Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cursul 8
∫
Propoziţia 11.9 Fie f : X → [0, ∞] o funcţie A-măsurabilă şi fie A ∈ A. Dacă µ(A) = 0, atunci f dµ = 0.
A
Demonstraţie.
∫ Fie o funcţie s ∈ E(X, A) astfel ı̂ncât 0 ≤ s ≤ f . Deoarece µ(A) = 0, din Teorema 11.3(2)
rezultă sdµ = 0. Atunci, din Propoziţia 11.8, obţinem
A
∫ {∫ }
f dµ = sup sdµ| s ∈ E(X, A), 0 ≤ s ≤ f = 0.
A A
∫
Corolar 11.10 Dacă funcţia f : X → [0, ∞] este A-măsurabilă, atunci f dµ = 0.
∅
Demonstraţie.
∫ ∫ 1. Dacă ∫f ≤ g, atunci,{∫
pentru orice funcţie s ∈ E(X, A) cu
} 0≤∫ s ≤ f , avem 0 ≤ s ≤ g şi deci
sdµ ≤ gdµ. Atunci f dµ = sup sdµ| s ∈ E(X, A) şi 0 ≤ s ≤ f ≤ gdµ.
X X X X X
∫ ∫
2. Deoarece A ⊆ B, rezultă χA ≤ χB şi deci f χA ≤ f χB . Atunci, din (1) obţinem f χA dµ ≤ f χB dµ, adică
∫ ∫ X X
f dµ ≤ f dµ.
A B
∫
Propoziţia 11.12 Fie f : X → [0, ∞] o funcţie A-măsurabilă. Atunci f dµ = 0 dacă şi numai dacă f = 0
X
µ-a.p.t.
Demonstraţie.∫ ⇒”:
” 1
Presupunem că f dµ = 0 şi fie mulţimile A = {x ∈ X| f (x) ̸= 0} şi An = {x ∈ X| f (x) ≥ }, ∀n ∈ N∗ . Cum
X ∪ n
f ∈ M (X, A), rezultă A, An ∈ A, ∀n ∈ N∗ . De asemenea, A = {x ∈ X| f (x) > 0} = An .
n∈N∗
∗ 1
Pentru fiecare n ∈ N , avem χAn ≤ f χAn ≤ f şi atunci, ţinând seama de Propoziţia 11.11,
n
∫ ∫
1 1
0 ≤ µ(An ) = χAn dµ ≤ f dµ = 0,
n X n X
∫
Propoziţia 11.13 Fie f : X → [0, ∞] o funcţie A-măsurabilă. Pentru orice c ∈ [0, ∞] avem (cf )dµ =
∫ X
c f dµ.
X
67
D.Rusu, Teoria măsurii şi integrala Lebesgue 11 INTEGRALA LEBESGUE
Presupunem acum că c = ∞. Dacă f = 0 µ-a.p.t., atunci cf = 0 µ-a.p.t., iar din Propoziţia 11.12 obţinem
∫ ∫
(cf )dµ = 0 = ∞ · 0 = c f dµ.
X X
Fie A = {x ∈ X| f (x) ̸= 0}. Dacă f nu ∫ este nulă µ-a.p.t., atunci µ(A) > 0 şi deci cf = cf χA + cf χcA =
∞χA + 0 = ∞χA ∈ E(X, A). Prin urmare, (cf )dµ = ∞µ(A) = ∞.
X ∫ ∫
Cum f nu este nulă µ-a.p.t., din Propoziţia 11.12 obţinem f dµ > 0 şi atunci c f dµ = ∞.
∫ ∫ X X
În concluzie, şi ı̂n acest caz avem (cf )dµ = c f dµ.
X X
∫ ∫ ∫
Propoziţia 11.14 Fie f : X → [0, ∞] o funcţie A-măsurabilă. Atunci ∀A ∈ A, f dµ = f dµ + f dµ.
X A X\A
∫ ∫ ∫ ∫ ∫
Demonstraţie. Fie s ∈ E(X, A) aşa ı̂ncât 0 ≤ s ≤ f . Avem sdµ = sdµ + sdµ ≤ f dµ + f dµ,
X A X\A A X\A
de unde obţinem:
∫ ∫ ∫
f dµ ≤ f dµ + f dµ. (96)
X A X\A
Fie acum s1 , s∫2 ∈ E(X, A)∫ aşa ı̂ncât ∫0 ≤ s1 ≤ f , 0 ∫≤ s2 ≤ f şi fie ∫funcţia s =
∫ s1 χA + s2 χcA . Atunci s ∈ E(X, A),
0 ≤ s ≤ f şi s1 dµ + s2 dµ = s1 χA dµ + s2 χcA dµ = sdµ ≤ f dµ. Trecând la supremum după
A cA X X X X
s1 şi s2 (independent) şi ţinând seama de Propoziţia 11.8, obţinem
∫ ∫ ∫
f dµ + f dµ ≤ f dµ. (97)
A X\A X
∫ ∫ ∫
Din (96) şi (97) rezultă f dµ = f dµ + f dµ.
X A X\A
Teorema 11.15 (Teorema convergenţei monotone sau Teorema lui Lebesgue-Beppo-Levi) Dacă (fn ) ⊆
p
M (X, A) este un şir de funcţii nenegative aşa ı̂ncât fn ≤ fn+1 , ∀n ∈ N şi fn −→ f , atunci
X
∫ ∫
∃ lim fn dµ = f dµ.
n→∞ X X
p
Demonstraţie. Deoarece (fn ) ⊆ M (X, A) şi fn −→ f , din Teorema 9.6 obţinem că f ∈ M (X, A). Cum funcţiile
X ∫
p
fn sunt nenegative şi fn −→ f , funcţia f este nenegativă. Prin urmare există f dµ.
X
∫ ∫ X
Cum fn ≤ fn+1 , ∀n ∈ N, din Propoziţia 11.11(1) obţinem fn dµ ≤ fn+1 dµ, ∀n ∈ N. Rezultă că
X X
∫
∃ lim fn dµ ∈ [0, ∞].
n→∞ X
68
D.Rusu, Teoria măsurii şi integrala Lebesgue 11 INTEGRALA LEBESGUE
∫ ∫
p
Deoarece fn ≤ fn+1 , ∀n ∈ N, şi fn −→ f , avem fn ≤ f, ∀n ∈ N, şi deci fn dµ ≤ f dµ, ∀n ∈ N. De aici rezultă
X
∫ ∫ X X
În continuare, vom demonstra un rezultat similar pentru mulţimea cY . Dacă µ(cY ) = 0, din Propoziţia 11.9,
∫ ∫
lim fn dµ = 0 = f dµ.
n→∞ cY cY
∫
Dacă µ(cY ) > 0, f dµ = ∞ · µ(cY ) = ∞. Fie α ∈ (0, ∞). Pentru orice n ∈ N, fie Bn = {x ∈ cY | fn (x) ≥ α}.
cY ∪
Atunci Bn ∈ A, ∀n ∈ N. Vom arăta ı̂n continuare că Bn = cY .
n∈N
Dacă x ∈ cY , deoarece lim fn (x) = f (x) = ∞, ∃m ∈ N aşa ı̂ncât fm (x) ≥ α. Prin urmare, x ∈ Bm şi deci
∪ ∪
n→∞
cY ⊆ Bn ⊆ cY , adică Bn = cY . În plus, deoarece fn ≤ fn+1 , rezultă Bn ⊆ Bn+1 şi atunci
n∈N n∈N
∪
lim Bn = Bn = cY .
n∈N
69
D.Rusu, Teoria măsurii şi integrala Lebesgue 11 INTEGRALA LEBESGUE
Adunând relaţiile (99) şi (100) şi ţinând seama de Propoziţia 11.14, obţinem:
∫ (∫ ∫ ) ∫ ∫ ∫ ∫ ∫
lim fn dµ = lim fn dµ + fn dµ = lim fn dµ + lim fn dµ ≥ f dµ + f dµ = f dµ.
n→∞ X n→∞ Y cY n→∞ Y n→∞ cY Y cY X
Am obţinut deci ∫ ∫
lim fn dµ ≥ f dµ. (101)
n→∞ X X
Demonstraţie. Deoarece f ∈ M (X, A) şi f (X) ⊂ [0, ∞], din Teorema 10.1 (teorema de aproximare a funcţiilor
măsurabile cu funcţii etajate), există un şir (fn ) ⊆ E(X, A) astfel ı̂ncât fn (X) ⊆ [0, ∞] şi fn ≤ fn+1 , ∀n ∈ N, iar
p
fn −→ f .
X
De asemenea, deoarece g ∈ M (X, A) şi g(X) ⊂ [0, ∞], există un şir (gn ) ⊆ E(X, A) astfel ı̂ncât gn (X) ⊆ [0, ∞]
p
şi gn ≤ gn+1 , ∀n ∈ N, iar gn −→ g.
X
Pentru orice n ∈ N, considerăm funcţia hn : X → [0, ∞], hn = fn + gn . Din proprietăţile şirurilor (fn ) şi (gn )
p
obţinem că (hn ) ⊆ E(X, A), hn (X) ⊆ [0, ∞], hn ≤ hn+1 , ∀n ∈ N şi hn −→ f + g.
X
Din Teorema Lebesgue-Beppo-Levi,
∫ ∫
∃ lim fn dµ = f dµ,
n→∞
∫X ∫X
∃ lim gn dµ = gdµ,
∫
n→∞ X
∫ X
∃ lim hn dµ = (f + g)dµ.
n→∞ X X
∫ ∫ ∫
Dar din Teorema 11.3(3), (fn + gn )dµ = fn dµ + gn dµ, ∀n ∈ N, şi atunci obţinem
X X X
∫ ∫ ∫ ∫ ∫ ∫
(f + g)dµ = lim (fn + gn )dµ = lim ( fn dµ + gn dµ) = lim fn dµ + lim gn dµ =
X n→∞ X ∫
n→∞ X
∫ X n→∞ X n→∞ X
= f dµ + gdµ.
X X
70
D.Rusu, Teoria măsurii şi integrala Lebesgue 11 INTEGRALA LEBESGUE
∞
∑ p
Corolar 11.17 Dacă (fn ) ⊆ M (X, A) este un şir de funcţii nenegative aşa ı̂ncât fn = f , atunci
X
n=0
∞ ∫
∑ ∫
fn dµ = f dµ.
n=0 X X
∑
n
Demonstraţie. Considerăm şirul sumelor parţiale Sn = fk , ∀n ∈ N. Deoarece (fn ) ⊆ M (X, A), avem
k=0
∞
∑ p
(Sn ) ⊆ M (X, A) şi cum funcţiile fn sunt nenegative, rezultă 0 ≤ Sn ≤ Sn+1 , ∀n ∈ N. Întrucât fn = f , avem
X
n=0
p
Sn −→ f şi atunci, din Teorema Lebesgue-Beppo-Levi, rezultă
X
∫ ∫
∃ lim Sn dµ = f dµ.
n→∞ X X
∫ n ∫
∑
Din Corolarul 11.16, Sn dµ = fk dµ, ∀n ∈ N, şi atunci
X k=0 X
∞ ∫
∑ n ∫
∑ ∫ ∫
fn dµ = lim fk dµ = lim Sn dµ = f dµ.
X n→∞ X n→∞ X X
n=0 k=0
Corolar 11.18 (Lema lui Fatou) Fie (fn ) ⊆ M (X, A) un şir de funcţii nenegative. Atunci
∫ ∫
lim inf fn dµ ≤ lim inf fn dµ.
X n→∞ n→∞ X
Demonstraţie. Pentru orice n ∈ N, definim funcţia gn : X → [0, ∞], gn = inf fk şi fie funcţia f : X → [0, ∞],
k≥n
definită prin f = sup gn = lim inf fn .
n∈N n→∞
Cum (fn ) ⊆ M (X, A), din Teorema 8.13 rezultă că f şi gn sunt A-măsurabile, ∀n ∈ N. În plus gn ≤ gn+1 , ∀n ∈ N
şi deci ∃ lim gn = sup gn = f .
n→∞ n∈N
Atunci, din Teorema Lebesgue-Beppo-Levi obţinem
∫ ∫
f dµ = lim gn dµ. (102)
X n→∞ X
∫ ∫
Deoarece gn ≤ fn , din Propozitia 11.11 rezultă gn dµ ≤ fn dµ şi atunci
∫ X X
∫
lim inf gn dµ ≤ lim inf fn dµ. (103)
n→∞ X n→∞ X
∫ ∫
Cum lim gn dµ = lim inf gn dµ, din (102) şi (103) obţinem
n→∞ n→∞
X X
∫ ∫ ∫
f dµ = lim inf gn dµ ≤ lim inf fn dµ.
X n→∞ X n→∞ X
Exerciţiul 11.19 Fie X = (0,∫1] ı̂nzestrat cu măsura ∫Lebesgue µ. Pentru orice n ∈ N∗ , considerăm funcţia
fn = n · χ(0, 1 ] . Să se arate că lim inf fn dµ lim inf fn dµ. (Deci, ı̂n general, ı̂n inegalitatea stabilită prin
n
X n→∞ n→∞ X
Lema lui Fatou nu are loc egalitate.)
Corolar 11.20 Fie f : X → [0, ∞] o funcţie A-măsurabilă şi fie funcţia de mulţime
∫
ν : A → [0, ∞], ν(A) = f dµ, ∀A ∈ A.
A
71
D.Rusu, Teoria măsurii şi integrala Lebesgue 11 INTEGRALA LEBESGUE
Demonstraţie. Fie un şir de mulţimi (An ) ⊆ A astfel ı̂ncât Am ∩ An = ∅, pentru m ̸= n, şi fie mulţimea
∪ ∑∞ ∑∞
A = An . Atunci avem χA = χAn , de unde rezultă f · χA = f · χAn . Cum f este A-măsurabilă şi
n∈N n=0 n=0
(An ) ⊆ A, obţinem ca funcţiile f · χA şi f · χAn sunt A-măsurabile, ∀n ∈ N. Deoarece sunt şi nenegative, din
Corolarul 11.17 rezultă că
∫ ∞ ∫
∑
f · χA dµ = f · χAn dµ.
X n=0 X
Propoziţia 11.21 Fie f, g : X∫→ [0, ∞] ∫două funcţii A-măsurabile. Au loc următoarele:
1. Dacă f = g µ-a.p.t., atunci f dµ = gdµ.
∫X ∫X
2. Dacă f ≤ g µ-a.p.t., atunci f dµ ≤ gdµ.
X X
2.
∫ Fie mulţimea
∫ B = {x ∈ X| f (x) > g(x)}. Atunci B ∈ A şi cum f ≤ g µ-a.p.t., rezultă µ(B) = 0. În consecinţă
f dµ = gdµ = 0 şi deci
B
∫B ∫ ∫ ∫ Prop. 11.11
∫ ∫ ∫ ∫
f dµ = f dµ + f dµ = f dµ ≤ gdµ = gdµ + gdµ = gdµ.
X B cB cB cB B cB X
Teorema 11.22 Fie (fn ) ∫⊆ M (X, A)∫ un şir de funcţii nenegative aşa ı̂ncât ∀n ∈ N, fn ≤ fn+1 µ-a.p.t. şi
µ-a.p.t.
fn −→ f . Atunci ∃ lim fn dµ = f dµ.
n→∞ X X
Demonstraţie. Fie mulţimile A = {x ∈ X| fn (x) ̸−→ f (x)} şi Bn = {x ∈ X| fn (x) > fn+1 (x)} , ∀n ∈ N. Deoa-
µ-a.p.t.
rece fn −→ f , rezultă
∪că A ∈ A şi µ(A) = 0. De asemenea, deoarece fn ≤ fn+1 µ-a.p.t., Bn ∈ A şi µ(Bn ) = 0,
∀n ∈ N. Fie E = A ∪ Bn . Atunci E ∈ A şi µ(E) = 0.
n∈N
Pentru orice n ∈ N, considerăm funcţia gn : X → [0, ∞] definită prin
{
fn (x), dacă x ∈ cE
gn (x) = .
0, dacă x ∈ E
Fie n ∈ N. Deoarece {x ∈ X| gn (x) ̸= fn (x)} ⊆ E, µ(E) = 0, iar µ este o măsură completă, obţinem că
{x ∈ X| gn (x) ̸= fn (x)} ∈ A şi µ ({x ∈ X| gn (x) ̸= fn (x)}) = 0.
Deci gn = fn µ-a.p.t. şi cum fn este A-măsurabilă, din Teorema 8.17 rezultă că gn este A-măsurabilă.
De asemenea, deoarece fn ≤ fn+1 , ∀n ∈ N, pe cE, rezultă gn ≤ gn+1 , ∀n ∈ N.
Fie funcţia g : X → [0, ∞], definită prin
{
f (x), dacă x ∈ cE
g(x) = .
0, dacă x ∈ E
Cum {x ∈ X| g(x) ̸= f (x)} ⊆ E, obţinem că µ ({x ∈ X| g(x) ̸= f (x)}) = 0. Deci g = f µ-a.p.t.
72
D.Rusu, Teoria măsurii şi integrala Lebesgue 11 INTEGRALA LEBESGUE
p
Întrucât ∀x ∈ cE, gn (x) = fn (x) −→ f (x) = g(x) şi ∀x ∈ E, gn (x) = 0 −→ 0 = g(x), avem gn −→ g. Prin
X
urmare, şirul (gn ) ı̂ndeplineşte condiţiile teoremei Lebesgue-Beppo-Levi (Teorema 11.15) şi atunci
∫ ∫
∃ lim gn dµ = gdµ.
n→∞ X X
∫ ∫ ∫ ∫
Cum gn = fn µ-a.p.t. şi g = f µ-a.p.t., din propoziţia anterioară obţinem gn dµ = fn dµ şi gdµ = f dµ.
∫ ∫ X X X X
Observaţia 11.24 Ţinând seama de Propoziţia 11.11, dacă funcţia f are integrală pe X atunci aceasta are
integrală pe orice mulţime Y ∈ A.
Mulţimea funcţiilor integrabile Lebesgue pe X o vom nota prin L(X, A, µ), iar când nu există pericol de confuzie
o vom nota prin L(X). Deci
∫
L (X, A, µ) = {f ∈ M (X, A)| ∃ f dµ şi este finită}.
X
Mulţimea funcţiilor integrabile Lebesgue pe Y ∈ A o vom nota prin L(Y, AY , µ), unde AY = {A ∩ Y | A ∈ A} şi
µ = µ|AY . Când nu există pericol de confuzie, o vom nota prin L(Y ).
73
D.Rusu, Teoria măsurii şi integrala Lebesgue 11 INTEGRALA LEBESGUE
2. ⇒”: ∫ ∫
”
Dacă f ∈ L(X), atunci f + dµ < ∞ şi f − dµ < ∞ şi deci
X
∫ ∫ X
∫ ∫
( + −
)
|f | dµ = f + f dµ = +
f dµ + f − dµ < ∞.
X X X X
Deci f ∈ L(X).
Dacă µ(A) > 0, atunci ∞ > ∞ · µ (A) = ∞; contradicţie! Deci µ(A) = 0 şi deci f este finită µ-a.p.t..
74
D.Rusu, Teoria măsurii şi integrala Lebesgue 11 INTEGRALA LEBESGUE
Exemplul 11.27 Considerăm spaţiul cu măsură (N, P(N), µ), unde µ : P(N) → [0, ∞] este definită prin
{
card(A), A este finită
µ(A) = , ∀A ∈ P(N).
∞, A este infinită
µ este o măsură σ-finită şi completă. De asemenea, M (N, P(N)) = {f | f : N → R}.
Fie f ∈ L(N, P(N), µ) şi notăm f (n) = an , ∀n ∈ N. Avem următoarele:
∫ ∫ ∞ ∫
∑ ∞
∑ ∫ ∞
∑ ∞
∑
|f |dµ = ∪
|f |dµ = |f (n)|dµ = |an | dµ = |an |µ ({n}) = |an |.
N {n} n=0 {n} n=0 {n} n=0 n=0
n
Deci suma seriei cu termenul general |an | este o integrală Lebesgue pe spaţiul cu măsură considerat. Cum
f ∈ L(N, P(N), µ), din Teorema 11.26(3) obţinem că f este finită µ-a.p.t. şi atunci µ({n ∈ N| |f (n)| = ∞}) = 0.
Deci {n ∈ N| |f (n)| = ∞} = ∅, adică şirul (an ) este finit. Prin urmare, f ∈ L(N, P(N), µ) dacă şi numai dacă
∞
∑
seria an este absolut convergentă şi deci avem
n=0
∞
∑
L(N, P(N), µ) = {(an ) ⊆ R| |an | < ∞}.
n=0
În consecinţă, teoria seriilor absolut convergente poate fi interpretată ca parte a teoriei integralei Lebesgue.
Teorema 11.28 Fie f : X → R o funcţie A-măsurabilă şi c ∈ R. Dacă f are integrală pe X, atunci c · f are
integrală pe X şi ∫ ∫
(c · f )dµ = c · f dµ.
X X
∫ ∫
+
(c · f ) dµ = c f + dµ,
∫X ∫X
−
(c · f ) dµ = c f − dµ.
X X
Teorema 11.29 Fie f : X → R o funcţie A-măsurabilă. Dacă f are integrală pe X, atunci funcţia de mulţime
∫
ν : A →R, ν(A) = f dµ, ∀A ∈ A,
A
este bine definită şi este numărabil aditivă. În plus, dacă f ∈ L(X), ν este finită.
75
D.Rusu, Teoria măsurii şi integrala Lebesgue 11 INTEGRALA LEBESGUE
∫
Demonstraţie. Din faptul că funcţia f are integrală pe X, rezultă că ∀A ∈ A, ∃ f dµ ∈ R, adică ν este bine
A
definită. Fie funcţiile ν + , ν − : A → [0, ∞] definite prin
∫
+
ν (A) = f + dµ,
∫ A
ν − (A) = f − dµ.
A
Din Corolarul 11.20, obţinem că ν şi ν sunt numărabil aditive. Cum ν = ν + − ν − , rezultă ν este numărabil
+ −
aditivă. ∫ ∫
Dacă f ∈ L(X), atunci |f | ∈ L(X) şi deci, ∀A ∈ A, |ν(A)| ≤ |f |dµ ≤ |f |dµ < ∞.
A X
Teorema 11.30∫Fie f, g ∫ : X → R, două funcţii A-măsurabile care au integrală pe X. Dacă f + g este bine
definită şi suma f dµ + gdµ este bine definită, atunci f + g are integrală pe X şi
X X
∫ ∫ ∫
(f + g)dµ = f dµ + gdµ.
X X X
Cazul II: Presupunem f (x) < 0 şi g(x) < 0, ∀x ∈ A. Atunci, aplicând cazul I funcţiilor nenegative −f şi −g,
obţinem ∫ ∫ ∫
(−h)dµ = (−f )dµ + (−g)dµ,
A A A
iar din Teorema 11.28 obţinem
∫ (∫ ∫ ) ∫ ∫ ∫
− hdµ = − f dµ + gdµ , adică hdµ = f dµ + gdµ.
A A A A A A
contradicţie cu faptul că această sumă este bine definită! Deci gdµ este finită şi atunci, din (104) rezultă
∫ ∫ ∫ A
hdµ = f dµ + gdµ.
A A A
76
D.Rusu, Teoria măsurii şi integrala Lebesgue 11 INTEGRALA LEBESGUE
Deoarece funcţiile f şi g sunt A-măsurabile, Ai ∈ A, ∀i ∈ 1, 6. În plus, acestea formează o partiţie a lui X, adică
∪6
Ai ∩ Aj = ∅, pentru i ̸= j, şi X = Ai .
i=1
Cum funcţiile f şi g au integrală pe X, din Teorema 11.29 rezultă
∫ 6 ∫
∑ ∫ 6 ∫
∑
f dµ = f dµ şi gdµ = gdµ. (105)
X i=1 Ai X i=1 Ai
∫ ∫
Din ipoteză, suma f dµ + gdµ este bine definită şi atunci
X X
∫ ∫ 6 (∫
∑ ∫ )
f dµ + gdµ = f dµ + gdµ .
X X i=1 Ai Ai
∫ ∫ ∫
Din cazurile analizate anterior, pentru orice ∀i ∈ 1, 6, ∃ hdµ = f dµ + gdµ. Atunci avem
Ai Ai Ai
∫ ∫ 6 ∫
∑
f dµ + gdµ = hdµ. (106)
X X i=1 Ai
77
D.Rusu, Teoria măsurii şi integrala Lebesgue 11 INTEGRALA LEBESGUE
∫ ∫ ∫ ∫ ∫
Dacă f, g ∈ L(X), atunci f dµ şi gdµ sunt finite şi din egalitatea (f + g)dµ = f dµ + gdµ urmează
∫ X X X X X
3. Deoarece f, g ∈ L(X), din Teoremele 11.28 şi 11.30 rezultă g − f ∈ L(X). Din Teorema 11.26(3), f şi g sunt
finite µ-a.p.t. şi atunci g = f + (g − f ) µ-a.p.t.. Din (1) şi Teorema 11.30 rezultă
∫ ∫ ∫ ∫ ∫ ∫ ∫
+ −
gdµ = (f + (g − f ))dµ = f dµ + (g − f )dµ = f dµ + (g − f ) dµ − (g − f ) dµ.
X X X X X X X
−
Cum
∫ f ≤ g µ-a.p.t., rezultă g − f ≥ 0 µ-a.p.t. şi deci (g − f ) = 0 µ-a.p.t.. Din Propoziţia 11.21 obţinem
(g − f )− dµ = 0. Atunci avem
X
∫ ∫ ∫ ∫
+
gdµ = f dµ + (g − f ) dµ ≥ f dµ.
X X X X
Exerciţiul 11.32 Fie (X, A, µ) un spaţiu cu măsură completă şi finită şi fie funcţia
∫
|f − g|
d : F (X, A) × F (X, A) → R+ , d(f, g) = dµ, ∀f, g ∈ F (X, A).
X |f − g| + 1
78