Comentati o metafora, epitet, motiv, simbol.

- metafora:,,Cel mai adânc din doruri” – prin aceasta metafora

poetul vrea parca sa atraga atentia ca,,dorul-dor” este altfel decat un dor normal, ca este un sentiment mult mai
puternic.- epitet: prin,,valea tuturor” poetul ne spune ca acest sentiment nu ocoleste pe nimeni- motiv: motivul
cunoasterii, ca o cautare a unei realitati psihologice – simbol: dorul este un simbol profund si ravasitor prezent in
multe poezii ale poetului.

Mesajul este ceea ce transmite autorul, prin intermediul creatiei sale, cititorului. Cam asta e ideea pe care o formulezi in
introducere.
La testare e foarte putin probabil sa se dea compunere despre mesajul unui text din genul epic. Se poate da, in schimb,
mesajul unei opere lirice.
Iti poti structura cuprinsul in doua paragrafe:
Primul: prezentarea sentimentelor eului liric si ipostaza acestuia (indragostit, contemplator-in cazul pastelului), fata de cine
sunt aceste sentimente si exemple corespunzatoare din text care sa le ilustreze.
Al doilea: mijloacele artistice cu ajutorul carora sunt transmise trairile eului liric si care confera expresivitate textului. Aici
insiri figuri de stil identificate in text, cu exemplele pe care le-ai gasit.
"Prin intermediul operei "___" sunt transmise, cu ajutorul numeroaselor mijloace artistice [daca intr-adevar sunt numeroase]
sentimentele de ___ (dragoste, exuberanta, tristete, nostalgie, etc.) ale eului liric, aflat in ipostaza ___.

Argumentarea Enunţarea ipotezei: alcătuirea unui enunţ clar, care conţine teza/ideea ce urmează a fi
demonstrată, dar şi exprimarea propriei opinii faţă de aceasta. Se pot folosi verbe de opinie: a crede, a
considera etc.
2. Argumentarea propriu-zisă (Formularea argumentelor): enunţarea a două sau mai multe argumente pro
şi/sau contra ipotezei enunţate şi susţinerea lor (exemple, citate, prezentarea unor întâmplări, opinii de autoritate,
comparaţii care să scoată în evidenţă ideea susţinută).
Argumentele se punctează prin formulări pregnante, care au rolul de a anunţa că urmează ceva important,
solicitând în acest fel atenţia interlocutorului / cititorului: pentru că, deoarece, faptul se explică prin, de
exemplu, la fel ca, având în vedere faptul că…, spre deosebire de, în primul rând, în al doilea rând, într-o
ardine de idei, în altă ordine de idei etc.
3. Formularea concluziei: întărirea ipotezei, prin reluarea sa în mod nuanţat, dacă argumentarea a demonstrat
teza enunţată iniţial; contrazicerea ipotezei, dacă argumentarea a demonstrat ipoteza respectivă. Se utilizează
diverse cuvinte persuasive: în mod sigur, evident, clar, prin urmare, aşadar, în concluzie etc
Propozitia subordonata subiectiva (SB)
indeplineste in fraza functia sintactica de subiect a unei propozitii regente

ex: „E usor¹/ a scrie versuri.²/” (M. Eminescu)

Intrebari: cine? ce?

II. Propozitia subordonata predicativa (PR):

in fraza, indeplineste functia sintactica de nume predicativ a propozitiei regente

ex: Cea mai buna alegere este ¹/sa te predai.²/

Intrebari: cine? ce? cum? (adresate verbului copulativ din propozitia regenta)

III. Propozitia atributiva (AT):ex: Aceasta este cartea¹/ pe care v-am promis-o.²/ (termen regent – substantiv)
Primul ¹/care a ajuns²/ va lua premiul.¹/ (termen regent – numeral)

Intrebari: care? ce fel de? al, a, ai, ale cui? cat? cati?

V. Propozitii subordonate completive

a) Propozitia completiva directa (CD): ex: Stiam¹/ ce urma sa faca.²/

Intrebari: pe cine? ce?

b) Propozitia completiva indirecta (CI): ex: Ma gandeam¹/ sa vorbesc mai intai cu el.²/ (verb)

Felicitari¹/ cui s-a gandit la asta.²/ (interjectie)

Intrebari: despre cine? despre ce? cu cine? cu ce? de cine? de ce ? la cine? la ce? pentru cine? pentru ce? cui? impotriva cui?
contra cui? asupra cui?

c) Propozitia completiva de agent (CAG):ex: Au fost tradati¹/ de catre cei ce le erau odata prieteni.²/
Intrebari: de catre cine/ce? de cine/ce?

VI. Propozitii subordonate circumstantiale

a) Propozitia circumstatiala de loc (CL): ex: Mergem¹/ unde vrei tu.²/

Intrebari: unde? de unde? pana unde? incotro?

b) Propozitia circumstantiala de timp/temporala (CT):ex: Am plecat¹/ inainte sa ajungi tu.²/

M-a sunat ¹/ in timp ce dormeam.²/

Intrebari: cand? de cand? pana cand? cat timp?

c) Propozitia circumstantiala de mod/modala (CM):ex: Am facut¹/ exact cum mi-ai spus.²/

Invata mai bine¹/ decat speram.²/

Intrebari: cum? in ce fel? in ce mod? in ce chip? cat? cat de?

d) Propozitia circumstantiala de cauza/ cauzala (CZ): ex: Nu a fost atent ¹/ pentru ca il durea capul. ²/

Intrebari: din ce cauza?

e) Propozitia circumstantiala de scop (CS)ex: A venit la mine¹/ ca sa ma convinga.²/

Intrebari: cu ce scop? in ce scop?

f) Propozitia circumstantiala conditionala (CȚ):ex: Daca ai timp,¹/ ajuta-ma putin.²/

Intrebari: cu ce conditie?

g) Propozitia circumstantiala consecutiva (CNS): arata urmarea unei actiuni sau insusiri din regenta

ex: Era atat de frumoasa¹/ incat nu te puteai uita la dansa.²/

Intrebari: care este urmarea faptului ca..?

Cazurile substantivului

Cazul genitiv întrebarea specifică: al, a, ai, ale cui?

Cazul dativ întrebarea specifică este: cui?

Cazul nominativ ” (cine ia ?; cine face acțiunea?) –

Substantivul în cazul ACUZATIV poate avea funcțiile sintactice de: • complement direct – întrebări: ce? pe cine? •
complement prepozițional – întrebări: la ce? la cine? cu ce? cu cine? despre ce? despre cine? ( alte prepoziții care cer cazul
acuzativ + ce / cine) • Circumstanțial - de loc – întrebări: unde?, de unde? • - de timp – întrebări: când?, de când? • - de mod
– întrebări: cum?, cât? • Atribut substantival prepozițional – întrebări: care? ce fel de? (substantivul este însoțit de o
prepoziție care cere cazul acuzativ)

VIRGULA este semnul grafic de punctuaţie care marchează o pauză mai mică decât punctul. Ea delimitează propoziţii în
cadrul frazei şi părţi de propoziţie în cadrul propoziţiei, pe baza raporturilor sintactice dintre ele. Virgula redă grafic ritmul
vorbirii şi al intonaţiei. 1.În acest caz, este folosită pentru a despărţi termenii unei enumeraţii. Exemplu: Am cumpărat cireşe,
mere, pere şi banane. 2.În acest caz, este folosită pentru a despărţi un substantiv de o apoziţie/ apoziţia de restul propoziţiei.
Exemplu: A venit Maria, vecina, în vizită. 3.În acest caz, este folosită pentru a despărţi substantivul în vocativ de restul
propoziţiei. Exemplu: Vino, băiatule! 4.În acest caz, este folosită pentru a despărţi vorbirea directă de vorbirea indirectă.
Exemplu: „- Se întoarce Sia, zise Lina.” (Hortensia Papadat-Bengescu, Concert din muzică de Bach) 5.În acest caz, este
folosită pentru a marca lipsa unui verb. Exemplu: „Adesea, puse alături, caietul lui ai fi zis că este modelul de caligrafie,
scris de mână...” (I. L. Caragiale, Triumful talentului) 6.În acest caz, este folosită pentru a despărţi construcţia
participială/gerunzială aflată la începutul propoziţiei. Exemple: „Schimbând ceea ce-i de schimbat, N. Iorga a jucat în cultura
română, în ultimele patru decenii, rolul lui Voltaire.” (G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent)
„Străpunşi de degetul răzbunător al lui N. Iorga, duşmanii invizibili se prăbuşeau surd pe duşumele...” (idem) 7.În acest caz,
este folosită pentru a despărţi construcţia incidentă de restul propoziţiei. Exemplu: „Subt influenţele mahomedane şi
veneţiene şi chiar, poate, sub clima nordică...” (Al. Odobescu, Pseudo-kynegetikos) 8.În acest caz, este folosită pentru a
despărţi adverbele de negaţie şi afirmaţie(dacă au valoare de propoziţie!) de restul propoziţiei. Exemplu: „Da, răspunse
acesta cu glasul stins.” (G. Călinescu, Enigma Otiliei) 9.În acest caz, este folosită pentru a marca raportul de coordonare/
subordonare dintre propoziţiile frazei. Exemple:A venit, dar nu a spus nimic. Că eşti un om onest, o ştie oricine