în sus și în jos cu foame.
- Ce frumoasă ești, la naiba.
Mă umf de mândrie când văd cum se uită la mine.
Mă întinde jos și îmi desfășoară picioarele. O mângâie încet, fără să-și ia ochii de la
mine. Mă întorc, dornic să-i simt trupul pe al meu. Își ia un mamelon în gură și îmi
arcuiesc spatele. Glisați mâna în jos. El șuieră în semn de aprobare pentru cât de ud
sunt. Respir zdrențuit. Sunt…
Jameson Miles știe să atingă o femeie.

În acest moment, totul este mărit, până la punctul în care ea ar putea avea orgasm
doar din focul din privirea lui.
Îmi lasă o dâră de sărutări care are gust de rai și îmi sărută interiorul coapselor cu
gura deschisă. îl prind de gât. Îmi deschide picioarele mai larg și introduce limba aceea
groasă și puternică în mine.
Îmi arc spatele de plăcere și închid ochii.
-Dumnezeul meu.
Mă linge, la început încet, dar apoi, de parcă nu se poate stăpâni, mă devorează.

Mă arde cu barba în timp ce îmi frec sexul pe fața lui.
— Ce frumos, Doamne, scâncesc eu.

Îmi pune picioarele pe umerii lui. Schimbarea posturii o face să tremure de nevoie.
„Jim,” scâncesc în timp ce-i strâng părul strâns.

„Vino ca să te pot gusta”, gemu el de jos.
Intru în spasme și mă înfior înăuntru când mă agățăm de el. Mă felie de parcă ar
fi ultima lui cină. Se retrage, deschide un prezervativ și mi-l întinde. Îi dau un mic sărut
pe vârf și îl pun pe el.
Fără să-și ia ochii de la mine, îmi pune picioarele în jurul taliei lui și,
Cu o lovitură puternică mă pătrunde.
Gâfâim.
„La naiba, e drăguț”, șoptește el în timp ce ne privim în ochii celuilalt.
Îl scoate și îl pune la loc încet. Gura mi se relaxează când îl simt că mă posedă.
Nimeni nu mă ia ca Jameson Miles... Nimeni.

Îmi pot nega atașamentul emoțional față de el tot ceea ce îmi doresc, dar fizicul...
nu pot.
Stă pe acolo și apoi se lipește din nou în mine. țip eu. Apoi mă pătrunde cu
împingeri adânci și pedepsitoare.
Patul meu lovește atât de tare peretele încât pare că se va răsturna.
„La naiba, la naiba, la naiba”, gemu el, cu fața îngropată în gâtul meu.
Mi se ridică piciorul și nu mai suport. Am contract cu membrul lui înăuntru, iar el
șuieră când ne adunăm.
Ne întindem unul în brațele celuilalt, gâfâind. Îi zâmbesc în obraz în timp ce
euforia îmi curge prin vene.
Jameson Miles este noul meu medicament.
Și sunt dependent de el.
***
Când mă trezesc, el este lângă mine, respirând calm. Mă întorc și zâmbesc. Dormi pe
spate În seara asta am avut o perioadă înspăimântătoare.
L-am văzut din nou pe tipul drăguț și plin de duh și nici urmă de șef idiot.
M-am sprijinit într-un cot să-l privesc. Părul îi acoperă fruntea, buzele îi sunt ușor
întredeschise, iar genele îi flutură în timp ce respiră.
Are un braț în spatele capului și celălalt peste burtă.
Este frumos. Din punct de vedere fizic este frumos. Dar aseară am văzut și asta poate
fi înăuntru. — Oprește-te, Emily.
— Te atașezi de el.
Jameson nu este cineva de care te poți atașa.

Se trezește inspirând adânc. Deschide încet ochii și se uită la mine.
„Bună, frumoasă,” șoptește el răgușit în timp ce îmi atinge fața.

Zâmbesc și îl sărut.
„Bună dimineața, Jameson.
— Spune-mi Jay.
Mă încruntă surprins.
„Prietenii mei îmi spun Jay.
-Deci suntem prieteni?
„Nu, ești felatia mea profesionistă”, spune el în timp ce mă trage mai aproape de a lui
Corp.
Zâmbesc și îl sărut pe piept.
"Care sunt planurile tale pentru ziua de azi?" -întrebare.
-Orice.
Se încruntă de parcă ar încerca să-și concentreze privirea și își ciupește puntea nasului.
„Îmi voi chema șoferul să ne ia și o să ne fac micul dejun la mine”.
M-am sprijinit într-un cot și m-am uitat la el.
— Ce e în neregulă cu casa mea? Aici puteți pregăti și micul dejun.

-Orice. Dar sunt mai confortabil acasă. Ne vom petrece ziua acolo.
„Ei bine, mă simt mai confortabil aici, Jameson”, răspund eu, puțin enervat.
-Cum? spune el făcând o mutră. Așadar?
Mă ridic, jignit.
— Și ce înseamnă asta? Scuip.
„Iată-ne din nou”, spune el și își dă ochii peste cap.
„Ai întrebat același lucru de două ori”, răspunde el sec.
Trebuie să discutăm despre fiecare lucru pe care îl facem?
„Nu mă cert. Tot ce spun este că vreau să-mi petrec ziua aici. Apartamentul tau
va fi foarte sofisticat si tot ce iti doresti, dar nu sunt impresionat.
Se uită la mine.
„Și, pentru consemnare, nu discut totul. M-a deranjat că maseuza ta
a scris cu atâta familiaritate.
„Iată-ne din nou”, spune el și își dă din nou ochii peste cap și îi acoperă cu brațul.
„Nu mai spune asta deja!” -a explodat. Mă dau jos din pat și îmi îmbrac halatul.
Stăteam întins aici și mă gândeam cât de frumos ești până când ai deschis gura și ai
suflat totul.
„Mă gândeam la același lucru”, scapă el când se ridică din pat și încetează să mă
—. tachineze cu Chloe, care nu este o relație.
raman inghetata. Cum nu este o relație?
-Ce vrei sa spui cu asta? te duci la culcare?
Mă ignoră și își ridică pantalonii de pe podea.
„Jameson”, spun eu cu mâinile pe șolduri.
Își pune blugii și îi închide nasturii.
-Uneori.
„Te-ai culcat? spun eu și răsuflă.
— Mă întâlnesc cu ea marțea și joia. Sexul nu este motivul, dar uneori apare.
Între ce mă atinge și sunt uns cu ulei... ei bine, iese.
Imi cade maxilarul.

— Te-ai culcat cu ea săptămâna trecută? De cand esti cu mine?
„Nu mai face asta cu ochii tăi”, mă răstesc eu.
-Nu. Nu m-am culcat cu ea săptămâna asta.
— Ți-a făcut cele două masaje obișnuite?

-Da.
„Hai, ai avut pe altcineva care te freacă în sus și în jos”, spun eu, furioasă.
— Ei bine, ca tine aseară la bar. Încetează să te lupți, mă deranjează.
-Si tu la mine. Pleacă de aici.
"Ma ocup!" urlă el.

— Da, du-te să faci un masaj, porcușule.
El dă din cap, dezgustat.
-Stii ce iti spun? Că îți place să scrii articole false
inel pe deget Îți place drama.
Își trage brusc cămașa și se așează pe pat pentru a se încălța.
Furios, iau unul dintre pantofii ei și îl arunc în celălalt capăt.

„Atât de tare”, spune el și pufnește.
îmi îngust ochii. Sângele îmi fierbe.
— Da, ca vaginul lui Chloe. Câți clienți filmați pe săptămână?
„Nu Chloe a mea.
-Stii ce iti spun? Ceea ce mi se pare grozav că este Chloe a ta. Nu

Vreau să-ți mănânc slime.
„Înseamnă că ori te culci cu mine și numai cu mine, ori ieși din viața mea”.
Își pune mâinile pe șolduri, indignat.

„Nu caut o relație.
„Bine, cu asta mi-ai spus totul. Pleacă de aici.
— Toată chestia asta cu Dr. Jekyll și domnul Hyde mă întrerupe foarte mult.
„Și mă taie să fiu nevoit să-ți împart penisul!” - ipăt-. Ești o insultă la adresa
inteligenței mele, Jameson. Du-te la casa ta de lux cu mașina ta de lux și dormi cu cine
vrei. Am ridicat din umeri în halatul meu, părând dezgustat. Oricum, sunt prea bun pentru
tine.
El se uită la mine.
— De ce ești așa de prost?

„Pentru că ești un nemernic egocentric. Ieși afară, pleacă! Am țipat și i-am

aruncat o pernă.
Trece pe lângă mine ca o expirație.
— Nimeni nu mă tratează la fel de rău ca tine, Emily! urlă el în timp ce merge spre
ușa înfuriată.
„Ei bine, meriți!” eu urlu. Din fericire, ești aliniat
Jameson. O să ai nevoie de el. Pentru că nimeni nu te-ar suporta pe gratis.
Se întoarce și îmi aruncă o privire murdară.
„A fost o lovitură scăzută.
Mimez un zâmbet.
— Succes cu tine, idiotule.
Intru în baie și o încui.
Decât bârlogul.
Capitolul 11
Întorc lingura, o bag în gură și sug Nutella în timp ce mă uit

televizorul a uluit
E patru după-amiaza și sunt încă în pijama. Azi a fost un rahat.
După ce s-a trezit ca un nor lângă cel mai atrăgător bărbat de pe planetă, șeful idiot
a trebuit să apară și să-l omoare pe
moment.
Sincer să fiu, îmi pare rău că nu am fost la ea acasă la micul dejun, dar în același
timp mă bucur că altfel nu aș fi aflat despre Chloe.
Au dracu.
Urăsc să fiu deranjat. Urăsc să fiu atașat când este evident

că nu simte la fel pentru mine.
Am pus lingura înapoi pe fundul oalei cu Nutella. The
ciocolata se topește în gură și îmi distrage atenția.
Mă uit la televizor ca și cum aș fi în transă. Mă uit la un film înfricoșător.
Comediile romantice, genul meu preferat, sunt eliminate de pe listă. Îmi amintesc
când l-am cunoscut pe Jameson și mi-a spus că nu crede că comediile romantice
reflectă realitatea.
M-a avertizat? Voi fi un romantic cu capul plin de păsări?
Va avea sentimente pentru Chloe? Și ce mai oferă! E idiot.

lasa-l deja Nu te mai gândi la el. Este un afemeiat narcisist care se culcă cu cine
vrea el când vrea. uita-te la mine
puțin plat și tristețea mă invadează. Dacă i-ar plăcea de mine, nu i-ar păsa
unde suntem; aș vrea să fie cu mine aici și oriunde. Dar nu a avut timp să
fugă.
Revizuiesc mental discuția de azi dimineață.
— Nimeni nu mă tratează la fel de rău ca tine, Emily.
"Pentru că meriți! Bine că ești încărcat, Jameson. O să ai nevoie de el.
Pentru că nimeni nu te-ar suporta pe gratis.”
— A fost o lovitură scăzută.
Voi fi trecut? A fost o lovitură scăzută? Probabil, dar la ce te așteptai? Și
nu cred că cineva îl tratează la fel de rău ca mine. Dacă îi tratează pe alții
așa cum mă tratează pe mine, mă îndoiesc că îl vor suporta. Nu vor fi atât
de proști, nu?
„Nu caut o relație”.
Indignat, am lovit perna din poală. niciodată patru

cuvintele mă umiliseră atât de mult.
***
Luni dimineața, iau liftul până la ultimul etaj. Am organizat această întâlnire
săptămâna trecută pentru a întâlni ochiul privat, dar este ultimul lucru pe
care vreau să-l fac acum.
Ceea ce vreau cu adevărat să fac este să uit de Jameson Miles, să uit că
l-am cunoscut pe bunul Jim... sau pe Jay, sau cum naiba vrei să-i spun. Am
observat că merg împreună de multe ori și, din păcate, nu-l pot avea pe Jim
fără Jameson, deși îl vreau doar pe Jim. Așa că o să fac ce e mai bine pentru
mine: voi tăia legăturile. Refuz să fiu într-o relație fără probleme cu Jameson
doar pentru a-l vedea pe Jim ridicându-și capul din când în când.
Ar fi ușor... Prea ușor.
Dar știu că inima mea nu ar accepta. Nu sunt făcută pentru sex ocazional.
nu sunt asa.
Voi fi profesionist și voi încerca să mă concentrez pe muncă. Dacă nu ar
fi trebuit să-l văd, ar fi mult mai ușor, dar este ceea ce este. Trebuie să învăț
descurcă-te. El nu pleacă nicăieri și îmi iubesc meseria.

La naiba, Emily, de ce iei mereu calea grea? De ce te îndrăgostești mereu de tipul
nepotrivit? Cel precedent nu a avut motivație, iar acesta are prea multe. Nimănui nu i-a păsat
suficient de mult încât să facă un efort pentru mine. Poate am așteptări prea mari din cauza
băieților din romanele pe care le citesc. Poate că Jameson avea dreptate în privința asta. Dar
hei, vreau și eu basmul meu.
Ușa liftului se deschide și trec prin recepție.

„Bună dimineața, Emily”, spune Sammia.
„Bună dimineața”, răspund eu zâmbind.
- Doar prezentați-vă.
-Mulțumiri.
Traversez holul și bat la ușa lui.

„Hai înainte”, spune el cu o voce profundă.
Închid ochii și mă mentalizez. Îmi relaxez umerii și deschid ușa. raman inghetata. La dracu.
Câți bărbați.
„Intră”, spune Jameson fără emoție în voce. Așezați-vă.
-Mulțumiri.
Nervos, mă așez la celălalt capăt al mesei.

Jameson stă în frunte, cu Tristan, Elliot, Christopher și un bărbat mai în vârstă în stânga
lui. Mai sunt șase bărbați. nu le-am văzut
nu.
„Ea este Emily Foster”, spune Jameson, privindu-mă în continuare în ochi.
„Bună”, mă salută cu toții.
Zâmbesc stânjenit și mă uit la tovarășii mei.

„Emily, acesta este tatăl meu, George”, spune el, arătând spre bărbatul mai în vârstă.
„Bună”, șoptesc eu nervoasă.
„Bună frumoasă,” spune el în timp ce îmi zâmbește cu dragoste.

Va avea peste aizeci de ani. E ca și cum ai privi Jameson și Elliot de la
mai în vârstă: este chipeș, distins și cu ochi albaștri care te străpung.
„Aceștia sunt Martin, Gerrard, Max și Barry”, îi prezintă Jameson, arătând spre
ei. Iar cei din fundal sunt Calvin și Jake.
„Bună”, spun eu cu un zâmbet forțat.
Nu le voi aminti pe toate.
„Aceasta este echipa de investigații corporative”, continuă Jameson. Jake va fi
ochii pe planta ta, iar ceilalți vor evalua datele pe care le colectează.
Observ că vorbește fără emoție în voce. Se rupe putin

inima. Prezența mea nu-l afectează deloc... A noastră.
Nu mai există noi.
„Bine”, spun eu zâmbind în timp ce mă uit în jurul echipei.
Încântat de cunoștință.
„Vom începe puternic de la început”, continuă el. Emily, îi vei arăta lui Jake
clădirea și apoi îi vei prezenta propunerile tale lui Tristan.
Dau din cap cu sufletul zdrobit. Mă uit la Tristan, care îmi zâmbește cu
drag. Știe de ce ai decis să lucrezi cu el. Îmi vine să cad la pământ și să încep să
scâncesc.
-Mulțumiri. Mi se pare perfect,” mint.
Îmi petrec următoarele cincisprezece minute cu fundul pe scaun, uitându-mă la
CEO-ul în timp ce el parcurge activitățile zilei cu nonșalanță și reținere. Este ferm,
strict și extraordinar de inteligent.
Toată lumea se atârnă de fiecare cuvânt al lui.
Și își ia dracu maseurul marțea și joia.
Nu știu cum am intrat în această mizerie, dar trebuie să se oprească.
Ei bine... s-a terminat acum, așa că nu trebuie să vă mai faceți griji.
-Multumesc, asta-i tot. Vreau un raport pe birou în fiecare seară la
patru și jumătate”, le spune el bărbaților de la agenția de investigații.
„Da, domnule”, răspund ei în timp ce se ridică cu toții.
Aștept în fundal. Nu stiu daca sa merg sau nu.
— Stai puțin, Emily, spune Jameson.
Inima îmi sare o bătaie.
-Da.
„Coborâți cu Jake la podea și spuneți că este nou și că vă exersați împreună.

Mă privește impasibil, cu ochii reci ca gheața.
-Clar. Mă întorc către Jake și zâmbesc. Sunteți gata?
„Desigur”, îmi spune Jake în glumă. După dumneavoastră.
Mă întorc și ies din birou cu inima zdrobită.
Bănuiesc că acesta este sfârșitul.
A întors pagina. Mi-aș dori și eu.
Dar o voi primi. Întotdeauna înțeleg.
***
Sunt în cantină, pe micul taburet de lângă fereastră și mă uit la limuzina din fața lui
Miles Media. A fost o săptămână foarte lungă și astăzi, în special, a fost foarte
monotonă.
Este joi, ziua masajului.
Îmi imaginez pe Jameson acoperit cu ulei întins pe o targă și altul atingându-l de
sus în jos; Îmi apar crampe de stomac doar când mă gândesc la asta. Mintea mea
răsucită îmi arată cel mai rău scenariu posibil de porno în viața reală.
Jim... cu un altul atingându-l.
Va fi îmbrăcată în timp ce-l masează? Vor vorbi? Vor râde ca noi?
Trebuie să mă opresc sau voi primi doar mai multe daune. Îmi doresc un bărbat
care nici măcar nu există.
Șoferul deschide ușa de la intrare și mă uit cum Jameson Miles iese încet: costum
bleumarin, postură perfectă, păr negru... El emană putere.
Toată lumea se oprește din ceea ce fac pentru a-l vedea cum se urcă în limuzină.
Șoferul închide portiera și, încet, ei dispar la orizont.
Mă uit la sandvișul cu șuncă prăjită și brânză din fața mea: cina mea.
Ce păcat. nu mai mi-e foame.
***
E vineri și e trei după-amiaza. Mă uit la articolul fals din fața mea. Ce ironie, m-am
mutat la New York pentru a ajunge să fac știri pentru un rahat, compania lui de rahat
și frații lui de rahat.
Am apăsat puternic tastele. Nemernic, nenorocit, nenorocit.
Atâția ani de carieră pentru asta. Părinții mei vor fi mândri. Când s-a prezentat
această oportunitate, m-am gândit că va fi incitant și că voi avea șansa să mă
dovedesc. Poate am gresit.
„În fundal”, aud pe cineva spunând.
Ridic privirea și văd un bărbat cu o pungă de hârtie maro.
—Uber Eats pentru Emily Foster.
-Cum? Mă uit în jurul meu, stânjenită. Dar nu am cerut nimic.
Citiți chitanța.
„Aici scrie...” Se oprește în timp ce citește, încruntat ca și cum ar fi fost confuz.
Aici scrie că această livrare Uber Eats a trecut controalele de calitate și este potrivită
pentru consumul uman.
Mă uit la el și accept geanta. Își mijește
ochii în timp ce continuă să citească chitanța.
- N-are sens...
-Faptul că?
- Zahăr pentru a te îndulci.
Deschid punga și văd un cheesecake cu fructul pasiunii în toată gloria. Zâmbesc
camerei. Se joacă?
— Cine a trimis-o? -Întreb.
— Potrivit acesteia, expeditorul este un domnul Majo.
Mă uit la el cu o față de poker.
— Domnule Majo?
-Da. Ciudat, nu?
-Mulțumiri.
Încerc din răsputeri să nu zâmbesc. Știu că cauți.

Molly și Aaron aruncă o privire în interiorul pungii.

-Ia-o acum! strigă Aaron. Mă duc după farfurii.
Se îndreaptă spre bucătăria fabricii.
„Mulțumesc Domnului, cheesecake”, exclamă Molly entuziasmată.
El a făcut primul pas. Ce fac acum?
Îmi scot telefonul mobil și îi scriu.
Stimate domnule Majo, Vă

mulțumesc.
Deși ar trebui să știi că sunt deja destul de dulce.
Apăs pe „trimite” și aștept. Răspunde instantaneu.
Nu mă îndoiesc. Ne vedem la cină diseară?
Mă dau înapoi, surprins de propunerea lui. O mică dilemă.

Vrea să mă alătur haremului lui de prieteni, iar eu îl vreau pentru mine.
le contest.
Cred că ne-am spus totul duminică dimineață.
De ce nu poate fi ca toți ceilalți? Răspunsul lui este imediat.
Am o propunere pentru tine.
Mă uit la mesaj. nu raspund. O propunere? Ce va fi? Vrei să fiu noua ta maseuză?
Sângele îmi fierbe doar când mă gândesc la ea. Zece minute mai târziu, primesc
un alt mesaj.
Ascultă ce am să-ți spun, te rog.
Vă rog. Ai scris „te rog”. Uf, bine. Raspund.
Este bine.
Sper.
Te iau la șapte.
„Iată”, spune Aaron, oferindu-mi o farfurie cu cea mai mare bucată de tort pe
care am văzut-o vreodată.
Îi dă un altul Molly și se așează cu al ei.
„Este atât de bine, Doamne”, murmură Molly cu gura plină.
Aaron geme de plăcere.
— La naiba, ce orgasm pentru palat.
Iau o mușcătură, concentrându-mă să nu zâmbesc prea mult în caz că se uită.
Bine jucat, domnule Miles... Bine jucat.
***
Uneori, în adâncul sufletului, știi că nu ar trebui să faci ceva. Rezultatul este deja scris
în stele și ar trebui să fii mai puternic și să spui nu. Dar dacă nu poți?
Nu pot să-mi forțez corpul să nu plece. Masochistul din mine vrea să vadă asta.
Și aruncă-mă pe patul lui luxos și dă-mă dracului până îmi uit numele. A fost o
săptămână lungă și singură. Dar în seara asta trebuie să fiu puternic. Dacă cedez
acum, efortul din ultima săptămână va fi fost în zadar.
Sustin ce am spus duminica. Sunt prea bun pentru el în comparație cu cum este
acum și nu o voi împărtăși. Nu-mi pasă de bani.
Dacă nu are de gând să facă un pas înainte, dați un pas înapoi.
Soneria sună și emoția mă cuprinde.

-Da?
„Uber Eats”, spune el cu o voce catifelată.
— Ce-mi aduci? întreb cu un zâmbet larg.
-Cârnat italian.
— Mmm... Ai de gând să-mi pui droguri în cârnați și să profiti de asta?
de mine când cad inconștient? spun eu ezitând.
-Desigur.
Zâmbesc și deschid portalul. Merg neliniștit mișcându-mi brațele.
„Indiferență falsă, indiferență falsă, indiferență falsă”.
Toc, toc.
Fug să deschid ușa și iată-l, în cămașa lui gri, blugi negri și ochii albaștri
strălucitori.
„Bună”, șoptește el cu un zâmbet sexy.
„Bună,” șoptesc eu în timp ce mă uit la bărbatul frumos din fața mea.
imi vine sa ma arunc in bratele lui; atractia este prea puternica.

Mă sărută pe obraz în timp ce trece pe lângă mine și intră în apartamentul meu.
-Sunteți gata? -întrebare.

„Da”, răspund eu în timp ce îmi iau geanta.
„Arăți frumos”, spune el după ce mi-a dat un vârf în jos.
„Mulțumesc”, șoptesc eu.
"Haide să mergem."
Îmi întinde brațul și eu îl unesc pe al meu de al lui.
Am coborât în lift într-o tăcere stânjenitoare. El este gânditor și eu,
nervos ca naiba.
A pretinde indiferență, calm și echilibru este oribil. Îmi amintesc să nu beau mult
în seara asta. Ieșim din clădire și văd limuzina parcată lângă bordură.
El îmi deschide ușa și intru înăuntru. Îmi amintesc prima dată când am fost pe
acest scaun. Mă gândesc la cuvântul „curvă”.
Ma dau deoparte si el se aseaza langa mine. Ne strânge mâinile și le pune în
poală. Bine, este foarte stupos. De ce?
Nici nu știu ce să spun sau cum se potrivește asta cu a fi dur, dar sunt atât de
mângâiat că mă atinge, încât l-am lăsat. Limuzina traversează orașul. Mă uit pe
fereastră când mă gândesc la un milion de lucruri.
Seara asta este importantă: ori ajungem la un acord, ori lăsăm aici.
Nu putem continua să ne certăm pentru orice prostie.
Mașina se oprește și șoferul ne deschide ușa. Eu ies si intram
mână în mână la un restaurant elegant numit Lucino's.
„Am o rezervare în numele lui Miles”, spune el în timp ce îmi strânge mâna.
mano.
„Pe aici, domnule”, spune chelnerul zâmbind în timp ce ne conduce la cea mai
confortabilă măsuță din colț. Îmi trage scaunul și mă așez.
Jameson stă vizavi. Restaurantul este întunecat; sunt lumânări înăuntru

mesele și ghirlandele de lumini de pe tavan. Este foarte romantic.
„Nu te entuziasma. Cel mai probabil este doar o coincidență.”
"Ați dori ceva de băut?" întreabă chelnerul.
„Da, o sticlă de Salon S, te rog”, întreabă în timp ce închide meniul și
Îl întinde chelnerului.
Mă uit la el. "Iar începem".
Chelnerul pleacă și Jameson mă privește în ochi. Ia-mă din nou de mână.
„Bună”, salută el zâmbind tandru, de parcă s-ar fi relaxat în sfârșit.
Nu te certa pe băutură. Ce va mai da cine cere!

"Bună", spun eu zâmbind.
Îmi mângâie degetele cu degetul mare, fără să-și ia niciodată ochii de la mine.
-Ce mai faci?
-Bun.
Atingerea lui mă face să clătin. Vreau să vă spun că nu este adevărat, că am
a avut o săptămână de rahat și el este regele caprelor.
Ne uităm unul la altul. Parcă niciunul dintre ei nu vrea să vorbească

de teamă să nu rupă momentul.
— Și propunerea ta?
Dezgustat de tonul meu, se lasă pe spate.
O iau din nou de mână.
„Nu am vrut să spun asta cu răutate. Vreau doar să știu ce crezi
explic dulce. Nu mai fi defensiv cu mine.
Se relaxează puțin. Chelnerul se întoarce cu sticla de șampanie. O deschide,
o stropește în pahar și Jameson gustă.
-Este bine.
Chelnerul ne aduce de băut și ne lasă în pace.
„M-am gândit la ce ai spus duminica.
-D?
Ia o înghițitură din băutură.
„Am anulat masajele pentru această săptămână.
Nu pot să nu fac un zâmbet. tac.

— Problema sunt eu... — El rămâne tăcut.
Aștept să vorbească, dar când nu, îi strâng mâna.
pentru a vă încuraja să continuați.
„Sunt căsătorit cu slujba mea, Em.
mă încruntă.
„Când am spus că nu caut o relație, nu am vrut să spun...”
Ridică din umeri de parcă ar fi rămas fără cuvinte.
— Ce nu ai vrut să spui?
„Nu am vrut să spun că nu am vrut să te văd. Am vrut să spun că sunt dependent
să lucrez și că știu că foarte puține femei se descurcă bine cu mine lucrând atât de mult.
„Jameson, nu-mi pasă cât de mult muncești. Ceea ce contează pentru mine este să nu
fiu unul dintre mulți.
-Ce vrei sa spui? întreabă el ridicând o sprânceană.

„Nu sunt făcut pentru o aventură de o noapte. nu sunt asa. Dar
Nici eu nu caut o relație serioasă și profundă. M-ai inteles gresit.
-Atunci ce vrei?
„Vreau să fiu prieten cu un bărbat și să știu că sunt singura persoană cu
care se culcă.
Jameson ascultă cu atenție.
„Dar ceea ce îmi doresc cel mai mult este să nu fiu nevoit să te împart cu nenorocitele
tale maseze”.
— Și nu-ți da ochii peste cap la mine la fiecare câteva minute.
Încordează-ți maxilarul. Nu pare convins.
„Atenție la tonul tău”, mă avertizează el.
-Vezi? -Spune.
-Ce?
„Ești în defensivă. Acest lucru nu poate continua așa. Nu ne putem certa pentru nicio
prostie.
„Dar tu ești la fel”, răspunde el.
„Da, de aceea încerc să mă abțin. Chiar acum, de exemplu. tu ai
Mi-am comandat băutura fără să întreb ce vreau și am tăcut.
„Sunt obișnuit să dețin controlul”, se răstește el.
— Și eu, și așa va fi mereu.
Mă privește în ochi și își rearanjează gânditor șervețelul.
„Nu-ți cer să fii iubitul meu”, șoptesc eu. Nu este vorba despre asta. Ne conectăm
foarte bine în pat și asta îmi place. Vreau să mă bucur de ea..., dar nu pot, nu pot dacă știu
că te bucuri și tu cu alții. Trebuie să fiu singurul.
„Bine, deci nu o să mă culc cu alte femei”, se răstește el, exasperat.

-D? Adaug.
„Și poți să comanzi ce vrei”, exclamă el cu ochii în gol.
Capitolul 12
„Nu este vorba despre băuturi.

— Atunci de ce este? Și spune-mi clar.
„Vreau să nu mai fii defensiv cu mine.
-Nu sunt.
„Da, da, ești”, șoptesc eu în timp ce îi mângâi mâna.
-Si tu.
„Știu, dar pentru că simt că vei trece peste mine dacă nu sunt.
„Nu aș trece niciodată peste tine”, spune el încruntat.
-Nu din intentie.
Din felul în care i se strânge maxilarul, știu că am dreptate.
„Îl vreau pe băiatul pe care l-am întâlnit în avion. Cel care s-a lăsat dus.
„Nu știu cum să fiu acel tip tot timpul, Em. Este o parte foarte mică a
personalității mele”, spune el, privindu-mă în ochi.
„Atunci păstrează partea aia pentru mine”, mormăi eu.
Zâmbește tandru fără să-și ia ochii de la mine. Bea niște șampanie.
„Și în timp ce suntem la asta, ce a fost atât de bun la tipul din avion?”
- M-a făcut să râd. Zâmbesc amintindu-mi asta. Și a fost cea mai bună naiba din toată
viața mea.
— Din toată viața ta?

-Da.
Zâmbește mândru de el însuși.
— Deci există o înțelegere? -Întreb.

—Să vedem dacă am înțeles bine: vrei să fim prieteni cu drept de frecare, dar
numai între noi.
-Da.
— Și dacă muncesc sau călătoresc toată ziua și tu ieși și...
O lasă acolo.
— Atunci te sun să-ți spun că am nevoie de tine.
— Și o să vorbim pe larg sau te voi aștepta să te întorci.
Își atinge buza de jos cu degetul mare, parcă fascinat.
— Nu vreau să mă culc cu altcineva, Jameson. Nu sunt genul acela. Ești singurul
cu care am avut vreodată o aventură de o noapte.
Îmi strânge mâna, mulțumit.
„M-am culcat cu patru bărbați în viața mea, iar tu ești unul dintre ei.
Se sprijină pe o mână și îmi zâmbește absent.
— Știi de câte ori pe zi mă gândesc să te trag? -El spune.
sunt uluit. Nu mă așteptam la întrebarea asta.
-Cat de mult?
-Pentru totdeauna. Sunt ca un băiat de optsprezece ani uluit de frumusețea ta.
— Ei bine, oricine ar spune asta.

-De ce?
„Săptămâna aceasta părea să mă urăști. Poți fi foarte rece când vrei.
Se îndreptă.
„Nu-mi place să fiu provocată doar de dragul asta”. Duminica trecută ai discutat
cu mine doar pentru a dovedi că ai dreptate. Asta m-a enervat.
-Nu. Duminica trecută m-am certat cu tine pentru că voiam să-mi petrec ziua la
mine acasă și ai luat de la sine înțeles că a ta e mai bună decât a mea. Nu sunt
impresionat de banii tăi, Jameson. Nu-mi pasă de apartamentul tău de lux. Al meu
este la fel de bun.
— Acum vom discuta de ce ne certăm? El răspunde și își dă ochii peste cap.
Zambesc. Ai dreptate, ce prostie.

-Nu. Discuțiile s-au încheiat. Îi iau mâna și mi-o duc la obraz. Acum o să luăm cina,
apoi ne vom întoarce la tine acasă și vom face ceea ce îți place atât de mult,” șoptesc.
Inspirați brusc. Ochii lui fac scântei.

- Cum mă pui, la naiba.
Îi pun degetul mare în gură și îl sug încet în timp ce mă uit în ochi.
„Ca tip devotat, domnule Miles, îmi iau slujba foarte în serios”, șoptesc amenințător.
Dorințele dumneavoastră sunt poruncile mele, domnule.
„Acum ne înțelegem”, spune el cu un zâmbet sexy.
Doua ore mai tarziu
Acoperit într-o strălucire ușoară de sudoare, mă legăn de membrul lui.

Jameson se sprijină cu spatele de tăblia patului. Cu o mână mă ține de șold, iar cu cealaltă
mă mângâie sânul.
El este atât de masiv încât îl simt până la capăt în partea cea mai adâncă a ființei
mele. Prima a fost bruscă și rapidă: eu în genunchi și el în spate. Ne-am văzut în oglindă.
Trunchiul i se contracta la fiecare împingere, iar ochii lui întunecați nu i-au părăsit
niciodată pe ai mei.
A fost cel mai sexy lucru pe care l-am văzut vreodată în viața mea.
Mă apucă tare de șold în timp ce-l împinge și îl smulge din mine. Ne-am uitat unul la
ochi. Este unul dintre acele momente în care nimeni nu vorbește pentru că nu există
cuvinte.
Își înfășoară mâna în jurul părului meu și mă trage spre el. Mă prinde de gură și mă
sărută. Își bagă limba în mine în unghiul perfect.
„Ridică-ți picioarele”, șoptește el în timp ce îmi ridică genunchii într-o ghemuială.
ezit.

-Ai grija.
„Știi că nu ți-aș face rău”, mă liniștește el.

Mă sărută din nou sugând cantitatea potrivită. Corpul meu știe cine e șeful aici.
Jameson Miles poate să mă lase să comand băuturile, dar sigur că nu mă va lăsa pe
mine să devin.
Desi nici eu nu ma plang; deci este perfect.
Mă ridică, încet și cu grijă la început, și găsim viteza potrivită. El se uită cu gura
căscată la mine.
— Ah, gemu eu. Ce plăcere.
Își dă ochii peste cap în timp ce mă trage în sus și în jos cu mai multă forță. Mi-
am pus mâinile pe umerii lui; Îi simt mușchii încordați.
Gemu când mă lovesc de el. Fața lui este extaz pur.

Îmi arunc capul pe spate când am orgasm și mă înfioră înăuntru.
„La naiba”, strigă el, încă în mine.

Simt remorcherul inconfundabil și se golește în mine.
Se uită în ochii mei și îmi mângâie încet fața, apropiindu-mi buzele de ale lui.
Ne sărutăm încet, tandru. Este un sărut intim; Nimic de făcut cu

relatia prietenilor cu beneficii despre care am vorbit inainte.
El este cu mine în asta. Stiu ca este.
„Ești atât de drăguță”, murmură el aproape de buzele mele în timp ce mă trage mai
aproape de el.
Mă întind pe pieptul lui și zâmbesc pe pielea lui în timp ce îl îmbrățișez. aud

inima ei bate cu putere ca a mea și mă simt în siguranță și iubită.
Știu că ar trebui să fim doar prieteni cu beneficii, dar suntem ceva mai mult.
Ce fel de mai mult? Nu știu.
***
Observ că îmi dau o palmă în fund.

-Trezește-te.
fac boci și mă întorc către el.

—Va, espabila.
— Eh?
Mă întind și deschid ochii. Perdelele sunt deschise și un soare
orb intră pe ferestre. Pe jumătate adormit, mă uit în jurul meu.
-Cât este ceasul?
-Opt. Ridică-te, o să alergăm la Central Park.
-Cine e? întreb eu, confuză.
Are un prosop în jurul taliei și tocmai a făcut un duș.
-Tu si eu.
mă scarpin în cap.
— Ai făcut duș ca să alergi?

„Pur și simplu mirosea a sex”, spune el zâmbind. Se aplecă și mă sărută pe buze.
Îmi înconjoară brațele în jurul lui și îl trag aproape de mine.
Îmi scapă din strânsă.

-Vino.
„Nu am haine aici. Ce adidași port?
„Ce picior porți?”
—Un 38 o 39.
„Mmm…” Își pune mâinile pe șolduri și se gândește. Pot să vă las și eu câteva.
— Să cad și să-mi sparg creierul?

— Mmm, vale.
Ea intră în dressing și iese îmbrăcată în pantaloni scurți negri.
și un tricou albastru marca Nike.
Zâmbesc când îl văd.
-Ce s-a întâmplat? -El spune.
Ești sponsorizat de Nike sau ce?
Se uită la sine și zâmbește.
„Nu, este confortabil.

„La fel ca acest pat”, spun eu și zâmbesc somnoros în timp ce eu
Mă ghemuiesc sub pături.
Se așează să-și pună papucii și eu mă uit la el.

"Deci cum merge asta?" -Întreb.
"Ce mai merge?"
„Ei bine...” Mă opresc pentru o clipă, încercând să exprim ceea ce vreau să spun
fără să par nevoit. Nu am avut niciodată o relație întâmplătoare. Ridic din umeri
sfioasă. Cum o facem? Cand ne vom intalni?
„Ei bine...” Se aplecă să-și încingă pantoful. Să improvizăm, cred.
mă încruntă. Și dacă nu mă sună, ce? Aș aștepta toată săptămâna. Nu-mi place

sunetul asta.
„Cred că prefer să stabilim anumite zile.
-Cate zile? -întrebare.
dau din umeri. La naiba, am sunat disperat?
„O zi pe săptămână”, sugerez să minimizez problema.
„Vreau să te văd de mai multe ori pe săptămână”, răspunde el între râsete.
-Oh da?
Zâmbet. Știi exact ce fac. Se ridică și se aplecă să-mi dea un sărut.
Da, de trei ori pe săptămână.

Încerc să nu arăt că zâmbesc.
"Ce zile?"
— Trebuie să stabilim zile?
-Cred că.
-De ce?
Ridic din umeri în timp ce răsucesc pătura cu degetele; eu
E jenant cât de mult am nevoie de el.
Îmi pune un deget sub bărbie și îmi trage fața aproape de a lui.
— De ce Emily?
—Pentru că urăsc să aștept și așa știm că în acele zile nu ne putem face alte
planuri.
„Bine”, spune el cu mâinile pe șolduri. Când vrei să mă vezi?
„Poate de două ori în zilele lucrătoare și o dată în weekend”, sugerez ezitând în
timp ce urmăresc reacția lui. dar doar câteva ore
de fiecare dată, desigur.
-Nu.
La dracu. Am trecut cererile.

— Două nopți întregi în timpul săptămânii și o noapte și jumătate în weekend.
săptămână.
— La amiază, mormăi eu zâmbind.
Da, incepand de acum. Îmi vreau jumătatea de zi azi.

-Astăzi? Pentru că astăzi?
— Pentru că în timp ce eu alerg, poți să te întorci la culcare. Y
Când mă întorc, vom face un duș împreună și o să vă fac micul dejun.
Zâmbesc în timp ce sar de bucurie înăuntru. Asta pare grozav.
— Atunci, ne întoarcem în pat și te trag de parcă n-ar fi mâine pentru a face față mai
bine acestor zile în care voi fi fără tine. Îmi ține fața în mâinile lui. Bon?
Când e drăguț, e drăguț. Dau din cap în timp ce încerc să nu zâmbesc.

ca un prost
Închide draperiile, mă culcă, mă acoperă și mă sărută puțin pe tâmplă.

„Bine, du-te înapoi la culcare”, șoptește el.
Închid ochii și zâmbesc lângă pernă în timp ce îl ascult plecând.
Mă întind pe spate și mă uit la tavanul luxos.
***
Îmi petrec următoarea oră dormind. Mă trezesc când Jameson intră în cameră. Este
transpirat și gâfâind. Mă sprijin pe coate în timp ce îl privesc.
— Dar unde ai plecat? În Antarctica?

Încă fără suflare, chicotește și clătină din cap.
— Alergi mult, nu?
El dă din cap în timp ce își duce mâinile la șolduri.
„Cu cât alerg mai mult, cu atât efectele sunt mai bune.
„Efecte asupra ce?” intreb eu curios.
„În nivelul meu de stres.
Intră în baie și deschide robinetul de la duș.

Acesta este nou. Este stresat? Ei bine, nu sunt surprins. La urma urmei, are mult de
lucru.
-Vii? -strigă.
— Da, spun eu în timp ce mă ridic în ritmul meu. El
este deja la duș; capul îi este îmbibat. Întoarce-te treptat la
respira normal. De îndată ce intru, el mă îmbrățișează și mă sărută.
„Bună dimineața”, șoptesc eu.
„Bună dimineața, Em al meu”, salută el în timp ce îmi perie buzele cu degetele.

a lui.
Zâmbesc ca un prost.

— Îmi place că îmi spui așa.
-Oh da? spune el zâmbind.
„Prițesa ta Em”, adaug, bătându-mi din gene pentru a-i demonstra asta.
El chicotește în timp ce se pregătește să mă înmulțească.
„Nu am nicio îndoială că sub toată acea claritate
ascunde o dragoste personală – spune el.
„Dar n-am fost uriaș nici măcar o dată”, răsuflesc.
Zâmbește în timp ce îmi pune o șuviță de păr în spatele urechii.

— Și uite ce frumoasă ești.
Chicotesc și mă sprijin de pieptul lui. Îmi freacă spatele, umerii, sânii și picioarele. Mă
uit cât de concentrat este. Apoi, du-te la picioare. Se uită în ochii mei în timp ce mă atinge
acolo jos.
Ne uităm unul la altul. Nu pare sexual, ci un gest intim.
Mă pierd în acei ochi mari și albaștri ai lui și jur că acesta nu este omul care conduce
Miles Media. Bărbatul cu care sunt acum este dulce și tandru. Exact opusul lui Jameson Miles.
-Randul meu.
Îi smulg săpunul, fac spuma și îmi trec mâinile pe pieptul lui, umeri, bicepși, abdomene
și vintre. Mi se răsucesc interiorul în timp ce fac spuma în zona respectivă. Se aplecă și îmi
dă o
Îi sărut tâmpla de parcă ar fi știut că voi fi aproape să mă năpustesc asupra lui. Acest lucru
de a petrece toată ziua făcând-o a trecut deja de maro închis; trebuie sa se termine.
Atracția sexuală este atât de puternică încât nu ne putem sătura unul de celălalt.
„M-ai transformat într-un nimfoman”, îi șoptesc.
Îmi zâmbește în timp ce îmi perie buzele cu ale lui.

— Judecând după prima noastră noapte împreună, cred că ai suferit de această boală
înainte să ne întâlnim.
„Nu m-am simțit niciodată așa până acum”.
-Precum și?
— Cu tine iese la iveală o latură a mea care a rămas mereu ascunsă. Și adaug, privindu-
l în ochi: „Nu arăți ca băieții cu care am fost”.
Ne-am udat. Nu știu de ce ți-am spus asta. Văd că mă îndrăgostesc de el. Nu știu cum
să mă opresc să scot primul lucru care îmi trece prin cap. Am de gând să stric totul.
— Taci odată.
Îmi prinde fața și mă sărută. Își pune limba în gura mea până la clopoțel și e atât de
erotic, atât de delicat, atât de... la naiba! Atât de perfect încât nu pot să cred.
„O să te duc din nou în pat”, murmură el pe un ton amenințător.

„Te rog”, scâncesc eu.
Am ieșit afară. Ne usucă și ne întoarcem în pat. Mă întinde jos și îmi desfășoară
picioarele.
Mă uit cum își pune prezervativul și se întinde deasupra mea. Ne privim unul în ochii
celuilalt în timp ce el se sprijină pe coate și face un spațiu între picioarele mele. Îl prind de
cur, dar mă oprește.
„Vreau să ți-o fac încet”, șoptește el.
mama mea Stomacul meu se înnodează de emoție.
-Te iubesc.
El mă apucă de gura și continuăm să ne sărutăm frenetic în timp ce el o împinge calm
adânc în mine. Îmi arc spatele, mulțumit de felul în care mă posedă.
Gem tare, iar el închide ochii de plăcere.

Am petrecut douăzeci de minute admirându-ne unul altuia, încet. Este amabila,

afectuoasa si o simt foarte profund. Îmi curge pe clavicula, gâtul și maxilarul cu gura
deschisă. Apoi ajunge la buzele mele.
„La naiba, Emily”, șoptește el. Îmi încalci planurile.
Dacă aș putea răspunde, aș face-o, dar sunt prea ocupat să fac
dragoste. Acesta e paradis.
Să-l draci cu Jameson Miles este cel mai interesant lucru din lume, dar să faci
dragoste cu el îți schimbă viața. Nu voi mai fi niciodata la fel.
Unde naiba se duce o fată după o naiba ca asta?

Observ cum crește în interiorul meu. Încep să tremur. Dar, în loc să accelereze așa
cum o face de obicei când ajungem în acest punct, se oprește pe loc.
„Acceptă”, șoptește el.
-Cum?
„Stai nemișcat și acceptă. Contractați până când ajungeți la orgasm.
Se uită în ochii ei. Mama care l-a adus. Nu pot cu acest om, cât de excitat mă face.
„La dracu-mă,” șoptește el. Doar mișcă asta, nimic altceva”, spune el în timp ce își
strânge penisul și îl introduce adânc în mine. Vreau să-mi arăți ce simți... Numai eu.
— Doamne, gemu eu.

„Hai”, mă încurajează el.
Îmi contract vaginul și el zâmbește.
-Mai puternica.
Mă contract din nou și el zâmbește entuziasmat.

"Îmi place în felul ăla." Ochii i se închid în extaz. Mulge-mă și arată-mi cui îi aparține.
Ceva în mine se dezlănțuie când îmi spune că penisul lui este al meu. Îmi înfășoară
picioarele în jurul taliei lui și mă încântă.
Jameson șuieră în semn de aprobare.
„Ce... drăguț”, șoptesc eu în timp ce ne uităm unul la celălalt. Ce... al naibii de bine.
Restului lumii i s-ar părea că doar ne ținem unul pe celălalt, din moment ce stăm
nemișcați, dar cu fiecare contracție, dobor fiecare barieră pe care am ridicat-o vreodată.
Începeți să vă gemuți. Îmi place atât de mult sunetul ăsta încât nu mai suport. Mă
strâng cât pot de tare și țipăm amândoi când atingem punctul culminant.
Apoi, mă sărută dulce, tandru și simt că emoția ne copleșește.
Mă agățăm de corpul lui de parcă viața mea ar depinde de el.

„La naiba, ești perfect”, șoptește el.
Îi mângâi barba.
„Ești perfect”, îi răspund și îi dau un sărut. Deci controlează-te.

-Pentru? spune el zâmbind.
„Pentru că cred că aș putea deveni dependent de tine.
El chicotește și, întorcându-se, mă târăște cu el.
„Nu, vreau să fii dependent de mine.
Râd.
— De ce vrei să fiu dependent de tine?

— Pentru că sunt dependent de tine și nu vreau să fiu singur în asta.
Mă privește în ochi și mi se rupe inima.
„Nu ești singur în asta, Jay.
„Mă bucur”, șoptește el și îmi sărută tâmpla ca să mă relaxez.
Ne încurcăm și, în timp ce el doarme, încep să rătăcesc.
Simt lucruri pentru el, știu asta cu adevărat. Două zile și deja simt lucruri pentru el.
Cum se va termina asta?
Sunt înnebunit.
***
O oră mai târziu, mirosul de slănină mă trezește. Deschid ochii și zâmbesc. Nu știu ce
univers paralel va fi acesta, dar îmi place. Îmi pun un halat de baie pe care îl atârnisem în
baie și mă îndrept spre sufragerie. Întorc colțul și văd un perete de sticlă cu vedere la New
York și Central Park. Excesul de lux și bogăție sunt ca o lovitură în față și mă opresc pe
drum. Nu pot să cred că totul este al tău.
Acești bani sunt banii tăi.

Mă uit la podele, covoare, mobilier, șemineu și oglinda uriașă aurita de deasupra ei.
Nu am văzut un astfel de apartament în nicio revistă, darămite să fiu într-una. Mă simt
deplasat.
„Uite pe cine avem aici”, spune el zâmbind când mă vede.
Arunc un zâmbet strâmb.
Se încruntă la fața mea.

Îmi strâng mâinile, neliniștită.
„Casa ta mă face nervos.
-De ce?
Ridic din umeri, stânjenită de standardele mele scăzute.
„Este foarte sofisticat. Simt că nu mă potrivesc aici.
Mă îmbrățișează.
Ma indoiesc.
— De asta nu ai vrut să vii weekendul trecut?

— Da, spun, dând din cap.
— Explică-mi de ce.
„Când sunt aici, îmi amintesc cât de diferiți suntem.
- Și asta te îngrijorează?
dau din cap timid.
Se încruntă de parcă îi este greu să înțeleagă.
— Ești primul care are bani răi.

— Mă taie mult.
-Într-adevăr? se bâlbâie el.

„Aș prefera să fii sărac și tot”, răspund eu zâmbind, pentru că știu cât de prost sună.
El chicotește.
- Vorbește în locul tău.
Mă conduce în bucătărie, unde mă așteaptă un mic dejun cu o felie de pâine cu aluat

cu slănină, ouă și o felie de avocado.
-Cu ce seamănă? exclam cu un zâmbet în timp ce mă așez.

— Să știi că pregătesc niște mic dejun care se lingă degetele —

spune el si se aseaza langa mine, mandru de el.
Zâmbetul meu se estompează când îmi iau cuțitul și furculița. "Asta e
pentru că pregăte te multe micul dejun».
Pentru.
Gust din mâncare. Mă întreb câte femei au stat aici și au mâncat tot ce le-am făcut
eu după ce au stat toată noaptea.
Pentru numele lui Dumnezeu, oprește-te imediat.
-Ce ai de gând să faci astăzi? Cer să nu mă mai gândesc la lucruri negative.
—Azi după-amiază voi juca golf cu frații mei și apoi cu siguranță voi merge la cina cu
ei și cu părinții mei. Se întorc la Londra săptămâna viitoare.
Ia o înghițitură de cafea. Si tu?
Zâmbesc când îmi imaginez că ei patru jucând golf.
- Trebuie să merg la cumpărături. O sa ies la plimbare si apoi o sa scriu
unele articole false.
Se oprește din mâncat și îmi
spune: „Nu trebuie să lucrezi în weekend”.
—Da, dar îmi place să merg înainte în cazul în care apare ceva neprevăzut.
Dă din cap și întoarce-te la mâncare.
-Te duci afară în seara asta? Întreabă de parcă nu ar fi nimic.

Nu, dar nu vreau să creadă că voi sta acasă plângându-mă despre el.
-Da.
Se uită la mine instantaneu. Falca lui se mișcă de parcă ar fi
furios.
-Unde te duci?
— Cina cu Molly și Aaron.
— Cine este Aaron?
„Un prieten de la serviciu. El stă lângă mine. El este homosexual.
„Ah”, spune el în timp ce taie pâinea prăjită, mai calm acum.
Mă uit cum mănâncă în tăcere.
— Te-ai deranja dacă aș ieși la petrecere?

Bea niște cafea pentru a câștiga timp.

— Ei bine, având în vedere cum te-ai comportat săptămâna trecută, da, m-ar
deranja.
Zâmbesc tandru.
-Ce?
„Nimic”, răspund și ridic din umeri. Îmi place că te deranjează.
Își trece mâna pe coapsa mea și mă sărută pe obraz.
„Nu am de gând să te împărtășesc. Nu vreau să dansezi cu nimeni.
Zâmbesc și îi mângâi barba cu ambele mâini în timp ce mă uit în ochii lui.
— Bine, deci nu o voi face.
***
O oră mai târziu, limuzina oprește în fața casei mele.

Jameson îmi sărută dosul mâinii fără să-și ia ochii de la mine.
-Pana marti.
Îi zâmbesc dulce bărbatului frumos din fața mea.
-Pana marti.
Îi dau un sărut pe buze. Șoferul deschide portiera vehiculului și eu ies. Mă întorc
și mă fac cu mâna la revedere. Așteaptă să intre, apoi pleacă, pierzându-se treptat în
trafic.
Expiră tare când mă văd petrecând restul weekendului singur.
Jo, mai e mult de parcurs până marți.
***
Stau intins pe canapea cel mai relaxat. Contrar sfatului lui Jameson, am comandat pe
Uber Eats pentru o singură persoană. Da, am legat ușa pentru orice eventualitate.
Mobilul începe să vibreze pe masă; numele „Aaron” luminează ecranul.


„O să te faci de rahat”, se bâlbâie el. Am piratat e-mailul lui Paul și se pare că se
întâlnește cu unul în seara asta.
Ma alatur.
-Cum?
Da, dar sunt mai multe.
-Plus?
Este pe Grindr.
„Doamne, nu se poate”, exclam eu după ce am înăbușit un strigăt. Ești pe Grindr?
-Da. Îmbracă-te, mergem la petrecere.

-Ce? țip eu.
"M-ai auzit. Poartă ceva sexy. Sunt acolo într-o jumătate de oră.
-Dar…
Se aude un clic; a spânzurat. Jo, nu am chef să ies în seara asta.
Telefonul meu mobil sună din nou. Este Molly.
„Da”, spun eu, din moment ce îmi imaginez că Aaron a sunat-o și pe ea.
— Că ticălosul e pe Grindr? urlă el.
-Se pare.
-Fă-mi un favor. În seara asta, când vezi penisul de rahat pe care îl are Paul, iei
pantoful și faci carne tocată din el.
Zambesc.
„Sper să nu văd, Molly.

-Nu cred. Ce puternică, exclamă ea indignată.
-Vezi.
„Aaron este prea bun pentru el.
-Complet. Vii la petrecere cu noi?
-Nu pot. Am copiii. Legați-vă o GoPro la cap, astfel încât el să poată vedea
ce se întâmplă.
— Nu-i poți lăsa cu tatăl lor? -Întreb-. Este o urgență.
-Nu. A iesit cu o pelandrusca.
— Doamne, cum e terasa?

„Nu vezi”, răspunde el scurt. Bine, te sun în fiecare oră. ia-l

Agă at.
***
O oră mai târziu, Aaron mă conduce de mână prin club, în timp ce îl examinează. E mic,
întunecat și muzica este tipică cluburilor. Ritmul este tantric.
-Il vezi? - ipăt.

„Nu”, spune el în timp ce se uită în jur cu ochii mijiți.
— Ce ai de gând să faci dacă îl vezi? -Întreb.
- Rupe cu el.
— Și este necesar să se înființeze tot acest circ? spun cu o privire încruntă.

- Am nevoie de dovezi.
— Poșta este dovada, Aaron, îi spun și pufnesc.
„Știam că punea la cale ceva”, spune el furios. Nenorocitul a fost în patul meu toată
săptămâna și uită-te la el, căutând pe cineva pe care să-l trateze pe Grindr.
— Ai avut o relație serioasă?

—Nu, mi-a spus că nu vrea un iubit, dar că se va culca doar cu mine.
mă încruntă. Sună ca mine.
— Deci i-ai fost credincios tot timpul?

-Bineînțeles. Nu mă duc aruncându-mă la primul lucru care se mișcă.
Îmi încreț nasul.
— Atunci trimite-l la plimbare.
— O să fac asta de îndată ce îl voi vedea.
Mi-am pus ochiul alb. Observ că telefonul meu mobil vibrează în geantă. Aceasta
sac.
Bună, Molly.
-Ce se întâmplă?
„Nu îl găsim”, spun eu, uitându-mă în jur.
„Stai într-un colț în care nimeni să nu te poată vedea și așteaptă să vină”.
Nu sta unde te pot vedea.
— Bine, da, spun eu și acoper receptorul. Molly spune să mergem mai departe
într-un loc unde nu ne poți vedea.
„Ce idee bună”, exclamă el, arătând spre mine.
Mă ia de mână și ne conduce la un stand.
-O sa stau aici. Du-te să bei ceva,” mă răstește el în timp ce se așează.
Suspin.
„Copiii tăi chiar sunt acasă?” îi spun lui Molly. De ce aș fi fost de acord să fac asta?
Molly râde.
„Voi suna într-o oră”, promite el și închide.
-Ce vrei să bei? -Întreb.
— Un flamingo roz.
Mă uit la el cu o față de poker.

„Acesta este cel mai gay nume de cocktail pe care l-am auzit vreodată.
— Poate pentru că sunt gay? Spune el cu ochii mari ca farfuriile.
exasperat; Nu are chef de glumele mele. Mi-l aduci și gata.
Mă îndrept spre bar și stau la coadă.
„Bună, Foster”, aud un bărbat în spatele meu spunând. Mă întorc și îl văd pe Jake din
echipa de investigație.
„Oh, salut”, salut cu un zâmbet. Ce faci aici?
„Bea”, răspunde el în timp ce îmi arată paharul.
— Sigur, dau din cap cu un zâmbet.
Îmi face o recenzie de sus până jos.

„Doamne, ce sexy!”
Zâmbesc timid. Atat de inconfortabil.
-Mulțumiri.
-Vrei sa dansezi?
„Uh…” am mormăit, încruntat. Oh, mamă-. Nu, mulțumesc. Sunt cu Aaron.
-Si unde este? Întreabă el în timp ce se uită în jur.

La naiba, deja m-am încurcat.
— E într-o cabină în spate.
„Voi să salut”, spune el și se duce acolo.

Grozav. Acum va trebui să acționăm normal, doar când
am vrut să-l criticăm pe Paul și să-l spionăm.
Mă întorc la masă cu băuturile noastre și îi văd pe Aaron și Jake
adânc în conversația despre muncă.
Hmm... Asta mă pune pe gânduri. Va crede că Aaron este implicat și
încearcă să obțină informații de la el? Iau o înghițitură din băutură în timp
ce ei vorbesc și o analizez. Adevărul este că este destul de frumos. Are păr
blond, falcă pătrată, gropițe și râzi mult cu el. Nu îmi dădusem seama până
acum pentru că a fi în aceeași cameră cu Jameson pune orice bărbat în plan
secund.
„Mă duc să iau ceva și mă întorc”, anunță el în timp ce se ridică.
Vrei unul, Foster?
„Nu, mulțumesc”, răspund și zâmbesc.
— Da, este?
„Nu, sunt bine”, spune Aaron.
Se duce la bar.
„Oh, nebun”, rânjește Aaron. Nu am venit aici să vorbesc despre muncă.
Și ce este această notă despre a ne da porecle? Nu sunt colegul tău.
-Da, exact? Dau din cap și îmi dau ochii peste cap.
— De ce i-ai spus unde este?
— Nu știu, mă bâlbâi. M-a prins neprevăzut.
-Asta e bine. Acum să suport idiotul ăsta.
- Plecăm acum? - oaptă-. Că totul iese ca naiba pentru noi.
-Nu. Vom rămâne aici până se aprind luminile.

Mi-am dus mâinile la cap. Ei imi spun.
„Hei, Molly”, spun eu, enervat pe ea pentru că a fost scutită de asta

calvar-. Nu sa întâmplat nimic încă.
Luni, zece dimineața

Telefonul de la birou sună.
„Bună, Emily”, spune Sammia. Domnul Miles dorește să vă vadă în a lui

expediere chiar acum.
Sunt copleșit de emoție.
— Bine, mă duc acum.

Îmi aranjez părul, îmi retușez rujul și aproape fug la lift. Sper că ți-e dor de mine și
asta este o scuză să mă vezi. Ajung la ultimul etaj și traversez hol cu pași mari.
„Bună, Samma.
-Buna Emily. Se întâmplă.
-Mulțumiri.
Acum pot traversa liniștit coridorul pentru că mi-am cumpărat în sfârșit niște pantofi
cu talpă de cauciuc. Nu se aude niciun clic. iti bat la usa.
„Hai înainte”, șoptește el cu o voce profundă.

Deschid ușa și fața mi se schimbă instantaneu. Jake stă în față
de la masa lui Jameson.

Ce caută ăsta aici? Iesi afara. E rândul meu să fiu cu el.”
Jake se întoarce spre mine și fața i se luminează.
Bună Foster.
Jameson îl privește pe Jake în ochi.
— Pareți foarte prietenos, voi doi.
— Oh, doar că am ieșit împreună la petrecere sâmbătă seara, nu, Foz? exclamă el
fericit.
Jameson se uită la mine. Îi dă un tic în maxilar. El este supărat.
La dracu.
Capitolul 13
„Hei ”, bâlbesc eu nervoasă. Doar ne întâlnim, nimic

plus.
Jameson arcuiește o sprânceană; nu pare convins.

— Nu fi timid, Foster. Ne înțelegem de minune”, spune idiotul Jake.
devin palid. „Taci deja, grele”.

Mă întorc către Jameson sperând să schimb subiectul.
—A i vrut să mă vede i, domnule?
— Da, spune el, uitându-se înapoi la Jake. Aș dori să știu ce piste aveți, dle
Peters.
— Îl spargem pe Jake.
Jameson se uită la el, dar rămâne tăcut. Doamne, cât de ciudat este asta.
Strâng blocnotesul cât pot de tare. De ce a trebuit să spună că am ieșit
împreună?
Nu ieșim împreună. Transpir.
„La obiect”, cere Jameson.
Ei bine, am câteva, dar nimic concret. E încă devreme pentru asta.
— E încă devreme? repetă Jameson. Domnule Peters, știți cât de important
este să rezolvăm această problemă cât mai curând posibil?
„Da, domnule, dar...

„Fără dar”, mârâie el. Stocul nostru a scăzut cu patru milioane de dolari
astăzi. Și același lucru se întâmplă în fiecare zi. — Dă o palmă
pe masa care ne face să sărim de spaimă. Nici să nu te gândești să-mi spui că e încă
devreme”, urlă el.
Jake și cu mine ne înfiorăm. Nu l-am văzut niciodată pe Jameson atât de furios. Da,
este stresat, da.
Mă întreb dacă a plecat la alergat în această dimineață. Presupun că nu.
— Domnule Miles, îl întrerup.
Jameson îmi face semn să tac.
„Emily, vreau patru articole săptămâna aceasta.
-Da domnule.
— Că sunt spirituali, relevante și, mai presus de toate, identificabile.
Dau din cap.
-În acord.
— Poți să ieși acum, spune Jameson scurt. Asta e.

Mă încruntă și mă uit de la unul la altul. Cui i-a spus?
-Pe mine? întreb eu, arătând spre mine.
— Desigur, se repetă el. Cine altcineva?
Încep să mă enervez.
-Foarte bine.
Iau blocnotesul și mă ridic.
„Vreau fiecare articol la ora patru”.
— Bine, repet în timp ce ies pe u ă.
„Spune-i lui Tristan să vină aici”, îmi ordonă el tăios.
— Nu sunt nenorocita ta de secretară.
Deschid ușa și zâmbesc.
„Imediat”, mormăi eu printre dinții strânși în timp ce închid ușa.
Va fi porc! Cine se crede el? Închid ochii pentru bietul Jake.

O să-l mănânce cu cartofi.
Jameson Miles este un avantaj atunci când este stresat.
Acum înțeleg de ce fuge... Pentru a evita să ajungă la închisoare. Cine știe ce s-ar întâmpla
dacă nu ai face mișcare.
Trec prin recepție și mă îndrept spre celălalt capăt al etajului. Bat la ușa lui Tristan.
„Du-te înainte”, răspunde el.

Zâmbesc când îmi dau seama cât de mult seamănă cu fratele său. Deschid ușa.
Jameson mi-a spus...
Mă opresc să mă gândesc cum să o spun într-un mod mai frumos.

- Vrei să mă vezi? spune Tristan zâmbind.
-Da.
S-a trezit.
-Este totul în regulă? întreabă ca cineva care nu vrea chestia în drum spre recepție.
„Este...” încep, ridicând din umeri în timp ce mă gândesc cum să o spun. Nelini tit.
"Hm..." murmură el, încruntat de îngrijorare. Are

multe lucruri în cap, dar știi deja asta.
„Da”, spun eu în timp ce zâmbesc și îl privesc în ochi. El va ști?
„La revedere”, își ia rămas bun făcându-mi cu ochiul și merge pe hol
duce la biroul lui Jameson.
Și cu ochiul acela? A fost felul lui de a spune „Știu că te încurci”?
Va ști că ne-am întors?
La dracu.
Întrucât recepționera nu este aici, profit de ocazie să mă uit la ușa biroului. Oh, ce se
întâmplă acolo?
Ușa se deschide brusc. La naiba, nu vreau să mă vadă. Mă ascund în spatele recepției.
Tonul lui Jameson mă face să tresar. Jake trece furtuni pe lângă mine, intră în lift și apăsă
puternic butonul.
Ușile se închid și, cu ochii mari, ies din spatele

birou. Ce i-ar fi spus?
Jameson
Respir adânc pe nas pentru a încerca să mă calmez.

„Doamne, Jameson, relaxează-te puțin”, se răstește Tristan. Sărmanul
face tot ce poate.
— Și rahat. Tipul ăsta este inutil. A fost aici de o săptămână și nu a făcut-o
habar nu ce se întâmplă. El este mai interesat să meargă după fete.
Îmi torn un whisky și mă uit pe fereastră la oraș.
— E doar ora zece, spune Tristan sec, privindu-mă.
-D? spun eu scurt.

iau o înghițitură de whisky; Simt cum îmi arde gâtul.
— Fata aceea pe care o pomenești nu este Emily Foster, nu-i așa?
„Nu începe”, răspund eu în timp ce îmi dau ochii peste cap. Urc pe pereți. Cum a putut
să iasă cu el? Ai raportul de management? Rog sa schimb subiectul.
„Nu, este în biroul meu”, spune el, îndreptându-se spre u ă. Am să-l caut.
Nu-mi iau ochii de la oraș.

„Bună”, aud o voce mică spunând în spatele meu.
Oft, uitându-mă în continuare pe fereastră.
„Întoarce-te la muncă, Emily.
-Tu esti bine? mă întreabă în timp ce se apropie de mine.
„Da, sunt bine”, mormăi eu, strângându-mi maxilarul ca să nu mă uit la ea.
Îmi ia whisky -ul și-l toarnă la scurgere.
-Ce faci? exclam eu furios.
Îmi zâmbește și mă îmbrățișează în jurul taliei în interiorul jachetei mele.
„Ai grijă de omul meu.
— Ei bine, nu arunca cu paharul în mine.
„Ei bine, nu bea pentru că ești stresat”. Te joci cu focul, Jameson.
„Tu nu ești mama mea.
Ea zâmbește senzual și se ridică în vârful picioarelor să mă sărute.

Mă uit la ea.
-Sunt foarte supărat pe tine.

„Știu”, șoptește el și mă sărută din nou. Ea nu avea de gând să iasă sâmbătă, dar
apoi a trebuit să-l spionăm pe iubitul lui Aaron pentru că avea o întâlnire pe Grindr.
Apoi a apărut Jake. Iar mama, ce enervantă, n-a vrut să tacă.
Îi arunc o privire criminală.
Ea zâmbește și se îmbrățișează la pieptul meu.

„Mi-a fost dor de tine în acest weekend.
Pentru prima data de cand am lasat-o sambata acasa, sunt linistita.
„Nu-ți lipsi, Em”, oft.
„Nu mă pot abține”, spune el și ignorând ceea ce spun, mă sărută pe buze. Dacă
ești stresat, mergi la sală sau vino să mă vezi. Ce zici de karate? Am auzit că merge
foarte bine.
„Făcând karate și devin nenorocitul de Kung Fu Panda nu mă va ușura
stres. E ridicol să crezi așa.
— Bine, atunci du-te la alergat, dar nu vreau să-ți petreci toată ziua sfântă bând.
Neputând să mă controlez încă o secundă, mi-am pus brațul în jurul taliei ei.
— Și ți-am spus că nu vreau să ieși cu alți bărbați. Și mai puțin cu el.
Îmi mângâie barba cu vârful degetelor în timp ce zâmbește dulce.
„Ești singurul meu bărbat”, șoptește el. Mă gândesc doar la tine.

Simt că încetul cu încetul îmi trece furia în timp ce ne sărutăm.
„Am nevoie de tine în seara asta”, îmi spune el încet.
Mama mea și eu la ea. „Nu, respectă regulile”.
„Nu este marți.
— Dă-mi la fel.
— Trebuie să nu mă supune i în toate, domni oară Foster?
„Și pentru că nu ați văzut cât de obraznic voi fi în seara asta, domnule Miles”,
șoptește ea în timp ce o apăs de corpul meu, ca să-mi simtă erecția.
„Ahem”, răpește o voce din prag.

Ne-am uitat în sus, speriați.
Emily se îndepărtează de mine.

„Tristan”, se bâlbâie el. Eram doar...” Se uită de la unul la altul.
Hai, ce...
Tristan chicoti.
— Vrei să te las în pace?
— Nu, se bâlbâie el. Tocmai plecam”, spune el și aproape fuge spre u ă. Ei
bine, la revedere.
Nu pot să nu zâmbesc când văd cât de roșie a devenit. Tristan știe deja: ne
spunem totul.
— La revedere, domni oară Foster. O voi ridica la șapte.
Ea dă din cap stânjenită și pleacă. Mă uit la ea zâmbind.
„E bună pentru tine”, îmi spune Tristan, privindu-mă în ochi.
„Este discutabil.
Emily
Odată ajuns în lift, rânjesc de la ureche la ureche. A funcționat. Am vrut să-l

calmez și a funcționat. Este o oglindă. Dacă eu sunt calm, și el.
Poate dacă sunt sincer cu el, va fi și el. Nu știu ce înseamnă asta pentru planul
meu de a juca dur, dar cred că voi afla destul de curând.
Aș spune că nu l-a deranjat că i-am spus că mi-e dor de el; într-adevăr, părea
u urat. Sau poate doar îmi fac speranțe.
Examinez cu atenție etajul patruzeci când mă întorc la masa mea.
Unii dintre colegii mei sunt un hoț care fură de la familia Miles. Stocul
companiei scade, iar Jay meu este stresat.
Aș vrea să le pot spune lui Molly și Aaron despre asta. Cu siguranță, dacă ne-
am pune ideile în comun, am merge mai departe decât Jake.
Dar nu pot. Am promis că nu voi spune nimănui. Mă simt în mine
birou.
-Cum stă treaba? întreabă Aaron.

„Bine”, mint eu.
— Evident că te place, spune Molly zâmbind.
-Pentru? -Întreb.
„Nu am făcut acel program de internship”, explică el, privind instantaneu la
Aaron. nu?
„Nu”, spune Aaron fără să-și ia ochii de la ecran. spune-mi
că atunci când urci este să-l sugi în secret.
Zâmbesc puțin, dar nu spun nimic.
— Îl sugi? mă întreabă Molly cu ochii mari.
dau din umeri. Nu vreau să te mint, dar nici nu am de gând să intru în detalii.
— Ce naiba! șoptește Aaron când se apropie cu scaunul; molly

face la fel. ai ramas?
-Mai.
-Ce zici?! șoptește Molly. Când?
„De câteva ori, dar vineri seara a fost ultima dată când ne-am întâlnit.
Aaron își face cruce și se preface că se roagă.

-Multumesc Domnului meu.
— Dar nu spune nimic, îi șoptesc. Nu este grav, nu există încă niciun motiv
să te entuziasmezi.
"Glumești cu mine?" Nenorocitul cu Jameson Miles este motiv de entuziasm.
L-ai văzut? exclamă Molly entuziasmată.
Atâta euforie mă face să zâmbesc de la ureche la ureche.
„Sunt dur, dar vin pentru că lucrez la un proiect cu Tristan, nu să-l văd pe Jay.
E adevărat, nu am mințit... Ei bine, la jumătate.

— Doamne, o să-mi dea ceva: îi spune Jay! gâfâie Aaron, care
î i duce mâna la piept.
„Sunt pe moarte”, oftă Molly absent. Ai fost la el acasă?
— Da, și a rămas să doarmă în al meu.
Amândoi fac ochii mari.
"Ce a venit la tine acasa?!" strigă Aaron.
„Shhh”, șoptesc eu în timp ce mă uit în jurul nostru. nu vorbi asa

înalt. Nu spune nimănui, mai ales Avei, știi deja cum este.
— Doamne, îți poți imagina? spune Molly, dându-și ochii peste cap. Odată ce va
—. afla că ești cu el, va dori să fie noul tău cel mai bun prieten. El se va lipi de tine
ca o pată pentru a ajunge la frații săi.
îmi clac limba.
„Așa că uită de Tristan”, spun eu în timp ce pornesc computerul. E prea frumos
pentru ea. -Ridic din umeri-. Oricum, cred că e deja ocupat.
Ne apucăm de treabă când sună telefonul mobil al lui Aaron.

— Sunt Paul, se bâlbâie ea în panică.
„Ignoră apelul”, îi spun fără să mă uit la el.
„Trebuie doar să știu ce vrea”, mormăie el și ridică telefonul. Dar
apoi, Molly o scoate și închide.
— Nenorocitul strigă după un drac pe Grindr și tu ești acolo plângând pentru el.
Trimite-l la plimbare, la naiba, se repezi el.
Aaron ridică din umeri trist.
Îl frec spatele ca să-l înveselesc.
"Vei trece peste."
„Da, când îi ardem scrotul”, șoptește Molly furioasă.
Râd.
„‘Când îi ardem scrotul’. Vorbești bine, Molly.
"Ce da?" Sunt jurnalist cu un motiv”, spune el și se ridică. eu voi
Pregătiți cafeaua. vreți?
-Da.
Aaron, zdruncinat, oftă.
— Uită-te să vezi dacă există și prăjitură, sigur că e ziua cuiva.
Molly se uită în jur.

-E adevarat. Unde este tipul Uber când ai nevoie de el? întreabă el, apoi se uită
la mine. Oh, mamă, nu-mi spune că Jameson a fost cel care a trimis cheesecake
săptămâna trecută.
Aaron își plecă capul și se preface că lovește masa.

„El trimite chiar și cheesecake”. Omul acela este un zeu, serios.
***
Ei sună la sonerie.
"Bună", răspund eu zâmbind.
Bună ziua, domnișoară Foster. Sunt Alan, șoferul domnului Miles.

Fața mea se schimbă.
— O, e ceva în neregulă?
— Nu, domnul Miles mi-a cerut să te duc acasă. The

apelul conferință a fost întârziat, dar va fi cu dvs. în curând.
— Bine, acum sunt jos.
Iau geanta pe care am împachetat-o pentru ieșire și după o ultimă privire prin casă,
cobor scările.
Ies în stradă și văd șoferul cu costumul negru obișnuit lângă limuzină.
„Bună”, spun eu nervoasă în timp ce mă apropii de el.

-Buna ziua.
„Sunt Emily”, mormăi eu în timp ce îmi întind mâna, stânjenită că nu m-am prezentat
mai devreme.
„Sunt Alan”, răspunde el, strângându-mi mâna și zâmbindu-mi cu drag. Sunteți gata?
-Da.
El îmi deschide ușa și mă așez în spate. Închide ușa și intrăm în noapte. Acest lucru nu
pare real: eu în spatele unei limuzine și șoferul lui Jameson mă conduc acasă.
Am ajuns la clădirea ta. Parcă în zona de parcare desemnată și îmi deschide ușa.
„O voi lua”, spune el și face o mișcare să-mi ia geanta.

„Nu este necesar, o pot face acum”. Multumesc oricum.
Se încruntă. Pare dezamăgit.
— Dacă nu vrei să o iei, bâlbâiesc eu.

„Mulțumesc”, spune el, luând-o de la mine cu un zâmbet. Eu prefer.
A fost jignit că nu l-am lăsat să-mi ia geanta. Ce univers paralel este acesta?
Am intrat în lift. Funcționarul știe deja la ce etaj mă duc. Trebuie să-l cunoști pe
Alan.
Nervos, îmi țin respirația în timp ce urcăm în tăcere.
Ajungem la fabrica ta. Ezitând, îl urmăresc pe Alan, care este pe cale să deschidă ușa.
— Domnul Miles nu va întârzia să vină. Stai la birou. Întâlnirea durează mai mult
decât se aștepta.
„Mulțumesc”, spun eu zâmbind.
-Ai nevoie de altceva?
-Nu sunt bine.
Își pleacă politicos capul, închide ușa și mă lasă în pace. Mă întorc și observ că
dispunerea lămpilor creează o pânză impresionantă pentru ochi. New York-ul
iluminat este pur și simplu spectaculos. Îmi scot telefonul să fac fotografii. Nu aș fi
în stare să devin fanatic cu el aici.
Intru în dormitor și pun geanta pe comoda goală. Deci, intru în al tău. Costumele
și cămășile pe care le poartă la serviciu sunt aliniate și sunt rânduri și rânduri de
pantofi strălucitori și scumpi.
Îmi trec mâna pe mânecile costumelor în timp ce mă uit în jur.
Deschid sertarul de sus al comodei. Mă amuză ce ciudat de îngrijit este. Cravatele
sunt suflecate și expuse ca și cum am fi într-un butic de lux pentru bărbați . Există și
ceasuri. Le număr: zece ceasuri foarte scumpe aranjate la rând. Apoi, văd ceva rulat
lângă el. Inima mi se oprește când citesc inițialele.
EF
Fularul meu.
El l-a salvat.
Și nu numai atât, dar se numără printre lucrurile lui speciale. O ridic și mă uit la
el. Închid ochii și respir adânc; încă miroase a parfumul meu.
Deci nu a fost imaginația mea. Da, am fost împreună. Rânjind de la ureche la

ureche, am pus eșarfa la loc unde era și am închis cu grijă sertarul.
Nu știu ce să fac, dar sunt foarte mulțumit de descoperirea mea.

Inima mea se repezi.
El l-a salvat.
Mă plimb prin casa lui uitându-mă la tot. Îmi trec mâna peste blaturi
marmura de bucatarie. Cât de lux este în casa asta. Zambesc.
Mă întreb dacă a mâncat.
Deschid frigiderul, dar spre surprinderea mea este practic gol. Există pui și câteva
ingrediente. Deschid cămara și găsesc alte lucruri.
Arunc o privire în frigiderul cu vin și mă încruntă: e plin.
cum nu
Cât de des va lua domnul Miles o cină lichidă?
Hmm, trebuie să mă eliberez de stres.
Îmi torn un pahar de vin, scot ingredientele și scormonesc prin dulapuri până
găsesc o oală, o tigaie, o masă de tăiat și un cuțit.
Caut Spotify pe mobil și redau muzică relaxantă.
Tai puiul în felii cu un rânjet prost pe față.
Mi-a pus deoparte eșarfa.
***
Patruzeci și cinci de minute mai târziu, aud ușa din față deschizându-se.
"Ei?" El intreaba.
-Sunt in bucatarie.
"Mmm, asta miroase bine." Mă sărută și mă îmbrățișează din spate. Ce gatesti?
„Tocană profesionistă de iepurași”.

El râde în hohote; ce sunet frumos. Sunt mișcat.
— Mama ta știe că ești un canibal? El șoptește și mă sărută pe obraz din spate.
Zâmbesc în timp ce amestec conținutul oalei.
— Nu, nu-i spune.

„Nu trebuia să gătești. Mă gândeam să te iau la cină afară”, spune el în timp ce își
toarnă un pahar de vin.
„Este luni”, comentez eu.
-D? „Bea niște vin.
— Trebuie să mă trezesc devreme mâine.
„Ies în fiecare seară.
-Cum? intreb surprins. Mănânci afară în fiecare zi?
"Da de ce?"
Imi cade maxilarul.
„Jameson Miles, îți irosești banii. cum te vei relaxa
luați masa în fiecare zi? exclam cu o mână pe șold.
„Ei bine, stai într-un restaurant să mănânci”, răspunde el în timp ce el

ridică din umeri. Este destul de ușor, într-adevăr.
Enervat, îmi dau ochii peste cap, încă mă amestec.
-Iti este foame?
„Da, multe”, spune el în timp ce mă îmbrățișează și se uită la mine. Chiar ți-a fost dor
de mine weekendul acesta?
Mă ridic în vârful picioarelor și îi dau un sărut pe buzele acelea frumoase și

cărnos.
-Da.
Mă îmbrățișează strâns.
„Acum este când îmi spui că și ție ți-a fost dor de mine.”
mormăi cu fa a îngropată în umărul lui.
„Nu mi-e dor de nimeni.
„Uf,” bufnesc în timp ce mă strâng din strânsoarea lui și mă întorc să-mi amestec cina.
Te-ai deranja să mă lași o clipă în pace ca să pot pune droguri în farfuria ta? Plănuiesc să
stau cu casa ta.
El chicotește.
— Doar dacă promiți că vei profita de corpul meu cât timp sunt inconștient.
Râd.
-Intelegere incheiata.
Servim cina și stăm la blatul din bucătărie. Îmi țin respirația în timp ce Jameson ia o
mușcătură din farfurie.
„Mmm, asta e bine”, cântă el.

Zâmbesc mândră.
„Un iepuraș care gătește”, șoptește ea și zâmbește după ce și-a băgat furculița
în gură.
-Iubesc gatitul. Este hobby-ul meu.
Se uită la mine surprins.
„Nu am întâlnit niciodată pe nimeni ca tine, Emily.
-Pentru?
-Nu știu. nu ti-as putea spune. Nu…” Se oprește pentru a găsi
cuvânt exact. Afecteaza.
"Nu sunt afectat de ce?" întreb cu un zâmbet în timp ce mestec.
„New York”, spune el și ridică din umeri.
— Prietenele tale ți-au pregătit vreodată cina?
„Am fost într-o singură relație serioasă și ea era la fel de obsedată de muncă ca
și mine”, explică el. Am venit acasă foarte târziu. Să mănânci afară a fost cel mai ușor.
Iau o înghițitură de vin în timp ce mă uit la el. Mi-ar plăcea să-l pisez cu întrebări
despre fostul său... dar mă voi abține. Voi juca indiferent.
Întinde mâna spre sticlă și face o mutră.

-Ma doare spatele. Se ridică și își răsucește trunchiul. a insistat cineva
când mi-am concediat maseurul.
„Oh, da, ăla”, îmi bat joc. Nu-mi strica noaptea. Îți aduc altul mâine.
Se întoarce puțin mai mult.

-Da, te rog.
— Cum de îți este atât de strâns spatele?
Se așează înapoi.
— Mă încordez dacă mă supăr.
— Și ce se mai întâmplă cu tine dacă te superi?
Mestecă cu aer gânditor.

— Mă enervez.
-Ce s-a întâmplat? întreabă el zâmbind.

„Și eu în tot acest timp crezând că ești un idiot când erai cu adevărat stresat.”
El chicotește.
— Și care este scuza ta pentru a fi atât de usturătoare?

iau o înghițitură de vin.
-Nici unul. eu sunt asa.

Toastăm. Privește cu tandrețe ceștile.
- Mulțumesc pentru cină. E minunat. — Mă sărută. Ca si tine.
Deodată îmi amintesc ceva.
„Ah, te vei bucura să știi că mâine am adus cu tine haine de alergat.
-Într-adevăr? întreabă el surprins.

-Da.
— Ei bine, alerg repede.

— Perfect, pentru că merg încet.
***
Câteva ore mai târziu, suntem în întuneric și râdem în hohote.

— Spune-mi că n-ai făcut asta.
„Da, am făcut-o, da.
Este târziu. Suntem întinși în pat, vorbim față în față după ce am făcut dragoste.
-Dumnezeule. — Îmi atinge burta și apoi un sân în timp ce mă ascultă. El face chip de
diavol. De ce?
„Ei bine…” Mă gândesc la asta o clipă. A fost prima mea mașină și o aveam doar de o
săptămână. Eram cu un prieten și era atât de cald încât mori. Mergeam la piața de
vechituri să cumpărăm blugi ieftini, iar indicatorul de temperatură a început să crească.
Ascultă cu un zâmbet.
„Ne-am oprit la o benzinărie și l-am sunat pe tatăl meu. Mi-a spus să pun
benzină pe el. -Ridic din umeri-. Dar nu știam unde s-a dus, așa că am presupus că
a intrat în micuța gaură unde se măsoară.
— Adică unde este joja de ulei? spune el cu un strigăt
sufocat de neîncredere. Cum naiba ai scos-o acolo?
Râd. Este cea mai stupidă poveste pe care am auzit-o vreodată.
— Le-am rugat să ne lase o pâlnie pentru a o arunca. S-a vărsat peste tot peste
noi. Eu dau din cap. Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri-. Ne-am gândit că este în
regulă și am plecat.
Apoi, benzina care se vărsase în motor a luat foc.
Deschide larg ochii.
-Si ce s-a intamplat?
„Ei bine, iubita mea mașină de cinci sute de dolari pentru care am economisit
timp de un an a fost casată în doar o săptămână; asta s-a întâmplat.
Am râs amândoi până am tăcut.

M-am sprijinit într-un cot și m-am uitat la gloriosul Adonis care zăcea lângă
mine.
— Și tu trebuie să fi făcut ceva stupid în viața ta, Jameson Miles.
Îmi zâmbește dulce.
-Da unul.
-Care? spun eu zâmbind.
Îmi ține fața și îmi mângâie buza de jos cu degetul mare.
— Nu-ți cere numărul.
Capitolul 14
— Vii sau ce? Jameson țipă la mine la câțiva metri în fața mea.
Ale mele.
Îmi părăsesc viața ca să țin pasul cu el. gâfâiesc. Mamă

Omul ăsta vrea să mă omoare.
— Ce se grăbe te a a?
Se întoarce și aleargă spre mine.
Mă uit la el încruntat.
— Atât de multă energie de bună dimineața.

Râde și sprintează. În schimb, trag
picioarele. Faceți un ocol să nu mă pierdeți din vedere și puneți turbo-ul înapoi.
„Cum reușești să mergi atât de repede?”
Aleargă înapoi până se află în fața mea și continuăm să vorbim.
„Îmi imaginez pe cineva care mă urmărește cu un topor.
Abia îi lipsește suflarea.
-Cum? exclam eu. Glumești?
El clătină din cap și îmi zâmbește obraznic.
„Așadar, modul tău de a te relaxa este să-ți imaginezi pe cineva care te urmărește cu
un topor.
Râde în timp ce aleargă cu spatele.

— Ei bine, funcționează. Merg mult mai repede așa.
„Totul are sens acum”, spun eu, șuierând. Acum totul se potrivește.
„Ce se potrivește?”
—Te doare spatele pentru că maseuza o lasă mereu zdrobită

să am o scuză să te trag din nou.
Zâmbește batjocoritor.
— Tehnica ta de relaxare este să-ți imaginezi că te vor ucide cu un topor.
Seria.
— Și ieși în fiecare seară. Este normal să fii stresat.
Mă apucă de cămașă și mă sărută pe buze.
— Din fericire, am să te culci și să te relaxezi, nu?
— Exact, răsuflesc.
Trebuie să încetăm să mai vorbim. Nu pot să alerg și să vorbesc în același
timp. Ce fel de atlet olimpic crezi că sunt?
Ce exercitiu imi recomandati sa fac? Ca să mă relaxez, spun eu,” întreabă
el în timp ce încetinește și aleargă lângă mine.
După ce m-am gândit o clipă,
spun: „Aerobic acvatic.
-Ha ha. Nu sunt chiar atât de bătrân.
„Ești cam bătrân”, glumesc între respirații.

— Vrei să faci o cursă?
-Nu.
-De ce nu?
— Pentru că persoana care te urmărește mi-a înfipt securea în plămâni și
o să mor în orice moment. Sper că știi cum să mă reînvie.
El chicotește.
-Esti lenes.
Începe să alerge cu viteză maximă, iar eu îmi trag picioarele și îl văd învârtindu-se
prin Central Park cu un zâmbet. Nu mă pierde niciodată din vedere.
Jameson Miles nu este doar în formă, dar este și grozav.
Și, norocos pentru mine, sunt iepurașul lui de felatie.
***
Aștept pe Ava și Molly în hol să meargă la prânz. Molly vorbește cu un agent de

securitate. Cred că îl face să bifeze.
— Ți-ar plăcea să ieși în weekend? întreabă Ava.
—Mmm… încă nu știu ce o să fac. Poate mă duc să-mi văd părinții.
Nu vreau să ies din nou cu ea. Ea este interesată de bărbați doar dacă au
bani. Asta nu merge la mine. Nu pot suferi.
Se deschide un lift și Tristan și Jameson ies din el. Ei sunt însoțiți de doi bărbați.
Între costumul bleumarin și cămașa albă clară, este culmea frumuseții. Păr negru, o
falcă pătrată și ochi albaștri străpunzători. Mi-e greu de crezut că în urmă cu doar
șase ore o duceam la duș. După ce am alergat, am făcut-o de două ori. Acest om este
o fiară și penisul lui este dintr-o altă lume.
Am murit și am plecat în raiul CEO-ului.

„Oh, mamă”, șoptește Ava. Uite cine vine acolo.
Jameson este adânc în conversație cu bărbații, care traversează holul aglomerat.
Toată lumea se oprește din ceea ce face pentru a-i urmări. Încremenesc când trece
pe lângă mine și, în ultima secundă, își ridică privirea și mă vede. Se poticnește și îi
dau un semn din cap foarte subtil. Nu vreau să afle nimeni despre noi. Îmi întoarce
salutul și reia conversația. Îi vedem ieșind pe ușă și sus pe stradă.
Vor merge la prânz.
Ava suspira.
— Serios, unde găsesc unul ca frații Miles?
-Asta spun eu.
Mă uit unde s-au dus.
„Într-o zi”, șoptește el. Într-o zi.
***
Mă întreb dacă Jameson a băut la prânz, a rezistat mult și, mai important, dacă a
adus prăjitură. Se apropie acel moment al zilei în care îmi doresc foarte mult ceva
dulce care să-mi însoțească cafeaua.
— Hei, Emily, mai ai articolele de mâine? întreabă Hayden.

îi zâmbesc. "Hmm..."
— Credeam că mai am până la patru; e doar ora trei
Îi trimit vestea lui Hayden, iar el este cel care decide dacă trec de sită
o nu.
„Da, dar îmi place să-mi fac treaba”, spune el ca cineva care nu vrea
ce.
Lucru în avans de ce? Va fi el cel care va vinde articolele? pentru că
le vrei mai întâi, să le vinzi celui mai mare ofertant?
— Ei bine, încă nu le am.
„Oh, bine”, răspunde el zâmbind. Trimite-mi-le când le ai.
„Desigur”, răspund eu, uitându-mă în ochii lui.

Se întoarce la masa lui și vorbește cu persoana care stă lângă el.
— Te urmăresc, Cabrón.
Privesc prin birou cu o hotărâre reînnoită. „Vă urmăresc pe toți. Pentru fiecare
dintre voi.”
***
E deja ora patru. Îi trimit un e-mail lui Jameson.
Buna ziua:
Am făcut o programare pentru tine să faci un masaj. va fi în tine

acasă la șapte. Sper să nu interfereze cu planurile tale.
Imbratisari si sarutari,
CF
Îmi răspunde instantaneu.
Dragă CF:
Cine?
Sărutări,
J
Mi-am pus ochiul alb. Mi-am imaginat că mă vei întreba.
Stimate domnule J,
Un kinetoterapeut profesionist vă va oferi un masaj fără sex. Este specializat în
dureri de spate și taxează foarte mult.
îmbrățișări și sărutări
CF
După un timp, primesc răspunsul lui.
CF:
Bon. Te superi să-l primești? Îi voi spune lui Alan să te ia de la

șase și jumătate. Rămânem acolo. Va dura aproximativ cincisprezece minute.
J.
Cu speranță, zâmbesc de la ureche la ureche. Raspund.
O să stăm în noaptea asta?
El îmi răspunde.
Da. Săptămâna viitoare voi pleca, așa că voi muta programările din săptămâna
aceea în aceasta. Ne vedem mai tarziu.
Jay
Probabil că ar trebui să joc un pic dur și să mă prefac că am planuri... dar pur și

simplu nu merge. Raspund.
Jay:
Ce vrei la cină?
îmbrățișări și sărutări
CF
Răspunsul lui este imediat.
Singurul lucru pe care vreau să mănânc în seara asta ești tu. Și acum la
muncă sau te voi culca pe masă.
Imbratisari si sarutari.
Din ce în ce mai roșu, zâmbesc puțin și închid poșta. Este fără

îndoială, cel mai sexy bărbat din lume.
***
Mă simt ca un bucătar în bucătăria ei de lux. E deja șapte. Am pus o oală cu apă pe

foc. Îmi place să am cina pregătită pentru el. Știu că nu te-ai obișnuit, dar tocmai de
aceea mi se pare specială.
Sună soneria și mă uit în jur. La dracu. Unde este telefonul?
Văd un telefon și un ecran lângă ușa din față. Să înțeleg că.

-Spune-o?
Bună, sunt Matthew, kinetograf. Sunt aici pentru masajul terapeutic.
Mă uit la ecran cu un zâmbet. Matthew este frumos, are o atmosferă scandinavă.
-Merge în sus.
Îi deschid ușa și o văd urcând în lift. La scurt timp, bate la u ă.
"Bună", salut cu un zâmbet.

-Buna ziua.
Poartă o uniformă albă și poartă o masă de masaj pliabilă.

Doamne, cât de bun este? Poate îmi comand și eu un masaj.
— Unde stau? -întrebare.
„Ei bine...” Mă încruntă în timp ce mă uit în jur. unde
eu să?-. Un moment.
Mă uit în camerele din hol. În spate există o bandă de alergare și o bancă de
greutăți.
— În fundal, te rog.
Traversează culoarul cu o atitudine cât mai senzuală și începe să se pregătească.
Dintr-o dată, îmi amintesc că așa a fost Jameson cu Chloe... doar că s-au culcat și ei
împreună. Stomacul mi se frământă la acest gând.
Pentru.
— Voi fi aici dacă ai nevoie de mine.

Neroasă, mă întorc în bucătărie. La naiba, am dreptate să-l las în pace? Poate ar
trebui să fiu cu ochii pe el.
Sunt cu ochii pe hol ca să mă asigur că nu vrea să bârfească.
Doamne, ce protocol ar trebui urmat cu străinii într-o casă ca asta?
Ușa din față se deschide și Jameson intră.

„Bună”, spune el fără emoție în voce.
"Bună", răspund eu zâmbind. Îl îmbrățișez-. Ce mai face omul meu?
-Bun. — Trece pe lângă mine ca o lovitură.

Wow. mă încruntă. Nu este salutul la care mă așteptam.
— A sosit încă?
— Da, este în camera din spate.
— Am de gând să fac un duș rapid. Spune-i că nu va dura mult, te rog.
-O.K.
El intră în dormitor și eu traversez holul.

„Jameson va face un duș rapid. Va fi un moment.
„Bine, mulțumesc”, spune Matthew zâmbind.
Mă întorc în bucătărie și amestec legumele pe care le gătesc. Poate ar fi trebuit
să stau acasă diseară. Nu părea foarte fericit să mă vadă.
Zece minute mai târziu, mă îmbrățișează din spate și îmi sărută tâmpla.
„Bună, frumoasă,” șoptește el încet.
Mă întorc și îl văd cu un prosop alb legat în jurul taliei.
-Este totul în regulă?
„Da, sunt foarte obosit”, murmură el, expirând puternic.
Ultimul lucru pe care mi-l doresc este un masaj al naibii, șoptește el, obrazul
sprijinindu-și pe al meu.
„Te vei simți mult mai bine după aceea”, spun eu. Masaj, cina si pat.
Își dă ochii peste cap și traversează holul fără tragere de inimă.
***
ascult cu un zambet. De fiecare dată când Jameson respiră, un ușor sforăit îi scapă.
Sunt în pijama pe canapea și mă uit la un film și el are capul în poala mea și doarme
ca un bebeluș.
Nu știu de ce, dar pare o situație... normală.
Vorbea serios când spunea că este obosit. El este mai mult decât obosit; Este
vândut.
Cred că oboseala lui este mai mult mentală decât fizică. Nici nu vreau să-mi
imaginez cu ce are de suportat la serviciu în fiecare zi. De la o vârstă foarte fragedă,
a trebuit să facă față presiunii de a conduce Miles Media. Și cu siguranță în copilărie
a fost educat să joace acel rol. Dar CEO-ul Jameson Miles este un simplu muritor și
simt o nevoie copleșitoare de a-l proteja.
Îi mângâi părul absent și mă bucur de acest moment

intim pe care îl împărtășim.
Nu cred că mulți oameni au ocazia să-l vadă atât de relaxat.
— Jay, șoptesc eu încet.
Geme în timp ce dormi.
„La culcare, Jay”, șoptesc eu.

Inspiră în timp ce se întinde și clipește de parcă nu știe unde se află.
Îi netezesc părul.
„La culcare”, spun eu, zâmbind dulce.
Opresc luminile și televizorul și mă conduce de mână în camera lui. el perie
dinți și se bagă în pat.
Mă pregătesc să dorm și să mă întind lângă el. îmbrățișează-mă și
oaptă:
-Noapte buna printesa.

Și mă sărută pe frunte. Suntem blocati. Nu m-am simțit niciodată atât de aproape de el.
— Noapte bună, spun eu și mă ghemuiesc la pieptul lui.

Nu a existat sex și totuși a fost o noapte normală și ciudat de intimă.
M-aș putea obișnui cu asta.
***
Mă trezesc cu senzația că mâinile puternice îmi despart coapsele. Jameson este între
picioarele mele și își trece limba peste clitorisul meu.
Îmi arunc capul pe spate. Sunt foarte entuziasmat, ceea ce îmi spune că a fost acolo de ceva
vreme.
— Doamne, gemu eu. Bună dimineața Jay.

Își întoarce capul și îmi sărută interiorul coapsei.
-Buna ziua.
Mă mușcă de clitoris și închid ochii. Mama care l-a adus. Arată că este treaz și în toată
splendoarea lui. Plăcerea mă cuprinde în timp ce el suge. Își înfige trei degete în mine aspru
și mă tremur.
Aceasta este specialitatea lui Jameson: să mă mânuiască atât de tare încât să ajung la
orgasm înainte să mă trag.
Nu am fost niciodată cu un bărbat care să mă satisfacă în atâtea moduri diferite.
Mă mângâie cu toată mâna. Îmi întind picioarele. mama mea

„Doamne... ce frumos,” șoptesc.

Sunt atât de ud încât răsună prin cameră în timp ce își alunecă degetele înăuntru
și afară.
Acest om este uimitor. Acum zece minute, dormeam adânc.
Îmi ciugulește din nou clitorisul și orgasmul vine între spasme.

Mă smuci înainte, dar el mă lipește de pat.
„Shhh”, șoptește el pentru a mă liniști. Și adaugă, privindu-mă în ochi: „Din nou”.
-Nu.
Mă ridic ca un arc și îl apuc de umăr ca să-l trag spre mine. Ne sărutăm în timp
ce ne prăbușim înapoi pe saltea.
Îmi înfășuresc piciorul în jurul taliei lui.
Doamne, ce mod de a te trezi.
Ne sărutăm cu pasiune. Îi simt erecția lângă sexul meu, dar brusc se oprește.
„Nu-i nimic, iau pastila”, îi șoptesc în timp ce îi apropii fața de a mea.
Închide ochii pentru o clipă și, neputându-se relaxa, se duce la noptieră și

deschide un prezervativ. Îl pune.
Se întinde pe spate deasupra mea și în mai puțin de un cocoș cântă, îl pune în
mine până jos. țip în timp ce sexul meu se strânge în jurul membrului său.
„Stai”, mârâie el.

Cum o să aștept? Nici măcar asta nu era posibil.
uită-te la mine Transpira putin si ii stralucesc ochii. Zâmbesc uimit de exemplarul
frumos din fața mea... și din interiorul meu.
Își desfășoară picioarele și se pune în genunchi. Mă apucă de glezne și se aruncă
spre mine cu lovituri ascuțite și puternice. Privirea cu gura deschisă în punctul în care
trupurile noastre se contopesc.
Văd cum mușchii trunchiului lui se contractă la fiecare împingere.
Dumnezeule! Vizionarea lui Jameson Miles dracu este cel mai bun porno din lume.
Preia ritmul și îl pune în mine cu viteză maximă. Observ că sunt pe cale să ajung la
orgasm. Mă agățăm de pături.
Zgomotul pe care corpurile noastre îl fac atunci când se ciocnesc răsună în întreaga
cameră. Jameson închide ochii în extaz și geme în timp ce se dă la maxim.
— Aproape, scâncesc eu.
„Stai”, urlă el, continuând să-l împingă înăuntru și afară.

—Jameson.
Îmi aduce picioarele împreună și le trage în lateral. Ochii lui strălucesc

e entuziasmat. Împingerile lui devin mai lente și mai deliberate.
Oh! Barbatului meu ii place intens.
Îmi contract vaginul și el își dă capul pe spate.
Contractez din nou. Nu se poate mai mult. Rămâne acolo și, chiar înainte să ejacul, simt
remorcherul clasic. Se golește. Apoi, știind că nu pot veni în această poziție, se aplecă peste
mine și mă sărută cu tandrețe în timp ce ne cădem.
Îmi place asta. Așa îmi place cel mai mult când o facem: cu tandrețe, cu dulceață. Se
apleacă pe coate și mă sărută în timp ce îmi oferă exact ceea ce am nevoie.
El, am nevoie de el.

Ne-am uitat unul la ochi. Ce moment frumos. Mă sărută cu pasiune, dar privirea lui mă
înnebunește.
Eu ma indragostesc de el si el de mine.
Acesta nu este sex ocazional; Nici măcar nu e sex. Este a face dragoste ridicată la a-a-a
putere.
„Jay,” icnesc în timp ce mă uit în ochii lui.
„Știu”, șoptește el.
Mă agățăm de umerii lui și de membrul lui, care este adânc în mine.
Mă prinde de buzele și mă sărută încet, fără grabă. N-am făcut niciodată

sarutat asa
Își face timpul să mă facă să ajung la orgasm. Se întinde lângă mine și mă trage
deasupra lui.
Ne uităm unul la altul. Atâta intimitate este copleșitoare.
Mă uit la fața aceea drăguță și zâmbesc dulce.

-Cred ca…
— Nu, mă întrerupe el.

-Ce s-a întâmplat? intreb surprins.
- Nu te încurca.
Nu inteleg la ce te referi.
— Să nu o strici?
- Nu te îndrăgosti de mine.
Ce-ai zis?
-Pentru? spun eu, privindu-l surprinsă.
Pentru că nu suntem unul dintre aceștia. Treci prin cap.
Se ridică repede, intră în baie și trântește ușa.
Mă întind pe spate și mă uit la tavan. Aveam să spun că acesta este cel mai bun
ceas cu alarmă din lume.
Chestia cu dragostea mi s-a întâmplat mai târziu.
Capitolul 15
Mă dau jos din pat și intru în baie ca un basilisc. Face un duș.
„Doar ca să știi,” am izbucnit, „aveam să-ți spun că ar fi bine dacă m-ai trezi așa în
fiecare zi”.
Își mijește ochii de furie.
— Aș spune că singurul care se gândește la dragoste aici ești tu.
Își dă ochii peste cap în timp ce își săpună vintrele.
Ce mă enervează că face asta cu ochii.
„Așa că nu răsuci lucrurile și împinge-mă departe pentru că te îndrăgostești de mine!”
Nu știu ce să mai spun, așa că ies cu furtună. Îmi iau geanta și

Mă duc să fac un duș în altă baie. O să fac un duș cu el. Imbecil…
O jumătate de oră mai târziu, intru în bucătărie și îl văd pe CEO-ul Miles: costumul
gri, cămașa albă, fața încruntă și strânsoarea strânsă asupra lui au revenit.
-Sunteți gata?
— Stai, spun eu în timp ce mă uit în jur. Mă duc după lucrurile mele.
Intru in dormitor si ma uit in oglinda. Îți port ținuta
preferat și nici măcar nu a observat. Îi lipsește.
Obișnuitul controlului mă enervează.
Îmi pun geanta peste umăr și plec afară.

-Să mergem.
Se încruntă când mă vede.
— Ce faci cu geanta? O vei prinde mai târziu.

„Nu, ar fi bine să o iau acum cu mine”, îi răspund, uitându-mă în ochii lui.

Am multe de făcut săptămâna asta.
Își strânge maxilarul și se uită la mine.
-Cum doriți.
Se întoarce și iese. Zâmbesc mulțumit.
— V-am lăsat să conduceți emisiunea zilele astea, domnule Miles, dar nu vă
înșelați: a fi ascultător nu înseamnă că ești slab.
Nu am de gând să implor niciun bărbat să mă iubească. Nu-mi pasă dacă e CEO,
e încărcat și are ochii albaștri.
„Nu o încurca”.
Știu că i-am spus că vreau să fim prieteni cu beneficii...
Dar regulile s-au schimbat.
Cel puțin pentru mine.
Intrăm în lift și îmi țin ochii drept înainte. Jameson emană ostilitate din toate cele
patru părți. O parte din mine urăște s-o las să se trezească înainte ca ziua să înceapă,
dar la dracu-o. Refuz să-mi petrec viața tocandu-mi cuvintele ca să nu se streseze.
Am traversat holul și am ieșit în stradă. Alan ne așteaptă lângă limuzină.
„Bună,” îl salut cu un zâmbet în timp ce mă apropii de parcă nu ar fi nimic.
Alan zâmbește și îmi întoarce salutul.

Jameson tace. Îmi face semn să intru primul.
Intru și mă dau deoparte pentru ca el să vină.
Pe scaun este un ziar împăturit. O ridic și încep să o citesc.
Din felul în care se uită Jameson la mine, știu că era destinat lui. Ghinion, l-am
mai prins. Petrec zece minute citind-o în tăcere. Nici urmă de veștile mele de azi.
Hmm... Mă întreb dacă este pentru că nu i-am trimis la Hayden ieri. Mă gândesc la
asta o clipă. Astăzi îmi voi pune teoria la încercare. Să vedem ce se întâmplă dacă îți
trimit un articol înainte de trei.
-Ce faci diseară? -întrebare.
„Voi ieși cu Ava”, mint în timp ce-i dau ziarul.
— Ți-am spus că nu vreau să ieși cu ea.
Zambesc. Ce controler.
„Ce fac când nu sunt cu tine nu este treaba ta”.
— Acum ai de gând să mă călăre ti cu un pui?

neg cu disperare.
— Încetează, răsturn eu.
"Opri cu ce?"
„Nu sunt îndrăgostit de tine, așa că nu-ți mai face griji deja”. Îmi place să fiu cu
tine, dar ai o problemă: confunzi afecțiunea cu dragostea. fac o pauză. Sincer să fiu,
este un pic în sus pentru mine.
Din felul în care îi strânge maxilarul, îmi dau seama că se zvârcolește înăuntru.
-Ce inseamna asta?
-Faptul că? -Întreb.
— Ce este în sus pentru tine.
„Înseamnă că găsești pe altcineva care nu se îndrăgostește de tine”, spun eu,
ridicând din umeri. Pare corect.
- Crezi că e în regulă? șoptește el furios. Deci dacă m-ar ridica
M-am culcat cu altcineva în seara asta, ți-ar fi bine?
Mă încruntă în timp ce mă uit la el. Ce muscă te-a mușcat?
Îmi trec o mână peste față.
— La naiba, Jameson, ce vrei de la mine?
„Nu știu”, scapă el.
— Bine, spun eu, expirând greu. Deci hai sa o lasam asa.
-Ce inseamna asta?
— Doamne, spun eu, exasperată. A fi atât de inteligent
ar trebui să înțelegi. Nu te pot ajuta să-ți dai seama ce vrei de la mine.
Se uită la mine.
— Mai întâi îmi spui să nu ne stric treaba îndrăgostindu-mă de tine, apoi îmi spui
că nu vrei să ies fără tine.
Ofensat, se dă înapoi.
„Vreau un prieten apropiat pe care să-l facă din când în când.
Am vorbit deja despre asta. Pentru mine, singurul care încalcă regulile aici ești tu. La
ce te gândești măcar despre iubire?
„Nu mă învinovăți acum”, șoptește el furios.
— Foarte bine, spun eu tăios. Ai putea să mă privești în ochi și
Spune-mi că nu simți nimic pentru mine?
El dă din cap supărat.

- Ai putea?
-Clar.
„Atunci fă-o”, provoc în timp ce îl privesc drept în ochi.
-Faptul că?
— Spune-mi că nu simți nimic pentru mine. Spune-mi că nu te-ai gândit o dată la
mine anul acesta și că nu mi-ai păstrat eșarfa.
Își mijește ochii de furie.
Resoplo.
„Am crezut,” spun și mă uit din nou pe fereastră.
„Mă întrebam cât de mult ți-ar lua să scoți din tine cățeaua cu limba ascuțită”,
mormăie el pe sub răsuflare.
„Ha”, exclam eu. Măcar ea știe ce vrea.
"Si ce doresti?" întreabă el disprețuitor.
-Un barbat; asta vrea el. Cineva care îți acceptă sentimentele.
„La naiba,” șoptește el. Taci. Toate aceste prostii mă stresează. da

Îmi doream un psihiatru, m-aș întâlni cu unul.
Zâmbesc în timp ce mă uit pe fereastră.
— Nu ne întâlnim, Jameson. Ne-am dracu, punct. Să vedem dacă afli.
„Ieși și cochetezi cu Ava în seara asta și nici măcar nu vom face asta.
-Iartă? am izbucnit. Sângele îmi fierbe-. Tu nu-mi porunci.
-Desigur. Tocmai am făcut-o”, spune el, privindu-mă în ochi.
—Jameson. Încerc să vorbesc calm și inteligent. N-aș dormi niciodată cu cineva
la spatele tău și știi asta. Dar nu poți să-mi spui unde să merg și unde să nu. Chiar
dacă m-ai iubi, ceea ce nu, nu te-aș lăsa să-mi spui ce pot și ce nu pot face.
-Sunt serios.
- La naiba.
Mașina se oprește la colțul casei mele și deschid ușa repede.
„Ne vedem diseară”, se răstește el când ies din limuzină.

Mă sprijin de mașină.

La Escala - pdf1-235

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

La Escala - pdf1-235

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Machine Translated by Google

Machine Translated by Google

Vă mulțumim că ați achiziționat această carte electronică.

Dorim să vă invităm să vă abonați la newsletter-ul Principal de los

Miles High Club

Traducere Eva Garcia Salcedo

Design copertă: @blacksheep-uk.com

Publicat de Chic Editorial

Orice formă de reproducere, distribuție, comunicare publică sau

„O piesă minunat scrisă, care m-a captivat complet.

Aș vrea să dedic această carte alfabetului,

„Dă-te înapoi”, mârâie o voce în spatele meu.

Surprins, mă întorc către bărbatul care stă la coadă în spatele meu.

mă întorc înainte. Grozav, un beat la linia de check-in.

Cuptorul nu este pentru chifle.

Mă uit la el. O să afle. Am petrecut ultimele patruzeci și opt de ore în iad. Am

Nu-mi atinge nasul.

— O să dau cu piciorul în orice naiba iese din mine.

-Tu esti bine? -ma intreaba.

„Mulțumesc foarte mult”, exclam eu entuziasmată.

„Mulțumesc din nou”, spun eu și zâmbesc.

Nici nu e ca și cum aș întâlni pe cineva pe care îl cunosc.

Mă uit la biletul meu în timp ce merg înainte și îmi văd locul.

Sunt un dezastru. Ce picior rău!

„Mulțumesc”, murmur eu în timp ce îmi trec mâna prin coada de cal.

Parcă mi-ar fi spus „Știu că ți-a fost upgrade, săracul

Mă ridic și mă uit nervos pe fereastră cu mâinile încrucișate în poală.

— Vii acasă? -ma intreaba.

„Nu, am venit la o nuntă. Acum plec la New York pentru că am un interviu de

-Te duci acasă? -Întreb.

-Mi-ar plăcea. Zâmbește și se întoarce spre mine. Fă două, te rog.

Mă încruntă în timp ce ne turnă două pahare de șampanie și îi dă unul lui și unul

— Bine, atunci ceri pentru următoarele.

Acum trebuie să fiu politicos. îi strâng mâna.

„Oh”, mormăi eu. Mă simt prost. Bineînțeles că merg prin Bluetooth.

— N-ai fost niciodată la clasa întâi? el intreaba.

Își linge buzele de parcă ar fi amuzată de ceva și ia o înghițitură de șampanie. Nu

Iau o înghițitură de șampanie în timp ce încerc să-mi ascund zâmbetul. Ce

„Este crucial să impresionezi o femeie de care ești atras”, continuă el.

Mă uit la el. Nu am cuvinte. Ce să răspund la asta? A fost o afirmație, nu o

— Nu-ți plac decolările? -întrebare.

Jim se apropie și spune:

— E bine, mormăi eu.

Cum să pierzi un tip în 10 zile.

Uau, politica. Cui îi place să vadă asta? Ar fi trebuit să-mi imaginez

mergi asa Vreau să văd băieți dezbrăcându-se.

Pe cine vreau sa pacalesc? am nevoie. A trecut mai bine de un an de atunci

Am pus propunerea. Voi schimba o fantezie cu alta. Întotdeauna am visat să-l am pe

Ce bârfă este omul ăsta, Dumnezeule.

„Că bărbații nu vorbesc în timp ce se uită la un film”, șoptesc eu în paharul meu de

Își înăbușă râsul în timp ce bea ca amuzat.

"Despre ce este vorba?"

El râde în hohote. Râsul lui este profund, puternic și mă face să observ

Îmi pun căștile înapoi și pretind că mă concentrez pe

— Mi-ai dat locul tău așa că a trebuit să urc peste tine?

— Flirtezi cu mine, Jim? -Întreb.

Zâmbește în timp ce își întoarce atenția către ecran.

"Acum este momentul să flirtezi... Emily."

— Nu flirtez. Ori îmi place un tip, ori nu, zic.

„Mmm”, mormăi eu și iau o înghițitură din băutură cu o față dezgustată.

„Toată lumea îi plac barbii proști .”

"Evident nu. Se încruntă când se gândește la ceea ce tocmai am spus. De ce ar trebui

„Oh, este adevărat”, acceptă el, privindu-mă de parcă ar fi pe cale să mintă.