Bilet 23

1. Febrele paratifoide A și B. Etiologie. Patogenie. Tablou clinic. Diagnostic.

Diagnosticul diferențiat cu febra tifoidă. Tratament.
2. Clasificarea etio-patogenetică a toxiinfecțiilor alimentare bacteriene.
3. Diagnosticul diferențial al encefalopatiei HIV cu toxoplasmoza cerebrală.
1. Febrele paratifoide A si B. Etiologia. Patogenia. Tabloul clinic. Diagnosticul. Principii de
tratament.
Febrele paratifoide sînt boli infecţioase acute asemănătoare cu febra tifoidă ca evoluţie clinică
şi modificări morfopatologice.
Etiologic Agentul cauzal al febrei paratifoide A este bacilul paratific S. paratyphi A, al
paratifoidei B — S. paratyphi B. Ca şi bacilii febrei tifoide, ei conţin antigene O şi H, dar nu şi
antigene Vi, au aceleaşi proprietăţi morfologice, în ei se disting fagotipuri. Agenţii paratifoidelor
fac parte din familia Entero-bacteriaceae, genul Salmonella, iar ierarhia schematică a lui
Kauffmann-White l e r e f e r ă l a g r u p u r i l e s e r o l o g i c e A ş i B.
Epidemiologie. U n i c a s u r s ă d e a g e n ţ i p a t o g e n i î n f e b ra p a r a t i f o i d ă A s î n t b o l n a v i i ş i e l i m i n a t o r i i
d e b a c i l i , î n fe b r a p a r a t i f o i d ă B a c e a s t a p o a t e f i re p r e z e n t a t ă ş i d e a n i m a l e ( b o v i n e, ca i e t c. ) . C ă i l e
d e t r a n s m i t e r e ş i c a r a c t e r u l e p i d e m i o l o g i e a l ac e s t o r i n f e c ţ i i s î n t s i m i l a r e c e l o r d e f e b r ă t i f o i d ă .
R e z i s t e n ţ a m i c r o b i l o r p a r a t i f i c i A ş i B î n me d i u l e x t e r n e s t e ce v a m a i m a r e d ec î t a b a c i l i l o r t i f i c i.
Patogenia Agentul febrei tifoide pătrunde în organismul uman pe cale orală. O parte din aceşti
microbi sînt evacuaţi cu masele fecale, iar altă parte ră-mîne în lumenul intestinal şi se
încorporează în structurile limfatice ale intestinului subţire (foliculi solitari şi plăci Peyer).
Multiplicarea agentului pato: gen în formaţiunile limfatice e însoţită de reacţie inflamatorie cu
hiperplazie a celulelor reticuloendoteliale şi formare de granuloame tifice. Se dezvoltă lim-
fadenită şi limfangită.
Deosebit de intensă este multiplicarea acestui microb în nodulii limfatici mezenterici, funcţia
de barieră a cărora se dereglează de pe urma inflamaţiei, iar bacilii tifici pătrund în torentul
sangvin, cauzînd bacteriemie. Dezvoltarea bacteriemiei semnalează finele perioadei de incubaţie
şi începutul manifestărilor clinice ale maladiei. O parte din microbii circulanţi în sînge sînt
distruşi, dată fiind acţiunea lui bactericidă, şi se eliberează endotoxine. O altă parte din bacilii
tifici sînt distruşi în formaţiunile limfatice de asemenea cu eliberare de endotoxină. Cu torentul
sangvin microbii nimeresc în toate organele şi ţesuturile, inclusiv în cele bogate în celule
reticuloendoteliale. Se constată hepato-şi splenomegalie. Retenţia microbilor la nivel de organe
poate determina leziuni de focar în acestea : hepatită, pneumonii, meningită, pielită, osteomîelită
etc. Evacuarea bacililor tific este realizată de ficat prin căile biliare, de glandele intestinale
(Lieberkiihn), rinichi, glandele mamare şi salivare. Un rol esenţial în patogenia febrei tifoide
revine reacţiilor alergice. Eliminarea bacililor tifici în lumenul intestinal şi reîncorporarea lor în
ţesuturile sensibilizate ale ganglionilor limfatici condiţionează inflamaţii hiperergice cu necroze
şi exulceraţii de tipul fenomenului Arthus. Erupţiile rozeolice sînt şi ele într-o anumită măsură
condiţionate de componentul alergic local. Concomitent se formează reacţii imune, orientate să
elimine agenţii patogeni. Suportarea bol lasă imunitate solidă şi de durată. Reîmbolnăvirile prin
tifos abdominal sîi fenomene rarisime.
Starea de eliminator de bacili se fondează pe parcursul afecţiunii de pe urn imunităţii
denaturate şi a facultăţii bacililor tifici pentru L-transformare. L calizaţi iniţial la nivelul
celulelor reticuloendoteliale în forme modificate (fc me L şi pitice), bacilii tifici în anumite
condiţii pot reversa, condiţionînd bac riemie.
Particularităţile clinice ale paratifoidei A . P a r a t i f o i d ă A, m a i d e s d e c î t v a r i a n t a B ş i f e b r a t i f o i d ă ,
d e b u t e a z ă a c u t c u d i s p e p s i e ( n a u s e e , v o m ă, d i a re e ) ş i f e n o m e n e ca t a r a l e ( t u s e, g u t u r a i ). S e p o a t e
s e m n a l a h i p e r e m i e a f e ţ e i , h e r p e s. E r u p ţ i i l e c u t a n a t e a p a r d e o b i c e i d e v r e m e — î n a 4 — 7 - a z i d e
b o a l ă , d e se o r i s î n t a b u n d e n t e , r o z e o l i c e, p a p u l o - r o z e o l i ce , u n e o r i a p a r p e t e ş i i . P e pa r c u r s u l a f e c ţ i u n i i
d e o b i c e i se p r o d u c c î t e v a p u s e u r i d e e r u p ţ i i c u t a n a t e. F e b ra p o a t e f i r e m i t e n t ă s a u h e c t i c ă .
P a r a t i f o i d ă A , m a i f re c v e n t d e c î t f e b r a t i f o i d ă ş i c e a p a ra t i f o i d ă B, p o a t e e v o l u a s u b f o r m e g r a v e ( î n
2 5 % d i n c a z u r i ). T o t o da t ă , s e c o n s t a t ă m a i r a r s p l e n o m e g a l i e, ap r o a p e n i c i c î n d b r a d i c a r d i e ş i p u l s
d i c r o t . î n s î n g e l e pe r i f e r i c d e s e o r i s e co n s t a t ă l i m f o p e n i e, l e uc o c i t o z ă , p e r s i s t ă eo z i n o - f i l e l e .
R e a c ţ i i l e s e r o l o g i c e d e s e o r i s î n t n e g a t i v e. P a r a t i f o i d ă A r ec i d i v e a z ă m a i f r e c v e n t d e c î t f e b ra t i f o i d ă
şi paratifoidă B.
Particularităţile clinice ale paratifoidei B. A c e a s tă v a r i a n t ă d e f e b ră p a r a t i f o i d ă r e a l i z e a z ă u n t a b l o u
c l i n i c f o a r t e d i v e r s , p o l i m o r f i s m d e t e r m i n a t î n m a re p a r t e d e f a c t o r u l p r i n c i p a l d e v e h i c u l a re a
i n f e c ţ i e i . Ve h i c u l a r e a g e r m e n u l u i i n f e c ţ i o s c u ap a v a c a u z a m a i f r e c v e n t u n d e b u t t r e p t a t, c u
e v o l u ţ i e - a b o r t i v ă ş i r e l a t i v u ş o a r ă . î n i n f ec ţ i i l e c u m e c a n i s m al i m e n t a r d e t r a n s m i t e r e a r e l o c
i n g e s t i a m a s i v ă d e g e r m e n i a g r e s o r i , d e a c e e a v o r d o m i n a s e m n e l e d e g a s t r o e n - t e r i t ă, c a r e e v o l u e a z ă
s p r e g e n e r a l i z a r e a p r o c e s u l u i . î n p a r a t i f o i d ă B, m a i f r e c v e n t d e c î t î n p a r a t i f o i d ă A ş i f e b r a t i f o i d ă, se
î n r e g i s t r e a z ă f o r m e u ş o a r e ş i m e d i i a l e a f e c ţ i u n i i. î n s ă c o n c o m i t e n t c u f o r m e l e u ş o a r e, a b o r t i v e ş i c u
e v o l u ţ i e f r u s t ă se î n t î l n e s c ş i p r o c e s e e x t r e m d e g r a v e, c u m a n i f e s t ă r i s e p t i c e , m e n i n g i t ă p u r u l e n t ă ,
s e p t i c o p i o e m i e , l e z i u n i h e p a t i c e . E r u p ţ i i l e p o t l i p s i s a u, d i n c o n t r a , p o t f i a b u n d e n t e, v a r i a t e ş i
t i m p u r i i ( a p a r î n a 4 — 7 - a z i d e b o a l ă ). H i p e r t r o f i e r e a f i c a t u l u i ş i s p l i n e i s e p r o d u c m a i t i m p u r i u d e c î t
î n c a z u l fe b r e i t i f o i d e , b r a d i c a r d i a ş i p u l s u l d i c r o t s e c o n s t a t ă m a i r a r . H e m o g r a m a d e se o r i e s t e
a t i p i c ă . P e r s i s t ă e o z i n o f i l e l e , p o a t e f i l e u c o p e n i e , l e u c o c i t o z ă. R e c i d i ve l e s î n t p o s i b i l e , î n s ă m a i r a r
d e c î t p e f o n d u l f e b r e i t i f o i d e ş i p a r a t i f o i d e i A.
D i a g n o s t i c : Insămîntările pentru izolarea de hemoculturi rămîn unul din testele pi cipale de
laborator. Sîngele (5—10 ml) se cercetează la toate etapele afectiu deoarece agentul poate fi
detectat în ultimele zile de incubaţie, pe parcur întregului interval febril şi la începutul perioadei
de convalescenţă. în £ leaşi termene se realizează uro- şi coproculturi, care se repetă şi înainte
externare din staţionar pentru depistarea eliminatorilor de bacili (triplă p bă după suspendarea
antibioticoterapiei). Unui examen bacteriologic este supus şi conţinutul duodenal (bilă B şi C)
pentru detectarea stării de eliminator bacili în perioada de convalescenţă. însămînţările din
măduva osoasă (pu tat sternal sau trepanat din osul ileon) se efectuează în caz de rezultate ne tive
în alte explorări de laborator. Dintre testele serologice se face apel la a liza imunoenzirnatică,
RHAP, reacţia de hemaglutinare agregată. Mai pt informativă este reacţia de aglutinare Widal,
foarte solicitată anterior pen recunoaşterea febrei tifoide.
în identificarea febrei tifoide ajută aprecierea hemogramei. în primele 2 zile de boală e
posibilă leucocitoza, care în a 3—4-a zi de boală trece în leu penie (3000—4000). Caracteristice
sînt şi stările cu aneozinofilie, limfociti relativă, neutropenic cu deviere a formulei leucocitare
spre stînga.
Afecţiunea necesită diferenţierea cu o serie de infecţii : tuberculoză milia tifos exantematic,
malarie, pneumonie, mononucleoză, septicemie etc.
Tratamentul trebuie să fie complex şi să includă îngrijire, regim diete remedii etiotrope şi
patogenetice, iar la indicaţii — preparate imunocorecto şi tonice generale.
Bolnavii necesită repaus strict la pat pînă la a 6—7-a zi de apirexie, din a 7—8-a zi cu
temperatură normală bolnavului i se permite poziţia şezîndă, ziua a 10—11-a — să umble. în
cazurile cînd nu se aplică antibioticotera] aceste termene pot fi reduse.
Se recomandă alimente uşor asimilabile şi dietă menajantă pentru tu digestiv, (dieta nr. 4a
Printre remediile cu acţiune specifică preparatul de elecţie este levomi tina (cloramfenicolul).
El se administrează per os cîte 0,5 gX4/zi, pînă a 10-a zi afebrilă. De obicei seria de tratament
durează 12—18 zile. Cu încep din a 5—8-a zi de temperatură normală doza zilnică de
levomicetină se poate reduce la 1,5 g.
S-au obţinut succese în aplicarea ampicilinei, bactrimului şi amoxicili pentru medicaţia febrei
tifoide, însă toate aceste remedii cedează ca efect cu tiv în faţa levomicetinei.
Pentru a stimula imunitatea specifică se face uz de vaccinul antitific, vaccinul antitifoparatific B
sau de antigenul tific Vi.
Bolnavii cu febră tifoidă necesită medicaţie cu cardiotonice şi angiotonice ; în caz de
intoxicaţie manifestă se administrează hemodeză, reopoliglucină, soluţii glucozate de electroliţi
poliionici etc.
Perforaţia intestinului necesită o intervenţie chirurgicală extemporanee. Bolnavul cu
hemoragie intesinală are nevoie de repaus absolut la pat : nu trebuie să facă mişcări, sarnănînce.
Se ordonează hemostatice, transfuzii de sînge în doze hemostatice.
Bolnavii sînt externaţi urmînd a fi supravegheaţi ambulator de medicul infecţionist după 21—
23 zile de temperatură normală cu evidenţa stării generale şi a rezultatelor triplu negative ale
examenului bacteriologic al urinei şi fecalelor şi la o probă negativă în toate trei porţii de bilă
explorată, în cazul tratamentului cu antibiotice investigaţiile se preconizează peste 3—5 zile
după suspendarea acestora. Bolnavii care n-au urmat levomicetină sînt externaţi după 14 zile
afebrile şi efectuarea analizelor menţionate.

2. Toxiinfecjiile alimentare (stafilo/streptocoica, proteus mirabilis, Clostridium

perfrighens). Patogenia. Particualitatile clinice. Diagnosticul. Principii de tratament.
Toxiinfecţiile alimentare (TIA) sînt prezentate de un grup vast de infecţii intestinale acute, ce
apar de pe urma consumului de alimente contaminate cu diverse microorganisme patogene sau
facultativ patogene. Aceste acţiuni se manifestă clinic prin debut inopinat, asocierea
sindroamelor de intoxicaţie, gastroenterită şi deshidratare frecventă. Diagnosticul TIA este
sumar, întrunind o serie întreagă de afecţiuni diferite ca etiologie, însă similare patogenetic şi
clinic.
în etiologia toxiinfecţiilor alimentare sînt implicaţi variaţi agenţi patogeni : Salmonella,
Shigella, floră condiţionat patogenă (Proteus vulgaris, mirabilis, e n t e r o c o c i ), t u l p i n i e n t e r o t o x i c e
d e s t a f i l o c o c i (Staphylococcus aureus et albuş), d e s t r e p t o c o c i ( s t r e p t o c o c i p - h e m o l i t i c i d i n g r u p u l
A ), a n a e r o b i s p o r u - l a ţ i (Clostridium perfringens), a e r o b i s p o r u l a ţ i (Bacillus cereus), v i b r i o n i h a -
l o f i l i (Vibrio parahaemolyticus) e t c .
Etiologic D u p ă c u m s - a m e n ţ i o n a t , t o x i i n f e c ţ i i l e a l i me n t a r e s î n t p r o d u s e d e v a r i a t e s p e c i i
b a c t e r i e n e , m a i f r e c v e n t d e s a l m o n e l e , c a r e d i n d i f e r i t e c a u z e n u p o t f i i z o l a t e b a c t e r i o l o g i c, ş i d e
m i c r o b i c o n d i ţ i o n a t pa t o g e n i . P e n t r u d e c l a n şa r e a p r o c e s u l u i i n f e c ţ i o s e s t e n e c e sa r ă p r e z e n ţ a u n e i
s e r i i d e f a c t o r i f a v o r i z a n ţ i a t î t d i n p a r t e a m i c r o o r g a n i s m u l u i ( d o z a s u f i c i e n t ă, v i r u l e n ţ a ş i
t o x i g e n i t a t e a r e s p e c t i v ă e t c . ) , c î t ş i d i n p a r t e a n a c r o o r g a n i s m u l u i ( r e d u c e r e a r e z i s t e n ţ e i o r g a n i s m u l u i,
afecţiunile asociate ;tc).
Epidemiologie. S u r s a T I A d e e t i o l o g i e s t a f i l o c o c i c ă s î n t p e r s oa n e l e c e s u f e r ă l e i n f e c ţ i i s u p u r a t i v e
( p a n a r i ţ i u, f u r u n c u l oz ă , p a r o d o n t o z ă , a n g i n e s t a f i l o c o c i c e , p n e u m o n i i e t c . ) ş i a n i m a l e le ( b o v i n e l e,
ovinele, cabalinele) afectate de nastite.
P e r i c o l u l e p i d e m i o l o g i e e p r e z e n t a t a t î t d e b o l n a v i i c u f o r m e m a n i f e s t e, c î t i i d e e l i m i n a t o r i i de
agenţi patogeni.
A g e n ţ i i a l t o r t o x i i n f e c ţ i i a l i m e n t a r e — Clostridium perfringens, Bacillus ~ereus, Proteus
vulgaris, mirabilis e t c . s î n t e l i m i na ţ i c u e x c r e m e n t e l e u m a n e J a n i m a l e. î n c a n t i t ă ţ i m a r i a c e ş t i a s e
c o n ţ i n î n s o l , î n a p a ba z i n e l o r d e g a j a te , p e l e g u m e ş i r ă d ăc i n o a s e . C o n t a m i n a r e a e n d o g e n ă a
p r o d u s e l o r a l i m e se p r o d u c e î n t i m p u l s a c r i f i c ă r i i ş i p r e l u c r ă r i i v i t e l o r b o l n a ve . C a l e a d e i t a re e s t e
c e a a l i m e n t a r ă . P ă t r u n ş i î n p r o d u s u l a l i m e n t a r, g e r m e n i i m e n t i s e m u l t i p l i c ă, c o n c o m i t e n t s e
a c u m u l e a z ă p r o d u ş i t o x i c i , c a r e c a u z e a z ă d ( a f e c ţ i u n ea . B o a l a p o a t e î m b r ă c a a t î t c a r ac t e r s p o r a d i c,
c î t ş i e p i d e m i c . 1 î n r e g i s t r e a z ă p e t o t p a r c u r s u l a n u l u i , î n s ă ce v a m a i f r e c v e n t î n s e z o n u l c î n d e x i s t ă
condiţii favorabile pentru multiplicarea microbilor în prod alimentare.
Patogenie. A g e n ţ i i c a u z a l i a i T I A s î n t c a p a b i l i s ă p r o d u c ă t o x i n e a a l i me n t e , c î t ş i î n o r g a n i s m u l
u m a n. î n t i m p u l d i s t r u g e r i i g e r m e n i l o r i n f e î n t u b u l d i g e s t i v s e f o r m e az ă d o z e s u p l i m e n t a r e d e
diferite substanţe t La pătrunderea masivă de germeni şi produşi toxici organismul răspun reacţia-
s t e r e o t i p d e s c r i s ă m a i j o s.
A c ţ i u n e a c o m p l e x u l u i d e t o x i n e v a d e te r m i n a m o d i f i c ă r i l o c a l e î n t i d i g e s t i v ( p r o c e s i n f l a m a t o r ,
d e r e g l ă r i d e s i n t e z ă a d i f e r i t o r s u b s t a n ţ e b i o l ' p e r ve r s i u n i a l e p e r i s t a l t i s m u l u i g a s t r o i n t e s t i n a l ),
s i n d r o m t o x i c g e n e ra f a l e e , h i p e r t e r m ie , t u l b u r ă r i c a r d i o v a s c u la r e ş i î n s i s t e m u l n e r v o s c e n t ra l P l u s
l a a c e a s t a , a r e l o c de n a t u r a r e a s i n t e z e i s u b s t a n ţ e l o r b i o l o g i c ac t i v e a d e n o z i n m o n o f o s f a t c i c l i c
( A M P c ) ş i g u a n o z i n m o n o f o s f a t c i c l i c ( G / p r o s t a g l a n d i n e, h i s ta m i n ă , h o r m o n i i n t e s t i n a l i e t c . ], c a r e, la
r î n d u l l o r , f a v o r i z e a z ă e v o l u ţ i a u n u i c o m p l e x d e t u l b u r ă r i m o r f o f u n c ţ i o n a l e , c a r a c t e r i za t l e z i u n i
t o x i c e l a n i ve l u l t u b u l u i d i g e s t i v , s i s t e m u l u i c a r d i o v a sc u l a r ş i, î n < a p a r t e, ce l u i n e r v o s.
Tablou clinic. M a n i f e s t ă r i l e c l i n i c e a l e t o x i i n fe c ţ i i l o r a l i m e n t a r e s î n t as e m a n ă t o a r e î n t re e l e. C e l e
m a i m i n u ţ i o a s e s t u d i i ş i de s c r i e r i a l e t a b l o u l u i s - au î n t r e p r i n s î n s a l m o n e l o z ă, ca r e s u b o f o r m ă s a u
a l t a s e î n re g i s t r e T I A d e o a l t ă e t i o l o g ie , d i n c a r e c a u z ă e s t e n e ce s a r ă ş i u t i l i z a r e a c l a s p r o p u s e
p e n t r u s a l m o n e l o z e . P e n t r u î n t r e g u l g r u p a l a ce s t o r a f e c ţ i u n i ' s î r a c t e r i s t i c e pe r i o a d a d e i n c u b a ţ i e
s c u r t ă , d e b u t a c u t ş i e v o l u ţ i e v e r t i g i a s oc i e r e a s e m n e l o r d e l e z i u n i g a s t r o i n t e s t i n a le ş i s e m n e l o r
t o x i c e m a r E x i s t ă ş i u n e l e p a r t i c u l a r i tă ţ i î n t a b l o u l c l i n i c, c e ţ i n de s p e c i a a g e n t u l u ge n . D e e x e m p l u,
î n c a z de e t i o l o g i e s t a f i i o c o c i c ă a T I A a f e c ţ i u d i s t i n g e p r i n t r - u n d e b u t m a i a c u t, d u p ă o pe r i o a d ă d e
i n c u b a ţ i e f o a r t e ( 3 0 — 6 0 m i n ), c u n a u s e e ( g r e ţ u r i ) , v o m ă , c a r e de v i n e c u r î n d i n c o e r c i l u n i i b o l n a v i.
A p a r d u r e r i l a nc i n a n t e d e m a r e i n t e n s i t a t e î n a b d o m e n , s i c u o co l i c ă g a s t r i c ă ; s e l o c a l i z e a z ă m a i
f r e c v e n t î n e p i g a s t r u , m a i r a r g i u n e a o m b i l ic a l ă . î n f o r m e l e g a s t r i c e d e T I A c u s t a f i l o c oc i s c a u n u l r
f ă r ă m o d i f i c ă r i . C u ş i m a i m a r e f r e c ve n ţ ă , ş i c e - i m a i i m p o r t a n t — m a i
s e p r o d u c a d i na m i e , v e r t i j , c o l a p s , c i a n o z ă, c o n v u l s i i, p i e r d e re a c u n o ş t i n ţ e i.
E v o l u ţ i a r a p i d ă a t o x i i n f e c ţ i e i a l i m e n t a r e c a r e d e b u te a z ă c u c o l i c i a b d o m i n a l e î n s o ţ i t e d e n a u s e e ,
v o m ă ş i s c a u n l i c h i d s a n g v i n o l e n t p e f o n d d e t e m p e r a t u r ă n o r m a l ă n e s u g e r e a ză i d e e a d e s p r e na t u r a
c l o s t r i d i a n ă a i n f e c ţ i e i ( C . perfringens d e t i p C s a u F ). P e n t r u T I A c a uz a t e d e Proteus e s t e
c a r a c t e r i s t i c u n m i r o s f o a r t e n e p l ă c u t a l m a s e l o r f e c a l e.
Complicaţii s e c o n s t a t ă r a r, m a i f r e c v e n t la c o p i i ş i l a p e r s o a n e l e s e n i l e c u a f e c ţ i u n i a s o c i a t e
g r a v e . î n a c e s t c a d r u s e p o t d e c l a n ş a ş o c u l t o x i i n f e c ţ i o s , t r o m b o z a v a s e l o r , m a i f r ec v e n t a m e z o u l u i ,
endocardite, pielocistite etc.
Diagnosticul t o x i i n f e c ţ i i l o r a l i m e n t a r e s e s t a b i l e ş t e î n b a z a d a t e l o r cl i n i c e , a n a m n e z e i
e p i d e m i o l o g i c e ş i a l e i n v e s t i g a ţ i i l o r d e la b o r a t o r . S e v a ţ i n e c o n t c ă o s e r i e d e g e r m e n i a i T I A
d e s e o r i s î n t i z o l a ţ i ş i d e l a p e r s o a n e p ra c t i c s ă n ă t o a se .
D i n t r e c a r a c t e r e l e a c e s t u i g r u p d e m a l a d i i m a j r e p r e z e n t a t i v e s î n t de b u t u l a c u t ş i e v o l u ţ i a b r u t a l ă,
p e r i o a d a d e i n c u b a ţ i e s c u r t ă , re g r e s i u n e a r a p i d ă. Re c u n o a ş t e r e a u n o r m i c r o b i c o n d i ţ i o n a t p a t o ge n i î n
p o s t u r a d e a ge n ţ i a i T I A v a t r e b u i a r g u m e n ta t ă r i g u r o s, p e n t r u c a r e se c e r e : a ) e x c l u d e r e a ( c u
e v i d e n ţ a d a t e l o r c l i n i c e , d e l a b o r a t o r ş i e p i d e m i o l o g i c e ) al t o r f a c t o r i e t i o l o g i c i ; b ) c o n f i r m a r e a
r o l u l u i e t i o l o g i c a l a g e n t u l u i s u p o z i t i v p r i n i z o l a r e a l u i d i n m a t e r i a l u l p r e l e va t d e l a b o l n a v i ş i d i n
a l i m e n t e l e s u s p e c t a t e î n c o n t a m i n a r e , p r i n c r e ş t e r e a m a s i v ă a a g e n t u l u i, p r e c u m ş i p r i n r e z u l t a t e l e
p o z i t i v e a l e r e a c ţ i i l o r c u a u t o t u l p i n i de a g e n t p a t o g e n ş i c r e ş t e r e a t i t r u l u i d e a n t i c o r p i î n d i n a m i c a
e v o l u ţ i e i a f e c ţ i u n i i . î n c o l e c t a r e a d a t e l o r e p i d e m i o l o g i ce s e v a a t r a g e a t e n ţ i a a s u p r a î m b o l n ă v i r i i
s i m u l t a n e a m a i m u l t o r p e r s o a n e , l e g ă t u r i i î m b o l nă v i r i i c u c o n s u m u l a c e l o ra ş i p r o d u s e. T o t o d a t ă, s e
v a ţ i n e c o n t d e c a r a c t e r u l a l i m e n t e l o r c o n s u m a t e, ră s t i m p u l c u p r i n s î n t r e c o n s u m u l a l i m e n t e l o r ş i
a p a r i ţ i a s e m n e l o r c l i n i c e c a r a c t e r i s t i c e la m a j o r i t a t e a b o l n a v i l o r ; p re z e n ţ a b o l i l o r i n f e c ţ i o a s e,
i n c l u s i v a s t a f i l o de r m i i l o r , l a p e r s o a n e l e i m p l i c a t e î n p r e p a r a re a , t r a n s p o r t a r e a ş i î n m a g a z i n a r e a
a l i m e n t e l o r. De f i n i t i v a r e a d i a g n o s t i c u l u i e p o s i b i l ă n u m a i c î n d t a b l o u l c l i n i c c a r a c t e r i s t i c e s t e
c o n f i r m a t d e da t e l e d e l a b o r a t o r . î n s ă î n m a j o r i t a t e a a b s o l u t ă a c a z u r i l o r d i a g n o s t i c u l r ă m î n e f ă r ă
d e s c i f r a re e t i o l o g i c ă , a f e c ţ i u n e a f i i n d c a l i f i c a t ă c a t o x i i n f e c ţ ie a l i m e n t a r ă.
D i f e r e n ţ i e re a d i a g n o s t i c ă s e va f a c e c u h o l e ra , i n f e c ţ i a N A G, g a s t r o e n t e r i ta r o t a v i r a l ă,
i n t o x i c a ţ i i l e c u s ă r u r i d e m e t a l e g re l e , c u c o m p u ş i f o s f o r o r g a n i c i , c u c i u p e r c i o t r ă v i t o a re , p r e c u m ş i
c u a p e n d i c i t a a c u t ă , i n f a r c t u l m i o c a r d i c , c o l e c i s t i t a, m e n i n g i t e l e, h e m o ra g i i l e s u b a r a h n o i d i e n e,
crizele hipertonice. TIA se cer diferenţiate etiologic şi în cadrul grupului din care fac parte.
Tratament. î n s c o p u l e v a c u ă r i i p r o d u s e l o r c o n t a m i n a t e, a a g e n ţ i l o r p a t o g e n i ş i t o x i n e l o r l o r s e
e f e c t ue a z ă s p ă l a t u r i g a s t r i c e , c a r e a u e f e c t m a x i m î n p r i m e le o r e a l e a f ec ţ i u n i i . î n s ă î n p r e z e n ţ a
n a u s e e i , v o m e i , p r o c e d u r a s e p o a t e e f e c t u a ş i î n t e r me n e m a i t î r z i i . S p ă l a t u r i l e se f a c c u s o l u ţ i e d e
bicarbonat de sodiu 2% sau de permanganat de potasiu 0,1 %. în lipsa acestor soluţii se poate folosi
a p a f i a r t ă. P r o c e d u r a s e r e p e t ă p î n ă l a l i m p e z i r ea a p e i d e s p ă l a re . M a i p o t r i v i t ă p e n t r u a ce a s t a e s t e
s o n d a g a s t r i c ă . A p o i b o l n a v i l o r l i s e d ă c e a i c a l d , c a n t i t ă ţ i ma r i d e s o l u ţ i i s a l i n e, s e a p l i c ă c o m p r e s e
calde (termofor) la picioare. Pentru administrare perorală se foloseşte frecvent soluţia cu următoarea
c o m p o n e n ţ ă : c l o r u r ă d e na t r i u — 3, 5 g, c l o r u r ă d e p o ta s i u — 1 , 5 g , b i c a r b o n a t de s o d i u — 2,5 g,
g l u c o z a — 2 0 g d i z o l v a t e î n 1 1 d e a p ă p o t a b i l ă. S e b e a î n p o r ţ i i m i c i s a u se a d m i n i s t r e a z ă p r i n
s o n d a n a z o g a s t r i c ă . C a n t i t a t e a d e l i c h i d c o n s u m a t t r e b u i e să r e c u p e r e ze p i e r d e r i l e l u i ( v e z i
salmoneloza).
P e n t r u d e z i n t o x i c a r e ş i p e n t r u r e c u p e r a r e a p i e r d e r i l o r h i d r o e le c t r o l i t i c e b o l n a v i l o r c u
d e s c h i d r a t a r e l i s e a d m i n i s t r e a z ă i n t r a v e n o s s o l u ţ i i s a l i n e : t r i - s o d i u, c u a r t a s o d i u e t c . î n f o r m e l e
g a s t r o i n t e s t i n a l e a l e T I A t e r a p i a e t i o t r o p ă n u e s t e r a ţ i o n a l ă, î n c a z d e s t a r e s e p t i c ă s e a d m i n i s t r e a z ă
a m p i c i l i n a , l e v o m i c e t i n ă , p o l i m i x i n ă M e t c.
D e m a r e i m p o r t a n ţ ă e s t e r e g i m u l d i e te t i c , c a r e p r e s u p u ne e x c l u d e r e a r a ţ i e a p r o d u s e l o r c e p o t
e x c i t a m u c o a s a t u b u l u i d i g e s t i v. î n p e r i o a d a a c a b o l i i s e r e c o m a n d ă s u p e , b u l i o a n e ne c o n c e n t r a t e ,
b u c a t e d i n c a r n e t o c a t ă t r i t u r a t ă , p e ş t e s l a b f i e r t, o m le t e , t e r c i u r i , t ă i e ţ e i, p i r e u d e c a r t o f i, b r î n ză
v a c i , c h i se l u r i , u n t , p î i n e a l b ă u s c a t ă , b i s c u i ţ i u s c a ţ i , c e a i. P e n t r u c o r e c ţ i i r e c u pe r a r e a i n s u f i c i e n ţe i
d i g e s t i v e s e re c o m a n d ă e n z i m e ş i c o m p l e x e e n z i i t i c e — p e p s i n ă, p a nc r e a t i n ă , f e s t a l , d e g i s t a l e t c. ,
c u r s d e 7 — 1 5 z i l e . P e r r e s t a b i l i r e a f l o r e i i n t e s t i n a l e n o r m a l e e s t e i n d i c a t ă c o l i b a c t e r i n a, l a c t o b a *
rina, bificolul, bifidumbacterina etc.
Pronosticul e s t e f a v o ra b i l . E x i t u l l e t a l s e î n r e g i s t r ea z ă r a r, m a i a l e s c a z d e c o m p l i c a ţ i i s e p t i c e .

3. Toxoplasmoza cerebrala este o afectiune grava, a carei incidenta a crescut semnificativ in

ultimii ani. Se intalneste la imunodeprimati. Existenta persoanelor cu imunodepresii severe, in
grefele de organ si recent in infectia HI a contribuit in prezent la aceasta situatie. La pacienti
AIDS, este cea mai importanta cauza de leziuni cerebrale.

sus sus
Toţi pacienţii HIV coinfectaţi cu Toxoplasma gondii, prezintă risc de reactivare a bolii, cu
declanşarea encefalitei toxoplasmice. Studiile sero-epidemiologice au relevat infecţia
toxoplasmică la 15-68% din pacienţii HIV. Se estimează că 10-25% din pacienţii AIDS (25% din
Europa), dezvoltă o encefalită toxoplasmică, uneori ca prima manifestare a infecţiei HIV. In
SUA au fost declarate 30.000 de cazuri de toxoplasmoză cerebrală [6].
Toxoplasmoză cerebrală este o infecţie oportunistă, care se produce prin reactivarea chisturilor
toxoplasmice latente cerebrale. Evoluează cu necroză tisulară considerabilă, vasculită sau
periarterită localizată şi adesea cu reacţie inflamatorie [6]. In secţiuni cerebrale se pot vedea
trofozoiţi liberi, bradizoiţi sau chisturi. \'
S-au descris două tablouri clinice: encefalita difuză cu cefalee, obnubilare progresivă şi forma
pseudotumorală cu sindroame deficitare, hemiplegii, hemipareze, tulburări de limbaj [6].
Evoluţia bolii este invariabil letală fără tratament.
Diagnostic
sus sus
Toxoplasmele sunt rar izolate din LCR, sânge iar examenul serologic este uneori negativ [6].
Singura metodă certă de diagnostic este biopsia cerebrală. In secţiunile cerebrale colorate
Giemsa sau cu hematoxilină-eozină pot fi vizualizate chisturi [11]. Trofozoiţii se evidenţiază prin
coloraţii imunohistochimice. Microscopia electronică şi IF pot fi folosite ca metode rapide de
diagnostic [6].
Studiile efectuate până în prezent au permis precizarea diagnosticului doar în 50 % din cazurile
de toxoplasmoză cerebrală.

Encefalopatie
Progresia infectiei ci HIV se asociaza cu o incidenta crescuta a encefalopatiei si
a dementei.Dementa din cadrul acestei infectii mai este cunoscuta si ca dementa
complexa din SIDA saucomplexul motor/cognitiv asociat cu HIV. Clinic, acesti pacienti
sufera de un deficit de concentrare, pierderea memoriei, lentoare in gandire,
apatie, depresie, izolare sociala si modificari de personalitate. La jumatate din pacienti se
intalnesc semne sau simptome de disfunctie motorie ca paralizia membrelor inferioare,
dificultati de echilibru, ataxie, tremor si semne de tract piramidal. Neuronii pot fi afectati prin
eliberare de citokine, neurotoxine si altor factori solubili din celulele imune infectate,
macrofage sau celule gliale. Din nefericire, durata medie de supravietuire in cadrul
dementei severe rareori depaseste 6 luni de la debutul simptomelor.