1.

Fie X o mulţime oarecare, nevidă, C un inel de părţi ale lui X, (An )n ⊂ C

un şir de mulţimi şi µ : C → [0, ∞] o măsură oarecare. Arătaţi că:
∞
(i) µ(lim inf An ) ≤ lim inf µ(An ), dacă lim inf An ∈ C şi ∩ Ak ∈ C, ∀n ∈ N;
n n n k=n
∞
(ii) lim supµ(An ) ≤ µ(lim supAn ), dacă lim supAn ∈ C, ∪ Ak ∈ C, ∀n ∈ N
n n n k=n
∞
şi µ( ∪ An ) < ∞.
n=0

Rezolvare. Prin definiţie, pentru un şir oarecare de mulţimi (An )n ⊂ C,

∞ ∞ ∞ ∞
lim inf An = ∪ ∩ Ak iar lim supAn = ∩ ∪ Ak .
n n=1 k=n n n=1 k=n
Dacă (xn )n este un şir de numere reale, prin definiţie, lim inf xn = sup inf xk
n n k≥n
iar lim supxn = inf supxk .
n n k≥n
∞
(i) ∀n ∈ N, fie Bn = ∩ Ak . Atunci, din ipoteză, Bn ∈ C, ∀n ∈ N şi
k=n
∞
lim inf An = ∪ Bn ∈ C. Să observăm că şirul de mulţimi (Bn )n ⊂ C este
n n=1
∞ ∞
ascendent: ∀n ∈ N, Bn = ∩ Ak ⊆ ∩ Ak = Bn+1 . Aceasta ı̂nseamnă că
k=n k=n+1
∞
Bn % ∪ Bn = lim inf An ∈ C şi cum µ este o măsură, rezultă că este continuă
n=1 n
pe şiruri ascendente, deci

lim µ(Bn ) = µ( lim Bn ) = µ(lim inf An ). (1)

n→∞ n→∞ n

Pe de altă parte, ∀n ∈ N, Bn ⊆ An şi cum µ este măsură este izotonă, deci

µ(Bn ) ≤ µ(An ), ∀n ∈ N, ceea ce implică

lim inf µ(Bn ) ≤ lim inf µ(An ). (2)

n n

Deoarece şirul de mulţimi (Bn )n ⊂ C este ascendent iar µ este izotonă,

rezultă că şirul (µ(Bn ))n este monoton crescător, deci

lim µ(Bn ) = lim inf µ(Bn ). (3)

n→∞ n

Din (1), (2), (3) rezultă că µ(lim inf An ) ≤ lim inf µ(An ).
n n

(ii) Metoda I. Procedăm analog.

∞
Pentru ı̂nceput, să observăm că deoarece din ipoteză ∪ Ak ∈ C, ∀n ∈ N,
k=n
∞ ∞
rezultă că pentru n = 0, avem ∪ Ak ∈ C, deci are sens µ( ∪ Ak ).
k=0 k=0
∞
Acum, pentru ∀n ∈ N, fie Bn = ∪ Ak . Atunci, din ipoteză, Bn ∈ C, ∀n ∈ N
k=n
∞
şi lim supAn = ∩ Bn ∈ C. Să observăm că şirul de mulţimi (Bn )n ⊂ C este
n n=1
∞ ∞
descendent: ∀n ∈ N, Bn = ∪ Ak ⊇ ∪ Ak = Bn+1 . Aceasta ı̂nseamnă că
k=n k=n+1
∞
Bn & ∩ Bn = lim supAn ∈ C.
n=1 n

1
 Pe de altă parte, cum µ este o măsură, rezultă că este continuă pe şiruri
∞ ∞
descendente (să remarcăm că ∀n ∈ N, Bn = ∪ Ak ⊆ ∪ An şi cum µ este
k=n n=0
∞
izotonă, µ(Bn ) ≤ µ( ∪ An ) < ∞ - din ipoteză).
n=0
Prin urmare,

lim µ(Bn ) = µ( lim Bn ) = µ(lim supAn ). (4)

n→∞ n→∞ n

Deoarece pentru ∀n ∈ N, Bn ⊇ An şi cum µ este măsură este izotonă, deci

µ(Bn ) ≥ µ(An ), ∀n ∈ N, ceea ce implică

lim supµ(Bn ) ≥ lim supµ(An ). (5)

n n

Deoarece şirul de mulţimi (Bn )n ⊂ C este descendent iar µ este izotonă,

rezultă că şirul (µ(Bn ))n este monoton descrescător, deci

lim µ(Bn ) = lim supµ(Bn ). (6)

n→∞ n

Din (4), (5), (6) rezultă că µ(lim supAn ) ≥ lim supµ(An ).
n n

Metoda II. Exerciţiu propus. Se poate aplica inegalitatea (i) pentru şirul
∞
de mulţimi de termen general Bn = ( ∪ An )\An .
n=0

2. Fie X = R, τ = τ u topologia uzuală pe R (adică familia tuturor mulţimilor

deschise din R ı̂n raport cu metrica euclidiană indusă de modul) şi fie B = A(τ )
(σ-algebra boreliană generată de τ ). Arătaţi că:
(i) B = A(F), unde F este familia tuturor mulţimilor ı̂nchise din R;
(ii) B = A(U) = A(U1 ) = A(U2 ) = A(U3 ) = A(K), unde U = {(a, b]; a, b ∈
R, a ≤ b} (cu convenţia (a, a] = ∅), U1 = {(a, b); a, b ∈ R, a ≤ b}, U2 = {[a, b); a, b ∈
R, a ≤ b}, U3 = {[a, b]; a, b ∈ R, a ≤ b}, K = {K ⊂ R, K mulţime compactă}.

Rezolvare. (i) Să arătam mai ı̂ntâi că A(τ ) ⊆ A(F) (∗). Observăm că este
suficient să stabilim că τ ⊆ A(F) (trecând apoi la σ-algebrele generate, obţinem
că A(τ ) ⊆ A(A(F)) = A(F)). Fie deci D ∈ τ , oarecare. Aceasta ı̂nseamnă că
mulţimea D este deschisă, deci cD este ı̂nchisă, adică cD ∈ F ⊆ A(F), de
unde cD ∈ A(F). Întrucât A(F) este σ-algebra generată, este o algebră, deci
c(cD) = D ∈ A(F), ceea ce intenţionam să arătăm.
Pentru incluziunea inversa, adică A(F) ⊆ A(τ ) (∗∗), precedăm analog. Ob-
servăm că este suficient să stabilim că F ⊆ A(τ ) (trecând apoi la σ-algebrele
generate, obţinem că A(F) ⊆ A(A(τ )) = A(τ )). Fie deci F ∈ F, oarecare.
Aceasta ı̂nseamnă că mulţimea F este ı̂nchisă, deci cF este deschisă, adică
cF ∈ τ ⊆ A(τ ), de unde cF ∈ A(τ ). Întrucât A(τ ) este σ-algebra generată,
este o algebră, deci c(cF ) = F ∈ A(τ ), ceea ce intenţionam să arătăm.
Din (∗) şi (∗∗), rezultă că A(τ ) = A(F).

2
 (ii) Vom arăta mai ı̂ntâi că A(τ ) = A(U1 ). Într-adevăr, observăm că U1 ⊂ τ
(intervalele care alcatuiesc U1 sunt intervale deschise, deci multimi deschise).
Trecând la σ-algebre generate, obţinem că A(U1 ) ⊆ A(τ ). Să stabilim acum
incluziunea inversă, adică A(τ ) ⊆ A(U1 ). Observăm că este suficient, ca şi ı̂n
precedent, să arătăm că τ ⊆ A(U1 ) (se trece apoi la σ-algebre generate). Fie
deci D ∈ τ , oarecare. Vom arăta că D ∈ A(U1 ) :
I. Dacă D = ∅, atunci D ∈ A(U1 ) (A(U1 ) este σ-algebră generată, deci
algebră şi deci inel);
II. Dacă D 6= ∅, vom folosi următorul rezultat:
Teorema de structură a mulţimilor deschise, nevide din (R, τ u ). O
mulţime nevidă din R este deschisă dacă şi numai dacă există si este unică o
familie cel mult numărabilă (In )n∈N de intervale deschise, disjuncte două câte
∞
două astfel ı̂ncât D = ∪ In .
n=0

Evident, o parte (posibil vidă) (In0 )n∈N sunt intervale mărginite, iar cealaltă
parte (de asemenea posibil vidă) (In00 )n∈N sunt intervale nemărginite. Evident,
(In )n∈N = (In0 )n∈N ∪ (In00 )n∈N .
Intervalele nemărginite pot avea una dintre următoarele forme:
· (a, +∞), a ∈ R.
∞
Să arătăm că (a, +∞) = ∪ (a, a + n). Într-adevăr, ∀n ∈ N, (a, a + n) ⊂
n=0
∞
(a, +∞), deci ∪ (a, a + n) ⊆ (a, +∞). Să arătăm acum incluziunea inversă,
n=0
∞
(a, +∞) = ∪ (a, a + n). Fie x ∈ (a, +∞), oarecare. Atunci x > a. Trebuie
n=0
să arătăm că ∃n0 ∈ N astfel ca x ∈ (a, a + n0 ), adică, echivalent, să avem
a < x < a + n. Inegalitatea din stânga fiind asigurată, un astfel de n0 (cel mai
mic) este [x − a] + 1 (x − a este pozitiv);
· (−∞, b), b ∈ R.
∞
Să arătăm că (−∞, b) = ∪ (b − n, b). Într-adevăr, ∀n ∈ N, (b − n, b) ⊂
n=0
∞
(−∞, b), deci ∪ (b − n, b) ⊆ (−∞, b). Să arătăm acum incluziunea inversă,
n=0
∞
(−∞, b) = ∪ (b − n, b). Fie x ∈ (−∞, b), oarecare. Atunci x < b. Trebuie
n=0
să arătăm că ∃n0 ∈ N astfel ca x ∈ (b − n0 , b), adică, echivalent, să avem
b − n0 < x < b. Inegalitatea din dreapta fiind asigurată, un astfel de n0 (cel mai
mic) este [b − x] + 1 (b − x este pozitiv);
· (−∞, +∞)(= R). Atunci (−∞, +∞) = (−∞, b) ∪ (a, +∞), a, b ∈ R, a < b,
∞ ∞
deci (−∞, +∞) = [ ∪ (a, a + n)] ∪ [ ∪ (b − n, b)].
n=0 n=0
∞
Prin urmare, ı̂n fiecare dintre cele trei situaţii, mulţimea D = ∪ Jn , unde
n=0
Jn , n ∈ N, sunt intervale deschise şi mărginite, deci Jn ∈ A(U1 ), ∀n ∈ N.
Deoarece A(U1 ) este σ-algebră generată, este σ-algebră, deci σ-inel şi atunci
∞
D = ∪ Jn ∈ A(U1 ).
n=0

3
 Să arătăm acum că B = A(U). Vom arăta pentru ı̂nceput că U ⊂ B (şi
trecem apoi la σ-algebre generate, deci vom avea (∗) A(U) ⊆ A(B) = B). Fie
deci (a, b] ∈ U, oarecare. Evident, (a, b] = (a, b) ∪ {b}, (a, b) ∈ τ ⊂ A(τ ) =
B, {b} ∈ F ⊂ A(F) = B, deci (a, b] ∈ B.
Rămâne să arătăm că (∗∗) B ⊆ A(U). Deoarece B = A(U1 ), vom arăta deci
că A(U1 ) ⊆ A(U). Ca şi ı̂n precedent, este suficient să arătăm că U1 ⊆ A(U).
Fie aşadar (a, b) ∈ U1 , oarecare. Arătăm că (a, b) ∈ A(U). Pentru aceasta,
∞
observăm că (a, b) = ∪ (a, b − n1 ] (Într-adevăr, (a, b − n1 ] ⊂ (a, b), ∀n ∈ N∗ , de
n=1
∞ ∞
1 1
unde ∪ (a, b − n] ⊆ (a, b). Pentru incluziunea inversă (a, b) ⊆ ∪ (a, b − n ],
n=1 n=1
fie x ∈ (a, b), oarecare. Trebuie să arătăm că există n0 ∈ N∗ astfel ca x ∈
(a, b− n10 ], adică, echivalent, să avem a < x ≤ b− n10 . Inegalitatea din stânga fiind
1
satisfăcută, rămâne să avem n0 ≥ b−x . Cel mai mic n0 cu această proprietate
1
este [ b−x ] + 1 (b − x > 0).
∞
Aşadar, (a, b) = ∪ (a, b − n1 ] şi cum (a, b − n1 ] ∈ A(U), ∀n ∈ N∗ , iar A(U)
n=1
este ı̂n particular σ-inel, rezultă că (a, b) ∈ A(U).
Procedând ı̂n mod cu totul analog se obţine că B = A(U2 ), respectiv, B =
∞ ∞
A(U3 ), stabilind ı̂n prealabil că (a, b) = ∪ [a + n1 , b), respectiv (a, b) = ∪ [a +
n=1 n=1
1
n, b + n1 ].
Să arătăm ı̂n final că B = A(K). Evident, U3 ⊂ K ⊂ F şi trecând la σ-
algebre generate obţinem că B = A(U3 ) ⊆ A(K) ⊆ A(F) = B, ceea ce implică
B = A(K).
Cu aceasta, rezolvarea se ı̂ncheie.

3. Fie X o mulţime oarecare, nevidă şi L o latice de părţi ale lui X. Arătaţi
că familia S = {A\B; A, B ∈ L} este un semi-inel de părţi ale lui X.

Rezolvare. Observăm că ı̂n definiţia lui S putem presupune, fără a re-
strânge generalitatea, că B ⊆ A (deoarece A\B = A\(A∩B), A∩B ⊆ A, A∩B ∈
L). Verificăm ı̂n continuare axiomele unui semi-inel:
I. Fie M, N ∈ S, oarecare. Să arătăm că M ∩ N ∈ S :
Deoarece M ∈ S, ∃A, B ∈ L, cu B ⊆ A (conform observaţiei anterioare)
astfel ca M = A\B. Analog, ∃C, D ∈ L, cu D ⊆ C astfel ca N = C\D. Atunci
M ∩ N = (A\B) ∩ (C\D) = (A ∩ cB) ∩ (C ∩ cD) = (A ∩ C) ∩ (cB ∩ cD) =
(A ∩ C) ∩ c(B ∪ D) = (A ∩ C)\(B ∪ D) ∈ S deoarece A ∩ C, B ∪ D ∈ L.
II. Fie M, N ∈ S, cu M ⊆ N , oarecare. Să arătăm că există P ∈ S astfel ca
M ⊆ P ⊆ N, P \M ∈ S, N \P ∈ S :
Deoarece M ∈ S, ∃A, B ∈ L, cu B ⊆ A astfel ca M = A\B. Analog,
∃C, D ∈ L, cu D ⊆ C astfel ca N = C\D.
Fie P = A ∩ C ∩ cD. Atunci P = (A ∩ C)\D ∈ S deoarece A ∩ C ∈ L, D ∈ L.
Să arătăm că P \M ∈ S :

P \M = (A ∩ C ∩ cD)\(A\B) = A ∩ C ∩ cD ∩ c(A ∩ cB) = (A ∩ C ∩ cD ∩ cA) ∪ (A ∩ C ∩ cD ∩ B) =

= A ∩ C ∩ cD ∩ B = (A ∩ B ∩ C)\D ∈ S

4
deoarece A ∩ B ∩ C ∈ L, D ∈ L.
Arătăm acum că N \P ∈ S :

N \P = (C\D)\(A ∩ C ∩ cD) = C ∩ cD ∩ c(A ∩ C ∩ cD) = (C ∩ cD) ∩ (cA ∪ cC ∪ D) =

= (C ∩ cD ∩ cA) ∪ (C ∩ cD ∩ cC) ∪ (C ∩ cD ∩ D) = C ∩ cD ∩ cA = C ∩ c(A ∪ D) = C\(A ∪ D) ∈ S

deoarece C ∈ L, A ∪ D ∈ L.
Rămâne să arătăm că M ⊆ P ⊆ N :
Evident, P = A ∩ C ∩ cD ⊆ C ∩ cD = C\D = N. A rămas să stabilim că
M ⊆ P , adică A\B = A ∩ cB ⊆ A ∩ C ∩ cD ceea ce are loc ı̂ntrucât A ∩ cB ⊆ A
iar A ∩ cB = M ⊆ N = C ∩ cD.