SITEME DE STINGERE A INCENDIILOR CONEXE SITEMELOR DE

VENTILARE SI EVACUAREA FUMULUI SI GAZELOR FIERBINTI

1. STRUCTURA DE PRINCIPIU A INSTALAŢIILOR AUTOMATE DE

SEMNALIZARE A INCENDIILOR

O instalaţie automată de semnalizare a incendiilor are în componenţa sa

următoarele elemente principale:
- centrală de semnalizare;
- detectoare automate de incendiu;
- butoane manuale de semnalizare;
- circuite de legătură între centrala de semnalizare şi echipamentele
exterioare ale acestuia;
- echipamente şi dispozitive anexe ( baterie, redresor, dispozitive de
alarmare acustică şi optică).
Rolul unei instalaţii de semnalizare a incendiilor constă, în supravegherea
permanentă a spaţiului protejat, în depistarea corectă şi precoce a incendiului şi în
declanşarea sistemului de alarmare şi protecţie, cel mai bine adaptat unei intervenţii
rapide şi eficiente.
Detectarea incendiului trebuie să fie precoce, lipsită de alarme false, precisă
controlabilă şi inzestrată cu funcţii de autocontrol.

1.1. CENTRALA DE SEMNALIZARE:

Funcţiunea de bază a centralei de semnalizare constă în a răspunde automat
la semnalele de incendiu provenite de la detectoarele automate sau de la butoanele
automate de semnalizare.
Este necesar ca centrala să poată recepţiona simultan semnalele de incendiu
furnizate prin circuitele de semnalizare distincte.
Selectivitatea în afişarea semnalelor optice de incendiu constituie un criteriu
de bază în construcţia centralelor de semnalizare. Prin această funcţiune se asigură
identificarea fiecărui circuit alarmat fără posbilitate de confuzie.
Semnalizările optice de incendiu afişate în centrală , trebuie să fie uşor
identificate, iar lumina produsă trebuie să fie de culoare roşie.
Dispozitivele aferente acestor semnalizări, trebuie să aibă inscripţionat
cuvântul incendiu sau un alt cuvânt sugestiv.
Semnalizările optice de incendiu sau detectările afişate de centrală nu trebuie
să poată fi anulate decât atunci când a încetat cauza care le-a produs.
Prioritatea alarmei de incendiu, constituie o altă caracteristică importantă a
centralei de semnalizare. Prin această funcţie, semnalul de incendiu transmis la
centrală, simultan cu un semnal de defecţiune, conduce la declanşarea alarmei de
incendiu.
Lipsa sau scăderea tensiunii sursei de bază sub valoarea minimă de
funcţionare trebuie să conducă la cuplarea sursei de rezervă, asigurându-se fără
discontinuitate alimentarea întregii instalaţii de energie electrică.
La restabilirea sursei de bază, centrala trebuie să se comute automat pe
aceasta, asigurând şi reâncărcarea la parametri normali, ai sursei de rezervă.

1.2. DETECTOARE DE INCENDIU:

Detectoarele automate de incendiu sunt elemente periferice ale instalaţiei de

semnalizare a incendiului prin care se supraveghează în mod continuu la anumite
intervale de timp, un parametru fizic şi/sau chimic asociat incendiului.

1
 În caz de incendiu, detectoarele declanşează un semnal, care este transmis la
centrală prin intermediul circuitului de legătură. Oricare ar fi tipul de detector, rolul
său într-o instalaţie de semnalizare, constă în a depista şi semnaliza cât mai repede
incendiul.
Pentru a acţiona eficient, un detector automat de incendiu trebuie să
îndeplinească în principal următoarele caracteristici:
- funcţionarea sigură în condiţii specifice de mediu (temperatură, umiditate);
- timp de răspuns rapid în prezenţa parametrului supravegheat;
- stabilitate în timp a pragului de acţionare;
- temporizare pentru eliminarea semnalelor false;
- imunitate la semnalele perturbatoare;
- consum propriu redus de energie;
- starea semnalizării în bună funcţiune;
- construcţie simplă;
- întreţinere şi depanare uşoară.
Pentru a indica intrarea în stare de alarmă, detectoarele de incendiu trebuie să
fie prevăzute cu semnalizare optică locală, care trebuie să emită lumina de culoare
roşie, uşor vizibilă de la distanţă.

Detectoarele de incendiu se pot clasifica, după următoarele criterii:

a) Detector de temperatură, sensibil la temperatură şi/sau gradient de
temperatură şi /sau diferenţă de timp;
b) Detector de fum, sensibil la particulele produse de combustibili, şi/sau
pirolize, suspensii în atmosferă;

c) Detector cu camere de ionizare, sensibil la particule capabile să afecteze

curentul de ionizare;

d) Detector optic sensibil la particulele capabile să afecteze absorbţia sau

împrăştierea radiaţiilor din spectrul infraroşu şi/sau vizibil, şi/sau ultraviolete;

e) Detector de gaze combustibile, sensibil la anumite produse gazoase

rezultate în urma combustiei şi/sau descompunerii termice;

f) Detector de flacără sensibil la radiaţia electromagnetică emisă de flăcările

de incendiu;

În funcţie de modul de răspuns la parametrul supravegheat

a)Detector cu acţiune statică, semnalizare la atingerea unei valori prestabilite,

a parametrului supravegheat;

b)Detector cu acţiune diferenţiată, semnalizare la depăşirea unei valori

prestabilite a diferenţei de mărime a parametrului supravegheat în cel puţin 2 locuri;

c)Detector cu acţiune velocimetrică, semnalizare la depăşirea unei valori

prestabilite a vitezei de creştere (gradient) a parametrului supravegheat;

În funcţie de configuraţia senzorului

a) Detector punctual;
b) Detector multipunctual;
c) Detector liniar.

2
 În funcţie de modul de utilizare după acţionare

a) Detector reutilizabil;
b) Detector parţial reutilizabil;
c) Detector neutilizabil.

1.3. BUTOANE MANUALE DE SEMNALIZARE

Reprezintă dispozitivele prin intermediul cărora se poate semnaliza manual de

către om, apariţia unui incendiu. Folosirea butoanelor în cadrul instalaţiilor automate
de semnalizare a incendiilor este justificată şi prin faptul , că în anumite situaţii
incendiul poate fi observat de către un om, înainte de declanşarea unui detector
automat şi ca atare este raţional ca instalaţia să se prevadă cu această posibilitate.
Butoanele de semnalizare a incendiului se vor amplasa în locuri vizibile, uşor
accesibile , de obicei lângă uşă, la intrarea în casa scărilor şi în general în punctele
de circulaţie obligatorii , în caz de evacuare.
Butoanele de semnalizare se vor amplasa astfel, încât nici o persoană să nu
aibă nevoie a se deplasa mai mult de 50 m de la orice poziţie din clădire, pentru a da
alarma în caz de incendiu.
Butoanele de semnalizare, se amplasează de regulă, la o înălţime de circa 1,4
m de pardoseală. Principiul care stă la băza funcţionării, este mecanic şi constă în
funcţie de varianta construcţiei aparatului, în închiderea sau deschiderea unor
contacte.
Tipuri de butoane de semnalizare
a) pentru medii normale – amplasate în interiorul sau exteriorul acestora;
b) pentru medii explozive – amplasate în exteriorul acestora;
c) pentru mediul naval – amplasate în interiorul sau exteriorul acestora.

2. SISTEME, INSTALAŢII ŞI DISPOZITIVE DE LIMITARE ŞI STINGERE A

INCENDIILOR

2. Hidranţi exteriori şi interiori

2.1 Hidranţi exteriori – dispozitive racordate la reţeaua de apă de incendiu prin

sistem prevăzut cu ventil şi guri de preluare a apei, amplasaţi pe conducte
cu diametrul de 50-75 mm.

A. Hidranţi supraterani – hidranţi de suprafaţă STAS 8979/80; se montează pe

reţeaua de distribuţie a apei cu presiunea nominală de 10 atm. , la care se
racordează furtunuri de trecere a apei sau motopompe pentru alimentarea cu apă, la
stingerea unui incendiu sau alte necesităţi.
- hidranţi portativi cu robinete STAS 697/82, utilizaţi pentru alimentarea cu apă
la o presiunea de 10 atm.;
- hidranţi portativi STAS 698/86, hidrant simplu (fără robinete), utilizat pentru
alimentarea cu apă la presiunea de 10 atm., la stingerea incendiilor precum şi în alte
scopuri;

B. Hidranţi subterani – hidranţi subterani pentru tun de stins incendii STAS

10764/76, se montează pe reţelele de distribuţie a apei cu presiunea de 10 atm. Şi la
care se racordează tunul pentru stingerea incendiilor cu apă şi spumă;
- hidranţi subterani STAS 695/80.

3
 C.Hidranţi de grădină - subterani şi supraterani.
În combinatele petrochimice sunt folosiţi hidranţi de suprafaţă tip rafinărie
pentru stingerea incendiilor , care se compun din :
- corpul hidrantului;
- piuliţa de deschidere cu tijă de legătură;
- 2 ieşiri tip „C” sau „B” prevăzute cu racord şi capac;
- 1 ieşire tip „A” cu capac;
- cotul cu flanşele de fixare la reţeaua de alimentare cu apă.

2.2. Hidranţi interiori – pentru clădiri, STAS 2501/79 sunt amplasaţi în interiorul
clădirilor în nişele pereţilor special destinate şi amenajate.
Un astfel de hidrant se compune din: ventil şi racord cu garnitură, având cutie
cu geam, pe care va fi notat numărul hidrantului şi ajutajul. Hidrantul va fi echipat cu
o rolă de furtun tip „C” sau „B” şi ţeavă pentru refularea apei.

3. Instalaţii de stingere a incendiilor cu sprinklere, drencere şi apă pulverizată.

În prezent se dispue de o gamă largă de agenţi de stingere, apă, spumă, apă
îmbunătăţită chimic, pulberi, CO2, inhibitori chimici.
Efectul de stingere a incendiului cu apă se realizează prin:
- răcirea materialului care arde;
- răcirea suprafeţei incendiate de oxigenul din aer;
- acţiunea mecanică, în special apa se foloseşte sub formă de jet compact.
Apa se întrebuinţează pentru stingerea incendiilor sub formă de :
- jet compact;
- jet dispersat;
- jet pulverizat.

3.1..Instalaţii de stingere cu sprinklere

Instalaţiile automate de sprinklere sunt cele mai răspândite, deoarece folosesc
drept agent de stingere apa.
În conformitate cu prevederile normelor în vigoare montarea sprinklerelor este
indicată la următoarele categorii de construcţii:
- teatre, cluburi, case de cultură cu scenă amenajată;
- magazine universale mari;
- platouri de filmare şi studiouri de televiziune;
- încăperi cu pericol de incendiu situate în clădiri înalte sau subsoluri;
- clădiri industriale fără iluminat natural sau cele monobloc, care au
densitatea sarcinii termice peste 12.450 kj/m2;
- mori cu capacitatea de măcinare mare.
Instalaţiile de sprinklere sunt sisteme complexe de protecţie cu funcţiuni
complexe:
- detectează;
- localizează (uneori sting incendiul);
- semnalizează incendiul.
O instalaţie de sprinklere se compune în principiu din următoarele elemente
principale:
- capete sprinkler, duze de refulare a apei, normal închise, care se deschid
la o temperatură dinainte fixată;
- reţele de conducte ramificate sau inelare;
- aparat de control şi semnalizare (A.C.S.);
- conducte principale de alimentare cu apă;
- racorduri pentru cuplarea pompelor mobile de incendiu;
- surse de alimentare cu apă, în principal 2 ,din care alta de bază ce poate fi
acţionată într-un interval de timp prestabilit.
Elementele principale ale sistemului sunt:
4
 - capul sprinkler pentru detectarea şi combaterea incendiului;
- A.C.S. pentru semnalizarea intrării în funcţiune a instalaţiei în caz de
incendiu.

Clasificare:
- cu apă;
- cu aer;
- cu apă şi aer.

Sisteme de sprinklere cu apă

Se aplică pentru încăperi în care temperatura nu poate să scadă sub + 4 0C.
Reţeaua de conducte este permanent umplută cu apă şi menţinută sub presiune. De
îndată ce sub acţiunea căldurii, 1,2 sau mai multe capete sprinkler se deschid, iar
apa este energie proiectată asupra incendiului.

Sisteme de sprinklere cu aer

Este un sistem de instalaţii care se proiectează numai în spaţiile reci în care
temperatura este sub + 40 C sau în cele calde care au peste 100 0 C. La acest gen de
instalaţii, reţeaua de conducte aflate în aval de A.C.S. se umple cu aer comprimat la
presiunea de 1,8 – 2 bari, iar conducta de alimentare până la A.C.S., cu H 2O. La
deschiderea sprinklerelor trebuie să se evacueze mai întâi aerul comprimat din
conducte, apa pătrunde în reţea numai dacă presiunea aerului scade suficient pentru
ca supapa A.C.S. să se ridice, apa ajungând la sprinkler cu oarecare întârziere.

Sisteme de sprinklere cu apă şi aer

Reprezintă o combinaţie a celor 2 sisteme de mai sus.
Reţeaua de conducte se umple cu apă în perioada caldă a anului şi cu aer în
perioada rece a anului.
Pe conducta de alimentare a fiecărui sector se montează capate de tip apă-
apă şi aer-apă în serie.

3.2.. Capetele sprinkler

Capul sprinkler este un element esenţial al instalaţiei, având dublă funcţiune :
- detector de incendiu;
- duză de stingere a incendiului.
Se compune din 3 elemente principale:
- capul sprinkler;
- deflectorul;
- dispozitivul de închidere, ventilare.

3.3.Aparate de control şi semnalizare (A.C.S.)

Aceste aparate se montează pe conductele principale de alimentare cu apă,
ale sectorului de sprinklere, cu scopul de a facilita controlul stării de funcţionare a
sistemului şi a semnaliza automat intrarea în acţiune.

4. Instalaţia de drencere:
4.1. Aceste tipuri de instalaţii se prevăd cu scopul de a obţine:
- stingerea incendiilor în încăperile cu riscuri mari de incendiu;
- realizarea perdelelor de apă, destinate protecţiei golurilor de trecere prin
pereţi cu zid antifoc;
- răcirea suprafeţelor bunurilor periclitate de căldură în caz de incendiu.

4.2. Tipuri de capete drencer:

Spre deosebire de sprinklere au orificiul de scurgere permanent deschis.
După forma deflectorului capetele pot fi:
5
 - cu rozetă;
- cu paletă.
În funcţie de forma jetului de apă dispersat:
- drencere cu jet semisferic;
- drencere cu jet conic;
- drencere cu jet aplatizat.
Instalaţiile drencer sunt de 2 tipuri :
- automate
- manuale.

5. .Instalaţii de stingere a incendiilor cu apă pulverizată.

Instalaţiile cu apă pulverizată funcţionează pe principiul instalaţiei de
drencere , deosebirea de acestea se face prin faptul că, debitează apă mai fin
divizată; Scopul pulverizării este acela de a urmări, raportul din suprafaţa exterioară
a picăturii şi masa lor, pentru a realiza un contact mai bun între apă şi mediul
ambiant în zona focarului, absorbţie mai intensă a căldurii.
Tipuri de capete pentru pulverizarea apei:
- cu jeturi concurente;
- elicoidal;
- cu deflector conic.

6. Instalaţii de stingere cu CO2 şi instalaţii cu pulberi stingătoare.

6.1.Instalaţii de stingere cu CO2
CO2 – este un gaz incolor şi inodor, se dizolvă uşor în apă, solubilitatea
scăzând odată cu creşterea temperaturii. Nu arde şi nu întreţine arderea.
Dacă CO2 este comprimat, i se dă posibilitatea să se destindă până la
presiunea atmosferică normală, obţinându-se zăpada carbonică.
Efectul de stingere cu CO2 se bazează pe înăbuşirea focarului.
CO2 ca agent de stingere are următoarele calităţi:
a) Nu distruge obiectele şi materialele stinse.
b) Pătrunde în orificiile materialului stins, fiind mai greu decât aerul.
c) Nu este bun conducător de electricitate.
d) Nu este sensibil la temperaturi scăzute.

CO2 ca agent de stingere este indicat a se folosi la:

- depozite amenjate, în încăperi cu suprafaţă mică;
- încăperi cu documente de importanţă deosebită;
- maşini şi instalaţii electrice amplasate în încăperi închise;
- transformatoare şi generatoare electrice;
- centrale telefonice automate;
- centre de calcul.

7.Instalaţii de stingere cu pulberi:

Pulberea stingătoare a devenit un agent de stingere de largă utilizare.
Componenţa de bază a majorităţii pulberilor stingătoare este bicarbonatul de sodiu.
În afară de acestea se mai fabrică pulberi pe bază de bicarbonat de potasiu, sulf,
uree.
Pe plan mondial sau stabilit 3 grupe de pulberi stingătoare:
a) Pulberi stingătoare B, C, E, eficace la stingerea incendiilor de lichide şi
gaze combustibile, la instalaţiile şi aparatura electrică.
b) Pulberi stingătoare A, B, C, E, - folosite la stingerea incendiilor arătate mai
sus , dar şi la cele de materiale solide.
c) Pulberi stingătoare A,B, C,D,E, - eficace la toate categoriile de incendii
precum şi la incendiile de metale uşoare.
6